duminică, 4 septembrie 2022

Zbor - Poezii de VALENTINA TECLICI

 




Zbor

 

~*~

 

Sunt ca o pasãre,

cu o sãgeatã-n aripã.

Zborul meu albastru

e cântec, voințã,

credințã, bucurie, visare.

Colivia mea cu ferestre deschise

e ca un colier la gâtul lunii.

Libertatea e fãrã preț, fãrã margini,

nu pot s-o cumpãr, nu pot s-o vând,

n-o pot primi sau oferi

e numai o stare de spirit.

Sunt ca o pasãre

cu o sãgeatã-n aripã

dar spiritul meu e liber.

Liber ca sãgeata pornitã din arc.

Liber ca pasãrea țintind cerul.

 

 

Flight

 

I’m like a bird

with an arrow in her wing.

My blue flight

is song, willpower,

beliefs, joy and dreams.

My cage with open windows

is like a necklace

around the Moon’s neck.

Freedom is priceless, limitless.

I can’t buy or sell it,

I can’t receive it or give it.

It’s just a state of mind.

I’m like a bird

with an arrow in her wing.

But my soul is free,

free like an arrow

released from a bow.

Free like a bird

soaring high in the sky.

 

 

 

Confuzie

 

Unde este puterea iubirii ascunsã,

când o mamã își abandoneazã,

abuzeazã sau ucide copilul?

 

Unde este puterea iubirii ascunsã

când un om abuzeazã fizic, mental, emoțional

femeia pe care o numește iubita lui?

 

Unde este puterea iubirii ascunsã

când ființele umane ucid alte ființe umane

în locuri care ar trebui sã fie sigure și sacre?

 

Unde este puterea iubirii ascunsã

când mai marii lumii investesc

în rãzboaie, moarte, dezastre,

sãrãcie și lipsa de speranțã?

 

Unde este puterea iubirii ascunsã

când curcubeul strãlucește

pe pieptul orizontului,

când rãsãritul și apusul soarelui

se revarsã în lecþii de armonie,

liniºte ºi sublim?

 

 

Confusion

 

Where is the power of love hidden,

when a mother abandons, abuses or kills her child?

 

Where is the power of love hidden

when a man abuses physically, mentally, emotionally

the woman who he calls his lover?

 

Where is the power of love hidden

when human beings kill other human beings

in places that are supposed to be safe and sacred?

 

Where is the power of love hidden

when the most powerful men in the world

play the cards of wars, death,

disasters, poverty and lack of hopes?

 

Where is power of love hidden

when the rainbow shines

on the chest of the horizon,

when sunrise and sunset display their beauty

patiently waiting to be seen?

 

 

Întrebãri

 

Cum aratã pacea în timp de rãzboi?

Ca un porumbel înroșit de sângele victimelor?

Ca un copil confuz, obosit de plâns și fãrã adãpost?

Ca o fiarã sãlbaticã înfricoșatã de focul exploziilor,

asurzitã de bombardamente?

Ca un animal de casã flãmând, însetat,

cã și stãpânul care-l carã în cușcã,

sute de kilometri spre Necunoscut?

 

Unde se-ascunde pacea în timp de rãzboi?

În ruinele orașelor distruse?

În trupurile celor care ucid?

În sufletele celor uciși?

În neputința liderilor de-a folosi cuvinte

în loc de arme?

 

Cum aratã pacea în timp de rãzboi?

Ca o mireasã îndoliatã?

Ca un copil orfan?

Ca un soldat supravieþuind familiei ucise?

Ca un învingãtor învins?

Ce rol joacã pacea

pe scenã politicã a lumii

în timp de rãzboi?

Un rol mare, unul mic, sau nimic?

 

 

Questions

 

What does Peace look like in Wartime?

Like a dove reddened by the victims’ blood?

Like a confused, crying, homeless child?

Like a wild beast frightened by the fire

and the noise of explosions?

Like a pet, hungry and thirsty,

like his owner who carries him in a cage,

hundreds of miles to the unknown?

 

Where does Peace hide during Wartime?

In the ruins of destroyed cities?

In the bodies of those who kill?

In the souls of those killed?

In the leaders’ inability to use words

instead of weapons?

 

What does Peace look like in Wartime?

Like a grieving bride?

Like an orphan?

Like a surviving soldier of his slain family?

Like a defeated winner?

What role does Peace play

in the political scene of the world

in Wartime?

A big role, a small one, or none?

 

 

O pasãre de foc în flãcãri

 

Pictorul a pictat pãsãri,

tot felul de pãsãri,

în primul stadiu al nebuniei.

Simțea cã zborul pãsãrilor

îi aprindea inspirația

ºi-l învigora sã þinã în mâini,

ore în șir, diferite pensule

dând viațã formelor și culorilor,

dând sens propriei sale vieți,

scurgându-se, nisip grãbit

prin degetele rãsfirate ale timpului.

Pictorul iubea fiecare pasãre

vibrând pe pânzã.

Pãsãrile ºtiau ºi-l iubeau în tãcere

continuând sã strãbatã-n lung ºi-n lat

vãzduhul din sufletul lui.

Mintea pictorului cãlãtorea

de la un stadiu de nebunie la altul,

iar munca lui exprima

un carusel de emoții

spunând povești despre viațã și moarte,

despre zborul spiritului liber,

și despre un pictor mistuit

de propria creație.

O pasãre de foc în flãcãri.

 

 

A Fire Bird On Fire

 

The artist painted birds,

all kinds of birds,

in the early stage of his madness.

He felt that the flight of birds

ignited his inspiration

and conferred him strength

to hold in his hand different brushes for hours

giving life to shapes and colours,

bringing meaning to his own life,

that was draining like hurried sand

through the fingers of time.

The artist loved every bird

vibrating on the canvas.

The birds knew this and loved him in silence

continuing their flight through

the horizon of his soul.

The artist's mind has travelled

from one stage of madness to another

and his work expressed

a roller coaster of emotions

telling stories about life and death,

about the flight of the free spirit,

and about an artist consumed

 

 

De blestemul poeziei aș dori sã mor

 

Doar de poezie aș dori sã fiu blestematã.

Sã mã ardã cuvintele pe rugul inspirației,

sã mã târãsc la picioarele versurilor

mirosind aroma subtilã din adâncul literelor,

sã fiu trasã pe roata metaforelor

extinzând orizontul exprimãrii,

sã fiu pusã la zidul imaginației

și împușcatã cu mitraliera ideilor.

 

Doar de poezie aș dori sã fiu blestematã,

mistuitã de cuvintele nãscute-n mine,

moºite de meandrele Creației.

De blestemul poeziei aș dori sã mor.

Mierea și pelinul versurilor

sã se prelingã otravã albastrã

prin venele mele

pânã la rãdãcinile sufletului

mereu înfometat de infinit.

 

 

 

I’d Like Only the Poetry to Curse Me

 

The words to burn me on the fire of inspiration

and make me crawl up to the foot of the lyrics

smelling of a subtle aroma from the depth of letters.

Me to be tortured on the wheel of metaphors

extending the horizon of expression

me to be executed on the wall of imagination

and shot by the slingshot of ideas.

I’d like only the poetry to curse me

and be consumed by the words born in me,

carefully carried by the embrace of Creation.

I would like to die only from the curse of poetry.

Honey and wormwood lyrics

to drip blue remedy and poison through my veins

to the roots of the soul always hungry for infinity.

 

***

Traducere: Valentina Teclici, New Zealand

Membrã a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureºti

Membrã a New Zealand Poetry Society

Membrã a Hawke’s Bay Live Poets’ Society

 

 

~*~

4/09/2022

Valentina Teclici











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu