miercuri, 17 mai 2017

LUMINA ŞI CÂLDURA OMULUI







EMINESCU SIMȚIND PROFUND DOINA LUMINA ŞI CÂLDURA OMULUI ŞI SOARELE DUMNEZEULUI

Tu, Christian W. Schenk, ştii, că Eminescu a avut un singur dor la marginea mării

meditànd, ca Iov la durerea, la situația dificilă a țării şi, ca Iov pe Altarrul Soarelui la 

curți de dragste şi dor,

deşi mioritic nenuntit n-a îmbrăcat cămaşa nefericitului,

cu toate, că a fost, ca trasnit, lovit, cu cărămida în moalele capului,

dar nu s-a plâns în univers Tatălui Ceresc,

ci a mai dat sens firesc

la un inedit clasic şi pragmatic prin vers

luat fiind ca oaia cu piciorul frânt pe brață de pruncul sfânt,

ca să-şi aline capul EMINESCU pe pieptul Domnului

simțind profund doina, lumina şi căldura omului şi soarele Dumnezeului,

ca pe alei cu tei înfloriți să lumine pădurea social-umanului.



 
PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE



Mihai Eminescu monument in Copou Park










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu