Alexandru Stanciulescu Barda - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ, DOAR O VORBĂ....!

 

JOC DE COPII

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Viata noastra e un joc de copii, nu însa unul nevinovat, ci culpabil. Fiindca, desi avem minte sanatoasa si ne cunoastem scopul vietii, nu dam importanta acestui scop, ocupându-ne de lucruri vane si fara noima. De aceea am spus ca viata noastra este un nescuzabil joc de copii. Lacomia ne face sa ne pasionam de mâncare si bautura, în loc sa le folosim pe acestea pentru alimentatia strict necesara a trupului si pentru sustinerea vietii trupesti. Ne pasionam de haine, în loc sa ne multumim a ne acoperi decent trupul, ferindu-l de actiunea nociva a stihiilor; ne pasionam de argint si de aur, tezaurizându-le sau folosindu-le drept obiect de lux si placere, în loc sa le întrebuintam pentru satisfacerea unor necesitati, iar surplusul sa-l dam saracilor; ne pasionam de locuintele noastre si de multimea obiectelor care le împodobesc bogat si cu fantezie, în loc sa ne multumim cu un adapost sigur si decent si cu lucrarile decente si strict necesare traiului; ne pasionam si de calitatile noastre spirituale: minte, imaginatie, vorbire, dar le folosim numai pentru slujirea pacatului si desertaciunilor lumii acesteia; slujim ceea ce este pamântesc si corupt, în loc sa ne punem însusirile în primul rând în slujba lui Dumnezeu, a cunoasterii de Dumnezeu, preaînteleptul Creator a toata faptura, în slujba rugaciunii – rugându-L, cerându-I si preamarindu-L pe Dumnezeu pentru a ne arata unii altora iubire si respect; si numai dupa aceea, si doar în parte, pentru a sluji lumea aceasta, cea care va ramâne cândva în urma noastra. Ne pasionam de cunostintele noastre asupra zadarniciilor lumii si, pentru a ni le înmulti, pierdem timpul pretios, care ne este dat pentru a ne pregati pentru vesnicie. Nu arareori ne „pasionam” de serviciu, de îndatoririle noastre, dar nu în sensul ca ni le-am îndeplini corect, ci dimpotriva, fara silinta, superficial, lucrând mai mult în interes personal, pentru a obtine un profit. Ne pasionam dupa oameni aratosi, sau dupa frumoasele reprezentante ale sexului slab, folosindu-ne de ele în jocul patimilor noastre; ne pasionam de timp, care trebuie folosit cu întelepciune, fara a-l irosi în jocuri si distractii; ne pasionam, în sfârsit, de noi însine, facând din noi un fel de idoli, înaintea carora ne închinam noi însine si pentru care cautam si alti închinatori. Cine ar fi în stare sa ne descrie si sa ne deplânga nemernicia, imensa desertaciune careia îi slujim, nenorocirea careia i ne daruim de bunavoie? Ce raspuns vom da nemuritorului Împarat, lui Hristos, Dumnezeul nostru, Care va veni în slava Tatalui Sau sa judece viii si mortii, sa dea în vileag tainele inimilor, sa primeasca raspunsul nostru pentru toate câte am facut si am zis? Vai noua! Vai noua, celor ce purtam numele lui Hristos, dar care nu avem nimic în noi din duhul lui Hristos! Care purtam numele lui Hristos, dar care nu urmam învatatura Evangheliei Sale. Vai noua, „nepasatori la astfel de mântuire” (Evrei 2, 3)! Vai noua, ca nu avem credinta crestineasca, speranta si iubire crestineasca! Vai noua, cei ce am iubit veacul acesta fatarnic si trecator si care nu ne-am aratat râvnitori sa mostenim veacul celalalt, cel ce urmeaza mortii noastre cu trupul stricacios, veacul de dincolo de „perdeaua” de carne pe care o vedem acum.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 169-170.

 

 

SFARSITUL ZILEI

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi ce se întâmpla atunci când soarele se îndeparteaza de noi: întunericul se lasa si le acopera pe toate de sub cer; omul nimic nu mai poate face, bâjbâie ca un orb, se rataceste, se împiedica si cade si de toate-i este frica. Întocmai se petrece si cu sufletul acelui om pe care-l paraseste Hristos, Soarele Dreptatii; atunci lui nu-i mai este cu putinta a savârsi nici o lucrare bineplacuta Domnului, dupa cum El Însusi zice: „Fara Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15, 5). Întrucât este cuprins de întunericul duhovnicesc, acel suflet va rataci, bâjbâind ca un nevazator, se va împiedica si va cadea dintr-un pacat în altul, pâna când va nimeri în prapastia vesnicei pierzanii, de nu se va îndrepta prin pocainta. Însa Hristos se departeaza numai de acel suflet care L-a parasit el însusi mai întâi pe Domnul, altfel de nimeni nu se leapada Hristos, ci „lumineaza pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9). Aceasta întâmplare ne învata sa ne tinem de Hristos si sa urmam Lui cu credinta si dragoste, ca sa nu ne cuprinda si pe noi aceasta pustiire si bezna sufleteasca.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 130

 

 

CAUTAREA FERICIRII

Cuviosul Bonifatie de la Teofania

 

 

Ce nu nascocesc si ce nu întreprind oamenii pentru a fi fericiti? Tulbura fara încetare toate stihiile lumii, si fericirea tot nu li se arata, sau este totdeauna doar pe tarâmul închipuirilor lor. Care este pricina? Faptul ca nu o cauta acolo unde trebuie, ca o cauta foarte departe. Cuvântul cel vesnic al Adevarului ne-a vestit: „Împaratia lui Dumnezeu înlauntrul vostru este (Luca 17, 21); cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate celelalte se vor adauga voua”.

 

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 79

MONAHISMUL

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

Peste acest pamânt, pe care oamenii îl scalda în sudori, în lacrimi si valuri de sânge, s-ar stârni mânia lui Dumnezeu daca n-ar fi acesti smeriti slujitori ai Sai, calugarii, care, oricât ar fi de neputinciosi, sunt iubiti de Domnul, pentru ca numai ei au ascultat cuvântul Fiului lui Dumnezeu Care a zis: „Cel ce vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine”. Neasteptând recunostinta cuiva, monahul îsi duce sarcina lui de sluga umila a lui Hristos, daltuind neîncetat în fiinta sa chipul minunat al fapturii celei noi… Prin munca si rugaciune, monahul cauta sa înfrateasca cerul cu pamântul. Cauta sa coboare cerul pe pamânt, iar pamântul sa-l ridice spre cer…

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 74-75

 

 

 

MORMINTELE

Sfantul Teofan Zavoratul

 

 

În ziua când se vor deschide mormintele mortilor, când va glasui trâmbita tunator, când lumea va fi cuprinsa de cutremur si groaza mare, când toti îngerii se vor pogorî la porunca Ta ca sa-i desparta pe buni de rai, când se vor arata nori de foc si-i vor purta pe Sfinti, în ziua aceea sa se arate si asupra mea îndurarile Tale, sa stau de-a dreapta Ta, Bunule Doamne, si sa fiu miluit!

 

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 179

 

 

 

AVIONUL SUPERSONIC

Sfantul Sofronie Saharov

 

 

Nasterea duhovniceasca a unui om genereaza zgomot puternic în lume, precum avionul care depaseste pragul sunetului.

 

Sfantul Sofronie Saharov, Cunosc un om in Hristos – Parintele Sofronie de la Essex, traducere de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 201

FIERUL INCINS

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi ca fierul în foc se înmoaie si cu cât se încinge mai mult, cu atât mai moale se face. Întocmai se face si cu omul: din fire, orice om este aspru ca fierul – rautatea pacatului i-a învârtosat inima si i-a facut-o tare ca otelul. Iata de ce o inima neînnoita prin harul Sfântului Duh este numita „de piatra” în Sfânta Scriptura. „Inima lor de piatra le-o voi smulge din trup si le voi da o inima de carne”, zice Domnul (Iezechiil 11, 19). De aceea tot omul este din fire foarte neascultator si nesupus lui Dumnezeu; nimic nu vor putea cuvintele, îngrozirile si povatuirile, daca nu-l va misca [spre nevointa] harul Domnului, caci este ca fierul cel rece, care neclintit si neschimbat ramâne chiar de este lovit cu ciocanul. Însa când focul harului lui Dumnezeu se va atinge de inima si o va încalzi, ea va începe sa se înmoaie si, pe masura ce va fi arsa tot mai mult de aceasta flacara cereasca, se va face mai moale, mai rosie, mai curata. Atunci acel om se departeaza de lume si de toate cele frumoase, placute, vesele si îndulcitoare care sunt în ea si le socoteste ca pe un nimic pe cele pe care le avea cândva drept mari si nepretuite si nazuieste cu toata inima sa doar spre cele ceresti si vesnice, aratându-se bucuros de a face ascultare întru toate câte va binevoi Dumnezeu.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 199

 

 

VESTIREA PRIMAVERII

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi ca primavara ierburile rasar din pamânt si îsi desfac frunzele, florile si roadele; si pomii, de asemenea, încep sa înverzeasca, sa înfloreasca si sa rodeasca, desi în timpul iernii în ei nu se întrezarea viata, pareau a fi neroditori si aproape ca nu se osebea un pom de altul. Primavara este închipuirea Învierii mortilor.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 211

 

NEMURIREA

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

Dorul de nemurire arde în sufletul fiecarui om. Fiecare tânar, mai ales, doreste sa realizeze în viata lucruri mari, lucruri bune, care sa înfrunte timpul si sa cucereasca eternitatea. Nefericita ar fi viata noastra de fiinta cugetatoare, care aspira, care gândeste, care iubeste, daca viata s-ar reduce doar la atât cât ne da pamântul, daca nu ne-ar astepta cerul, infinitul, nesfârsitul, stralucitul locas plin de lumina, de slava si de frumusete negraita. Privesc uimit în adâncul eternitatii, în adâncul vietii vesnice care-mi sta în fata. Acest adânc m-ar înfiora, m-ar înspaimânta daca nu as cunoaste ca Dumnezeu este Stapânul, ca Iisus Hristos este Domn peste Cer si pamânt, peste timp si eternitate.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 135

 

 

 

PANZA DE PAIANJEN

Sfantul Simeon din Dajbabe

 

 

În fata unui stup, paianjenul îsi întinde adesea pânza, în vreme ce în fata faptelor bune, satana întotdeauna pune ispite.

Sfantul Simeon din Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Marcean, Ed. St. Herman, Platina, SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St. Symeon’s , p. 37-53

“Omul este supus  spiritului gregar-oi și este sclavul-victimă a puterii Instrumentelor destructive mânuite de discipolii ,,celui rău” “ JLF