APEL MIDLLE CLASS

APEL

către

MIDLLE CLASS-ul LITERATURII ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE

Universul literar românesc contemporan este extrem de benefic divers, de fascinant dinamic.

Nu vă grăbiţi să categorisiţi afirmaţia de mai sus drept una demonetizată, care vrea să “sune frumos din coadă” ascunzând, de fapt, o inconsistenţă valorică! Nu, pentru că această afirmaţie - valabilă, este adevărat, şi-n alte timpuri - vrea să atragă atenţia şi să stimuleze intenţia de a redescoperi interesul pentru o explorare a acestui univers de o profunzime adesea ignorată.

Este vorba despre acel strat al tectonicii literare contemporane, dacă nu nebăgat în seamă de “oficialii” zilei, cel mult ignorat cu auto-suficientă argumentaţie tolerantă.

Acest strat foarte composit la care ne referim, face parte, vrând nevrând, din structura peisajului actual al literaturii române contemporane.

Tot ceea ce vrem noi să realizăm prin acest demers este să atragem atenţia cât se poate de elocvent, atât profesional cât şi editorial, şi artistic şi educaţional, şi moral şi creativ, dar şi ca acoperire teritorială şi spirituală, asupra acestui fenomen artistic aflat într-o expansiune fulminantă, anume literatura contemporană românească dintr-o anumită “zonă” a sa socială şi culturală.

Afirmăm în acest context, o adevărată morfologie literară care se manifestă în underground-ul literaturii contemporane privită “de la lojă”, o morfologie care face parte din desfăşurarea generală a fenomenului literar românesc contemporan! Această dinamică evoluţie, cu apariţii şi dispariţii de autori, de titluri, edituri, tendinţe, de genuri mai vechi sau mai noi abordate, de “experimente literare”, de stiluri clasice sau moderniste regăsibile în scrierile autorilor contemporani, de încercări de a combina stiluri şi curente spre a produce efecte stilistice noi, emoţii originale etc. etc., toate acestea fac parte şi din acest tablou al literaturii de plan doi. Acesta nu este un eufemism, o exprimare peiorativă, este o realitate de la care vrem să pornim, pe care vă invităm s-o acceptaţi dincolo de orice prejudecată, şi pe care proiectul nostru vrea s-o demonteze, s-o abolească, iar în locul ei să instituim ideea şi comportamentul aferent conform cărora forţa unei naţiuni literare nu constă exclusiv în cei de la vârf ci în efortul conjugat al acestora cu al celor pe care s-au sprijinit şi se sprijină aceştia ca să fi ajuns acolo şi, în continuare, să se menţină.

Ei, bine, această literatură există, incontestabil, este accesată, este difuzată, are susţinători, finanţatori, cititori, este, deci, valorizată şi, chiar dacă incomplet, la ora actuală, valorizantă.

De ce s-ar face, prin urmare, abstracţie de ea, “oficial”? De ce ea s-ar accepta de pe aceste poziţii doar pentru a se justifica nişte ierarhii devenite imuabile cu de la sine putere?

Dinamica generală a literaturii contemporane la care ne referim este generată şi de această forţă creativă, a acestor scriitori care trudesc în slujba cuvântului şi literelor româneşti. Între ei este diferenţă şi valorică, şi de anvergură, şi de experienţă, şi de auto-exigenţă, de lipsă, uneori, de orientare editorială, de orgolii şi ambiţii, de deziluzii şi abandonuri, de reluări şi repoziţionări, dar toate acestea fac parte din regula jocului, să spunem aşa! Nimeni nu se naşte poet decât în superlativul sintagmei, devenirea scriitoricească are nevoie de parcurgerea unor etape, de nişte paşi, de o iniţiere...

Desigur, nu includem aici genialitatea, care, poate, nici nu o remarcăm la momentul potrivit, ea poate fi fie inclusă acestor paşi de început – mai mult sau mai puţin. Cert este, însă, că tot acest efort creator “de mijloc” pregăteşte o astfel de apariţie, această desfăşurare enormă de efort literar anunţă o erupere.... Viscerele vulcanului fierb, erupţia este iminentă, este doar o chestiune de timp... Ori, timpul, în literatură, mai ales, este atât de relativ!

Cititorul român – deopotrivă, cel de oriunde - stă pe o literatură contemporană românească internă, viscerală şi fecundă, extrem de vivace şi de vivantă, cu un spectru de teme acoperitor, poate, tuturor gusturilor şi tendinţelor, un amalgam de stiluri şi de propuneri, de reluări şi de abandonuri, de soluţii şi interpretări stilistice atât de divers, atât de larg, încât el poate părea deturnant, bulversant. Cititorul are, astfel, posibilitatea să aleagă, iar din suma alegerilor lui să se discearnă valoarea. Desigur, nici critica literară nu trebuie neglijată, eliminată din această ecuaţie, ea având rolul de a ghida sau certifica alegerile publicului, de a favoriza aprofundarea acestora sau de a reorienta valorizările publice spre un orizont fidel valorilor universale. Între scriitor, cititor şi critica literară trebuie să existe o comuniune egală şi unitară, altfel acest stabilopod valoric şi valorizant îşi pierde sensul şi finalitatea.

Acest stabilopod este, de fapt, elementul de stabilitate al midlle class-ului literaturii contemporane româneşti, care, la rîndul ei, este interpuntea dintre debutanţi, “tinere condeie” sau cum vrem a le spune, şi scriitorii de vârf ai literaturii naţionale. Nimeni nu are voie să se interpună sau să se substituie acestui ciclu... natural scriitoricesc, creativ, indiferent ce organizaţie sau uniune, sau asociaţie, sau sindicat ar reprezenta!

Aceste forme de organizare au rol de a-şi congula forţa creatoare a propriilor membri, de a le reprezenta interesele în raport cu terţi, iar nu de a stabili ierarhii în afara propriului grup sau a favoriza ori fractura accesul vreunui creator în vreo direcţie sau alta!

Midlle class-ul literaturii româneşti contemporane îşi menţine standardul la modul elogiant, dincolo de stipende bugetare, fapt care sporeşte gradul de respect pe care i-l datorăm.

Scriitorii români posibil a fi înregistraţi în ceea ce vrem noi a numi middle-class-ul literaturii româneşti contemporane certifică varietatea şi forţa creaţiei literaturii româneşti de astăzi.

Proiectul nostru conceput plecând de la sintagma aceasta cu rezonanţă economică, midlle class-ul literaturii româneşti contemporane, doreşte să invite la o necesară reconsiderare a “forţei mijlocii” a creaţiei româneşti literare, forţă regăsibilă de acelaşi calibru, manifestată în artele contemporane româneşti, şi nu doar în arte.

Literatura românească actuală generează forţă şi se auto-susţine cu această energie, mai departe, dovadă - păstrând reperele sintagmei - stau vârfurile ei contemporane.

O raţiune clasică privind evoluţia ne conduce la concluzia că orice vârf are o bază, el neputându-se naşte din neant, prin urmare, vârfurile literaturii româneşti actuale, au la bază ceva. Noi spunem că acel ceva se poate numi midlle class-ul nostru!

La rândul său, acest conglomerat, acest compost divers, eterogen şi fericit risipitor de sine are la baza sa ceea ce putem numi seminţele literaturii – la fel, un mare amestec de sensuri şi gusturi, de orientări şi potenţe, de tendinţe şi reorientări, de succese şi de abandonuri, de certitudini şi dezamăgiri, de atâtea fundamentări şi de atâtea re-fundamentări... Este geneza, aceasta şi numai aceasta face posibil ceea ce înseamnă acum, iar din acum se poate naşte mâine!

Forţa midlle class nu trebuie să însemne luptă pentru supremaţii sterile, nici luptă pentru ierarhii care să asigure vremelnice influenţe şi privilegii.

Este vremea să ne repoziţionăm ca şi creatori responsabili pentru ceea ce vrem să reprezentăm. Creaţia nu este a noastră decât până în momentul publicării, de atunci încolo, ea aparţine celorlalţi, indiferent de vrerea noastră, indiferent de orientarea politică, economică sau filosofică a fiecărui creator în parte ori a grupării artistice din care face parte.

Responsabilitatea midlle class-ului literaturii româneşti contemporane nu trebuie să fie accesul la funcţii de dragul de a fi la putere spre a împiedica pe alţii să-ţi ia locul ci, dimpotrivă, de a-i stimula pe alţii să fie mai buni decât tine!

Acesta este dintodeauna modul de interacţionare dintre Maestru şi Discipol!

MAESTRUL nu îşi omoară DISCIPOLUL ci îl dojeneşte, eventual, dar nu-l alungă, nu-l umileşte şi nu-l subjugă, nu-l foloseşte şi nu-l depărteză ci-l ocroteşte şi-l sprijină, îi oferă sfat şi pat, îi este izvor la sete şi perină la hodină, pavăză la vreme de furtună şi, deopotrivă, îndemn la muncă şi efort permanent în instruire.

Midlle class-ul literaturii româneşti contemporane este un fapt incontestabil, el trebuie să coaguleze unitatea şi responsabilitatea nu doar declarativ ci direct, la nivelul fiecăruia, nu neaparat în vreo organizaţie cât mai ales personal, conştient de harul şi de menirea sa.

Nu orice vers este poezie, aşa cum nu orice apăsare de clapă de pian este muzică, nu orice pată de culoare este pictură, aşa cum nu orice două pietre alăturate înseamnă arhitectură, nu orice mişcare de mâini şi picioare este dans, aşa cum nu orice rostire de cuvinte în faţa câtorva oameni înseamnă teatru! Prin urmare, niciun creator investit într-o funcţie de demnitate organizaţională nu înseamnă “dumnezeul” acelei forme de creaţie artistică!

Mentalitatea de sclav în faţa celor care aleşi pentru că sunt buni, mai buni ca noi, recunoscuţi ca atare, fără dubii, trebuie să înceteze!

Ei sunt aleşi pentru că sunt buni, jos, pălăria, dar în niciun caz spre a-şi alimenta orgolii ci, dimpotrivă, pentru a ne ajuta pe noi, cei care suntem pe calea desăvârşirii artistice!

Midlle class-ul literaturii româneşti contemporane nu are nevoie de vreo organizare specială, de vreun management intern, el funcţionează natural, doar că trebuie să fie mai activ în a-şi învinge frica de a reacţiona în faţa unor organizări ce-şi depăşesc prerogativele ori cadrul creativ artistic, ca să nu mai vorbim de cel moral!

Nu este nevoie de o revoluţie ci de o resuscitare a perpetuei revoluţii care înseamnă Creaţia înseşi!

Aşadar, o “revoluţie literară” ori de alt gen artistic este, cu siguranţă, un pleonasm!

Dumnezeu nu se poate reinventa ca şi Creator, El nu poate fi şi iniţiatorul şi ţinta unei Revoluţii, prin urmare, noi, ca fii ai Lui, ne putem doar re-învia/mobiliza în spirit pe coordonatele artei fiecăruia dintre noi, iertându-i pe cei greşiţi/aleşi/desemnaţi, dar nepermiţându-le să repete greşeala!

Dan Şalapa, Drobeta Turnu Severin - Râmnicu-Vâlcea, ianuarie-aprilie 2017