Liliana Burac - PERIPEȚII AVOCĂȚEȘTI

 

Amărăciune personală, veche și corectă pe bază de practică: fraților, de aveți dreptate încercați să vă înțelegeți cu pârâtul, căci aveți toate sansele să pierdeți procesul, iar dacă nu aveți dreptate dați în judecată, căci aveți șanse maxime să câștigați. Tăiască, în pielea mea, justiția din România! Dacă asta e democrație ducă-se dracului cu tot cu cei care cred în ea. Eu nu mai cred demult în ea.

 

Mă distrează păcălicii din mass-media, și nu numai care în colțul buzelor exprimă punctul d.v. că nu toate instanțele sunt așa. Cică ar exista pe undeva, cândva și din acelea corecte.....etc. Frecții, cu spirt, la un picior de lemn. Potrivit punctului de vedere al unor oameni din interiorul sistemului, statul paralel este asigurat și dirijat din exterior, de către marea finanță corporatistă, cu ajutorul/prin intermediul serviciilor secrete și al justiției cu tot ce presupune aceasta: procurori, judecători și nu rareori avocați care deși plătiți de către inculpați pentru a fi reprezentați în instanță, încheie, ades ”contract” cu Diavolul, adică execută alte ordine decât cele ale propriei conștiințe. Aceși indivizi sunt, demult fără conștiință. Etc, etc..........nu mai continui, căci mi-e lehamite. OctUng. LB

 

 

 

PERIPEȚII AVOCĂȚEȘTI

 

 

~*~

 

Într-un tribunal de târg, într-o zi mai dificilă,

Începe-un proces de fond pe o cauză civilă.

Primul martor, o bătrână, o persoană oarecare,

Ce-a ajuns în fața curții dintr-o simplă întâmplare.

 

Avocatul acuzării, om de vârsă mijlocie,

C-o statură impozantă și c-o față stacojie,

Vrând să vadă dacă mintea dumneaei mai e întreagă

Se apropie de bară și cu-n glas mieros întreabă:

-Spuneți-mi, doamna Popescu, întâi ce etate aveți,

Dacă știți cine sunt eu și apoi de unde sunteți?

-Sigur, a răspuns femeia sigură și detașată,

Cu o voce foarte clară, calmă și pițigăiată,

Dacă îmi ajută Domnul, fac optzeci chiar în april,

Sunteți avocatul Popa, vă știu încă de copil,

Vă spun cu sinceritate, de pe-atunci erați o loază,

V-ați dezamăgit părinții care vă priveau cu groază,

Din păcate pentru ei temerea le-ați confirmat,

Că încă de foarte tânăr erați veșnic mort de beat,

Arogant și violent,ahtiat după femei,

Fără nici o îndoală, o persoană de doi lei.

Știu că nici la anii ăștia nu sunteți un om model

Se știu despre dumneavoastră lucruri rele, fel de fel,

Înșelați fără rușine, vă-nvârtiți printre golani,

Știu și că v-ați vinde mama pentru un fâșic de bani,

Un corupt de prima clasă, sluga unor mafioți,

Apărați dintotdeauna doar violatori și hoți,

Mai știu că manipulați tot ce mișcă-n urbea asta

Și că mai presus de toate vă-nșelați frecvent nevasta.

 

Publicul a-ncremenit, uluit și mort de frică,

Avocatul s-a albit, nu știa ce să mai zică,

A-nghițit o dată-n sec astă câtamai gălușcă

Și-o pasează celuilalt, zicând din priviri:

-Hai, mușcă!

 

Avocatul apărării s-a apropiat zâmbind,

Cu rotițele din creier un plan tehnic ticluind

Și cu glasul numai miere zice pe un ton voalat:

-Dar pe mine mă cunoașteți ?

-Sigur, domnu‘  avocat!

Vă cunosc chiar foarte bine, vă știu chiar de mic copil,

V-ați născut pe-aceeași dată, ca și mine,în april,

Știu c-ați fost și dv. tot la fel, doar o lichea,

Un golan și-un pierde vară, cartea nu prea vă plăcea,

Ați trecut prin școli înalte cum trece gâsca prin apă,

Fiindcă tatăl dv avea pile și-a dat șpagă.

Un corupt și un bețiv, mincinos fără pereche,

Practicați avocatura, doar așa, după ureche,

Frecventați femei ușoare, sunteți un destrăbălat,

A fost o minune mare că totuși v-ați însurat,

Dar cum lupu-și schimbă părul, dar năravu-i tot al lui,

Vă-nșelați frecvent nevasta chiar cu soața dumnealui.

 

Avocați-au amuțit, s-a stârnit rumoare-n sală,

I-a luat femeia asta, cum s-ar zice, ca din oală

Și atunci judecătorul a intervenit discret,

I-a chemat pe amândoi, le-a spus hotărât și-ncet:

-De vă-mpinge necuratul să o întrebați din nou

De mă știe și pe mine, vă zbor dracu‘ din barou!"

 

 

~*~

Liliana Burac