GHEORGHE VELEA

GHEORGHE VELEA

Gheorghe Velea s-a născut la 19 iunie 1937, la Piatra Neamţ. Urmează cursurile Liceului „Petru Rareş” din Piatra Neamţ; a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti  în 1966, la clasa profesorilor Aurel Vlad şi Corneliu Baba.

În 1967 se stabileşte la Bacău şi începe o prestigioasă carieră pedagogică, care se va întinde pe aproape trei decenii. Gheorghe Velea debutează ca metodist artă plastică la Casa Regională a Creaţiei Populare Bacău, în 1967, apoi funcţionează ca profesor la Liceul „Vasile Alecsandri” (1969-1973), Liceul de Muzică şi Arte Plastice (1973-1975), Şcoala Generală de Arte (1977-1981, 1985-1989), Şcoala Generală nr. 30 (1981-1985). În perioada 1991-1996 revine ca profesor la Liceul de Artă  „George Apostu”, la reînfiinţarea căruia a contribuit din plin, prin numeroase demersuri la Ministerul Învăţământului şi Educaţiei. Tot în această perioadă ocupă şi postul de inspector şcolar; iniţiază şi organizează Taberele de creaţie ale elevilor de la Liceul de Artă, transformate ulterior în tabere naţionale şi internaţionale.

Activitatea expoziţională a pictorului Gheorghe Velea numără: două expoziţii personale, în 1984 şi 1986, ambele la Galeriile „Alfa” Bacău, numeroase expoziţii de grup în ţară: 1973 - Expoziţia interjudeţeană Galaţi - Brăila - Bacău; 1970-1995 Saloanele Anuale ale Filialei U.A.P. Bacău; Taberele de Creaţie de la Letea, Berzunţi, Măgura, Sălătruc, Geamăna, Tescani şi Moineşti; 1991 - Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti; 1992 - Galeria „Victoria” Iaşi; 1994 - Teatrul Naţional Bucureşti, Galeriile „¾”. A fost inclus în expoziţii externe în perioada 1991-1995 în Elveţia, Olanda, Germania, Franţa, Coreea de Sud. În 1994 devine preşedinte al Filialei Uniunii Artiştilor Plastici din Bacău.

După moartea pictorului, la 15 aprilie 1996, Muzeul de Artă din Bacău a deschis patru expoziţii retrospective cu lucrări semnate Gheorghe Velea: 1997, 2003, 2007 şi 2013. Muzeul de Artă din Piatra Neamţ a deschis o retrospectivă Gheorghe Velea în anul 1997.

Muzeul de Artă din Bacău deţine în colecţiile sale 14 lucrări semnate Gheorghe Velea.

- Trăim într-o lume de simboluri, iar acestor semne pictorul le dă încă valenţe în plus. Care sunt semnele artei dumneavoastră?

- În primul rand culoarea pe care o folosesc, prin felul cum colorez sunt recunoscut nu dintr-o mie, ci şi dintr-un milion. Am ajuns probabil la un stadiu, la o împlinire - prin felul cum armonizez culorile, prin felul cum le acord, acestea sunt semnele cele mai importante ale picturii mele. Sunt un pictor de tradiţie, mai mult peisagist, dar asta nu înseamnă că nu ştiu să fac şi portrete, iar când o fac, lucrez ca şi la un peisaj. Peisajul pentru mine este un portret al locului.

Gheorghe Velea - Secolul XX a fost darnic cu românii, în „Deşteptarea”, 24-25 februarie 1996

Fără să excludă în demersul său artistic confruntarea cu principiile estetice, care generează ipostazele moderne ale imaginii, el nu abandonează soluţia figurativă ce păstrează din natură caracteristicile fiecărei categorii de obiecte şi o anumită ordine în succesiunea tonurilor, dirijate în creaţia sa nu într-atât de afect cât de raţionament plastic, considerat element proeminent în structura formei şi ritmului.

Grigore V. Coban - Pictorul Gheorghe Velea, în „Ateneu”, mai 1982

Tuşa parcurge cu dezinvoltură scala de la eboşă la suprapunerea savantă, de la izbucnirea transcrierii grafice a impactului cu modelul, într-o pensulaţie largă, cu griuri subţiri, la minuţioasa descriere a detaliului anatomic, în pasta saturată de culoare. Departe de o anume „specializare” pe motiv, peisajele lui Gheorghe Velea aduc, prin fiecare compoziţie, surpriza unei noutăţi: accentul pus pe primul plan, scindarea întregului în două planuri cu aparentă autonomie, reunite printr-o corespondenţă anecdotică, traseele regăsite în paralele lor optice - module ale „cubului ingenios” care este peisajul.

Annamaria Baciu - Catalog Gheorghe Velea 1986, Muzeul de Artă Bacău

O posibilă explicaţie pentru ataşamentul statornic al artistului Gheorghe Velea faţă de spaţiul rural, extins dincolo de ipostaza de peisaj, subzistă în calitatea intelectualului român de a înţelege marea lecţie a naturii. … Înclin să cred că artistul a pictat ceea ce a iubit. De aceea, uneori sugerează ritmurile formelor, alteori spiritul locului. Nu se comportă ca un impresionist febril şi se vede. El caută frumuseţea dincolo de pitoresc. Caută taina locului, frumuseţea frunzelor sau a dealurilor din preajma Bacăului, sonoritatea vântului, surprinderea tonului cromatic potrivit. Unele ecouri din Dimitrie Ghiaţă, primite prin filiera lui Corneliu Baba, amplifică sentimentul că pictorul este un rural autentic care ştie că a vedea simplu este o condiţie de a putea năzui că, vreodată, poţi vedea genial…

Valentin Ciucă - Un secol de arte frumoase în Moldova, Editura Art XXI, 2009