Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXIV(2024), nr. 511(1 –15 Februarie)
Dragii
mei enoriași!
Scrisoare
către Eminescu(XXVII).
,,Bădie Mihai,
Citesc articolul matale ,,…A aștepta să culegi!..” din
16 aprilie 1881, publicat în ,,Timpul” și nu pot să rămân indiferent.
La vremea aceea se vorbea de ,,o eră nouă, … mai cu
seamă de o epocă a neatârnării depline ca rezultat al politicei exterioare, de
dispariţiunea vechilor deosebiri de clasă, de dezrobirea ţăranului ş.a. ca
rezultat al politicei dinlăuntru, şi aceste mari schimbări se susţine că s-ar
fi făcut în adevăr, că s-ar fi împlântat oarecum aceste rădăcini în pământul
dreptului public român, că trăim într-o lume hotărâtor nouă, într-o eră
liberală”.
Ehei, bădie….! De câte ori nu ni s-a vorbit și nouă de
o eră nouă….! După război s-a trâmbițat în cele patru vânturi, că mai bine ca
atunci n-a trăit românul în toată viețuirea lui pe acest pământ. Mulți au
crezut, deși vedeau bine că în jurul lor alții mureau de foame, ori la canal, ori prin închisori,
că țara era-nglotată-n datorii, că trenurile cărau zi și noapte bunurile țării
către ,,eliberatorii” de aiurea. Ni se vorbea atunci de egalitate, de
fraternitate, de dreptate! Vai de mama noastră! Ni se vorbea de independență,
de raporturi de frăție între popoarele lagărului sub pulpana ,,fratelui” mai
mare. Ni se vorbea de un progres continuu, de la an la an, de o fericire
paradisiacă ce ne așteaptă la orizont, de o societate ideală, care urma să se
realizeze, așa cum nici nu visaseră moșii și strămoșii noștri!
A urmat o perioadă de hei-rup, când ,,măria-sa” statul
ne-a socotit ca pe niște mașinuțe imbecile, pe care le-a manevrat cum i-a
plăcut, pe care le-a pus la muncă zi și noapte pentru realizarea unor planuri
megalomane. Nu mai aveam duminică sau sărbătoare, nici Paști, nici Crăciun,
nici bucurie de-a trăi. Zi și noapte schimburi după schimburi trudeau din greu
să realizeze planuri care creșteau de la un an la altul, să se înscrie pe
locuri fruntașe ,,în întrecerea socialistă”. Magazinele alimentare în astă vreme
erau tot mai goale, foamea era prezentă pretutindeni, obligațiile individului
față de stat creșteau precum voinicul din poveste. Orice încercare de protest,
orice împotrivire, sau grevă, sau revoltă erau înăbușite fără milă. Numai
Dunărea știe câte vieți a înghițit, numai pământul știe câte trupuri împușcate
a ascuns. Doar speranța într-o vreme mai bună, într-o lume mai bună, numai credința în îndurarea lui Dumnezeu ne-a
ajutat să trecem mai departe!
A venit Revoluția(sau ce-a fost ea!) și am sperat
nebunește că trăim o vreme de schimbare epocală. Am crezut că intrăm într-o
altă lume: o lume a dreptății, a frățietății, a într-ajutorării, adică o lume
normală. A trebuit să treacă vreo câteva decenii ca să ne dezmeticim și să
înțelegem că nu e ceea ce sperasem noi.
Sub aparențele de suprafață, în adâncuri colcăie o
lume a infractorilor, a bandiților, a escrocilor de tot felul. Te simți tot mai
mult ca o ciută hăituită, gata a se prăbuși sub ghearele și colții hămesiți ai fiarelor, atât ca individ,
cât și ca nație. Din când în când auzim de bande organizate de infractori, care
fac ravagii în țară și-n străinătate, până-n depărtările americane. Au
spăimântat Europa și pe locuitorii ei. Nimeni nu are curajul să se lupte cu
astfel de grupări. Au paratrăsnete până la cele mai înalte niveluri. Trăiesc în
vile despre care citeam numai în poveștile copilăriei, au zeci de mașini,
afaceri, livrează bani cu lopata unuia sau altuia ca să ocupe un anumit loc la
alegeri și de acolo să-i protejeze, dau lovituri în țară și-n străinătate mai
abitir decât Ali-Baba.
Dar aceștia nu sunt singurii profitori, Bădie! Avem
alții și mai și! Ei ocupă funcții înalte. Sunt sau nu cunoscuți de lumea largă.
Le plac locurile umbroase, ferite. Aflăm doar din când în când că au
,,cumpărat” mii de hectare de teren, fabrici și uzine, au afaceri de miliarde.
Toate prin cele mai ,,cinstite mijloace!” Când vor ei intră în cele mai înalte
instituții ale statului, li se deschid pretutindeni ușile, dau ,,tunuri” de
miliarde în bugetul statului. La astfel de indivizi totul e posibil. Nimeni nu
se deranjează să-i întrebe de sănătate! Alta e însă situația unuia care fură un
pachețel de biscuiți!
Peste fauna locală vin însă zmeii, vârcolacii,
balaurii cu zece capete și alte dihănii din afară să ne sugă vlaga țării și a
neamului. Ăștia au întotdeauna dreptate, au întotdeauna prioritate, li se
deschid ușile, li se dau aprobările, li se cântă osanalele. Rămâi înmărmurit.
Când vezi că ți-a dat Dumnezeu petrol ca țara ta să fie al treilea producător
de acest gen în Europa, când știi că
industria țării tale producea utilaj petrolier și construia sonde și rafinării
în tot Orientul Apropiat, iar acum concetățenii tăi cumpără benzină și motorină
românească pregătite cu utilaje românești de la unii care n-au strop de petrol
în subsolul țării lor, îți vine să urlii
de obidă și revoltă! În Marea Neagră avem rezervoare aproape inepuizabile de
petrol. L-am dat altora să-l scoată! Noi suntem boieri, nu ne ocupăm de așa
ceva! Ne-a dat Dumnezeu aur, țara
noastră fiind printre primii producători în lume. De pe vremea romanilor am tot
exploatat minele din Apuseni și tot mai aveam pentru multe generații. Cum să
nu-ți vină să urlii, când auzi că prostia unora de la cârmă a făcut ca niște
oarecare de peste mări și țări să primească, prin hotărâre judecătorească, valoarea produsului intern
brut al țării pe mulți ani de aici încolo. Asta, fiindcă, proști fiind, am
încălcat contractele! Aceia poate au văzut Munții Apuseni doar în poze. Pe de
altă parte, noi, românii, nu vom mai avea voie să scoatem aur din Apuseni
niciodată, fiindcă zona auriferă de acolo am făcut-o ,,bun de patrimoniu
universal”!
Cum să nu urli, Bădie, când afli că mai marii noștri
au vândut o bună parte din pădurile
țării străinilor, că trenurile cară zi și noapte la material forestier ca să facă acolo
departe mobilă și câte toate. Asta în timp ce combinatele noastre de
industrializarea lemnului sunt date la fier vechi!
Cum să nu urli, când de ani de zile vânzarea porcilor
la noi este interzisă, iar în magazine e carne adusă de departe, care are doar
aspectul de carne. Numai la noi a venit boala, mai ales în preajma Crăciunului,
când nevoia de carne e mai mare!
Știi, tu, Bădie, că ne-au rămas localitățile goale, că
milioane de români tineri și foarte tineri și-au luat lumea în cap și au plecat
spre alte zări să-și câștige pâinea? Niciodată nu am avut o emigrare atât de
masivă; niciodată nu a fost păgubită populația și viitorul țării de atâta
tineret! Nimeni nu se sinchisește de asta! Au fost campanii electorale și n-am
auzit pe nimeni că și-a propus să aducă pe români acasă, în țara lor.
Comuniștii au înființat ferme de stat și colective. Au creat condiții la țară
atât de umilitoare, încât populația satelor a emigrat masiv spre orașe, spre
industrie. După revoluție, s-au deschis porțile țării, le-au creat românilor
iluzia unor câștiguri substanțiale. Aceștia au plecat, iar industria noastră a
fost dată la fier vechi!
Toate-s vechi și nouă toate, Bădie! Să-ți mai spun de
ce? Adu-ți aminte ce ziceai: ,,Deja Regulamentul Organic a făcut din ciocoii
vechilor boieri o pătură nouă de oligarhi, Constituţia a făcut din progenitura
foarte numeroasă a acestora o pătură oligarhică şi mai mare. Pentru aceşti
oameni există statul român. Ei îl stăpânesc şi-l exploatează; despre o ridicare
a stării de cultură a poporului, despre îmbunătăţirea existenţei lui morale ori
materiale nu e nici vorbă”.
Ca și atunci, Bădie, populația scade îngrijorător. Cea
existentă îmbătrânește. Sunt ani în care n-am avut nici un botez în biserica
satului meu. Rareori este câte o lună în care să nu fie măcar o înmormântare!
Spune asta ceva? Spune mult, Bădie, dar pe cine interesează?! Deschizi
televizorul și ți-e lehamite de ce vezi,
de ce auzi! Parcă n-ar mai avea bărbați nația aceasta!
Dacă ai fi știut acestea, Bădie, ai fi zis iarăși ca
atunci: ,,Tributul se plăteşte şi azi; el e cu mult mai oneros decât în trecut,
numai că se plăteşte unei puteri mult mai mari decum era turcul”.
Multe am a-ți scrie, Bădie! Pe curând!
*
Rugăciune pentru vrăjmași(Sf. Nicolae Velimirovici).
,,Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi
îi binecuvântez şi nu îi blestem.
Vrăjmaşii m-au purtat către îmbrăţişarea Ta, mai mult
decât au făcut-o prietenii. Prietenii m-au legat pământului, vrăjmaşii m-au
slobozit din robia pământului şi mi-au dărâmat toate năzuinţele mele lumeşti.
Vrăjmaşii m-au făcut străin tărâmurilor lumeşti şi locuitor în afara lumii.
Precum un dobitoc hăituit îşi găseşte un adăpost mai sigur decât unul ce nu e
hăituit, la fel şi eu, prigonit de vrăjmaşi, am aflat cel mai ferit Lăcaş,
adăpostindu-mă dinapoia Cortului Tău, unde nici prietenii, nici vrăjmaşii nu
îmi pot omorî sufletul.
Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi
îi binecuvântez şi nu îi blestem. Ei, mai degrabă decât mine, au mărturisit
păcatele mele dinaintea lumii. Ei m-au pedepsit, de câte ori când am pregetat
să o fac eu însumi. Ei m-au chinuit, de câte ori am încercat să scap chinurilor. Ei m-au
ocărât, de câte ori m-am linguşit în
sine-mi. Ei au scuipat asupră-mi, de câte ori
m-am umplut de mândrie.
Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi
îi binecuvântez şi nu îi blestem. De câte ori m-am făcut înţelept, ei mi-au zis
nebun. De câte ori m-am ridicat întru mărire, m-au batjocorit precum un pitic.
De câte ori am vrut să conduc oamenii, m-au împins în spate. De câte ori m-am
grăbit spre a mă îmbogăţi, m-au împiedicat cu o mână de fier. De câte ori am
crezut că voi dormi în pace, m-au trezit din adormire. De câte ori am încercat
să zidesc o casă spre o viaţă lungă şi liniştită, au dărâmat-o şi m-au alungat.
Cu adevărat, vrăjmaşii m-au îndepărtat de la faţa lumii şi mi-au întins mâinile
către poala veşmântului Tău.
Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi
îi binecuvântez şi nu îi blestem. Binecuvântează-i şi îi sporeşte; înmulţeşte-i
şi fă-i pe ei şi mai înverşunaţi împotriva mea: pentru ca fuga mea către Tine
să nu aibă întoarcere; pentru ca toată nădejdea mea în oameni să se împrăştie
precum pânza de păianjen; pentru ca liniştea desăvârşită să înceapă a domni în
sufletul meu; pentru ca din inima mea să
ajungă în mormânt cei doi gemeni ticăloşi, mândria şi mânia; pentru ca să pot
chivernisi toată comoara mea cea cerească; ah, pentru ca să pot odată să mă
slobozesc din înşelarea de sine, care m-a prins în îngrozitoarele mreje ale
vieţii celei neadevărate.
Vrăjmaşii m-au învăţat să cunosc ceea ce puţini alţii
mai cunosc, că cineva nu are alţi vrăjmaşi în lume decât pe sine. Cineva îşi
urăşte vrăjmaşii doar atunci când nu îşi dă seama că nu-i sunt vrăjmaşi, ci
prieteni nemiloşi. Cu adevărat, greu îmi este a spune cine mi-a făcut mai mult
bine şi cine mi-a făcut mai mult rău, în lume: prietenii sau vrăjmaşii.
Prin urmare, binecuvântează-i, Doamne, atât pe
prieteni, cât şi pe vrăjmaşi. Un rob îşi blestemă vrăjmaşii, căci nu pricepe.
Dar un fiu îi binecuvântează, pentru că el pricepe. Căci un fiu cunoaşte că
vrăjmaşii săi nu îi pot atinge viaţa. Prin urmare, el păşeşte slobod în rândul
lor şi se roagă Domnului pentru ei. Amin”
*
O ședință în iad. Pe internet am găsit
stenograma(înregistrarea) unei ședințe, pe care Scaraoțchi a ținut-o cu
subalternii lui în iad. Este strict secretă. Citiți-o și Dvs. și trageți
concluziile necesare. Iat-o:
,,Nu putem să-i oprim pe creştini să meargă la biserică. Nu putem să-i împiedicăm să
citească Bibliile lor şi să cunoască adevărul. Nu putem nici măcar
să-i împiedicăm să-şi dezvolte o relaţie intimă cu Mântuitorul lor. Odată ce au câştigat
legătura aceea cu Iisus, puterea noastră asupra lor este sfărâmată.
Aşadar, lăsaţi-i să meargă la bisericile lor, lăsaţi-i să aibă mesele lor încărcate, dar
furaţi-le timpul, astfel încât să nu le rămână timp să-şi dezvolte relaţia cu Iisus Hristos. Asta e ceea ce vreau să faceţi!”
a spus Diavolul. ,,Distrageţi-le atenția
de la părtăşia cu Mântuitorul lor şi păstrarea
acelei legături vitale pe timpul
zilei!” ,,Și cum vom face asta?” au
strigat demonii. ,,Ţineți-i ocupaţi în lucrurile neesenţiale ale vieţii şi
inventaţi scheme nenumărate să le ocupaţi minţile, a răspuns el.
Ispitiţi-i să cheltuiască, să
cheltuiască şi să împrumute, să
împrumute, să împrumute. Convingeţi-le
soţiile să meargă la muncă pentru
multe ore şi soţii să lucreze 6-7 zile pe săptămână, 10-12 ore pe zi,
astfel încât să-şi permită stiluri seci
de viaţă. Ţineţi-i atât de ocupaţi, încât să nu aibă timp să petreacă cu copiii
lor. Pe măsură ce familiile lor se destramă, curând casele lor nu le vor mai oferi nici o scăpare de presiunile muncii! Schimbaţi-le
mințile, astfel încât să nu audă
Vocea lăuntrică atât de liniştitoare. Momiţi-i să asculte radiourile şi casetofoanele de câte ori sunt la volan.
Să ţină televizoarele, video-urile, cd-urile
şi calculatoarele în funcţiune
constant în casele lor şi să vadă orice magazin şi restaurant din lume, care difuzează
muzică non-biblică (nereligioasă) în
mod continuu. Aceasta va păta minţile lor şi va rupe legătura aceea cu Hristos.
Umpleţi-le mesele din cafenele cu
reviste şi ziare. Pisaţi-le minţile cu
ştiri violente 24 de ore pe zi.
Invadaţi momentele când conduc cu
reclame. Umpleţi-le cutiile poştale cu corespondenţă nefolositoare;
trimiteţi-le cataloage, reclame şi orice
fel de scrisori şi oferte
promoționale la produse gratuite,
servicii şi speranţe false! Păstraţi
fotomodele slabe şi frumoase în
reviste şi la TV, astfel încât soţii lor
să creadă că frumuseţea este fără
îndoială cea mai importantă şi să devină
nesatisfăcuţi de soţiile lor. Păstraţi-le
soţiile prea obosite, ca să-şi
mai iubească soţii noaptea. Daţi-le dureri de cap, de asemenea! Dacă ele nu vor da soţilor lor dragostea de care au nevoie, aceştia vor începe să caute în altă parte. Acest lucru va dezbina rapid familiile lor! Daţi-le Moş Crăciun, ca să-i
distragă atenţia de la a-şi învăţa
copiii adevăratul sens al Crăciunului. Dați-le un iepuraş de Paşti,
ca să nu vorbească despre Înviere şi puterea asupra păcatului şi a morţii. Chiar şi în vacanţele lor să se epuizeze. Să-i faceţi să se întoarcă din concedii obosiţi. Ţineţi-i tot mai ocupaţi,
ca să nu mai iasă în natură şi să
reflecteze la creaţia lui Dumnezeu. În schimb, trimiteţi-i în parcuri de
distracţii, evenimente sportive, jocuri,
concerte şi filme. Ţineţi-i ocupaţi,
ocupaţi, ocupaţi! Şi când se întâlnesc la biserică, puneți-i să bârfească şi să şuşotească, aşa încât să plece cu conştiinţa încărcată. Aglomeraţi-le viaţa cu atâtea
cauze bune, încât să nu mai aibă timp să
caute putere la Iisus. Curând ei vor munci
cu puterile lor, sacrificându-şi sănătatea şi familiile pentru binele cauzei. Va funcţiona! Va
funcţiona!”
Era un plan pe
cinste! Demonii au plecat
nerăbdători la îndatoririle lor,
determinându-i pe creştinii de pretutindeni
să devină mai ocupaţi şi mai grăbiţi să meargă ici şi colo. Să aibă timp cât mai puţin pentru Dumnezeu și pentru
familiile lor. Să nu mai aibă
timp să spună și altora despre puterea
lui Iisus de a schimba vieţi”.
Cred că întrebarea se pune astfel: A avut diavolul
succes în planurile sale? Găsiți Dvs.
răspunsul!
*
Un lung tren ne pare viața. Încă de pe vremea când
eram copil am găsit într-o culegere de cântece ale Oastei Domnului o poezie cu
acest titlul. Mi-a mers la inimă! Cum cartea era publicată de Traian Dorz,
mentorul ,,oastei”, aproape toată viața am
crezut că Dorz este și autorul acelei poezii. Am găsit acum, pe
internet, poezia, cu mențiunea că autorul este inegalabilul indian Rabindranath
Tagore. Nu știu care este adevărul, dar poezia rămâne o perlă pentru generații.
Iat-o:
,,Un
lung tren ne pare viața.
Ne
trezim în el mergând,
Fără
să ne dăm noi seama,
Unde
ne-am suit și când.
Fericirile
sunt halte,
Unde
stăm câte-un minut,
Până
bine ne dăm seama,
Sună,
pleacă, a trecut.
Iar
durerile sunt stații!
Lungi,
de nu se mai sfârșesc
Și
în ciuda noastră parcă,
Tot
mai multe se ivesc.
Arzători
de nerăbdare,
Înainte
tot privim,
Să
ajungem mai degrabă
La
vreo țintă ce-o dorim.
Ne
trec zilele, trec anii,
Clipe
scumpe și dureri,
Noi
trăim hrăniți de visuri
Și-nsetați
după plăceri!
Mulți
copii voioși se urcă.
Câți
în drum n-am întâlnit,
Iar
câte-un bătrân coboară,
Trist
și frânt, sau istovit.
Vine-odată
însă vremea,
Să
ne coborâm și noi.
Ce
n-am da atunci o clipă,
Să
ne-ntoarcem înapoi?
Dar
pe când, privind în urmă,
Plângem
timpul ce-a trecut,
Sună
goarna VEȘNICIEI :
Am
trăit și n-am știut”.
*
Patriarhul Iustin Moisescu. Auzisem lucruri
extraordinare despre el când eram elev şi apoi student. Se vorbea în culise că
scrie şi vorbeşte fluent vreo douăsprezece limbi, că are studii foarte savante,
că în tinereţe a fost profesor universitar. M-am bucurat sincer când a ajuns
patriarh, fiind convins că un intelectual de rasă va aduce vădite îmbunătăţiri
în viaţa Bisericii. Un suflu de entuziasm m-a cuprins.
Era în 1979. M-am dus la directorul de atunci al
Institutului Biblic, părintele Valeriu Anania. Ne cunoşteam mai demult, fiindcă
dânsul conducea şi revistele patriarhale, iar eu colaboram la revista „Biserica
Ortodoxă Română“. Revista respectivă împlinea în 1984 o sută zece ani de
apariţie şi am propus realizarea şi publicarea unei bibliografii. Părintele
Anania a primit cu bucurie propunerea şi a doua zi mi-a dat o adresă semnată de
însuşi patriarhul Justin, prin care eram însărcinat, oficial, să realizez Bibliografia
şi s-o predau spre publicare la jumătatea lunii noiembrie 1983.
M-am pus pe muncă. Am parcurs toată colecţia revistei
din perioada 1948-1983, pe care o aveam în biblioteca parohiei şi la bisericile
din Severin. Pentru perioada 1874-1948 am găsit înţelegere la răposatul
mitropolit Nestor Vornicescu. Mergeam la Craiova cu geamantanul, îl umpleam de
reviste, le conspectam în două-trei luni, le duceam pe acelea şi luam altele.
Pentru numerele lipsă a trebuit să merg în Bucureşti, pe la Biblioteca
Sfântului Sinod, Biblioteca Academiei, Biblioteca Centrală de Stat. Au fost peste
douăzeci de mii de articole. Majo¬ritatea le-am rezumat telegrafic.
Am realizat bibliografia după modelul bibliografiilor
publicate de Academia Română. Am pus suflet şi am înjugat nenumărate zile şi
nopţi. În noiembrie 1983 reuşisem să dactilografiez nouă sute de pagini.
Lucrarea o aveam gata în manuscris, dar s-ar fi ridicat la peste două mii de
pagini dactilografiate. Socotind că este suficient pentru un volum, am mers la
patriarhie să-l predau, ca să intre în lucru, urmând ca în lunile următoare să
predau şi restul materialului.
La editură nu mai era părintele Anania. Părintele
Dumitru Soare, succesorul dumnealui, nu
a putut lua o decizie. A mers cu mine la patriarhul Justin. Aveam mari emoţii.
Cabinetul patriarhului era imens. În mijloc, la un birou imperial, şedea,
tolănit într-un fotoliu, însuşi patriarhul. Era voinic şi gras. Eu aveam vraful
de nouă sute de file sub braţ. I-a explicat părintele Soare despre ce-i vorba.
M-a privit o clipă şi de după lentilele foarte groase
mi-a zis: „- Ce-ai făcut, mă?“ „- Preafericite, am realizat Bibliografia
Revistei „Biserica Ortodoxă Română“ pe o perioadă de o sută zece ani! Aici am o
primă parte. Vă rog, permiteţi-mi să v-o prezint!“ „- A…, lasă, lasă…! Înseamnă
că parohia ţi-ai lăsat-o vraişte, dacă ai lucrat la asta. Aşa sunteţi, voi,
preoţii, mă, vă ocupaţi de orice, numai de parohie nu!“ Mă aşteptam la o
asemenea acuzaţie. Eram pregătit să răspund. „- Prea Fericite Părinte, vă rog
să-mi permiteţi să vă prezint. Anul trecut am terminat lucrările de reparaţii
capitale la biserică. Iată documentaţia, iar acum două săptămâni am făcut
recepţia la pictura bisericii, conform acestor acte!“ am zis eu, scoţând din
geantă documentaţia de care dispuneam. „- A, păi să vorbim cu Nestor să-ţi dea
o parohie la oraş atunci!“ „- Nu pentru o parohie mai bună am făcut această
lucrare, ci ea se înscrie pe linia unor preocupări constante. Am publicat până
acum şase cărţi la edituri de stat, câteva sute de articole în ţară şi
străinătate.“ „- Şi acum ţi-ai găsit să te apuci de bibliografie şi să-mi ceri
mie să ţi-o public?“ „ - Lucrarea aceasta am făcut-o în baza unui ordin oficial
al patriarhiei, semnat de Prea Fericirea Voastră şi în ea am îngropat cinci ani
de tinereţe!“ „- Păi da, crezi că eu ştiu ce-am semnat acum cinci ani, câte
hârtii îmi trec pe dinainte?! Sau sunt eu obligat să vă public tot ce vă trece
vouă prin cap acolo, la ţară! Gata, audienţa s-a terminat!“
Am ieşit plângând din cabinetul patriarhului. Dacă
s-ar fi uitat peste lucrare şi mi-ar fi spus s-o reiau de la capăt pe baza
altor principii, aş fi făcut-o cu bucurie; dacă mi-ar fi reţinut-o acolo, că o
vor publica atunci când vor avea posibilitatea, acceptam. Fusese profesor
universitar şi ar fi trebuit să aibă un pic de tact pedagogic. Of! O jumătate
de an n-am fost în stare să mai scriu o pagină. Au trecut apoi şaptesprezece
ani şi mi-am publicat lucrarea, în trei volume, pe cont propriu şi am fost foarte
apreciat de specialişti. E adevărat că acum lucrarea mea priveşte o perioadă
extinsă la 120 de ani, este mai completă şi nu îmi este ruşine cu ea.
Pe patriarhul Justin îl pomenesc la fiecare slujbă.
Poate să fi fost un munte de cultură; pentru mine rămâne cel pe care l-am
cunoscut în cele zece minute ale audienţei de care am vorbit mai sus. De! Asta
e!
*
Ajutoare și
donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații,
astfel: Domnul Ariașu Ștefan-Cristian(S. U. A.): 709 lei; Doamna Elisabeta
Leferenz(Germania): 490 lei; Doamna Ing. Alexandrina Caragioiu (Canada) și
Doamna Avoc. Melania Caragioiu(Canada): câte 400 lei; Doamna Mătuș Natalia(Timișoara): 300
lei; Domnul Muntean Camil(Întorsura
Buzăului-CV) și Doamna Pârvuceanu Eugenia(Gârla Mare-MH): câte 110 lei; Doamna
Luca Liliana și Doamna Mierluș Maria(Rm. Vâlcea): câte 200 lei; Doamna Manolea
Elisabeta(Malovăț), Doamna Filip Cornelia(Tr. Severin) și Doamna Ionescu
Floarea(Câmpina-PH): câte 100 lei;
Doamna Rolea Violeta(București) și Domnul Cazacu Ion(Galați): câte 50 lei;
S-au mai achitat câteva contribuții de cult, astfel:
Domnul Col. Manolea Daniel din Malovăț: 150 lei; Doamna Luca Gheorghița din
Bârda, Doamna Haidamac Miroana din Malovăț, Domnul Badea Constantin și Domnul
Hadarig Mircea din Malovăț: câte 100 lei;
Dumnezeu să le răsplătească!
*
În ziua de 1 februarie a. c. Parohia noastră a donat
Azilului de bătrâni de la Strehaia 37 saltele de latex în valoarea de 13.140
lei. Costul saltelelor a fost suportat de un enoriaș al parohiei noastre, care
nu vrea să i se știe numele. Dumnezeu să-i răsplătească jertfa!
Precizăm că la azilul respectiv ar mai fi nevoie de
încă atâtea saltele, dar nu avem posibilitatea, deocamdată, să le achiziționăm.
Poate pe parcurs vom rezolva și această problemă!
*
Publicații. În
această perioadă, preotul Dvs. a mai publicat câteva materiale, astfel:
Scrisoare către Eminescu(I), în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 14 ian. 2024,
ediție și on-line (http://www.observatorul.com); Vremea Patriarhului
Justinian(III), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXVI(2024), nr.
1215(8 febr.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 510, în ,,Armonii culturale”,
Adjud, 11 febr. 2024, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro/category/scrisoare-pastorala);
Paraliticul vremii noastre, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXVI(2024), nr. 1216(15 febr.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 511, în
,,Observatorul”, Toronto(Canada), 17 febr., ediție și
on-line(http://www.observatorul.com); In memoriam: Col. Iulică Paicu, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXVI(2024), nr. 1217(22 febr.), p. 12;
*
Simpozioane. Academia Dacoromână l-a invitat pe
preotul Dvs. la ediția a VII-a a Simpozionului Național ,,Obârșia Neamului
nostru”, care se a ține la Craiova în zilele de 19-21 aprilie 2024. Vom vedea!
*
Zâmbete. Din lucrările elevilor spicuim câteva perle:☺
Marea Neagră este o mare foarte mare, care conține mult petrol, de unde îi vine
numele de Marea Neagră, deoarece petrolul este negru. În Marea Neagră trăiesc
mulți pești precum rechinii, delfinii și căluții de mare, precum și cel mai
important pește, balena, renumit pentru grăsimea sa, de care se bucură țara
noastră pentru că untura de balenă e foarte scumpă și din ea se face renumitul
ulei de balenă cunoscut pe plan mondial. ☺Haiducii din doine, balade și idile
erau liberi și fericiți ca păsările, animalele și peștii care zburdă prin
codrii. De cum venea primăvara, haiducii cei harnici plecau în pădure. Acolo ei
cântau suflând din frunză și lăsându-i pe boieri cu buza umflată. ☺ Când eroul
muri împușcat de nemți pe câmp, simți miros de mărar și de pătrunjel. ☺ Metoda
folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea. ☺
Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatenție a pazei de coastă.
☺Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor.
*
Ședință. Duminică, 11 februarie, în incinta bisericii
din Malovăț a avut loc ședința Consiliului Parohial. Pe ordinea de zi a fost
analiza activității financiare a parohiei pe 2023.
*
Excursii-pelerinaje. Joi, 7 martie, vom organiza o
excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda-Motru-Tg.
Jiu-Mănăstirea Vișina-Mănăstirea Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea
Prislop-Mormântul Părintelui Arsenie Boca-Sarmisagetuza-Caransebeș
(catedrala)-Mănăstirea Teiș-Mănăstirea Piatra Scrisă-Orșova-Tr.
Severin-Malovăț-Bârda. Costul: 60 lei/persoană.
*
Înmormântări. În ziua de 3 Februarie am oficiat slujba
înmormântării pentru Bobocea Savu (67 ani) din Bârda. Dumnezeu să-l ierte!
*
Program. În cursul lunii Martie avem următorul program
de slujbe: 1 Mart.(sfințirea apei și semințelor la Bârda, la ora 8; sfințirea
apei și semințelor la Malovăț, la ora 9); 2 Mart.(Malovăț-Bârda); 3
Mart.(Bârda); 9 Mart.(Malovăț-Bârda); 10 Mart. (Malovăț); 16
Mart.(Malovăț-Bârda); 17 Mart.(Bârda); 18 Mart.(slujbă seara la Malovăț); 19
Mart.(slujbă seara la Bârda); 20 Mart.(slujbă seara la Malovăț); 21
Mart.(spovedit și împărtășit dimineața la Malovăț; slujbă seara la Bârda); 22
Mart. (spovedit și împărtășit dimineața la Bârda; slujbă seara la Malovăț); 23
Mart.(Malovăț-Bârda); 24 Mart.(Malovăț); 25 Mart. (pomeniri la ora 8 la Bârda;
slujbă la Malovăț); 30 Mart.(Malovăț-Bârda); 31 Mart.(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe
adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu