- June 5, 2016
La începutul
vremurilor s-a adunat, tangalachi, așa cum îl numea Cuviosul Paisie Aghioritul
pe diavolul, împreună cu slujitorii săi și s-au hotărât să facă oamenilor o
farsă.
Unul dintre
ei a spus:
– Ce-ați
spune dacă ne-am distra puțin cu oamenii furându-le ceva?
– Și ce
putem să le furăm?
După ce s-au
gândit mult, cel mai mic a spus:
Să le furăm
fericirea. Problema însă este unde să le-o ascundem, ca să nu o găsească?
Să o
ascundem, propuse unul, pe vârful celui mai înalt munte.
– Nu, spuse
altul. Oamenii au o putere uriașă. Cineva ar putea să o găsească și apoi toți
vor ști unde să o caute.
– Atunci să
o ascundem în adâncul mării, a propus alt demon.
– Nu, căci
au submarine utramoderne și o vor găsi foarte repede.
– Să o
ascundem pe o altă planetă.
– Navele
spațiale vin și pleacă una după alta. O vor găsi și se vor mândri ca niște mari
cuceritori.
Un demon
sătea tăcut și cântărind atent fiecare propunere, a spus în cele din urmă:
– Cred că
există un loc unde oamenii nu vor căuta niciodată.
Cu toții au
tresărit și uitându-se unul la altul, au întrebat:
– Unde e
acel loc?
– În adâncul
sufletului lor. Acolo vom ascunde fericirea. Oamenii vor fi atât de ocupați cu
căutarea ei în afară, încât niciodată nu o vor găsi.
Toți demonii
au fost de acord.
De atunci
omul își cheltuiește viața sa, căutând fericirea, neștiind că ea se află
înlăuntrul său.
„Împărăția
lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este”[1]
scrisoarepastorala@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu