HARMONICA
DIVINĂ
Stația termonucleară din Zaporije
(Zaporizhzhia) a fost lovită, și nici vechiul Cernobîl (Chornobyl) nu a fost
iertat. Vântul a purtat plapumă radioactivă peste Ucraina și jumate din Europa.
România e afectată până în regiunea Banatului. Eu mă aflu cu o delegație ONU
condusă de secretarul ei general, Antonio Guterres în Ciudanovița, complexul
minier care a hrănit cu uraniu stațiile Uniunii Sovietice după al doilea război
mondial. De ce n-or fi făcut-o atunci. Zece mii de români au trecut pe aici,
sacrificând viitorul copiilor lor în radiațiile minereului ciudanovițean pentru
despăgubirile de război cerute de sovietici. 14 blocuri au mai rămas azi și noi
mergem din apartament în apartament să alertăm lumea.
Am ajuns la Blocul A, scara 3. Am urcat în
fugă trei etaje și am văzut ușa deschisă la doamna Dorobanțu, renumită pentru
cearșaful însângerat vânturat în jurul blocului arătând că fata ei s-a măritat
și în noaptea nunții a fost virgină. Probabil că așa se proceda în Oltenia pe
vremuri. Amintiri de neuitat. Ne-am continuat periplu și tot umblând în toate
părțile pentru a nu neglija pe nimeni, am alergat cât m-au ținut picioarele
într-un ritm alert de gâfâiam ca o locomotive și scoteam limba de-un cot. Afară
era caniculă mare, am transpirat de curgeau apele de pe mine și mi-era groaznic
de sete. Mă uit în aria mea vizuală și nu departe observ o gheretă unde știam
că fac de pază soldații și mai știam că întotdeauna se găsea o rezervă de apă.
N-am găsit și am pornit pe șoseaua plină de oameni în sus până la tunelul
gării. Îl străbat tot în fugă și la capăt, unde locuia Goga, colegul meu de
școală găsesc un șipot (cișmea) îngrădit cu un zid de beton armat și încerc să
intru. O ușă tot de beton armat se închide după mine ermetic. Înăuntru era un
tânăr necunoscut și-l rog să-mi dea voie să beau apă, dar îmi răspunde că
izvorul este contaminat și cine bea, dă ortul popii. Îmi cer iertare și împing
ușa grea de beton care abia se întredeschide și brusc este împinsă cu forță
spre mine. Îmbrâncesc din nou ușa, se crapă, dar se izbește înapoi în urletul
disperat al unui bărbat. Îl întreb pe tânăr ce se întâmplă.
Îmi răspunde că e Zelensky care e foarte
gelos că lumea o vorbește pe soția sa pozată în revista Vogue. „Bine, și ce am
eu cu asta și cu războiul din Ucraina?” „O caută disperat. Se răzbună pe
oricine.” Ghereta e de 1,5 m/3m și înaltă de 3m cu o deschizătură sus lângă
tavan de 0,5 m pe 0,2m. Deodată crengi aprinse plonjează în interior. Intenția
celui de-afară e să ne asfixieze. Singura mea ieșire din drumul morții e să mă
trezesc și o fac. Sunt în Melbourne.
Povestesc prin e-mail visul doamnei Radu
Gabriela din Bucureșți, o clarvăzătoare desăvârșită căreia îi explic că mă pot
reîntoarce cu ușurință în vis, (un dar câștigat pe frontiera cu Iugoslavia ca
soldat în pază); însă cum rezolv asfixierea? Îmi răspunde: „Ești extraordinar!
Să retrăiești și să reiei visul. Asta da performanță.” Că părăsirea unui cerc
periculos este o victorie pentru inimă. Că tăierea unei legături emoționale
toxice este un act de iubire. Dacă te întorci și te vezi cu el, vorbește-i
despre importanța iubirii de aproapele, spune-i că pacea celor iubiți nu este
negociabilă, că principiile și idealurile nu sunt de vânzare. Că este interzis
pentru demnitate să închizi ochii la primele semne de violență.” „Eu doar am
clipit conștient zburând din vis.” „Pacea și liniștea valorează mult mai mult
decât un titlu sau un cec de bani. Așteaptă-l în spatele gheretei și vezi ce
vrea!”
Zis și făcut. A doua noapte, gândindu-mă
la Zelensky am adormit. În vis nu eram în același loc din visul precedent, ci
pe faleza din Constanța unde, în fața Cazinoului era un concert de binefacere
organizat de Biserica Ortodoxă Română. Pricesnele corale erau acompaniate la
pian, iar pianistul, cine credeți că era? Însuși Zelensky îmbrăcat într-un frac
negru sobru și lipsit de emoții. Mă apropii de pian, și-l întreb direct: „Ce
cauți aici? Locul tău e în Ucraina.” Îmi răspunde zâmbind că trebuie să
trăiască și el cumva, să câștige bani pentru a-și plăti taxele la proprietățile
din străinătate. „Păi unde sunt miliardele din America trimise de Biden”, îl
întreb. „Ei trimit doar armament și salarii specialiștilor care le operează.
Soția mea câștigă din publicitate și eu, fiind liber profesionist câștig din
subcontracte. Dar tu ce cauți aici din Australia?” „Sunt student la Academia
Tomitană a Mitropoliei Tomisului, unde mă pregătesc ca mesager al păcii pentru
o întrevedere cu Papa la Vatican, unde pledez pentru pacea din Ucraina. Toată
lumea se prăbușește din cauza ta și a lui Putin. Alaltăieri a murit Daria
Dughin, azi Gorbaciov și la Ciudanovița, de ce ai vrut să mă asfixiezi?” „Gorbi
a adus libertate și democrație întregului bloc est-european.” „Un alt Nobel
laureat ca Obama”. Că ăștia, după ce sunt premiați, declanșează un lanț de războaie, bagă groaza în oameni și
omoară o mulțime din locuitorii Terrei
de zici că-i curat blestem. După căderea blocului comunist, care ținea
echilibrul păcii pe pământ și a dus la terminarea războiului rece, a urmat un
cald lanț de războaie cu zeci de milioane de morți generate de vest. Gorbaciov
nu semnase nimic. Mă trezesc.
A treia seară sunt în drum spre a mă
întâlni cu Papa. Se vede Vaticanul. Alunec pe balustrada unor trepte antice
direct în clasa Academiei arhitecților din Roma. Studenții stau așezați
circular în fața planșetelor, concentrați la proiectele de sfârșit de an. Eu am
fost trimis aici pentru un ultim examen sub îndrumarea unei specialiste, o
doamnă frumoasă cu ochi proeminenți ca de Chihuahua, în haine de călugăriță
care mă pregătește pentru protocolul întâlnirii papale. Mă duce într-o sală
mare circulară cu acoperișul - o impresionantă cupolă de sticlă, cu ochiuri
rotunde cât roata căruței. Cerul e albastru, iar în interior sunt în jur de o
sută de absolvente îmbrăcate în negru și bluze albe sub veston. În cap,
obișnuitul chipiu academic. Sunt dus în fața a trei doamne, care fără să
schițeze vreo emoție vin să mă miroasă, mă adulmecă precum câinii de frontieră.
E adevărat că nici ele nu duhneau și deodată auzim în sală vociferări. Vezi
doamne, protocolul se agită pentru că o studentă avea capul acoperit cu o șapcă
roșie. „Cum de-ți permiți să strici tradiția?” O voce plină, autoritară
întreabă: „Cine ești tu?” În timp ce se scuza vinovata, realizez că e doamna
Zelensky care dorea și ea o audiență cu Papă. Acum înțeleg că amândoi dorim
acelaș lucru: Să evităm catastrofa nucleară – Apocalipsa. Potopul a venit de
sus și tot așa, un altul va fi inevitabil dacă nu ne oprim.
Ajungem în fața papei. În numele Tatălui,
al Fiului și al Sfântului Duh! Ce te-a adus aici, fata mea?” „De la Ceaușescu
și Gorbaciov încoace, mă gândesc conținuu dacă nu soțul meu e următoarea
persoană de sacrificiu pentru
răsturnarea Rusiei de către vest. Această ușurință și nepăsare cu care au fost
răsplătiți cei doi pentru serviciile lor, sigur ni se va aplica și nouă. Oare
ce garanție avem că nu vom sfârși așa?” „Eminența voastră, eu nu doresc să fiu
părtaș la prezentarea primei doamne a Ucrainei, d-na Olena Zelensky pentru că
acum câteva zile, soțul ei era să mă asfixieze cu ajutorul unui umanoid fictiv
(cu aspect și caracter omenesc). Mă gândesc și eu, că n-o fi fost Hitler, cel
care din gelozie, la capătul tunelului din Ciudanovița și doresc să evit astfel
de conflicte.” „Doamna are motive de îngrijorare”, semnalează Sanctitatea în
semnul crucii. „Vorbește, fiule!” „Eminența voastră, dacă nu oprim conflictul
din Ucraina, omenirea se va trezi cu un eveniment de calibrul potopului de acum
10 mii de ani. După harmonica energiilor conștiinței divine confirmată și de
experimentul fotonic din Elveția, cantitatea fărădelegilor generate în
detrimentul sufletelor de pe planetă, civilizațiile violente cât și cele
placide din univers vor interveni provocând o nouă formă de cataclism, care va
reseta existența pe pământ.” „Și crezi că va fi un nou potop după sursele
tale?” „Nu știu dacă va fi cu apă, însă toate semnalele mă îndreaptă spre forța
magnetică a planetei care condiționează energia electrică. E posibilă o
schimbare a polarității pământului sau chiar pierderea câmpului magnetic și
atunci toată planeta întră în întuneric. Toată viața electrică moare. Vor
apărea noi legi fizice. America se poate scufunda precum Atlantida sub câteva
sute de metri de gheață” „Fizica veche moare și atunci și lecțiile de meditație
ale profesorului Iohannis vor fi fost în zadar.” „Credeți că va fi forțat să
reîntoarcă banii elevilor?” „Nu, că ei nu vor avea mare valoare curând. Banii
vor fi scoși din circulație, limba se va vulgariza, criminalii vor progresa,
cei puternici nu vor mai ști să-și protejeze subalternii și noua formă de
punctaj (apreciere) îi va determina pe toți căluții din guvern să-l urmeze pe
șef. Cu toții se vor închina noului stăpân global. Iohannis nu e o conștiință,
e un orgoliu botezat de mic la fel cum au fost și orgoliile Franței, Germaniei
și Angliei când i-au permis lui Clinton să urineze în Europa, dezmembrând
Iugoslavia. Halal Tratat!” Ochii papei se luminară: „Și atunci se va prăbuși
totul și ne vom întoarce la feudalism?” „E harmonica universului, Eminența
Voastră! Nu va mai fi război cu avioane și rachete teleghidate, nu vor mai fi
sateliți, drone și lasere, telecomunicații și media radio tv. Și nici
calculatoare!!!” „Uf, ce bine, că și așa îmi era foarte greu să mă descurc pe
net. Mulțumesc și mergi cu bine acasă fiule! Benedico te!” (Te binecuvintez!)
„Respecte, Excelența Voastră!’ Și mă retrag.
Papa Francisc, încântat, către audiența
sixtină: „V-am spus eu că există un fel de ordine previzibilă a involuției și
revoluției care stă cu ochii pe noi. Continuați, distinsă Doamnă!”
Eu m-am trezit cu gândul să mă întorc la
capătul tunelului ca să-l salvez pe tânărul blocat. Sunt de la ONU.
Va urma.
Ben Todică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu