Dragii mei enoriași!
Scrisoare către Eminescu(XII)
Bădie Mihai,
Zăbovit-a gândul
iarăși spre Domnia-ta și-ndemnatu-m-a cu sârg să-ți scriu aceste rânduri, ca să mai afli ce-i pe-aici,
cum o ducem și-ncotro ne-ndreptăm speranțele și pașii. Deranj n-aș vrea a-ți
face, fiindcă te iubesc prea mult, ci doar așa, din când în când, îmi mai
despovărez sufletul, ca unui frate de departe, care știu că mă-nțelege. Ți-am
scris epistolele mele și de fiecare dată mi-ai dat răspuns. Când mi-a fost
sufletul mai răvășit și gândul mai buimac, când am fost la răscruci de drumuri
și de vreme, când am căutat răspunsuri la întrebări majore, am luat cartea
Domniei-tale, am deschis-o la-ntâmplare și-am citit acolo câteva rânduri. Am
simțit în ele că mi-ai dat răspuns, că m-ai învățat, că m-ai mângâiat, că m-ai
încurajat. Niciodată n-ai rămas indiferent, niciodată mut; ai știut mai mult
decât am știut eu, ai simțit mai profund decât mine, ai avut orizont mai larg
decât al meu și rezultatul a fost pe măsură, fapt pentru care-ți mulțumesc
îndatorat.
De data asta, Bădie,
îți cer un sprijin și un favor: nu pentru mine, ci pentru neamul românesc,
pentru Țara pe care și tu ai iubit-o până la sacrificiu suprem. Cu toții avem
nevoie de ajutorul tău. Ești acolo în ceruri, cu cetele de sfinți și de îngeri
în preajma lui Dumnezeu. E imposibil ca
tu să fi rămas neobservat între ei. Cu siguranță că și ei te-au iubit și ți-au
ascultat versurile. Cu siguranță că acolo ai fost purtătorul de cuvânt al
sutelor de generații de români, care-au călătorit pe acest picior de plai, pe
această gură de rai, pe care o numim astăzi România. Te rog din suflet, frate,
fă ceva și pentru noi! Mobilizează cum numai tu știi pe sfinții neamului
acestuia, știuți și neștiuți, cu care-i presărat pământul Țării, pe domnii și
voievozii credincioși de altădată, pe moșii și strămoșii noștri drepți și
demni, pe mamele și soțiile, care și-au plâns flăcăii și soții putreziți în
morminte cu și fără cruce. Formați cu
toții o ceată de mii și mii de suflete, chemați și îngerii cu voi, și mergeți
la Bunul Dumnezeu în audiență. Rugați-L pentru neamul românesc și pentru Țara
noastră.
Bădie Mihai!
Socotelile făcute de oamenii înțelepți ai ONU-lui așează România între primele zece țări care
vor dispărea de pe harta lumii, dacă va continua în același ritm procesul de
depopulare. Mii de ani ne-am luptat cu liftele păgâne venite din cele patru
vânturi să ne ceară pământ și apă și n-am pierit! Mii de ani ne-au ars holdele
și codrii, ne-au luat copiii și vitele, banii și bucata de la gură, aurul și
celelalte bogății. Ne-a rămas câteodată numai sufletul, dar n-am pierit. Ne-am
îngemănat cu munții și cu codrii și am rezistat. De-atâtea ori, când cumpăna
victoriei înclina spre hoardele păgâne, prin văzduh veneau năprasnic
arhangheli, sfinți militari, domni aflați demult sub glie și se luptau ca leii,
până ai noștri biruiau. Am însemnat cu sânge și cu lacrimi fiecare palmă de
pământ, fiecare piatră de hotar și am spus hotărât: ,,Pe aici nu se trece!”
După fiecare
victorie, după fiecare înfrângere, am zidit câte o mânăstire, câte o biserică,
spre aducere aminte, spre pomenirea
viilor și morților, spre mulțumire. Îl simțeau pe Dumnezeu coborât pe
pământ și știau că nu-i va lăsa pradă hoardelor năvălitoare. Erau puțini,
săraci, dar cu Dumnezeu deveneau puternici și învingători. Credința părinților noștri de altădată era a doua
sabie, mult mai puternică decât cea de oțel purtată-n mână cu vitejie. Printre
picioarele coloșilor ne-am strecurat, Bădie, și-am biruit. Ne-au fost alături
Dumnezeu cu sfinții Lui, Carpații, Dunărea, Oltul, Mureșul și Tisa, Nistru,
Prutul și codrii, pământul, aerul și cerul. Aveam o alianță nescrisă, dar
foarte puternică cu prieteni aceștia ai noștri și așa am trecut prin veacuri!
Bădie Mihai, mi-e
sufletul îngrijorat și tare mi-e teamă de anii care vin pentru neamul românesc
și Țara Noastră. Armele vrăjmașilor sunt mult mai sofisticate și perfide față
de cele de altădată. Aliații noștri milenari se simt părăsiți. Lui Dumnezeu
I-am întors mulți dintre noi spatele, Îi încălcăm poruncile și Legea, ni
s-a-mpuținat credința. Altor dumnezei ne închinăm astăzi, fie că-i numim
putere, avere, plăcere, bani, mașini și altele asemenea. Pentru toate este loc
în sufletul nostru, numai pentru Dumnezeu nu. Sute de ani ne-au presat turcii
să le dăm dreptul să-și facă moschei pe pământ românesc, dar n-au izbândit.
Astăzi își construiesc cea mai mare moschee din Europa la București! În Țara
Basarabilor, a lui Brâncoveanu și a lui Ștefan Vodă! Mii de ani familia a fost
sfântă în tradiția românească, iar copiii darul lui Dumnezeu făcut unei
familii. Azi o bună parte din aceste
daruri le aruncăm la tomberonul de gunoi, familia adevărată rămâne tot mai mult
o amintire. Lucruri și apucături de care părinții, moșii și strămoșii noștri nu
îndrăzneau să le numească nici sub perdeaua nopții devin azi protejate de lege.
Din patru bunici și doi părinți se naște un copil. Peste câțiva ani vor dispare
șase și va rămâne unu. Asta în vreme ce un turc din Germania este înregistrat
cu … 22 de copii! Până în 2050, conform statisticilor internaționale, jumătate
din populația Europei va fi musulmană! Astăzi sunt dărâmate în Apus biserici și
catedrale de sute de ani și în locul lor se construiesc de trei-patru ori mai
multe moschei!
Au fost multe
războaie, Bădie, au murit mii și sute de ostași, de tineri, dar populația s-a
refăcut repede, fiindcă acasă erau părinții, frații, surorile, copiii celor
morți pe front. Astăzi ne pleacă milioane de români de toate vârstele, dar mai
ales adulți, tineri și minori. Rămân în țară bătrânii, care se duc, - unu câte
unu -, pe drumul fără de întoarcere. Aproape cu fiecare înmormântare rămâne și
câte o casă pustie. Cei plecați își fac rădăcini pe acolo, se simt mai bine,
mai în largul lor și, - ușor-ușor -, adoptă și ei filozofia lui ,,ubi bene ibi patria”(unde-i bine,
acolo-i patria!). Străinii se infiltrează în toate straturile sociale și sunt
doar cu ochii pe cașcaval. Fiecare urmărește să răpească ceva din bogățiile pe
care ni le-a dat Dumnezeu. Și noi le dăm cu o naivitate copilărească. Ne
prostesc în față și noi ne mândrim că am făcut afaceri rentabile. Petrolul ni-l
iau austriecii și apoi ne vând petrol, deși ei n-au picătură în pământul lor!
Gazele ni le iau ungurii și ne vând apoi gaze nouă și altora, deși n-au gram de
gaz în pustele lor! Pământul României ne situează pe locul al șaselea în Europa
la producția de grâu, iar noi cumpărăm cocă înghețată și îndopată cu chimicale
de la străini și facem pâine din ea. Podgoriile românești renumite în toată
lumea sunt pe butuci, iar noi aducem struguri pe piață din Africa de Sud. Din
merele noastre se înfruptau europenii, asiaticii și nu numai ei; azi aducem
ceva asemănător cu merele din Italia, din Polonia și de pe unde mai găsim.
Combinatele și fabricile de tot felul sunt ruine, iar noi importăm totul, până
și ace cu gămălie din Taiwan. Ne-a dat Dumnezeu bogății și poziție
geostrategică extraordinară, cum puține state se pot mândri și nu suntem în
stare să valorificăm acest uriaș potențial. Toți își fac jocurile, toți câștigă
de pe urma noastră, iar noi facem circ seară de seară. Ne chiorâm la televizor până noaptea târziu, ca să vedem cine cu cine s-a mai certat, pe cine
a mai luat poliția, câte milioane a mai furat unul sau altul; ce poșetă și-a
luat amanta lui cutare și altele asemenea. În vremea asta rechinii fac planuri
de împărțire a României, de jefuire a ei, de îndepărtare a noastră de tot ce-i
românesc. Te uimești când vezi câte un reportaj, în care nici cele mai
elementare noțiuni de istorie și de cultură generală nu sunt cunoscute de
tineri și de oameni în toată firea. Parcă cineva urmărește în mod sistematic să
ne îndobitocească!
Bădie Mihai!
Dumnezeu a făcut să izbucnească pâraie din piatră seacă, a croit drum prin
mijlocul mării, a ridicat popor din doi bătrâni fără speranță, a făcut să piară
lumea, dar pe Noe l-a scăpat, a înviat morți și-a vindecat bolnavi, a înmulțit
pâinea și-a potolit furtuna. Nimic nu este cu neputință la Dumnezeu. Tocmai de
aceea, Bădie, du-te la El cu toată ceata
de care ți-am vorbit și roagă-L să nu lase neamul românesc să se risipească și
nici țara noastră să se destrame. Și mai roagă-L, Bădie, să ne dea conducători
înțelepți și patrioți, care să pună interesul Țării mai presus de interesul și
câștigul personal, care să așeze legi drepte și înțelepte, care să facă pace și
bună rânduială între noi.
Avem încredere,
Bădie! Avem încredere în tine și știm că nu te vei lăsa până-L vei convinge pe
Dumnezeu să-Și întoarcă fața către noi și Țara noastră.
Cu bine, Bădie! Pe
curând!
*
Sfaturi părintești. Din cartea Dăruind vei dobândi a Părintelui
Nicolae Steinhardt, cităm:
,,1. Îl slăvim pe Hristos mai întâi săvârșind cele menționate de El
însuși: dând să mănânce flămânzilor, dând de băut însetaților, primind pe cei
străini, îmbrăcând pe cei goi, cercetând pe bolnavi și mergând să-i vedem pe
cei ferecați în temniță.
2.
Tot astfel crezând neîndoielnic că El este Calea, Adevărul și Viața.
3.
Postind, rugându-ne, priveghind, făcând milostenii, înfrânându-ne;
4.
Dar și iertând pe greșiții noștri, alungând de la noi ținerea de minte a răului
ce ni s-a făcut, iubind pe aproapele nostru (și nu numai iubindu-l, ci
îngăduindu-i a fi așa cum este, nepretinzându-i să fie aidoma nouă),
binecuvântându-ne (ori, de ne vine peste poate, măcar neblestemându-ne)
vrășmașii;
5.
Dovedindu-ne blânzi și smeriți cu inima, făcători de pace, nearțăgoși,
neînfumurați, păstrători de cuget curat;
6.
Făptuind binele în taină, mâniindu-ne doar pe foarte scurtă vreme, nu mai
târziu de apusul soarelui, oricând gata a ierta și a ne domoli,
neîngrijorându-ne în exces de cele ale lumii și ale trupului. Făcându-ne muți
și surzi când suntem zădărâți, neînvoindu-ne facilei ispite de a mustra și
dojeni când simțim că avem dreptate, nejudecând pe nimeni (anevoioasă, dar
meritorie virtute);
7.
Netemându-ne, alungând frica, socotind-o ca pe un păcat de moarte, ca pe
năpasta lumii, îndrăznind, mereu dând dovadă de bărbăție, de ostășie;
8.
Adăpostind pe călători, ajutând pe cei slabi, primind cu bucurie pe slujitorii
Domnului, necerând (cu fățarnică nepărtinire și vicleană înțelepciune) semne și
minuni, neispitindu-L pe Domnul cu cereri nesăbuite, ridicole sau neobrăzate;
9.
Nefiind formaliști, bucheri și pierduți în mărunțișuri, nepunând litera
deasupra legii. Ci privind lucrurile, de fiecare dată, cu spirit larg și
tolerant, izbutind a ieși din noi înșine, a ne vedea, judeca și aprecia din
afară, așa cum ne-ar surprinde privirea rece și neprevenită a unui terț;
10.
Neacceptând a fi robi patimilor (spre a ne face de basm și de batjocoră
demonilor), dar nici textelor;
11.
Nelăsând bogăția (ori arghirofilia, care poate locui și în cel neavut) să ne
stăpânească, nepunându-ne toată încrederea în cele vremelnice, făcându-ne din
legea relativității, principiul incertitudinii și doctrina instabilității celor
lumești întreitul temei al unui reflex instinctiv când vor să ne subjuge cu
strălucirea lor;
12.
Nepizmuind, neațintindu-ne ochii asupra semenilor noștri, asupra greșelilor și
inevitabilelor cusururi omenești, ci mai vârtos asupra alor noastre;
13.
Neluând numele lui Dumnezeu în deșert, rodindu-ne talentul ori talanții, ori
fracțiunea de talant;
14.
Neîngăduind ca strâmtoarea, prigoana, grijile veacului, înșelăciunea avuției și
poftele să înăbușe rodirea Cuvântului în
noi(Va urma).
*
File de jurnal – 13 febr.
1982(Continuare): ,,Frumos a
povestit Domnul Virgil Tătaru despre Pamfil
Șeicaru, patronul ziarului ,,Curentul” și apoi al ,,Universului”, ziare ce
apăreau la București în perioada interbelică. ;;Când punea Șeicaru mâna pe
condei, tremura țara!” Avea o
inteligență robustă, imaginație fascinantă și putere de creație nemaiîntâlnită.
În parlament, Nicolae Iorga a spus: ,,Domnilor, avem în mijlocul nostru pe cel
mai cinstit dintre noi, Domnul Pamfil Șeicaru: Dânsul nu se ocupă de găinării
și nu intră în escrocherii mărunte. Prin loviturile de maestru ale
domniei-sale, nu se câștigă decât milioane. Dumnealui merge pe principiul
,,șantajul și etajul”. Nicolae Iorga făcea aluzie la o tranzacție antologică,
intervenită între Pamfil Șeicaru, Malaxa și un mare bancher al vremii.
Prieteni fiind, Șeicaru le-a propus
acestora să le publice zilnic, timp de trei ani de zile, câte un anunț
publicitar în paginile ziarului său. Aceștia, fără să știe ce înseamnă plata la
,,spațiu tipografic” au acceptat bucuroși și au făcut contract în toată regula.
Lucrurile au mers strună vreo doi ani. În fiecare i apărea locomotiva sau un
alt desen cu reclame de o șchioapă. Bancherul și industriașul erau mulțumiți,
iar Șeicaru își făcea bilanțurile în liniște. Când au făcut socoteala după doi
ani, se aduna o sumă de ordinul milioanelor. Șeicaru a pretins, în schimb,
materiale de construcție: cărămidă, ciment și fier beton. A luat materiale
pentru cinci vile. Patronii, stupefiați de gafa pe care o făcuseră, l-au dat în
judecată, dar au pierdut de la prima înfățișare.
Pamfil Șeicaru avea mult simț și previziune
politică. Dându-și seama de mersul evenimentelor, în august 1944, și-a chemat
armata de lucrători tipografi și le-a spus: ,, - Copii, vin vremuri grele! Eu
voi pleca din țară, dar rămâne casierul meu. El vă va plăti salariul pe încă
șase luni de acum înainte. Între timp, voi căutați-vă fiecare alt loc de muncă
și descurcați-vă cum puteți!” A trăit în Occident până în anii trecuți, nu ne-a
împroșcat țara cu noroi, dar cu toate astea nu a fost reabilitat, ci lăsat
printre ,,dușmanii potențiali” ai regimului.
La ora 2.30 am plecat cu cei doi
spre Severin. Era foarte frig. Mereu îmi înghețau geamurile la mașină. Domnul
Măneanu a adormit buștean. Din când în când, Domnul Tătaru îi dădea câte un
pumn și-i striga: ,,- Istoria doarme! Scoală-te, puișor, că ungurii ne iau
Ardealul!”
Fac o completare la cel spuse de
Domnul Tătaru privitor la Șeicaru. Am auzit de la profesorul meu de la Teologie
din București, Domnul Mihai Rădulescu, că din banii luați de la Malaxa și
bancherul cu pricina, Șeicaru a construit o bună parte din sediul ziarului
,,Curentul”. După 1944, sediul ziarului de pe Calea Victoriei a devenit sediul
Miliției Capitalei. La cutremurul din 1977 s-a dărâmat o parte din acea
clădire. Atunci au descoperit că în unii pereți, în loc de cărămizi, erau
cocoloașe mari de hârtie de ziar. Zidarii furaseră din materiale și puseseră în
loc hârtie!”
*
Din
apocalipsa indiană. Am găsit pe internet un
articol al Domnului Andrei Pleșu, personalitate de frunte a societății românești,
fost ministru al Culturii, în care face o analiză interesantă a unui fragment
din literatura indiană de factură hindusă, privitor la vremurile apocaliptice.
Facem precizarea că ,,apocalipsa” este acea învățătură a unei religii, care se
referă la sfârșitul lumii. În Biblie, spre exemplu, ultima carte se
intitulează tocmai Apocalipsa. Ceea ce uimește pe Domnul Andrei Pleșu
este tocmai actualitatea textului cu pricina, deși a fost scris cu cca. 500 de
ani după nașterea Domnului Iisus Hristos. Este imposibil să nu dea de gândit
oricărui cititor, care are o cât de mică pregătire intelectuală și o concepție
religioasă despre lume și viață.
Așadar, cităm din articolul Domnului
Andrei Pleșu: ,,Am găsit un text, în literatura veche a Indiei (Linga
Purana, II,
39-40), în cuprinsul căruia bombănelile mele și ale altora par să fi fost
anticipate cu vreo două-trei mii de ani în urma(Puranas au
apărut, în formă scrisă, în veacurile III-V de după Hristos, dar vin dintr-o
tradiție orală, care, deja pe-atunci,
era veche de peste un mileniu). Intuițiile profetice ale hinduismului se referă
la modul în care se va încheia actualul ciclu al civilizației terestre.
Iată o listă, selectivă, a simptomelor pe care le anunță textul puranic,
privind spre viitorul care e, acum, prezentul nostru: ,,Coeficientul de ură din
sufletul fiecărui om va cunoaște – spun textele – o alarmanta creștere.
Oamenii vor deveni din ce în ce mai iritabili. Toate marile
achiziții de cunoaștere vor fi deturnate spre scopuri impure, adică
spre amplificarea răului din lume. Se va înmulți numărul șefilor
de stat de extracție joasă și de proastă calitate. Lucrătorii manuali și negustorimea vor
fi înălțați la rang de intelectuali, iar intelectualii vor
fi puși în condiții subalterne. Va avea loc, cu alte cuvinte, un
destructurant amestec al „castelor“, o destrămare dramatică
a ierarhiilor firești, o ireparabilă dezordine socială.
Necinstea va căpăta o răspândire fără precedent, la
toate nivelele. Hoții vor deveni lideri. (Rog sa nu mi se atribuie
nimic din toate aceste afirmații! Nu fac decât să citez un text multimilenar! -
n.m., A.P.). Femeile nu
vor mai pune preț pe propria virtute. Proștii, impostorii,
naturile rudimentare și gălăgioase vor fi luați
drept înțelepți. Oamenii „drepți“, de buna calitate, vor avea
tendința de a se retrage din viața publică. În piețe se va
vinde mâncare gata-preparată (să recunoaștem că e de necrezut
să auzim vorbindu-se, acum 2000 de ani, de „semipreparate“ și de fast-food! - n. m., A. P.).
Limbile vor sărăci, vorbirea se va trivializa. Vor
fi mai multe femei decât bărbați, vor prolifera asociațiile criminale,
va crește numărul celor care nu găsesc de lucru. Se vor răspândi pretutindeni bolile de stomac. Se va
extinde moda părului purtat în dezordine și se va generaliza starea
de letargie, de lehamite, cu corolarul unei cronice
incapacități de acțiune. Vor apărea nenumărate organizații religioase
necanonice, blasfemia va conviețui cu fanatismul.
Se va practica, pe scară largă, uciderea fătului în pântecul
matern și se vor asasina direct sau simbolic eroii fiecărei
comunități. Deținătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul
popoarelor lor.
Discernământul (ca percepție a deosebirii dintre bine și rău)
se va șubrezi, instituția respectului va intra în
derivă (vor fi respectați, preponderent, cei nedemni).
Între
părinți și copii vor apărea obstacole greu de trecut, forța va
prevala asupra dreptății, ospeția va declina, vulgaritatea va
împânzi totul.”
Cu cât găsim mai multe asemănări cu cele din realitatea de azi, cu atât
să fim mai convinși că e vreme de sfârșit de veac.
*
Ajutoare și donații. În
această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din
Curtea de Argeș(AG): încă 500 lei;
Doamna Dr. Funk Mihaela din Hanau(Germania): 130 lei; Domnul Ceaușu Ion din
Rm. Vâlcea(VL): 120 lei; Domnul Boescu
Gabriel din Tr. Severin, fiu al satului
Bârda, Domnul Bojinescu Alexandru din
Reșița(CS), Domnul Motreanu Constantin din
Timișoara, fiu al satului Bârda, Domnul
Mocămașu Oprea din Tr. Severin: câte
100 lei;
Domnul Ing. Spătariu Miron-Filip din Reșița(CS), Doamna Filip Cornelia din Tr. Severin, Doamna Balica Ana din Tr. Severin:
câte 50 lei;
Pentru contribuția de cult au mai achitat:
Domnul Bucică Bebe(Malovăț): 150
lei, Domnul Ene-Mihăescu Doru(Bârda):
100 lei; Domnul Bârdeanu Nicu(Malovăț): 55 lei; Domnul Motreanu Ilie(Bârda): 50 lei;
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Până la închiderea acestei ediții, s-au donat din Dicționarul proverbelor religioase românești, vol. I, 330 exemplare. Încă mai așteptăm pe cei
ce n-au avut timp până acum să vină să-și ridice cartea.
*
În cursul lunii Ianuarie s-a donat pâine credincioșilor participanți la
slujbe, astfel: 7 Ian. (Bârda): 210
pâini; 14 Ian. (Malovăț): 210 pâini;
21 Ian.(Bârda): 150 pâini; 28
Ian.(Malovăț): 275 pâini; 30
Ian.(Malovăț): 122 pâini. Așadar, în
luna ianuarie s-au donat 967 pâini. Copiilor
participanți la slujbă li s-au donat și ciocolate.
De asemenea, am vândut celor interesați, la prețul de achiziție de 0,60 lei/buc. pâine, astfel: 7
Ian.(Bârda): 690 pâini; 14
Ian.(Malovăț): 390 pâini; 21
Ian.(Bârda): 750 pâini; 28
Ian.(Malovăț): 325 pâini; 30
Ian.(Malovăț): 178 pâini. Așadar, în
luna ianuarie s-au vândut la prețul de 0,60 lei/buc. 2.333
pâini.
Începând cu 1 febr. a.c., brutăria ne
va livra pâinea la prețul de 0,70 lei/buc. La același preț vom vinde și
noi credincioșilor pâinea care rămâne după ce vom dona câte trei pâini
fiecăruia dintre cei participanți la slujbă.
*
Plăți. În această
perioadă am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 4.100 lei tipografiei pentru cartea Scrisoare pastorală, vol. IX și pentru Călăuză Patristică(o nouă tranșă); 3.550 lei protoieriei pentru lumânări; 3.000 lei protoieriei pentru subvențiile pe 2018; 1.980 lei brutăriei pentru pâinea
donată și vândută în luna ianuarie; 1.600
lei pentru tâmplăria magaziei de la Malovăț; 1.120 lei protoieriei pentru icoane; 900 lei impozit pe ianuarie; 609
lei poștei pentru colete; 450 lei protoieriei
pentru chitanțiere; 400 lei o
imprimantă; 382 lei pentru hârtie de
scris; 200 lei pentru patru cartușe
de imprimantă; 70 lei pentru
curentul electric; 50 lei pentru
internet; 50 lei poștei pentru
timbre, cât și altele mai mici.
*
Organe executive. Conform ordinului
Episcopiei Severinului și Strehaei, în zilele de 21 și 28 ian., în bisericile
din Malovăț și Bârda au avut loc ședințe ale Adunării Parohiale, prilej cu care
au fost aleși membrii Consiliului Parohial și ai Comitetului Parohial
pentru următorii patru ani, astfel:
-
Membrii Consiliului
Parohial: Iordache Mihai, Tărăbâc
Grigore, Pera Dumitru, Dima Vasile, Voican Ion, Nistor Petre, Crumpei Vasile,
Ciurel Valentin și Coman Nicolae;
Epitrop a fost ales Domnul Pera Dumitru.
-
Membrii Comitetului
Parohial:
- în Malovăț: Boncioc
Elena, Bazavan Stela, Ungureanu Constantin, Mănescu Ion, Popescu Elena, Pau Natalia,
Borugă Norica, Manolea Elisabeta, Oproiu Elisabeta, Paicu Domnica, Popescu
Margareta, Dima Cornelia, Bogdan Silvia, Iorgovan Elena, Cotea Dorina, Marina
Sofia, Oprișan Elena, Surugiu Virginia, Crăciunescu Paraschiva, Haidamac
Miroana, Popescu Valeria, Munteanu Minodora, Paicu Elena, Ciurel Eugenia,
Pătrulescu Virginia, Ungureanu Margareta și Bobiț Violeta;
- în Bârda: Motreanu Elena, Dragomir Ana, Stănciulescu Elena, Boroancă Ilie, Pâlșu
Maria, Ivașcu Ion, Luca Mihai, Luca Aristița, Luca D. Maria, Luca Virginia,
Stănciulescu Petre, Gheran Pantelie, Gheran Maria, Luca Ana, Cola Emilia, Rolea
Marița, Gheran Paraschiva, Drăghia Maria, Coman Elena, Gheran Nicolița,
Petolescu Elena, Sfetcu Maria, Stoichină Ecaterina, Catană Ileana, Gârbovan
Aurica, Gârbovan Dorina, Mema Păuna, Ivașcu Domnica, Tănasie Maria, Mema Ana,
Avram Maria, Șonea Floarea și Mucioniu Elisabeta.
S-au făcut demersurile
cuvenite către centrul eparhial și urmează să vină recunoașterea și să depună
jurământul membrii Consiliului Parohial.
*
Publicații. În această
perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare
pastorală”- 365 pe blogul
Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia),
25 ian. 2018(http://bentodica.blogspot.ro); în ,,Armonii culturale”,
Adjud(VN), 2018, 26 ian., ediție și on-line(http://armoniiculturale.ro);
în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2018, 27 ian., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 2018, 28 ian., ediție și
on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.
wordpress.com);
*
Parohia noastră a publicat cartea preotului Dvs., Scrisoare pastorală, vol. IX(641 pag.), în care sunt cuprinse
numerele 320-360 din ,,Scrisoare
pastorală”.
O primă parte din articolele cuprinse
în carte conţin, cum era şi firesc, teme religios-morale, menite să contribuie
la întărirea credinţei enoriaşilor noştri, respectiv a cititorilor, la
repunerea în viaţă a virtuţilor morale, la familiarizarea cu valorile
învăţăturii şi vieţii noastre creştine.
O altă parte a materialelor cuprinse
în cele ce urmează abordează cele mai ,,fierbinţi” probleme ale actualităţii cu
implicaţii religios-morale din parohie, din ţară, dar chiar şi din lume. Sunt
puse în discuţie fapte, întâmplări şi probleme, care sunt uneori capăt de afiş
în rândul ştirilor zilei, sunt analizate, sunt scoase în evidenţă aspectele
pozitive, demne de urmat şi aspectele negative, menite să trezească cititorilor
noştri repulsie şi să-i determine să nu repete astfel de fapte.
O altă categorie de materiale priveşte
viaţa parohiei. E vorba de tot felul de evenimente, de activitate
pastoral-misionară, culturală, administrativă şi gospodărească.
Prin materialele de acest fel,
publicaţia noastră şi, în cazul de faţă, cartea, devine o adevărată cronică a
unei parohii, a unei localităţi, dar şi un adevărat manual de Pastorală, în
care, cu obiectivitate şi transparenţă,
se scot în evidenţă ,,secretele” care au
contribuit la realizarea unei parohii prospere
în lumea de azi atât de debusolată şi secularizată.
De asemenea, parohia noastră a mai publicat o tranșă din cartea Pr. Gh.
Paschia, Călăuză patristică, fiindcă
se epuizase stocul.
*
Zâmbete. ☺Dacă
tac, nu înseamnă că ai dreptate…; Înseamnă că am înțeles că degeaba îți explic!
☺Avantajul pe care îl ai când
ești inteligent, este că poți face oricând pe prostul …, ceea ce invers este
imposibil; ☺Bărbații au descoperit focul, dar femeile au
descoperit cum să se joace cu el …; ☺Nu există întâlniri întâmplătoare. Orice om
din viața noastră este un test, o pedeapsă sau un cadou …; ☺Să ai o inimă bună într-o lume atât de rea, înseamnă curaj, nu
slăbiciune! ☺Cele mai ieftine lucruri pe care banii le pot
cumpăra sunt oamenii! ☺Înainte
de a da drumul gurii, verificați dacă și
creierul a fost conectat! ☺Cură
de slăbire cu pește: Dimineața: Crap de foame; La prânz: știu-că n-am; Seara:
somn ușor! ☺,,-Azi ce ai de
gând să faci?” ,,- Nimic!” ,,- Dar și ieri tot asta ai făcut!” ,,- Da, dar n-am terminat!” ☺,,- Marie, când ne-am căsătorit mi-ai promis c-o să mă iubești
toată viața!” ,,- Da, mă, Ioane, dar n-am crezut c-o să trăiești atât!”
*
Înmormântări. În ziua de 31 ian. am oficiat slujba
înmormântării pentru Mazilu Maria(90 ani) din Malovăț.
Dumnezeu s-o ierte!
*
Anunț. Primim pomelnice pentru Paresimi.
*
Program. În luna februarie avem următorul program de
slujbe: 2 Febr.(slujbă la Bârda;
pomeniri la Malovăț, la ora 12); 3 Febr.(Malovăț-Bârda);
4
Febr.(Bârda); 10 Febr.(Malovăț-Bârda);
11 Febr.(Malovăț); 17 Febr.(Malovăț-Bârda); 18 Febr.(Bârda); 19 Febr.(slujbă seara la Malovăț); 20 Febr.(slujbă seara la Bârda); 21 Febr.(spovedit și grijit în Bârda dimineața, la biserică și în
sat; slujbă seara la Malovăț); 22 Febr.(spovedit
și grijit la Malovăț dimineața, la biserică și în sat; slujbă seara la Bârda); 23 Febr.(slujbă seara la Malovăț); 24 Febr.(Malovăț-Bârda); 25 Febr.(Malovăț). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa
de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu