miercuri, 10 mai 2017

Despre Râsul cel de fiecare zi..




Dă-ne Doamne și simțul umorului!

Platon spunea: "Pana si zeilor le plac glumele." In Coran se spune: "Cel care isi face prietenul sa rada merita sa se duca in Rai." Iar incepand cu secolul XIV, chiar si comunitatea medicala recunoaste puterea vindecatoare a rasului.

Cercetarea intensa asupra " terapiei prin ras" a inceput in momentul in care Norman Cousins a publicat un articol in Jurnalul englez de medicina in 1976. In 1979 acest articol a devenit primul capitol al cartii "Anatomia bolii." , in care mentiona ca in 1964 a fost diagnosticat cu boala spondylitis (inflamatia acuta a sirei spinarii ), cu sanse unu la 500 de recuperare.

Realizand faptul ca gandurile negative si atitudinea negativa pot duce la boala, el si-a dat seama ca atitudinea pozitiva poate avea efect contrar. Asa ca a plecat din spital si a stat intr-un hotel unde a luat doze mari de vitamina C si s-a uitat permanent la comedii si emisiuni umoristice, inclusiv gen "Camera ascunsa" . A aflat ca 10 minute de ras echivaleaza cu 2 ore de somn fara dureri. Prin asta a dovedit ca rasul este cel mai bun medicament si a demonstrat relatia dintre trup si suflet.

William Fry, professor de psihiatrie la Universitatea Standford, subliniaza ca un copil la gradinita rade in medie de 300 ori pe zi. La varsta adulta, media scade la 17 ori pe zi. De unde aceasta diferenta? Luam viata prea in serios? Nu ar fi cumva timpul sa invatam sa ne relaxam? Cartile de dezvoltare personala spun ca nu incetam sa radem pentru ca imbatranim, ci imbatranim pentru ca incetam sa radem.

Cele cinci simturi ale noastre nu sunt suficiente pentru o viata ideala. Trebuie sa ne folosim cel de-al saselea simt: simtul umorului. Umorul nu se refera numai la a spune glume, ci este un mod de a vedea viata. Putem rade de greselile si suferinta noastra. Si putem fi sinceri in legatura cu viata noastra fara a o lua prea in serios.

Beneficiile rasului sunt nenumarate. De aceea ar fi extraordinar sa facem eforturi sa radem pe parcursul zilei. Si desigur, sa radem cu oamenii, nu de oameni. Sa radem de ce fac oamenii, nu de ce sunt ei. Sa radem nu numai ca sa ne usuram greutatile noastre, ci sa-i ajutam si pe cei din jur sa treaca mai usor peste greutati.

Beneficiile rasului

1. Cand razi de tine, ii dezarmezi pe cei care vor sa rada de tine si eviti posibile confruntari.

2. Rasul dizolva tensiunile, stresul, anxietatea, iritatia, mania si depresia. Dupa o repriza de ras, experimentam o stare de bine extraordinara. Si sa ne aducem aminte un lucru: daca nu poti sa razi pe seama unui lucru, nu poti trai cu acel lucru in viata ta.

3. Cercetarile medicale au demonstrat ca rasul intareste sistemul imunitar. Studiul comportamentului si al felului in care creierul afecteaza sistemul imunitar se numeste psihoneuroimunologie. Desi inca la inceput, aceasta ramura a medicinei incepe sa castige teren in incercarile de a intelege relatia dintre minte si corp.

4. Rasul reduce durerea prin eliberare de endorfine care sunt mai puternice decat cantitatea echivalenta de morfina.

5. Umorul ajuta la integrarea celor doua emisfere ale creierului (emisfera stanga este folosita pentru descifrarea bancului iar emisfera dreapta interpreteaza daca bancul a fost sau nu amuzant)

6. Rasul adauga savoare vietii.

7. Simtul umorului atrage dupa sine mai multa productivitate, mai multa comunicare si un joc de echipa mult mai eficient.

8. Tuturor ne plac persoanele care ne fac sa radem. Cu cat impartasesti mai mult din simtul umorului, cu atat vei avea mai multi prieteni.

9. Umorul este echilibrul pentru momentele cand trecem prin greutati.

10. Rasul este echivalent cu exercitiile fizice (in cantitate mica). E ca un masaj al tuturor organelor corpului.

11. Simtul umorului te ajuta sa accepti inevitabilul, sa faci fata provocarilor si sa iesi din orice situatie zambind.

Ziua in care nu ai ras este o zi pierduta. Nu astepta sa te imbolnavesti ca sa practici terapia prin ras! Incepe astazi prin a te uita la comedii, prin a citi carti amuzante si prin a schimba glume cu membrii familiei, prietenii sau colegii.

Sursa: Prof. Valentina Lupu











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu