ÎNTRU OMENESC FIRESC

ÎNTRU OMENESC FIRESC

(POEM)

Lui Maria Filipoiu cordonator antologie"VESURI PENTRU EMINESCU"şi nu numai...

MARIA, unde tu eşti cântă LIA-CIOCÂRLIA

ŞI PLUGURILE ARÂND GLIA ,

cum cânta la Stupca odinioară o vioară

şi era elan şi alen ENESCU şi EMINESCU la curți de dragoste şi dor

cioplit din bardă şi toporrost şi adspost din popor,

de primăvară cu aură şi nimb de sărbătoare

în crud de România  cu aplomb

de galben şi de plumb Bacovia

un sensibil  imers  cu sens de vers în univers,

cu pitoresc România-Eminescu sub soare

întru răsărit de soare şi de binecuvântare ROMÂNIA întru omenesc firesc de binecuvântare

cum nu fu România profundă şi mare

alta sub soare

dumnezăiesc şi fără asemănare:

ROMÂNIA ÎNTREGITĂ PROFUNDĂ ŞI MARE

ÎNTRE PROPRIILE-I HOTARE,

că tot românul plânsu-mi-sa

de peste Nistru până la Prut şi până la Tisa

şi chiar Eminescu zisu-mi-a, martursitu-mi-a:

ecuația cu vitregirea, cu ciopârțirea şi ciuntirea sufetită de țara mea,

"că fie pâinea cât de rea, e tot mai bună-n țara mea,

tot mai aparte, mai Isus-Eminescu de cuvinte,

mai aparte şi mai presus Iisus de moarte-n țara mea-logostea

încalte cu tei înfloriți pe alei şi plopi fără soț'

care-şi dispută cămaşa fericitului trăgând-o la sorți.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE