marți, 9 mai 2017

„OCHIUL ORB” SI „URECHIA TĂCERII”






Pavel RĂTUNDEANU FERHETE

„OCHIUL ORB” SI „URECHIA TĂCERII”
Tehnician veterinar în satul Ciubăncuta, culege folclor de 33 de ani (vărsta cît a trăit Iisus Cristos pe pămînt), textele însumînd zeci de mii de pagini. Despre textele culese, prof. dr. Ion Seuleanu, seful catedrei de folclor a Facultătii de Litere din Cluj-Napoca afirma în revista Clujeanul 22-28 mai 2001 următoarele: Este admirabil gestul lui de a avea asemenea preocupări de pasiune reală si îndelungată care presupune o anumită tenacitate. El are marele avantaj de a fi om al locului, de a face parte din traditia locală si de a o cunoaste. Ceea ce culege are o valoare documentară excelentă, însemnările lui pot fi folosite cu încredere în vederea alcătuirii unor exegeze pe diverse aspecte ale culturii traditionale din sat si din zonă.”
Curînd va publica o carte intitulată COMOARA ÎNTELEPCIUNII ÎN FOLCLORUL COPIILOR, lector de carte fiind prof. etnolog dr. Maria Bocse.
De ce scrie Pavel Rătundeanu Ferghete? O spune singur: ”Cred, sunt convins că m-am îndrăgostit de scris, de poezie. Pentru scris îmi bate tare inima, n-am răbdare, deabia astept s-ajung la masa de scris. Scrisul e haina mea de sărbători, e ceea ce contează în viata mea. E nelinistea, e reîncărcarea bateriilor, e neodihna. Fără scris n-as avea sens, rost, m-as plictisi de moarte.” [Lucian Gruia]



Cuvîntul

Cuvîntul ne vine de unde ne vine drag si sfînt

Ca să ne lege de acest scump pămînt,
Vine să ne facă îndemînă
În Patria Limba Română.

Desi n-are sînge-n vine să ne mîngîie vine,
Să ne aline,
Vine s-aleagă neghina din grîne,
Din eterna pîine de mîine.



Cînd departe nu-i departe
  
M-a nins ca pe Harap Alb cu încercări
Sărind peste calul dalb cu măsură si aventură
Ce răzbat de dincolo de moarte cu osteneli si răbdări
Adunînd întru pasiune si destin
Preaplinul de senin, de divin,
Îndoindu-mă de toate, de cruda realitate,
De poemele ratate, în virtutea să exist
Cu pîinea cea de toate zilele
Pînă nu mi se gată binele,
Desi o carte are resposabilităti
Si n-o judeci după coperti
Cînd departele nu-i departe,
Eventual între coarnele boului,
Pe Altarul Soarelui în grădina
Maicii Domnului.



Că timpul nerăbdător

Zeul cu propriul timp m-alungă din Olimp
Tîmp ca pe un animal de cîmp
Să ostenesc, să trăiesc,
Să sufăr pentru adevăr, pentru că iubesc
Si-n schimb
Să-mi am propria aură, propriul nimb
Si pe cont propriu, geniu în cum scriu,
Zidindu-mi femeia precum Manole
Pentru binele ce-mi gată zilele,
Că timpul nerăbdător mă ciopleste din topor,
Dîndu-mi brînci în viitor,
Ireversibil spre van, cal bălan,
Ca să nu mai fiu ce-am fost: fasole de post, suhan.



Phoenix

Renasti din cenusă, răsari, desi ai apus
Să-nvii ca Iisus
Si pe drumul de om în primăvara tuturora
Esti nimb si aură,
Măsură si aventură
Înflorind precum un pom pentru rod
Să faci o casă, un copil,
Un poem impecabil
Si-n rest ce-ti pasă, ai masă?
Nepăsător inefabil
Ca marea ce loveste tărmul
Pe imensa tablă de sah a pămîntului îti muti picioarele
Cu binele si-ti dai mat,
Desi ti se pare c-ai prins pasărea din gard
Pentru a o da pe cea din mînă
În viitor celui ce-ti taie drumul
Nedumerit să te întrebi:
Ce-i cu acest castel de nisip
Durat în Olimp?
… îti pierzi capul în timp ce copacul
îsi poartă hramul,
te dai de-a dura ca să-mplinesti
ce scrie Scriptura
si nu bagi în seamă hula, impostura.


Pavel RĂTUNDEANU FERHETE











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu