La izvorul de lângă cruce

La izvorul de lângă cruce

Acolo, pe un deal, este o cruce lângă un izvor,

acolo, caii obosesc şi omul îşi opreşte căruţa,

se-aşază, se odihneşte

şi priveşte

întinderea vălurită, dealurile şi munţii...

Nu este singur!

În acea linişte se întâlneşte cu toţi cei plecaţi.

Acolo, un loc ales - omul îşi lasă gândurile

- un semn al învierii, locul unde este cu Dumnezeu -.

Un drum parcurs la graniţa dintre lumi,

un drum care duce spre cursul râului din zare.

Acolo, pe un deal, este o cruce lângă un izvor,

o cruce care urcă spre Cerul deschis,

un cer străbătut mereu de nori...

Acolo omul se-opreşte,

se aşază şi este pentru un timp, undeva.

Îşi priveşte dintr-un punct libertatea - un loc

al privirii, un loc al opririi - şi-i înţelege esenţa.,

Un zbor, o plutire şi  eliberarea - fixarea, desprinderea

şi intersecţia timpului “prezent” şi-a gândului “a fi”-

în “a fi prezent”... călător aici şi pe cer... atât de firesc!

Acolo, pe un deal, este o cruce lângă un izvor...

IRINA LUCIA MIHALCA