FEMEIA-MĂRŢIŞORUL
FRUMUSEŢII şi-al IUBIRII
GHEORGHE CONSTANTIN
NISTOROIU
FECIOARA MARIA-susur dumnezeiesc de Izvor
Hristic!
FEMEIA-îmbrăţişare
de foc a Iubirii pământene!
MAMA-sărutul
Vieţii sfinte a nemuririi ortodoxe!
Milosârda Fecioară îşi adună
gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de
taină ce se revarsă ca un şuvoi de lumină peste toţi cei aleşi.
Pururea Fecioara este surâsul
înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc
ce leagănă destinul misterios al nemuririi.
În inima Ei pravoslavnică se
prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinţi, de oameni, de
turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele şi de păpădii.
Fecioara Maria zămisleşte frumosul
în Fecioare, hărăzind avântul de porumbiţă ca al stegarului dârz ce înfăşoară
zările dace, pogorând lumina în inimile-sărbători.
Fecioara prin fiorul ei
melodic răpeşte cântarea fiecărei inimi purtătoare de dor, o transfigurează şi
o înălţâ spre zările mirifice ale
extazului.
În Fecioară surâde mugurul
primăverii ademenind prin miracolul verdelui ei princiar, perfecţiunea ce suie spre
armonia celestă a Fericirii.
Fecioara îmbrăţişează soarele
cu dogoarea inimii ei, înveşmântă cerul în Albastru
de Voroneţ, al ochilor ei cutezători, aprinzând apoi în azur palidele
înserări ce se scutură pe visele
îngemănate peste care se cerne ca o nea pulberea de stele.
Fecioara ţese în cerdacul
sufletul ei, albastrul fericirii urzit în răsărit de primăveri, ce tulbură
farmecul seraficelor ceruri, îmbujorându-le.
În sufletul Fecioarei sălăşluieşte întotdeauna lumina Icoanei purităţii Cerului
frumos.
În
inima Femeii prisoseşte permanent nemărginirea de azur a zorilor Iubirii.
În toată fiinţa Mamei tresaltă Dorul înfrumuseţat de Dragostea divină
mântuitoare.
Prin graiul dulce al Femeii,
vinul inimii ei te maturizează, te
însufleţeşte, te întinereşte şi te ameţeşte, azvârlindu-te într-un vârtej al
splendorii.
Femeia înmugurită din
veşnicia firii ei angelice înfloreşte în eternitatea bărbatului.
În icoana Femeii tainele se
întrepătrund, iar cerul surâde de suspinul pământului.
Femeia a purces din Ideea de frumos în care s-a întrupat
cugetul bărbatului.
Sufletul Femeii pogoară din
străfundurile edenice, siderale ale inimii bărbatului.
Pe pânza neţesută de mână a Iubirii, Femeia brodează cunoaşterea, ruga, visul, poezia, îmbrăţişarea,
sărutul, cântarea, încântarea şi dorul dorit.
Bărbatul în raţiunea sa este o constatare din
când în când...
Femeia este floarea mugurelui
Fecioarei pârguită în rodul Mamei.
Femeia se naşte din Fecioara
născută de Mamă.
Femeia dacică este cea dintâi
cugetare a frumosului cer pământesc.
Originea Ei cosmică
străluceşte prin existenţa divină dând expresie pământului într-un susur
universal de energii în care vibrează chemarea dorului ales.
Târziul Ei, veşnic devreme
sub candelă de mărgăritar surâd ca un zbor şi cântec de păsărele ce-aduc din
luminile depărtărilor stelare zâmbetul răsăritului în zori.
Femeia frumoasă răsare în
sufletele alese, primăveri care desfată inimile duioase.
În ochii de safir ai fermecătoarei Femei
sclipesc picurii de rouă prelinşi de pe brocartul purpuriu al trandafirului
regal.
Inima Ei e Dorul neţărmurit
fluturând ca pânza unei corăbii însetată de zări.
În Treimea Frumosului Feminin: Fecioara-Femeia-Mama, numai divina MAMĂ creştină
atinge sentimentele desăvârşirii dumnezeeşti.
În Mama creştină înmuguresc,
înfloresc şi rodesc toate miresmele frumosului: legănarea, îmbrăţişarea, sărutul,
cântarea, binele, adevărul, credinţa, dorul, conştiinţa, libertatea, răbdarea,
divinul şi copilul-mugurele de Dumnezeu.
În fiinţa Mamei dacoromânce surâde şi lăcrimează plinirea bucuriei celeste:revărsarea
zorilor, susurul dorului, legănarea vântuluiu, adierea pădurii, îmbrăţişarea
Viţei de vie, tremurul verde al ierbii, candelabrul păpădiei, iscusinţa
albinei, subţirimea razei de soare, catifeaua trandafirului, ciripitul
rândunicii, plânsul izvoarelor, tresărirea iepurelui, nectarul mierii, dogoarea
focului, albul porumbiţei, refrenul cucului, trilul ciocârliei, simfonia
mierlei şi fastul imperial al păunului.
Mama dă măsură iubirii,
sens frumosului, miracol copilului şi armonie bărbatului.
Mama este Sentiment, Gingăşie,
Casă, Acasă, Pământ, Cer, Univers.
Mama este cea mai lirică
expresie a Dorului şi a Doinei în care sufletul ei angelic se înfioară, tresaltă,
plânge şi cântă.
În privirea Mamei şipotesc
apele de peruzea ce deschid zăgazurile albastre, răscolind aurele martirilor şi
sfinţilor din tinda cerului veşnic.
Curajul Mamei se ridică şirag
pe coloana amurgului în sobor de cocori, peste vămile văzduhului, unde
Luceferii clipocesc clipele veşnice în seninul esenţelor pure.
Mama împleteşte aromele rugii
sub privirea Preacuratei în dulcea smerenie sacră.
Mama poartă sub veşmântul de smarald
al inimii, safirul tinereţii sufletului ei.
Deasupra zâmbetului Mamei se despletesc veşnicii de lumină, curgându-i ca un iureş prin vine, stropii
Cuvântului ca psalmii din strană, urcând în tămâie de smirnă.
Peste tremurul de petală al paşilor ei, cad şoaptele de vară din Salcâm şi din
Tei.
Mama se aseamănă Păstorului
cel Bun, ce-şi netezeşte calea nădejdii spre curcubeul-paradis purtând pe umerii
calzi dorurile noastre toate.
Mama este sanctuarul Limbii noastre în care răsună serafic poemul
liturgic.
În fiinţa Ei-sclipirile de heruvim doldora de viaţă, cad pe mătasea gândului unde
se adâncesc înalte ascunzişuri dospite în pâinea împlinirii rostuirilor.
În clepsidra sufletului Ei, timpul
se opreşte îşi modelează spiritul provocând fascinaţia Crucii din care odrăsleşte
Verdele Învierii.
Mama este marea taină rânduită
de Dumnezeu, în fibrele căreia respiră şi cântă adorabila şi fermecătoarea
natură cu întregul ei Cer şi Pământ.
Pe
partitura sentimentelor Mamei se
compune simfonia Odorului celest.
În inima Mamei sunt intonaţii
de rugă, de dor, de har şi de graţii.
În firul de ţărână tors de străbuni, s-a miluit cremenea tăriei Ei, pe care s-a zidit o sfântă ctitorie
de Cer şi Cuvânt.
Mama este un simbol de
credinţă, imn liturgic, o revărsare a Cerului, un izvor nesecat al pământului,
un răsărit de soare, un munte de Dor, un codru unde concertul păsărelelor se
resfiră peste coama de argint a azurului.
Fecioara este Femeia devenită Mamă!
Tuturor fecioarelor, femeilor, mamelor şi celor din jurul lor întru
mulţi ani binecuvântaţi în bine, adevăr şi frumos!
