PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - INIMĂ ROMÂNĂ CU ÎNDEMÂNĂ, Teodor Dume

INIMĂ ROMÂNĂ CU ÎNDEMÂNĂ,
Teodor Dume

~*~

Scrii inteligent, cum rar, Teodor Dume, îmulțit în har,

ca un om între oameni savant cultivat: instruit şi educat,

aur cenuşiu strecurat

şi spirirual luminat

şi pentru români  de acasă cu viața cum nu  fu mai frumoasă

la români acasă, în hotare pe hotare, în câmpuri cu ierburi de mătasă,

cu răsărit de soare, duşi la coasă,

dar şi la români răspândiți, emigranți, în pretutindeni,

pe Arca salvării-învierii

şi slăvirii, Mesie a iubirii,

cu obiectul păcii şi obiectivul muncii-pretutindeni mondială, generală,

infinit al iubirii şi cunoaşterii în absolut apropiat cu respect: subiect şi predicat sustenabil şi impecabil, util: în şcoala românească omenească cu durabil la tri ace

şi pantaloni călcați de țărănci ițite iuți, propice, la dungă,

de pâine şi de pace trasă-n mâine liturghie-n holda de spice

şi aranjați cu aşezare: la cravată/papion,

ca-n pildele homerice pe tabla de şah un pion aranjat s-ajungă rege-împărat,

cu metafore cristice-eminesciene-infinit în cunoaşterea de sine, stare de bine,

cu subiect/verb-proverb superb, aură şi nimb,

colonă nesfârşită de voevozi țărani de la vlădică la opincă îngurgoiată,

apropiată de obiect,

în dimensiune socio-cosmice-dace-umane,

inițiat în Bucegi după proprii legi şi după legi pământeşti de odisee,

de care mulți nu-şi dau/nu-şi fac nici idee, deşi Ovidiu exilatul roman de la Tomis, în ținutul înfrigurat e aur cenuşiu şu altgiritm, aur pentru făurar:

strecurat, dumnezăiască, cu vrere

şi plăcere

să nu fie doar ipoteză,

ci-n practică socratică/platonică: idee

pe calea ancenstrală de orhidee, stelară,

pe cale lactee artistică,

în culori de cuecubee, din duminecă cu biserică şi horă cuprinsă-n câmpenească populară, câmpenească sărbătoare,

la Țebea sărbătoare fără apus întru binecuvântare

şi răsărit de soare de Românie profundă şi mare fără asemănare,

universală, sub soare, cu neam nealcoş, fercheş, cu făinoşag şi comoară, în drag şi sfânt pe pământ de țară integră şi spirituală

ca pe vremea lui Burebista, Decebal şi Herodot-şi Zamolxis Dacia felix iară şi iară, bunăoară,

cu grâu până-n brâu şi secară până subsuoară,

că Deceneu cântă şi încântă,

psalmodia rugăciuni, cazanii şi ca țăranii culegea via

şi cu plugurile care ară în cântec, în armonie cu ciocârlia,

în omenie-hărnicie ara cu sinfonia glia

şi cu pitpalac făcea bunului Dumnezeu pe plac, lui însuşi Dumnezeu omul harnic ca tine, Teodor Dume, fiindu-i pe pitpalac, pe plac,

după a plugului brazdă culegând în dragoste şi dor profund cu spor belşug de dragoste şi dor

cu rostul lor şi-n ținutul de dragoste a doamnelor-

patrie inimă română cu îndemână.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE