DOMNIA LEBEDEI –
PARTEA A II-A
(poezii, poeme,
prozopoeme)
~*~
MOARTE PREVENITOARE
”Marcia Funebre” – valsând
printre Febre
Fascinanta
mea Moarte n-aduce Tenebre
ci-alină-orice
Scrâșnet – astupă-orice Urlet
și-mi
aduce aminte de Ultimu-mi Sunet...
...cântam
– eu – Truverul : Lăuta-mi cânta
zvârcolindu-se-n
Chinuri Erotice – STEA !
iar
Zeii s-așezau împrejurul de Rost
fredonau
Amintiri și Iubiri... - ...ce n-au fost...!
...mi-e
lehamite : Câtumai Zei – lăcrămând
cum
Plebeii Putorii : cei mai de rând !
am umplut Scripca mea – cu Pietrișul din Lună
împlântatu-i-am
SABIE - -n LOCUL DE STRUNĂ !
...Moartea
plutește – -angoasată – prevenitor :
de departe-mi
șoptește că...”eu n-am să mor”...
”-ba
– Frumoaso – de ast-am cântat eu – o Viață
ca
Tu să îmi furi tocmai CALUL – în Piață ?”
***
ÎNTOARCEREA LA
OLIMP
am
trudit la Cârtiți – la Orbeți și Cobe :
'mi
câștigai Nădragii – nicidecum Trei Robe...
am
intrat în Glie – să-mi caut alt Noroc :
mi-au
spus să vin Poimarți... – ...sau la Alt Soroc...!
...chiar
nu există-o Lume – în care să-nfloresc
să
isc și Roade Bune – ca să le pârguiesc ?
chiar
nu există Lume – cari Truda să îmi soarbă
ca
Salvatoare Rouă ! – ...nu ca la...Buda
Oarbă ?!
Șlefuitor
de Raze – Meșter a Toată Struna
nu
aflu-Ndrăgostiții – s-adore Steaua – Luna...
...Truver Șomer – mă reazem fără Vlagă – de-un
Crist Exasperat
nu ne-ntrebăm nici
unul : ”ce ai ? - de ce – iar - Supărat ?”
...eu știu – El știe... - ...GEMENI ÎN JALE :
...la ce să pierdem Timpul ?
Uscați și Muți –
din Fire – o luăm spre Cer – agale : ”s-o
fi durat...Olimpul ?”
***
SENSUL CONTEXTUAL
(prozopoem)
”-Ești
răpitoare...” – începu El a-i grăi Ei, sufocat de o emoție
colosal-admirativă.
Ea
zâmbi, superior (...își știa, de mult, Frumusețea Dinafară !) – de parcă
prevăzuse, de mii de ani, entuziastul Lui început de declarație...
”-...de
copii !”
– explodă El, în culmea bucuriei.
Ea
se crispă, groaznic, la față, de parcă îmbătrânise pe loc. Chipul I se
învineți, a mânie neputincioasă. Se întoarse țeapăn... - ...deschise, centimetric, ușa... – ...șerpui
inaudibil, ieșind... - ...apoi, o trânti, cu violență, în urma Ei. Pe pereți,
în jurul ușii, se iviră crăpături serioase...
...El
se mâhni teribil, ca un îndrăgostit părăsit : tocmai sperase să-și refacă rețeaua de traficanți de
organe fraged-proaspete, infantil-sănătoase...
***
SĂ TEME MOARTEA DE MINE
să
teme Moartea de mine
ca
de-o Boală – ca de-un Câne
ce-o
mușcat-o de-un Picior
la-Nceputul
Zilelor...
să
să teamă – arz-o Focul !
că
mi-a alungat Norocul :
mi-o
adus – din tătă Valea
numai
Jalea...numai Jalea...
numai
Jalea și Năcazul...
dar
i-oi poticni eu Nazul !
am
s-o hăituiesc prin Lume :
n-apuca-va
niciun Nume !
ca
s-omor Moartea – Săcure
ascuții
– într-o Pădure
iar
Munții mă ajutară
să
aflu Toiul la Jară !
învățai
Graiul de Mume
și-ncepui
s-alerg prin Lume :
s-o
prind drept la Cap de Pod
s-o
azvârl cu Țeasta-n Glod !
...să
mai râdă – de-Astă Treabă
de
Hazu' - -unui Hoit de Babă
și
Brazii Falnici - și Stânca :
n-o
mai fărâma-o Hârca !
...s-or
liniști Miriștile
albăstri-s-or
Iniștile
Cerbii
– arși de Păpădie
or
mugi-n Sihla-Vecie
s-aibă
- și ei – Bucurie...
...doară
Roua de pe Flori
plânge-va
Soarele - -n Zori...
***
CÂINELE MEU
AJUNGE-N PARLAMENT
ucu-rucu
– rucu-cucu
Cânele
meu – zis ”Haiducu' ”
s-o
fost dus în Parlament
să
facă pe-acol'...Curent !
o
dat să-i muște de Cap
dar
n-aveau decât...Ciorap !
de
Mâini vrut-a-i încolți
(...să
nu mai scrie Prostii !)
dar
Colții-i s-o prins în Căngi
de
Oțel – ca niște Răngi
în
Gheare de apucat
Lăcrițe
pentru furat...
...Momâi
erau – Barabule !
(...Parlament
fără de...”Scule” !) :
numai
Bășici Preasătule !
da-ți
da Frigul prin Căciule
de-auzeai
– pe Câte Unul
(...la
Tribună – dând cu Tunul...)
cum
urla – drept ca Nebunul
și
– din Gura-i ca un Sloi
îi
curgeau...Fecale Moi...!
...când
văzu că-s – TOȚI – Strigoi
(...nu
oameni – așa – ca noi...)
s-o
spăriet – pe cinstite
(...”Haiduc”
– dat în...hepatite !)
ș-o
fugit de...”Stalactite” !
...s-o
întors – iar – în Ogradă
între
Picioare-având...Coadă...!
***
NU E NEVOIE -
CARTEA MEA – VREUNUL S-O CITEASCĂ
am
'bătrânit ca Salahor – la Focul din
Cuvinte
și
n-am trăit - și n-am murit – pe Plaiurile Sfinte :
eu
m-am retras într-un Bordei – clădit din
Slove Scrise :
un Preot fără
Credincioși – ador Stele-Interzise...
am
strâns atâtea Întâmplări – Neîntâmplate mie
Cuptor
Bolnavei Fantezii - știu doar CITI
și SCRIE :
Istoric al
Neîntâplării – Ucid și Dau Viață :
un Dumnezeu
Straniu - -inventat prin Râsul de Paiață !
...de mult nu mai
suport Mișcarea – Energic Inutilă
SFINXUL ȘI EU :
NE-EXTAZIEM – PUPILĂ ÎN PUPILĂ !
...Zdrențe îmi
curge Trupul tot – s-au înfundat Canale
(...Lepra Vorbirii
s-a spălat : 's Curat de Haimanale...!)
deci Clopotele tot
mai ARD – 'nălțându-mi Osanale !
...nu e nevoie - Cartea mea – Vreunul s-o
citească
ci să devină
Slovă-n Ea : O VIAȚĂ-MPĂRĂTEASCĂ !
***
SCHIMBĂRI
da
- voi muri – pe multe – multe Praguri :
nimeni
– în urma-mi – nu flutura-va Steaguri...
Poet
Bolnav – lehămetit de Toate
am
încercat să pun – la Cai – nu Aripi : doar
Cinci Roate...
singur
îmi pun Capul pe Ghilotină :
a
fost Cap Prost : merită – deci - să se prăvale-n Tină !
când
voi pleca – iau Cheile cu mine :
nu
mi-a fost mie ? – nici vouă nu vă fie Bine !
m-ați
tot trădat – în Rate – pe la Colțuri
de
au ajuns Slugile să mă șteargă-n Șorțuri...
acum – vă voi
închide-n voi – culege-oi Albe Lebezi :
în Noua Lume-nveți
– Martir – să nu te lepezi...
...un Criminal ? –
un Laș ? – Paiață ? – un Ratat ?
în Primul Cer ce-l
întâlnesc – voi fi-Mpărat !
***
M-AM SĂTURAT DE
VIAȚĂ - ȘI DE TROMPETA MORȚII
m-am
săturat de Viață - și de Trompeta Morții
m-am
săturat de Crimă – de Lașitatea Sorții..
”ta-ta-ta-ta
! – tu ai să mori !” – tot răgușește Moartea...
...auzi ! – Ea-i moartă-n Mântuiri ! - ...și
zice c-a scris...CARTEA !
Mârțoagă - Lumea s-a zărghit : clădește din Coșciuge !
”te-ai
dus la Râpă !” – îi cădesc... - ...”ba eu – pe tin' te-oi duce...!”
Certuri Absurde –
de Năuci – Paiațe Criogenate :
Olog e Dumnezeu
din Cer : acum Îl duc în spate...
...spuneți voi –
Mirii Altor Lumi și Spectatori de Vază :
ce să mai faci –
pe-așa un Frig – cu un Morman de Varză ?
eu – de pe
Scenă-oi scoborî – să aflu-n Sală-un Loc
unde să fredonez –
din Fluier – Cântul de Nenoroc...
...Truvere – cântă
! – viersuiește – nu te da la Hodină
că – parcă – se
zăresc Noi Lumi - și-o Zare de Lumină...!
***
PÂNZA
m-am
nimerit pe-o Pânză-a Meșterului din Brabant
care
– cu Bucurie - -ndat' – m-a ștampilat : ”Neant” !
sunt
Fir de Grâu – pierdut în Marea de Schelete
trecând
– oricum – Dincòlo : trecând chiar...prin Perete !
...sub
Seceri – Treier-Măcinat – pus în Cuptor-Poveste
pe
nesimțire – iată - -ajung – în Pâinile Celeste !
nu-ntreb
nimic : e Soarta mea – pe Pânza de Maestru !
nu
vedeți toți – dar așa e : de ce-aș minți – Senestru ?
când El-Maestru te
așează-n Cuptorul-de-Vecie
a vrea să strici
Povestea Asta – -i dovadă de Prostie !
căci vei putea –
tu – Fir de Grâu – să fii egal cu Stele
ce explodează –
doar Mărire – pe Marea Dumnezee !
...cum vezi –
contează pe ce Pânză ajungi Culoare-n Viață :
degeaba – altfel –
te tocmești – cu Imbecilii - -n Piață !
***
DOMNIA LEBEDEI DE NINSORI
s-au fost trezit –
în Stuhuri – Ninsori de Lebede :
nimeni nu mai e
treaz – în Lumile Serbede !
Domnia Lebedei :
Ruga-de-Seară-a Lui Dumnezeu :
intrăm într-însa
(în Vârful Degetelor !) – El – Tu - și Eu !
...Alinare de Legământ este : ”da –
SUNT LUMI CÂTE VREI :
doar
Vrednici să fiți : Alegând – SĂ CÂNTAȚI – CÂTEȘITREI !
sunt
Lumi de Truveri – cum sunt Lumi de-Imbecili :
doar
un Cânt vă desparte : ARHANGHELI-BACILI !
dar
Cântecu-Acesta înseamnă Iubire
dar
Cântecu-Acesta înseamnă-Mplinire !
...de
nu vă convine – hai ! – mai Departe :
pe
Lumi – între Ele - -un Sughiț le desparte...”
...iar Lebăda vine
– în Lumi de Ninsoare
pe toți ce-a aflat
(deci – NU LA-NTÂMPLARE !)
îi luminează –
cu-o SFÂNT-CUVÂNTARE !
***
”ȘI
ALTELE” (prozopoem)
-'Neața,
nea Vasile ! – strigă Copilul, coborând treptele blocului, agale...în mod
normal : spre Școală...
Nea
Vasile, un soi de Vierme Lu-u-u-ung
(aproape într-o Singură Dimensiune !) și Cenușiu (...față Cenușie, Ochi Cenușii, mâini Cenușii...) stătea, acum, pe o
treaptă a blocului, cocârjat și...ceva
mai Negru, decât Cenușiu.
-De
ce ești așa supărat, nea Vasile ? – insistă Copilul, bâzâind ca o muscă
enervantă...îi ardea lui de Școală, precum Câinelui a linge Sare.
Nea
Vasile își ridică din pământ, în fine, ochii Cenușiu-Întunecați :
-Cum
să nu fiu supărat, măi Copile, când am, în toată casa, iGRASie ?! Am ajuns de respir...APĂ...și
am și Șase Copii...
Și
se-ncolăci-cocârjă, la loc.
Copilul
nu prea înțelese, mormăi ceva, că i-ar părea rău... - ...apoi, se răsuci în
loc...și se duse, totuși, cică (?!) spre Școală...
...Seara,
când Tatăl Copilului îl întrebă pe Copil :
-Ce-ai
făcut azi, la Școală, băi Ăsta ?
...Copilul
răspunse, pe loc, vioi, de parcă ar fi dat vestea unui câștig la BINGO :
-Tată,
nea Vasile zice că-i GRAS...dă din
el numai APĂ...ca și copiii lui !
-Cum
să fie GRAS, băi, Copile ? Ce, ești
nebun ? Ăsta era bun de Schelet de Brontozaur, la Muzeu...
Mai
bodogăni el, Tatăl, nu se știe ce... - ...bodogăni, pe sub nas, și Copilul (tot
nu știm ce...)... - ...apoi, trecură ”chestia” la rubrica ”și
altele”...”diverse”: fiecare își văzu, aproape imediat, de interesul lui : Tatăl, de meciul de la
televizor, Copilul, de jocurile pe Calculator...
...În
seara următoare, Tatăl, la cină, când erau strânși, toți, la masă - zise
familiei :
-Băi,
oameni buni, nea Vasile a murit...
-Vezi
? Ți-am zis eu ! – sări, vioi și vesel, Copilul. Eu ți-am zis : e GRAS...și varsă numai APĂ...
-Nu...ce
”GRAS”
? Când l-au luat de l-au pus în Coșciug, el, nea Vasile, om în puterea vârstei,
de un metru și 87...avea exact 33 de kile...
-Deci
– concluzionă Copilul, încăpățânat – tot de GRAS ce era, a murit...
El
știa de carnea de vită, de porc...că nu se măsoară, în casa lui, cu zecile de
kile...
...Și
trecură, totul, imediat, la fel ca-ntotdeauna, la ”și altele”...”diverse”...
...Ce
să mai aștepți, de la Viața asta, de la Înțelegerea Lumii ? - ...când un om ”în
puterea vârstei”, are 1,87 de metri și 33 de kile... – ...moare, și e
socotit, cu înverșunare, de către ”generația tânără” – ”GRAS”
?! ...Și când moare, și când trăiește, tot aia-i : e trecut la rubrica ”și
altele”...”diverse”...fie el și Geniu, și Tată de familie...și
Tată-Tată...?!
Și
așa, și așa – ești tot... ”GRAS”...și trecut la ”și
altele”.
Nu-i
a bună. Eu mă gândesc, de pe-acum, să trec, urgent, la rubrica...”și
altele”...”diverse”...
O să vedeți că-i
posibil să mă bage-n seamă, da-da-da : CAM O CLIPĂ...
...Nu te băga în
seamă, că nimeni nu te bagă...cum nu bagi de seamă că respiri.
***
PLÂNSETUL ”FERMEI”
LUMII (prozopoem)
La
Facultatea de Medicină Veterinară, din Moscova, tocmai se făceau repartițiile
tinerilor absolvenți (...și proaspăt-rostitori ai Jurământului lui Hypocrate... - ...căci, la ruși, există Milă și Stimă, și
pentru Sărmanele Dobitoace, Creaturi Necuvântătoare, ale lui Dumnezeu...același Dumnnezeu, carele PE TOATE le-a
creat ! - ...El, ”Făcătorul Cerului și al Pământului,
Văzutelor Tuturor și Celor Nevăzute”...).
Tremurând
de emoție, din toate balamalele... - ...se prezintă, în fața Comisiei de
Repartizare, un Adolescent Frumușel, dar
cu o mutră Deznădăjduită și Neajutorată, cu totul îngrijorătoare.
-De
unde ești, de loc, ”tinere doctor” ? – îl întrebă, amuzându-se pe seama
tremuriciului tânărului, însuși Șeful Comisiei.
-Dddi-in...Mmm-Moscova...ssssă
tttrăiți...par-don... – se bâlbâi, groaznic, tânărul orășean, viitor medic
veterinar...cu totul rătăcit : rătăcit și de Rost – rătăcit și în Spațiu și
Timp.
-Pardonul
ca pardonul, dar...n-ai să fii repartizat, îți dai seama, singur, și
dumneata...”acăsucă”, la mămica și la tăticul... – ...zise, de data asta,
încruntat, șeful Comisiei, neplăcut impresionat de slăbiciunea de înger a
tânărului moscovit, mai mult ca sigur un cocoloșit moscovit, ”o
moluscă de capitală”, cu două mâini stângi.
Și
reluă, cu un ton, de data asta, sever și oficial :
-Dumneata
te vei duce în stepa rusească, la vreo mie de verste[1]
de-aici...în localitatea X, din okrugul[2] rural
Y, gubernia[3] Z,
raionul[4] W...
Șeful
îl pierduse, de mult, pe bietul tinerel...încă de la ”o mie de verste””...nu
mai auzi nimic, despre ”okruguri”...”raioane”... - ...dar
șeful Onoratei Comisii continuă :
-...Acolo
e un sat, mare, bogat și lung...tare lung...iar Ferma la care vei lucra e
tocmai la celălalt capăt, față de gara unde cobori...și s-au mai făcut multe
case, și dincolo de Fermă...
Tânărul
cel Frumușel și Neajutorat, mai să leșine...În stepa rusească...el nu văzuse
decât magazinele moscovite și, o singură dată în viața lui, călătorise, cu
familia, la Soci[5]...
Unde
să găsească el o fermă prăpădită, în stepa fără de sfârșit, a Maicii Rusia...?!
”Frumușelul”
Neajutorat, căruia părul din cap i se ridicase, singur, în toate direcțiile,
arăta răvășit și exasperat, ca un nebun, ca un om pierdut, gata să-și pună
Ștreangul de Gât, singur.
Dar,
tocmai atunci, auzi, ca prin vis, glasul șefului Comisiei :
-Vezi
că, din păcate, chiar acum un minut am primit un telefon, cum că Îngrijitorul
de la Fermă a fugit, azi-noapte...nu se știe de ce, dar se știe cu ce
matracucă...și animalele din Fermă-s înfometate și-nsetate ! Ai tren, un
accelerat, sau rapid, spre localitatea X, peste exact un sfert de ceas.
Imediat, iei trenul și te duci acolo ! - ...să vezi care-i treaba și să faci o
re-organizare, ceva...dar să fii ”mână forte”, nu...”mămăligă”
Tânărul
Veterinar se învioră, pe dată, ca atins de-un farmec...îi sclipiră ochii...și
nu se mai bâlbâi defel :
-Păi,
e bine ! Mă dau jos din tren, acolo, și ascult dincotro vin zbieretele
animalelor, ”înfometate și însetate”...precum ați binevoit și mi-ați făcut
onoarea să-mi spuneți, chiar domnia voastră. E bine ! E chiar FOARTE BINE ! M-am dus !
Am plecat ! Mulțumesc mult ! Să trăiți !
Și,
ca luat de Crivăț și de-un Viscol, ceva... - ...Adolescentul nostru, iuțit de
vestea dată de șeful Comisiei, dispăru, îndată, pe ușă. Deloc...”Neajutorat”
! Deloc...”Mămăligă” ! Mda, va face el juma' de zi și mai bine, până la
localitatea aia...X...dar după aia...ehee..am să fiu atent la locul de unde
vine Plânsetul Animalelor...și drept spre acel loc mă voi îndrepta, ȚINTĂ ! - ...să le ogoiesc...să le alin
Plânsul și să le-ndestulez ! Nu-i rău...nu-i rău DELOC...
...”Mda”,
îl vom plagia, și noi, pe ”Tinerel”. Așa-i în Lumea Asta, în
Viața Asta. Așa a lăsat Dumnezeu să fie. Când
te simți mai Singur, mai fără de ROST și fără de LOC AL ROSTULUI – ...ascultă,
omule, ascultă PLÂNSETUL ENORM ȘI INFINIT, PLÂNSUL CEL HALUCINANT : CEL AL ”FERMEI” LUMII ÎNTREGI ! Pe dată, îți vei
și afla (...dacă ești om de bună-credință, pe dinlăuntru...!), FĂRĂ GREȘ ÎȚI
VEI AFLA ! - ...și ROST, și LOCUL
ROSTULUI tău !
...”Ștreangul” ? Ștreangul nu va mai fi
decât, CÂNDVA, la bătrânețe, o Amintire Teribil de Rușinoasă.
***
STAFIA
LIBERALĂ (prozopoem)
O
Stafie ”a luat-o la picior”, într-o noapte cu lună plină - cățărându-se
din Mormânt, încălecând marginea, abruptă, a Mormântului și strecurându-se,
printre tufele din jurul Mormântului – pe Aleea Cimitirului.
Se
ducea Stafia asta, oare, la o-ntâlnire, ceva ? Secretă (întâlnirea,
desigur...!), de breaslă, de dragoste...?
Nu.
Pur și simplu, Stafia noastră se săturase de Canonul Orizontalei. Voia să-și
re-amintească și să re-încerce și...Libertatea Verticalei. Avusese, pesemne, acolo,
jos, sub Pământ, un Vis Anamnezic.
Numai
că, ieșind Stafia pe Poarta Cimitirului, neatentă, deci, neuitându-se nici în
Dreapta, nici în Stânga - tot gândindu-se, ea, pe unde să bântuie, mai cu
folos... – dădu ”nas în nas” (corect ar fi : ”nas roșu, în nas galben”),
cu un Bețiv, ”făcut” bine. Bețiv de ăla, Viu. Viu-Viu. Poate, chiar,
exagerat de Viu - și pus pe harță, nevoie mare :
-Ce
faci, bă, Păstaie ? N-ai nici măcar Izmene, pe tine, și îndrăznești să calci
prin fața mea ? Băăă...
Stafia
făcu fețe-fețe (mai să-și recapete Chipul Originar !) :
-Dar,
domnule, eu...
-Niciun
dar ! Pe mine să nu mă iei cu mituiala, că nu mi-s dintr-ăia ! Marș la loc,
acasă la tine, și îmbracă-te, Potca Naibii, ca toată lumea ! – bubui Bețivul,
cumplit, de era cât pe ce să-i sară până și Beția, de supărare...dar nu i-a
sărit, deci, Bețivul tot ”Dunăre de Mânios” rămase, în drum.
-Dar,
domnule...
-Băi,
Ăsta...Ia vezi ! Iar cu darul ? Mă iei de prost ? Marș, cât te văd ! (...e
drept, că, de Beție și de Furie, vedea tot mai tulbure...!) - ...că de nu... -
și Bețivul căută, în jur, o cracă, vreun ciomag, ori o rangă, ceva, numai să-l
pălească, ”să-i turtească fesul” Bietei Stafii...
Așa
că, Stafia noastră, ce s-ar fi dorit aventuroasă...a trebuit să se supună... -
...și să treacă, iar, la Canonul Orizontalei. Uitând, pe loc și definitiv, de
orișice...”Libertate”...!
...”Nebănuite
sunt Căile Domnului”. Până și un Bețiv Înveterat poate, dacă așa-i
ordonă (pe șoptite, probabil, sau...știu eu cum ?), de Sus, Domnul...să devină
Agent al Restabilirii Moralei. ”Status quo ante bellum”...: adică, Ante-Căderea Lui Adam și a Evei.
...Ceea
ce nu spune lucruri tocmai bune, despre Morală, despre Legile ei, despre
Slujitorii ei...
...Până
și Poeții au ajuns să-l bănuiască, ba, chiar să-L acuze, pe Dumnezeu,
de...Amoralism.
Și
de Tiranie Mascată, prin intermediul Comploturilor Bisericești.
***
LOIALITATE
(prozopoem)
Un
Limbric, către Alt Limbric – amândoi, lăfăindu-se în Mațul unui Cetățean-Gazdă
:
-Tu
ce-ai făcut azi ?
-Eu
? Era să mă pierzi... - ...răspunse, melancolic, Alt Limbric. Mă aventurasem pe
o Nară a Plăvanului ăstuia, care ne
găzduiește - și el a dat să-și șteargă Nasul. Noroc că n-a găsit, în toate
Buzunarele (...și are, are buzunare, nu-i fie de deochi : ...să tot fie vreo
cinșpe !), nici urmă de Batistă... - ...și când și-a proiectat Mucii pe
Caldarâm, eu m-am ținut bine, bine de tot, agățat de Părul lui Cel Stufos, din
Nară...și, uite-mă, am rămas tot noi doi, împreună ! Dar tu – ce mai învârtiși-lunecași-zvârcoliși ?
-La
mine a fost mai complicat....a fost cu
Iubire și Reciprocitate...cu Schimburi
de Opinii Buzoase... – zise Un Limbric, cu Nasul pe Sus și cu un Glas
Teribil de Afectat. Imbecila noastră de Gazdă, când i-a plecat Nevasta la
cumpărături, și-a chemat Vecina de Palier (...una, așa, cam șpanchie ea...și-i
puțea gura, de leșinai, bă...chiar și Limbric să fii !)... - ...și, tocmai când
mă aventurasem, și eu, ca tot Limbricul, pe Buza lui de Sus, a început să-și
pupe, amarnic, Vecina de Palier... - ...și eu am trecut, fără să mi-o doresc
expres, pe Buza ei de Jos. Noroc că Pupăturile au continuat, mai
Viforoso-Viguroase, Vecina de Palier pretându-se, mamă-mamă, din toată
Inima...Iar eu, profitând de Înghesuiala și Ploaia asta de Pupături, m-am zvârcolit
zdravăn, cât ce puteam...și-am ajuns, înapoi, pe Buzele Imbecilei mele de Gazde
Originare (...i-oi fi gâdilat, pe amândoi, la Buze... - ...ei, sărmanii, or fi crezut că asta-i dovada Dragostei Adevărate și Nemuritoare...:
Gădilitura mea de Limbric !)....Și-apoi,
am lunecat-lunecat-lunecat-lunecat, frumușel, în jos și tot mai jos... -
...și m-am scoborât, repede, pe Esofag,
unde am dat noroc cu Frații Noștri, Limbricii instalați acolo...Ehei-hei, apoi
am pornit-o la Drum Lunecat, SPRE ȘI MAI
JOS ! - ...și iată-ne, iar, aici, noi doi, tot împreună...să fie într-un
ceas bun ! – își încheie, triumfal și eroic, Epopeea sa Diurn-Nocturnă – Un
Limbric.
...Da-da.
Dacă și Oamenii ar reuși să fie Loiali...măcar cât niște Amărâți de Limbrici
Aventurieri... : Conchistadori de Noi Zone Anatomico-Amazonice
!
...Limbric să fii, dar Loialitatea față de
Gazdă e Sfântă ! -...deci, să nu ți-o pierzi niciodată, oricâte Ispite
ți-or ieși în Cale ! Că Loialitatea asta nu-i chiar o Vorbă-n Vânt : îți aduce Foloase Locale-Locative și Beneficii Vibrator-Lunecător-Potențiale,
pentru Aventurile Viitoare.
...Pe
Spinarea (...pardon : pe Esofagul !) Gazdei, se-nțelege de la sine !
***
ÎNTRE LEBĂDĂ ȘI
BUFNIȚĂ
până
și Visu-i de Amărăciune
iar
Lebăda de Lamuri – Spurcăciune...
Coșmarul îți dă
Viață însutit :
din Moarte-n
Moarte – tot tresalți – Smintit...
Rău-l trăiești –
dar Remușcarea lui
e-o Altă Viață : -Altarul
Spinului !
și nu te mai
descurci din Ițele de Soartă :
implori Neantul –
să te stingă-n Poartă...
...nici
n-am iubit – dar nici m-a vizitat Iubirea :
Singur am fost –
tot destrămându-mi Firea...
...e-o Bufniță pe
Ramura din Geam :
de aș avea – i-aș
da tot ce-am avut și n-am !
...în Huhuitul ei
Sinistru – poate-or arde
și Crima -
și-Amintirea fără Roade...
***
POVESTE SCURTATĂ
ȘI DISCUTATĂ (prozopoem)
Un
Biet Vampir CERȘEA AMARNIC,
oprindu-se, în Drumul lui pe Trotuar, din Om în Om (...și privindu-l, Sfâșietor de Jalnic și Vinovat, pe Fiecare, ca un Câine
Bătut, DREPT ÎN ALBUL OCHILOR...!)...Cerșea pe Strada Mare, în PLIN Miez de Noapte – în PLINĂ Capitală a Lumii :
-Fie-vă
Milă...UN KIL DE SÂNGE...doar
atât...vă implor...dați-mi UN KIL DE
SÂNGE, nu mai mult...mă sting...mor...Lăsați-mă, Bunilor Creștini, să vă
admir GÂTUL VOSTRU, DE LEBEDE...UN SINGUR KIL DE SÂNGE, aveți Milă și-Ndurare !...că pier de Foame
și de Sete...fie-vă Milă...ÎNDURARE ! MĂ
STING...MOR !
Dar,
deși Trecători și Trecătoare erau, pe Strada Mare a Capitalei Lumii, chiar și
la Ceasul Acela Târziu – SODOM ! -
...nici UNUL, măcar, nu se îndură de
Bietul Vampir, aflat în plină Agonie...și nu-i arătă (nici UNUL, măcar !), curajos și mândru, FRUMOSUL LUI GÂT DE LEBĂDĂ ! - ...Bietului Agonic Vampir...
Vampir
care, astfel, în plină Capitală a Lumii, printre Mii de Oameni, atât de Iute
Trecători, cu Gâturi de Lebede... – ...muri, PUR
ȘI SIMPLU, de Foame și de Sete.
...Și
ne silește, prin Moartea lui, și pe noi, subsemnatul, să încheiem Povestea
noastră (ca și, probabil, TOATE
Poveștile din Lume !), cu mult mai repede, decât ne planificaserăm.
...Și,
totuși, dacă nu-i dai O FĂRÂMĂ DE PÂINE
(50 de miligrame, maximum !) unui MURITOR-TRECĂTOR...VIU (în plină ZI !), păi cum să ne închipuim
și să ne facem Iluzii Deșarte și Grotești, că i-ai da UN KIL (1.000 de GRAME !),
UN KIL DE SÂNGE (SÂNGE !!!), unui MORT VIU (...e
drept – AGONIZÂND !), în Căutare de Oameni și de Îndurare și Milă
(...și, încă, asta, cu Căutarea ”Milei și Îndurării”, făcută,
prostește, NEBUNEȘTE ! - ...în plin Miez de Noapte !)....?!
Ar
fi chiar CULMEA ABSURDULUI...nu-i așa ? Nici măcar Cinicul DIOGENE n-ar fi dovedit atâta ZĂRGHEALĂ
INUMANĂ...că Grecul ăla, măcar, căuta Trecători-Oameni, în plin Miez de ZI... !
***
FAPTE-FĂPTUIRI
(prozopoem)
-Ce
faci, Moșule ? Te piși în Porumbul meu ? – îl întrebă, un Trecător, de pe
Șosea, pe Bătrânul - coborât de pe panta Șoselei, în Marginea
Lanului de Porumb... - ...și de la al cărui Prohab (...intuit...) țâșnea o Ploaie Arhi-Abundentă.
Pauză
de Conversație.
Apoi,
cel din Porumb rosti, cu un Calm Olimpian :
-Nu,
îl ud, că-i Secetă Mare, Vara Asta – nu vezi ?! Și-i schimb și Culoarea, din
Veșted-Cenușiu, în Galben-Verzui – răspunse, Solemn și Grav, Bătrânul, de parcă
oficiase, până atunci, un Ritual Sacru. S-ar cuveni să-mi mulțumești, nu ? –
...pentru tot ce fac, Porumbului tău Sacru, deci, și ție ! ...cu atâta Spirit
de Răspundere și cu Maximă Generoziate Hidratantă... - ...iar nu să vii spre mine, pus pe Harță
! E Absurd și cu totul Lipsit de
Eleganță și Demnitate ! Și, ca s-o clarificăm și p-asta : pentru tine, Om
Plebeu ce ești, eu nu sunt și nu voi
putea fi, niciodată, doar, în mod vulgaro-ignorant - : ”Moșule”... – ci : ”Sfinția
Voastră”...sau, dacă vrei să fii desăvârșit corect, în Exprimare și
Adresare : ”Zeitatea Voastră, Preastrălucirea Voastră”... - ...căci, fie și numai prin Prezența mea, Intens-Hidratanto-Aghezmuitoare,
EU ȚI-AM RE-SFINȚIT ÎNTREG LANUL PORUMBULUI !
Trecătorul-Proprietar
de Lan-de-Porumb dădu să spună ceva... – ...deschise și închise Gura, de câteva
ori, ca un Pește Ne-Exotic...dar, apoi, se lăsă păgubaș, și plecă, pe ici-încolo,
dând din Mâna Dreaptă, a Lehamite...
...Fapte. Făptuiri, vădit și inevitabil - folositoare : depinde, numai, cui
- și din ce Direcție le privești.
***
REFUZUL
EXPRIMENTULUI
Frumoasă-i
Cartea – Osteneala-i Mare
Oaspeții-adorm
– în Risipiri de Slove :
Truver
fiind – eu pun – în Stihuri – Sare
da'-n Lira-mi – Labirinturi de Mangrove...
”nu
înțelege – să nu fii Înțeles”...
nu
fi Experiment de-Nțelepciune :
cu
cât mai Tainic – cu-atât te-avânți – Sălbatic
spre
Toiul Codrului Alchimic – Singuratic...
...bătură-n Poarta-mi - Magii după Magi :
nu m-au aflat în
Iesle : doar Doi Fragi
arzând de Dorul
de-a-mplini-Androginul
și de-a intra sub
Scoarța Tatei : PINUL...
...în Lumile prin
care-mi încâlcesc eu Calea
Moartea – de-atâta
Nevralgie – ”și-a luat Valea” !
***
LEBĂDA MEA – CU
TINE TREC EU STYXUL
de ești Bătrân –
nu ești Sfârșit - nici Vlăguit :
astăzi - mă simt
de Mii de Ori mai Tânăr !
căci Moara – când
o chem – a și pornit :
cu Crist macin la
Raze – Umăr lângă Umăr !
Lebăda mea – o –
Sfântă Lebăda-a Minunii !
dă-mi Glasu-ți Cel
din Urmă – Strunii
și v-oi cânta –
de-oi risipi toți Munții
vor învia – drept
Cavaleri – Străbuni-Cărunții !
Lebăda mea – cu
tine trec eu Styxul
și-mi moi
într-însul Pana – Pixul
și Cânt - și Stihuiesc
– pentru-Omenire
că – făr' să vrea
- -și va da – ea singură – TREZIRE!
...cu Gât străpuns
de-o Roșie Săgeată
lui Crist -
de-Avânturi Sacre - -s Singura lui...”Ceată”
!
***
O NIMICA – SĂ-I
IAU FRICA
o
Nimica
să-i
iau Frica !
du-te-n
Scorburi - și te-ascunde
să
nu-ți fac ”Șinele” – scurte !
du-te-n
Spini
să
te-nchini
să
nu-ți aflu-atâtea Vini
cât
să-ți văd Capul - de Stuh :
între
Umeri – doar...Văzduh !
..te-oi sorbi cu
Buzișoare
rămâi fără de
Suflare
și de nu-mi pun
Frâne
făr' Duh vei
rămâne :
rămâi făr' de
Soarte
și te scot din
Carte !
...nu
veniți – de mă cunoașteți :
la
Piață se cer...”Țâri Proaspeți” !
***
GRĂDINĂREASA
(prozopoem)
Trăia,
în Vremuri demult Apuse, o Femeie Uriașă. Echivalentul, de mai târziu, al unei
Zeițe a Fertilității. De numele ei nu se știe nimic – dar, pentru omenirea
dintotdeauna, a interesat Performanța în sine, nu neapărat legată de vreun
Nume.
Ea
purta o Centură (Uriașă – la rândul ei !) care conținea, jur-prejur, 365 de
Organe Sexuale Feminine (când era an bisect, mai îndesa ea, încă Unul...! – ”Găsea
loc ori nu găsea, /Ea tot mi ți-l îndesa”...). Stăteau, aceste Organe
Sexuale Feminine, ca niște Ghivece de Flori, aranjate, cosmic, pe o Orbită
Circumterestră.
Și-n
fiecare Organ Sexual Feminin, Femeia Cea Uriașă avea grijă să planteze câte un
Organ Sexual Masculin. Stăteau, aceste Organe Sexuale Masculine, înfipte în
Toiul Ghivecelor - ca niște Tulpini Făloase, răsădite într-o Mirifică Grădină,
evoluând, cosmic, pe o Orbită Circumterestră.
...Atâta
doar că Grădinăreasa Cea Uriașă a ajuns să-l mânie pe Dumnezeu : nu avea Grijă
să le ude, ritmic, pe aceste Duioase Tulpini-Organe Sexuale Masculine : pe
fiecare în parte, cu Dragoste Multă și cu Simțul Datoriei și-al Gazdei
Afectuoase !
Așa
se face că Dumnezeul Sexualității s-a mâniat Activ, Definitiv și Eficient. Așa
se face că, treptat, toate Organele Sexuale Masculine s-au Uscat. Sau au
părăsit-o, migrând spre zone Sexual-Feminine
mai puțin Planturos-Uriașe, dar mai propice Bunăstării și Evoluției lor
- atât Intime, cât și Externe. C-o fi de una, c-o fi de alta – Realitatea este
că au Tulpinile, din Ghivecele Neglijente, au dispărut.
Centura
a devenit, astfel, Inutilă – iar Femeia n-a mai fost Uriașă – ci Oarecare.
...Astăzi,
știm bine, nu mai există Femei Uriașe. Ci normale, obișnuite. Dar cu câtă
Dragoste și Dor își Plantează, Udă și Îngrijesc-Îngrădesc, Singura lor
Grădină-Ghiveci, lăsată lor de Dumnezeu
: pe fiece Tulpină Masculină, de care fac rost (uneori, cu greutate și mare
efort...financiar !) – o drăgostesc și alintă : pe fiecare Tulpină ”Aflată”
(?!) – o tratează de parcă ar fi ”Unica din Lume”...da, ca pe o
Comoară Unică, din Lumea Asta.
...Ca peste tot, în Lume : Nu e important,
deci, Numărul – ci Calitatea...”Tratamentului”
Gazdei. Grădinăresele să nu se Fălească, ci să Îngrijească ! Cu Dragoste (de
Tulpină Masculină...), cu Dor...de Viitoarea.
***
SCHIMBĂRI COSMICE
Mumie Faraonică –
Prăfoasă
îmi duc
Mileniile-n Spate – ca pe-o Coasă :
din Piramida-mi –
înstrunând la Constelații
eu sunt mai Viu
decât Viața – în Migrații...
Zeiască e Mumia
Cântătoare
aduce l-Armonie –
Luni și Soare :
Ra – ARMONIA-I
BOALA DE VECIE
Ra – BOALA-I
SĂNĂTATE - DATĂ MIE !
Ra – mă priviți –
voi – Cavaleri Zdrobiți :
Crucificați –
ajuns-ați Vrăjii Prinți !
...împingeți la
Gunoaie – Mii Morminte
căci Duhurile
noastre-s Tronuri Sfinte !
...AM IZBÂNDIT :
MUMIA DOMNITOARE
LIRĂ-I – CÂNTÂND STELATELOR POPOARE !
***
VESTEA VOASTRĂ
BUNĂ
Lebede – Lebede –
pe Ape Serbede
Roșa Săgeată
străpunge Gât – Repede !
și Crucea-Hristosul - sfărmând Ceasuri Vii
ne-aduce Lumea –
în Limpezi Vecìi !
Lebede – Lebede –
Nave spre Stele
Cârmaci – Licornul
– Matrozii sunt Iele !
doar
Străvezia Lumină de Mâine
pentru Strune fi-va
: Sfânta lor Pâine !
Truverii-Arhangheli
cu Norii se-ncaieră
Truverii-Arhangheli
- Veșnice Candele
Truverii-Arhangheli
– arși pân' la Baieră
Truverii-Arhangheli
– descântă – rar - Relele...
...am rătăcit –
singur Lăuta-mi sună :
NU SUNT TRUVER :
SUNT VESTEA VOASTRĂ BUNĂ...
***
LA MÂNĂSTIRE (prozopoem)
-De
ce moare atât de ciudat – LEBĂDA,
frate ? – întrebă Călugărul I pe Călugărul II. Se ridică, deodată și avântat,
dintre stuhuri...și CÂNTĂ...pentru
prima și ultima dată, în viața ei, CÂNTĂ...de
fapt, nu știu...nu Cântă...nu : parcă vibrează, cumplit, Văzduhul, ca la FACEREA DINTÂI A LUMII...
-Da...Parashabda,
frate...Parashabda... – zise, gânditor, Călugărul II.
Amândoi
erau într-o chilie, într-un Amurg târziu...când, parcă, toată Lumea sângerează.
-Nu
te-am auzit bine, frate... – gângăvi Călugărul I, nedumerit.
Dar
Călugărul II nu-l luă în seamă... - ...atât de triste, sau grave, erau
gândurile care-l munceau :
-...De
fapt – continuă Călugărul II – LEBĂDA se
suie pe AXA VERTICALĂ A LUMII...NEVĂZUTA
AXĂ VERTICALĂ A LUMII...
-Ceee?
– căscă gura, cât șura, Călugărul I.
-Cum
îți spun : ea, LEBĂDA, simte CRUCEA-MÂNTUIRE TRAGICĂ și simte că MÂNTUITORUL se identifică, ÎN SFÂRȘIT, cu ea...Apoi, așteaptă să
vină SĂGEATA ROȘIE, NEVĂZUTA SĂGEATĂ...
-Ce
faci, frate ? Aiurezi ? – se ridică, scandalizat, de pe scăuieșul de fag,
Călugărul I.
-Nu
aiurez, n-ai grijă... – rosti, rar, Călugărul II : SĂGEATA ROȘIE este PARTEA ORIZONTALĂ A CRUCII...și când simte LEBĂDA că SĂGEATA ROȘIE i-a străpuns GÂTUL-BARZAQ... - ...dă drumul, întru DEMIURGIE, MARII TAINE A FACERII ȘI A MÂNTUIRII, eliberează SUPREMELE TAINE : PARASHABDA ÎNTEMEIETOARE și AUTOSACRIFICIUL
MÂNTUITOR. CÂNTECUL ei este,
deci, nu doar PARASHABDA, ci și SEMNUL CĂ S-A IDENTIFICAT CU HRISTOS- MÂNTUITORUL LUMII...
-Ceee?
Ești nebun ? O Găină de Baltă...? Ptiu !
-Nu
scuipa, în Chilia mea. N-o spurca, cu Ignoranța ta Îmcăpățânată, Obstinată...Și
nu-s nebun, n-ai tu grija mea. Ai tu destule griji de păzit. Și nu știu,
întrebarea, către mine, -i absurdă:
ce...”CE”? – grăi, liniștit, tot pus pe gânduri vizionare, Călugărul
II.
Călugărul
I își făcu Cruce Largă...Lungă și Lată, mai să dea-n Nas...și se năpusti, apoi,
pe ușă, afară... - ...de unde se auzi, ca un soi de țipăt isteric :
-Te spun
Părintelui Stareț...Ereticule...! Nebunu' ! Nebunu' ! Neb... - și vocea ”dogmaticului”
părințel se stinse, odată cu Depărtarea...
Călugărul
II dădu din umeri...și-și continuă, înnourat, Meditația.
...Da,
LEBĂDA simte când HRISTOS se identifică, desăvârșit, cu
ea. Orice LEBĂDĂ ”MURIND”
(de fapt, dezvăluind ...”nedezvăluitul”...re-anunțând
Transgresarea Lumii...), este Semnul că HRISTOS
vine, DIN NOU, MEREU, printre noi...ÎNSÂNGERAT DE COLȚUROASELE,
ÎNJUNGHIETOARELE NOASTRE PĂCATE.
...Dar
nu e sănătos să-i bagi în ”SACUL” ăsta Labirintic pe
Ne-Inițiați, că se smintesc de tot. Are deplină dreptate, aici, Dumnezeu-HRISTOS, grăind, în Sfântă
Evanghelie : "VAI DE CEL CE S-A SMINTIT, DAR MAI VAI DE CEL PRIN CINE VINE SMINTEALA"
(Matei, 18/7) ...
***
DUMNEZEULUI COMUN
să-Ți
mulțumesc ? – s-aștepți Oricât : vei aștepta Degeaba !
de
mi-ai fi dat Otravă – da ! - Ți-aș mulțumi – cu Graba !
Bestie
Cosmică Blazată – nici PLAN nu ai –
nici MINTE...
...ce
SUFLET ! - ”A FI ZEU” – înseamnă : ”CEL
CE MINTE” !!!
...Bătrân
– Schilod și Cerșetor – Te-nfrunt cu Șișu-n Mână :
de
te-Intuiesc – n-oi sta o Clipă : N-OI
PUNE CRIMEI – FRÂNĂ !
...o
– ce-aș Măcelări – din greu – la ZEUL
TROGLODIT CĂLĂU !
...da-ntâi
te-aș Tortura - -ndelung : să-nveți că ”ĂLA”-s – EU !
...o Viață ? – nu
! : Batjocură - și Chin – Scuipați :
asta mi-ai dat –
IAR ȘI MEREU ! – în TEMNIȚA DE...”FRAȚI”
!
...Iubire ? – nu ! : ci - Migălit - cu-Aleasă Lucrătură
am construit – în
Lume – eu - Cel Mai Înalt PALAT DE URĂ !
...Te-oi întâlni : de nu ”AICI” - ”ACOLO” - -n Bătătură :
la Divu-Ți GÂT –
ai grijă : poartă – mereu...ARMURĂ !
***
GOLGOTE
un
Nor sunt printre Nori – vă zgâlțâiesc Furtună :
gata
cu Râgâitul Nesimțit : mi-a venit Vremea Bună !
Fulger
– Trăsnesc – vă Biciuiesc - să învățați Golgota
pe
care mi-ați ”servit-o” – -atunci - pe când eram...”Mascota” !
iartă-mă
– Lebădă Străpunsă de Glasul Mântuirii
dar
astăzi nu e Ziua ”Aia” – CÂND SE CORCESC
TOȚI MIRII !
mai sunt și Vremi
de Răfuială – chiar cu Escroci Divini :
altfel – Visul
Dreptății Tale – năruie peste Crini !
...va fi - apoi – ca după Ploaie : un Văzduh 'Miresmat
și vom putea sta –
eu cu Tine – tihniți – la Mare Sfat :
cum să croim o
Nouă Lume – de Duhuri și Minuni !
...o să-i aflăm –
pe Bunii Lumii – iar tu – la Foc – I-ADUNI !
...Lebădă-a
Golgotei Cotidiene – adu-ne un alt Ceas
când Golgota să nu
mai fie...decât un Neg pe Nas !
***
MEDIA BINELUI ȘI A
RĂULUI (prozopoem)
-Când
văd atâtea diferențe, nedrepte și nemeritate, între oameni : Bogați-Săraci,
Stăpâni-Împărați-Cerșetori Umiliți, Strălucitori de Sănătate-Schilozi
Monstruos-Apocaliptici, Virili-Impotenți, Indivizi cu ochi de Vultur (cu care
nu văd NIMIC !)-Orbi, care-și
pipăie, resemnați și huiduiți, Calea...Apoi : Umflați de Noroc-Surpați de
Veșnicul Nenoroc/Necaz, Stăpâni fără niciun Merit-Stăpâniți-până-la-Robie... –
...la fel de nemeritat, căci, printre Robi, majoritatea au Haruri și
Inteligență, de mii de ori mai Străfulgerătoare, decât Stăpânii lor Lăfăiți în
Troaca Cerurilor...îmi vine să mă-ntreb...chiar dacă sunt Creștin și chiar
Călugăr și...
-Ei
? Ce-ți vine să te-ntrebi ? – își exprimă, nerăbdător, dar cu o curiozitate
mediocră, ”cu o singură ureche de-ascultat”, un Poet fără Poezie... –
...întrebarea fiind adresată, firește, acelui Cavaler Întunecat, ajuns
Călugăr-Cerșetor Capucin... - ...acum, pășind împreună, umăr lângă umăr. Se
năcuseră, cândva, FRAȚI DINTR-O SINGURĂ
MUMĂ...
Amândoi,
cercetau Piața Imensă a CETĂȚII
CETĂȚILOR, plină de Păduchi Umani, din fața Unei Arogante Catedrale...Tocmai
ieșiseră din Catedrală, unde, fără prea mare admirație, ambii cercetaseră
Vitraliile...întrebându-se dacă, aducând la un loc fragmente atât de diferit
colorate, se realizase o ”Frăție Autentică și Armonică a Sticlei”.
Răspunsul fusese morocănos-negativ, de ambele părți.
-Da,
ascult : continuă și trage Vălul de pe Întrebarea ta ! – insistă, de data asta,
ceva mai ”adânc înfipt în Curiozitate”, Poetul.
-Nu
mă oprisem pentru că n-aveam vorbe-n gușă...ci din lehamite : Toată Lumea se întreabă, în minte și suflet,
ceea ce mă-ntreb eu...dar nimeni nu spune, fățiș, cu Glas Tare, nu rostește,
din Pură Ipocrizie – cuvintele Întrebării : între atâtea Nedreptăți, pe care le
vezi, la fiecare pas, dar îți continui Viața... - ...Senin și Ticălos, de parcă n-ai fi văzut nimic...: UNDE E MILA LUI DUMNEZEU, UNDE E DREPTATEA
LUI DUMNEZEU...ȘI, MAI ALES, CINE GARANTEAZĂ CĂ, ÎN ALTE LUMI, FĂCUTE DE
ACEEAȘI ”FIRMĂ DIVINĂ DE CONSTRUCȚII
COSMICE”, VEI DA DE ELE – MILĂ-ÎNȚELEGERE-IUBIRE...?! - ...SAU DACĂ ACESTE
CUVINTE NU RĂMÂN DOAR NIȘTE POVEȘTI, NIȘTE LOZINCI ELECTORALE, ALE
CREȘTINISMULUI...???!!! Popii și Călugării, Nevăzând, nicicând și niciunde,
Realitatea Milei, Realitatea Înțelegerii, a Iubirii...dau din gură, aiurea și ”LA
COMANDĂ”, împuțind Văzduhul cu Vorbele lor Mincinoase...doar ca să
încaseze banul și pomana Sistemului Economico-Politico-Religios, cel mai Vechi
și cel mai Mincinos din Lume...și din Istorie. Iată ce-a ajuns Cuvântul Blândului și Răstignitului
Dumnezeu-HRISTOS... : O INTREPRINDERE MAFIOTESCĂ MONDIALO-COSMICĂ !
-Ho!
Ho! – dragul meu Răzvrătit, stai să-nțeleg : tu ce vrei, de fapt, de la
Dumnezeul tău...care o fi ăla... ?
-Dreptate...- murmură, cu capul ascuns
în Cagulă, Călugărul Capucin – cândva,
Cavaler, acum – DESCULȚ...
-Ce-i
aia ”Dreptate”,
după tine ? – întrebă Fratele-Poet, cu o față încremenită, de Piele-Roșie.
Călugărul
tăcu, o vreme...iar Poetul așteptă, cu Răbdare. În cele din urmă, Călugărul
aproape șopti, înfrigurat :
-Aș
vrea ca Orbul din Născare să aibă dreptul, măcar
un An din Viață - SĂ VADĂ LUMINA,
pe care noi, Nevolnicii Nesimțiți, care nu avem niciun Merit, în Vederea
Luminii...o vedem, totuși...Aș vrea ca Săracul să afle...ca Robul să afle...ca
Schilodul să afle...măcar pentru un
Răstimp scurt, să se-mpărtășească, și ei, din ceea ce Nemeritoșii au, iar lor
(Săracului-Robului-Schilodului...) le lipsește, ba nici măcar nu știu ce este,
ce ar putea fi, Opusul Stării lor...nici unii, nici alții...!
-Și nu crezi că mai mult rău le-ai face,
nărăvindu-i la Bine, și, apoi, răpindu-le, degrabă și năprasnic, fără de
VESTIRE - ceea ce tocmai le dăruiseși...? Nu crezi că Ura, Invidia, Crima,
Războaiele, Necredința...ÎN NIMIC ! - ...ar deveni de mii de ori mai multe și
mai intense...periculoase...?! – se întrebă și-l întrebă, pus, în sfârșit,
pe gânduri, Poetul.
-Dar
măcar SĂ LE CUNOASCĂ...sau, dacă-i
adevărat ce spui tu, cu Înmiirea Răului, printr-un Bine Limitat...SĂ FIE TOȚI LA FEL !
-Toți Oamenii, tuturor Lumilor : Lumilor
Posibile, Probabile, Imposibile și Improbabile...în Logica Umano-Terestră...nu
?
-Da...
-Îți
spun eu ce s-ar întâmpla, din BINELE
LIMITAT ARBITRAR (ca și-acuma
!)...că, și-așa, pentru Toate Ființele Muritoare (Bogate ori Sărace, Sănătoase
ori Schiloade...) – TOTU-I LIMITAT, ȘI
TOTU-I ARBITRAR DECIS : L-ar urî, de Moarte, pe Dumnezeu...ar trece, TOȚI, de partea Primei Satane
Demogoage, care le-ar promite Nemurirea... : AI RE-CREA ENTROPIA UNIVERSALĂ, CĂLUGĂR IDEALIST...DECI, NEBUN !
Pentru că tu ai trecut cu vederea un Adevăr care, și el, ar trebui să sară în
ochi tuturor...dar nu-l vede nimeni : PROSTIA
OMENEASCĂ, CRIMINALA PROSTIE OMENEASCĂ - NAIVITATEA ANIMALICĂ, VICLENIA
NAIV-PRIMITIVĂ ȘI CRIMINALĂ...pe care le strângem, aici, LA Piept, ÎN Piept...TOȚI ! Dacă
vine, acuma, aici, în Piață, Satana, și-și începe Campania Electorală – 99,99 %
dintre ”piețari” (că-s Cavaleri-Regi,
că-s ”Contadini”...!) se vor angaja ca Agenți ai lui Satana...Agenți ai
Minciunii Perpetue...
-Dar, în partea Cealaltă, la Dumnezeu, n-a
fost, nu este, nu va fi, MEREU – MINCIUNĂ NESTINSĂ ?
-Probabil.
Nu știu. Dacă tu, Călugăr, nu poți afla asta, măcar ”vorovind” cu vreun Sfânt,
de-al tău, de ”DINCOLO”, eu...de
unde...?! Eu aș zice, doar, că, din multe puncte de vedere, ăștia Doi –
Dumnezeu și Arhanghelul Satana.. – sunt identici... - ...sau, mă rog, sunt
Frați Buni, ca noi Doi...
-Eu - ...Călugărul și săltă capul din Glugă –
...eu sunt, totuși...și fără încetare, pentru MEDIA BINELUI ȘI A RĂULUI...
-Zău
? Și știi tu, oare, unde o afli, sau : o poți afla - ”MEDIA” ASTA ...?!
-Nu,
dar voi afla ! – se sumeți Călugărul.
-Nu,
n-ai nevoie de atâtea Drumuri, Căutări și Zbateri...că-ți pot spune eu, îți pot
furniza eu Răspunsul - PE DATĂ ! –
mustăci Poetul.
-Da?
Păi...spune...rostește, în Numele
Adevărului ! – îi străluciră Ochii, a Nădăjduire - Bietului Călugăr
Desculț.
-Bine,
rostesc : MEDIA BINELUI ȘI A RĂULUI
se poate afla...
-Da...?
– se încordă, de curiozitate, Călugărul.
-Chiar
vrei să afli ? – îl zădărî, cu sadism frățesc, Poetul...
Călugărul
zbătu din umeri :
-Îți bați joc de mine...de Lumea asta
Necăjită
-...și Ne-Necăjită...nu uita că TU, și nu EU ! - ai început discuția, cu Antonimiile tale Sociale, Existențiale, Istorice, Economice....Hai
să-ți spun, deși știu c-ai să sari în sus...
-De bucurie, poate... - ...îl furnică
nerăbdarea nădăjduitoare, pe Călugăr.
-No,
no...Deci : MEDIA BINELUI ȘI A RĂULUI se
poate afla...
Și
iar tăcu. Dar, înainte de a-i sări
Călugărul, la Jugulară, apucă a zice :
-ÎN PRIMUL CLOSET PUBLIC, DIN CALE !
Călugărul
își zvârli, cât colo, Gluga :
-Deci,
pentru tine, totul e-o Glumă...Sinistră Glumă...o Bătaie de Joc...Sinistră
Bătaie de Koc...! Eeeee... - ...și voi
să ridice Mâna-i, spre a-și blestema propriu-i Frate...dar Poetul, iar, i-o luă
înainte :
-Păi,
măi Călugăr Zevzec : unde se adună, frățește, toți Căcații Lumii
?... În CLOSETUL LUMII, nu ? Și-acolo se-nfrățesc, și se-nmoaie, se
întrepătrund, alunecă Unu-n Altul, Unul prin Altul... - ...SE IUBESC ! - ....până
în Mijlocul, până în Toiul Sufletelor lor de Căcați, SE IUBESC...de ți-e mai
mare dragul... Căcați Dulci, Căcați Sărați, Căcați Umflați, Căcați
Dezumflați... - ...și nu păstrează,
pentru sine, nici un Căcat, NIMIC...pentru
că nu poate : ASTA e ÎNFRĂȚIREA
ADEVĂRATĂ, din care se-mpărtășesc TOȚI CĂCAȚII LUMII, FĂRĂ NICIO DISCRIMINARE
!...Nu asta voiai, cu ”COMUNITARISMUL”
tău VULGARO-REVOLUȚIONAR, frate dragă, când făceai Campania Electorală a : ...
”MEDIEI BINELUI ȘI A RĂULUI” ?! De
fapt, făceai...”CAMPANIA EXCREMENTELOR”
!
...Evident,
Frăția dintre cei Doi Frați (Poetul și Călugărul) dispăru, ca prin farmec. E
drept, nu se păruiră... - ...dar nici nu se mai întâlniră, nici nu-și mai
vorbiră.
***
RUGĂCIUNE TRUFAȘĂ
(prozopoem)
Într-o
Maiestuoasă Catedrală Romano-Catolică, îngenuncheat sub un Uriaș Crucifix, pe
care era răstignit un Crist Colosal – se ruga (...CÂT PIOS, CÂT CURIOS...!) un BOGĂTAȘ
CELEBRU, prin AVEREA SA ”à la Midas” (...și trecut printre
Ctitorii Catedralei, datorită unei Donații
Bănești, de-a dreptul Fantastice !), plictisit de-a sa Bogăție de pe Pământ
– devenită, pentru el, mai banală decât Glodul (...banală-banală, glod-glod - dar, oricât o disprețuia, n-ar fi dăruit
nici cea mai minusculă Fărâmă din ea, Nimănui...d-apoi s-o fi împărțit cu
Cineva...!) :
-O, Criste,
Dumnezeul meu, Atotputernicule, te rog, din Adâncul Sufletului meu, Te rog să
mă lași a-Ți vedea Bogățiile Tale Cerești... - ...mă umilesc, ca Ultimul dintre
”Contadini”-i de pe Moșiile mele
Nesfârșite, în fața Atotputerniciei și Îndurării Tale...arată-mi, Te implor, ce
Bogății Minunate ai Tu, în Palatele Tale, din Ceruri...căci pe ale mele le prea
știu...pfuiii... - ...și m-am lehămetit, mi-e Greață de Monotonia și de Sodomul
lor Împuțit...
Deodată,
se stârni un Cutremur Teribil, în Maiestuoasa Catedrală...Toate Statuile
Apostolilor și Sfinților se prăbușiră...Frescele crăpară și-și împrăștiară
Pulberile Multicolore și Mohorâte, pe Mozaicurile Strălucitoare, ale
Pardoselii... - ...iar Crucifixul Uriaș
se balansă Incredibil de Mult, în toate Direcțiile Cosmice ! - ...și CĂZU DREPT
ÎN CAPUL BOGĂTAȘULUI, PRĂVĂLINDU-L ȘI DESPICÂNDU-I ȚEASTA...
...Evident, Hristos îi ascultase Bogătașului –
Rugăciunea : ACUM, DUHUL ACESTUIA CONTEMPLA (...ȘI COMPARA !) BOGĂȚIILE
CELESTE...!
Dar eu cred că, la
Vederea acestor Bogății de cu Totul Alt Soi – Bogătașul a fost, din nou,
dezamăgit : căci Suprema Casă a Spiritului nu-i încrustată, nicicum și
niciunde, cu Diamante, Safire, ori Rubine...
”Fii atent ce-I ceri Lui Dumnezeu, căci e
posibil să te-asculte și să-ți și îndeplinească Dorința Cea Rugată !”
***
MI-E SETE DE PĂCAT
mi-e
Sete de Păcat : e tot ce mă leagă
de
Lumea de Sânge – de Crima Întreagă :
să
fiu Vinovat – scufundat în Amurg
privesc
Pocăințele – Grotești – cum se scurg...
mi-e
Sete de Păcat - mi-e Sete de Vină
căci
asta e Viața : o Liră suspină
Comoara
din Colțuri se-ascunde-n Tulpină...
...vreau
Crime mă scalde :: simt că-s Stăpân
beau
Vinul cel Roșu – decis să rămânn !
Stoluri
de Ciori – din Zbor – râvnesc Hoitul
ce
pângărește Crinii – târându-și – Tern – Coìtul
dintre
Moarte și Viață – sufocându-și Mărirea
împlinind
Hidoșenii – nescrise în Firea...
...voi
mai Cânta – voi mai Dansa – în Golul dintre-Iluzii
voi
constata că – tot ce-am fost – Buchet e de Confuzii...
***
NUNTA PE APE
nu
vă grăbiți spre-Amurg – voi – Sfintele Lebede
nici
Cânt sloboziți – Zeițelor Veștede :
vâsliți
– vâsliți din Aripi - cu Arca-mi deodată
să-mi
văd - și eu – în Visu-mi – Nescrisa-mi Fată...
spre
cine-mi ard Iubirea ? – spre Lumi Nevăzute ?
eu
n-o jertfesc ! - răbdați - Necunoscute
Mări
: în Vârtejuri de Duhuri - va veni –
Crist – Seninul
turna-va
– în voi – Harul – Amarul - și Vinul !
...e
Noapte pe Ape - și Clopote bat
vin
Cavalerii – prin Ziduri răzbat
va
fi – iar – o Nuntă – dar Nunta pe Ape
aduce
Zăbranic : Popoarele - scape !
...nu
mă-ndur să las Pocalul : Miresmata-mi Mână
s-a
întins spre Crist – să-l cheme – dimpreun' c-o Zână...
***
NUNTA MISTICĂ
Hai
la Lepre
Alb-Sirepe
că
Lumea se Scurge
spre
Văile-Amurge...
vin
Strigoi și Cavaleri
vin
Zeițe cu Străjeri
vin
și Câinii Styxului
scriu
cu Muchea Pixului...
nu
mă-mpiedic de vreun Cânt
și
nu caut vreun Mormânt :
Om
cu Om și Zeu cu Zeu
Derbedeu
cu Derbedeu...
Ultima
Nuntă din An
o
fac Afară din Han
ca
s-audă Strigătura
și
Steaua - și Fundătura !
Gnomii-aduc
– la-Ospăț – Safire
Salamandra
– Foc-Mărire
Ondinele
– Unduire
de
Ape scoase din Fire
Joimărițe
– Iele - Știme
șterg
– din Catastif – Mii Crime
Câinele
mârâie-n Poartă
alungând
Năcaz și Soartă
chemând
Rost la Judecată !
iată-L
Crist – cu Ametist
al
Cerului Prim Artist
a
venit Nănaș să fie :
Munții
– Miri Cărunți – O Mie !
...Nuntă
Mistică – de Zei
de Munți Limpezi și de Văi
Nuntă
Mistică – Extaz
uită
Firea de Năcaz...
...Luna-Fecioară
Lumină-Amară
Razele
scoboară
Razele-Eterne
prin
Fluturi cerne...
...Drăguță
Mioară :
în
Joc – Mirii Zboară !
***
CIMILITURĂ (prozopoem)
-Cum
ar fi – dacă n-a fost ?
-Dar
a fost : știu PE DE ROST...
-Știi
– ce-am vrut EU să știi : EȘTI PROST !
-Da
? Ei, uite : -am Luna-n Buzunar. Pe tin' – călcatu-te-a-un Car. Cine-i Prostul
?
-...N-am
habar...
...Poți
muri, obișnuit, cu Moartea-n Vals...poți
muri Straniu, ori Fals...
Poți
fi Mort de la-nceput, cu mult 'nainte de-a muri...poți Muri și Ciripi...poți
muri, la fel de bine și statornic, în Imaginație.
E
valabilă – vă stă la dispoziție – ORICE
COMBINAȚIE !
***
SUB BLESTEM
”-ești
Fericit ?” – ”-eram – pân' tu să vii
Cuvântul
<<Moarte>> – pe Inimă să-mi scrii...”
...atâta Iarnă –
într-o Viață de Pribeag
atâtea Cucuvăi
strigând că sunt Moșneag...
Moșneag de Tânăr –
Prinț fără Regat
mi-am târât Pașii
– pân' nu am mai suflat...
Măgarul de Dârvală
– al Sorții Despletite
un Criminal făr'
Vină – ucis de Trei Cuvinte !
...Oricare Sferă
se sfarm' – Desăvârșit – în Haos
Nesăbuite Raze –
îngheață-n al meu Naos :
Spinarea mea-i o
Rană – de câți Munți am cărat
i-am presărat prin
Mare : Nebun – dar și Spurcat...
...nu voi putea
muri – ca să sfârșesc Blestemul
iar Inima-mi nu-și
pierde – nici Piatra - și nici Lemnul...
***
SPRE NEANT
ne
pun Nume – ca s-aibă de ce trage :
cel
de sub Nume : Balonul ce se sparge...
de
Umbre Cenușii se umple Universul :
unde
sunt Oamenii ? - ...nu mai sunt Oameni – a rămas Reversul...
dar
Cerul și Pământul ? – dar Dumnezeu și Luna ?
e
numai Ceață Otrăvită - și asta-ntr-una - -ntr-una !
Poveștile
au putrezit pe Drum
din
Cântecele de-altădată : Fum !
e
o Planetă stăpânit' de Ciumă
nu mai e nici
măcar un Rest – d-apoi o Sumă !
se schimbă
Locatarul ? - Urmă nu-i
Nimeni n-a stat –
nu s-a mișcat Gălbui...
...degeaba-ar fi
vreo Poartă – degeaba și Lăcate :
Ceața
Otrăvii-mpărățește peste-Oceane-Uscate...
*
...nu-i Libertate
: sunt
Puii de Neant :
la Majorat ajuns –
Nimicul e Savant...
Nimic și Nimeni –
Lumea nu se resetează...
...poate-o fi fost
Ceva – Cândva : acu-i numai en-stază...
***
PARTEA TRUVERULUI 1
m-am
cățărat pe Munți – pân' la Castel :
ajuns
la Porți – mă-ntreb : oare-o fi el ?
din
Traistă scos-am Lira – s-o iscodesc de Soartă :
”prea-i
Întuneric Arctic ! - ce zici ? – mai
bat la POARTĂ ?”
Lira
nu se-nspăimântă – ci uite-așa grăiește :
”chiar
dacă Prinții-ar fi Cadavre – tu mă-nstrunește
căci
Cântul mută Munții și înviază Morții !
Cânt
: Taumaturgul Lumii - și-Nvingătorul Sorții !”
...pășii Lespezi
de Cranii – pășii în Bezna Lumii
crezând – cu Foc –
în CÂNTEC: IZVOR AL SFÂNT-MINUNII !
PARTEA TRUVERULUI
– prin Pulberi : SĂMÂNȚĂ DE MINUNE !
un Sunet
de-Armonie - și Demonii-s – Tăciune !
... așa-am crezut – voi
crede – în VRAJA MEA DE CÂNT :
mut Munții la Hotare – isc VIU ! – ...din
Hoit-Mormânt !
***
PARTEA TRUVERULUI 2
un
Biet Truver se opintea – pe Râu – să-și țină Luntrea
căci
Valurile Înspumate smintitu-i-au și Puntea !
Moartea-nota
– de el lipită – cinic zeflemisind :
”nu văd – în Val – vreun Cânt : ci – disperat - te-aud
doar horcăind !”
smulgându-și
Mâna de pe Cârmă – Truverul luă Lăuta
lăsând
ca Apele-Puhoaie să-i prăpădească Pluta :
la
Primul Sunet Empireic – Valul se netezi
pusă
pe Crimă – Apa Cruntă – pe loc se îmblânzi...
ba
– auzi cum Însăși Moartea – murmură în surdină
și
– Ucigașa Cea Artistă – se alinta – calină...
...fără
de Luntre – doar cu Lira – Truverul se-nălță :
și
Îngerii-l aplaudară – RAIUL SE LUMINĂ
!
...să
nu vă puneți cu Truverul – Pajul Lui Dumnezeu :
vă
veți supune ARMONIEI – cum
Preasătulul Leu...
*
...PARTEA TRUVERULUI-i Divină – Locțiitor
Lui Crist
nu
cântă-Oriunde – Totdeauna : ÎN LUME E
PREA TRIST...
***
DOMNIA LEBEDEI 2
va veni – din Moși Străbuni - LEBĂDA MĂIASTRĂ
Albul
ei Neprihănit – fâlfâie-n FEREASTRĂ !
Zeii
Cerului-Pământ ne-au trimis-o-n ȘTIRE
c-a
venit - și-n NEAMUL NOSTRU – SFÂNTĂ MÂNTUIRE
!
la
Altar din PISC DE MUNTE – suie RĂI și BUNII :
Unii-adoră
– Alți-Spăimații vin cu Mii de Funii
”pentru-o
Nouă Răstignire !” – tot răcnesc - NEBUNII
!
...dar
noi suntem ALȚII - -Acuma – la SCHIMBAREA LUMII !
noi suim cu INOROGII
– COASTA LUMINATĂ
iară
CRIST – LEBĂDA FIRII - sparg ZI BLESTEMATĂ !
spre
Tărâmul Liberării – zbor – ca Niciodată
Pui
de Ciută – Pui de Oameni : FLOARE
'MIRESMATĂ !
...Lume-Astrală
– Lumi de Duhuri – ne îmbrățișează :
FOC – IUBIRI NESTRĂMUTATE – iscă-o NOUĂ-AMIAZĂ !
*
...este LEBĂDA
DOMNIEI : REGNURI ÎNFRĂȚITE
amuțesc
STRIGĂTUL CRIMEI – ZURBELE de-ISPITE :
Sărbătoare STACOJIE – LEBĂDĂ STRĂPUNSĂ
drept în GÂT : E
ARMONIA - MIR-MINUNE ASCUNSĂ !
nu
ne-au fost uitat VOIEVOZII – ne-au
trimis-o HERB
să nu răscolim
PĂDUREA : NESTATORNIC CERB
a venit – cu
Botu-n Poala MIRELUI HRISTOS
să vestească-NTREG
PĂMÂNTUL : MIELU-I SĂNĂTOS !
***
TERRA FĂRĂ ERA
Șobolani
- Șobolani - Șobolani - Șobolani
s-au
găvozdit – Aici – de Mii de Ani (...ce Golani !)
iar
Vizuina-au botezat-o - pompos - ”TERRA”
dar
au uitat să scrie – pe ea – rând pe rând - ERA...
Șobolani
Bruni - Șobolani Albi... - ...de Toate Culorile
șerpuiesc
– în Plin Sânge – mânjind – mârlănește – Florile...
...ca să aibă Probleme – să nu li se reproșeze
că stau degeaba
și-au zis – ”Oameni” - și-au umflat un Dumnezeu
Asortat : uite-așa-i treaba...!
...dac-Adevăratul
Om – pe-aici se rătăcește
îi
vezi zvârcolindu-se-n Glod – să-l muște de Dește
nu
cumva ”să-i dea în gât” – la Poliția Interstelară
să
nu-și mai poată face – cu Crime – dimineața – Gargară !
...e-o
Planetă de Luat în Seamă – cu de-amănuntul și Colosal
nu-nainte
de-a-i da Foc – să ardă mocnit – îndârjit și Final...
...de
fapt – asta-i Pură Metodă Șobolănească :
ei
știu : de-aceea – nu crâcnesc ! -...d-apoi să și grăiască !
***
DESPRE
SPORT...PÂNĂ LA DUMNEZEU
Când
aud icnetele și urletele, de înverșunare și de ură, ale jucătorilor de tenis
(mai ales, ale ”TEN-IZMENELOR”!...unde
sunt Grația și Eleganța, și Bunul-Simț, și Simțul Transcendenței... - ... ale
Sportivilor, de la Originile Tuturor Sporturilor...?!), în timpul jocurilor
”cu
miză internațioonală” (...dacă ”nu”...sau dacă ”da”... izbucnește Al
Șaptelea Război Mondial ? - ...sau vine Apocalipsa ?! - ..numai de-ar veni odată, că m-am săturat
de când se tot ”SCREME”, și nu...”FACE”..nu Face Adevăta Ordine
Mondială – CEA DIVINĂ !), mă bucur nespus, că nu eu dețin Monopolul
Urii, pe această Planetă Nenorocită și Condamnată !
..De
fapt, Dialogul Real al concurenților (care știu de BANI, nu de...JOC
(pentru Dumnezeu...și, mai ales, pentru ADEVĂR
și...OLEACĂ DE MINTE !)...Jocurile Olimpice erau, cândva, patronate de Zei
!) - este următorul :
”-Am
venit să te ucid...și asta fac ! Voi înhăâa toți BANII ! NUMAI EU !!! Îhh!
...Cum, n-ai murit, încă ? Na ! Încă una și...Îhhh !”
”-N-am
murit, pentru că EU am venit să te ucid pe tine, și să-nșfac toți BANII ! Na !
Mai na ! Îhhh !”
...E
mare păcat că sporturile (în general !) au ajuns o COLOSALĂ AFACERE !... - ...dar și mai rău este că, primii care au
aflat-o, au fost Înșiși Sportivii (...că Oamenii Banului puteau să se ucidă
între ei, să mai construiască un Monstru – ”Zgârie-Nori”, sau ”Zgârie
Buricul Lui Dumnezeu”...sau un nou Tour Eiffel...ceva Ultra-Hidos, în
orișice caz... - ...aveau-aflau ei destule modalități de a-și exprima STAREA DE CRIMĂ – nu-i plâng !).
...Și,
de la Oameni, a-nvățat și Dumnezeu să URASCĂ,
TERIBIL ! (”precum în Cer, așa și pre Pământ”
s-a...inversat, în ultimele mii de ani : ”Ce vede Patronul Universului, pe Terra, aia
face El și Acolo, prin Cerurile Lui, tot mai AMBIGUE ȘI MAI DE NEDORIT
” !) - ...URĂȘTE CUMPLIT
(...seamănă, sau chiar ESTE,
Reprezentantul, din Lume-Univers, al ”Subordonatului-CIOCOI”, ARHANGHELUL [SĂU !] ”SATANA” (”ADEVERSARUL”...
- ...ce JOC TÂMPIT AU [...ȘI-L ȘI JOACĂ !],
ȘI ĂȘTIA, PRIN CERURILE LOR...DE CATRAN !) - ...de fapt, LUCIFER (”Făcătorul Zilei DINTÂI” : A DESPRINS,
DIN BEZNELE SALE – LUMINA, PENTRU EVIDENȚIEREA ”CONTRASTELOR DIVINE”...ȘI ĂȘTIA, ”CELEȘTII”, AU AJUNS...
- ... sau or fi fost DINTOTDEAUNA
AȘA...?! – IRECUPERABILI
!...din Punct de Vedere Moral-Spiritual : ”Descurcă-te,
Omule, cum poți, PENTRU CĂ ”CELEȘTII SUNT AMORALI ȘI ANTI-SPIRITUALI !!!” -
...ce PARADOX ÎMPUȚIT !!!), AJUNS...”ȘEFUL TUTUROR !) –
...Dumnezeu-Satana URĂȘTE în mod
Dement și Absurd : privește, boldit de amuzament și, parcă, de BUCURIA RĂZBUNĂRII (...pe cine ? – pe PROPRIA-I CREAȚIE ?!...s-a zărghit de
tot, Săracul...SENILUL NOSTRU
DUMNEZEU...!), ca un Imbecil Celest ce este, cum se măcelăresc Milioane și
Miliarde de Oameni, în Istorie...cum mor, de foame și de boli coșmarești, copii de țâță, deci NEVINOVAȚI ! – ...mai lăsați-mă cu Vechiul
Testament Jidovesc și cu Răfuielile și Crimele lui Cotidiene, ajunse NECESARE, ca Apa și Aerul, ca Micul
Dejun Englezesc...: ” <<Părinţii au
mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii !>> - Iezechiel 18, 2”).
...Nu-i
”FAIR
PLAY”, Bossule Celest ! ”Care
face, ĂLA TRAGE !” - ...iar nu : ”CAPRA
BESE, ȘI OAIA PATE RUȘINE...!”
...Da,
nu știu dacă ați observat, în ultimele veacuri ale Terrei : exact TICĂLOSUL este ÎNCUNUNAT CU LAURI, și...”RIDICĂ TOT POTUL”...iar AMĂRÂTUL...rămâne tot amărât...sau o
pățește și mai rău !
...Bu-u-ună
Treabă a rămas să facă, privind pe Pământ... ”ATOATECREATORUL”...!
...Uite la ce Discuții Blasfemice te poate
duce...SPORTUL ! Deci, se vede, CLAR, că SPORTUL are ORIGINI DIVINE...de aceea,
nu are habar, nici cât o Broască Râioasă, de...MORALITATE !
***
MOARTEA UNUI TRUVER
Catifelate Gânduri - și un Iz de Seară
îmi
mângâie Zimțata-mi Inimă de Ceară :
căci
Ritmul în Răspăr n-aduce alt Folos
că
ești mai Amărât – vezi Lumile pe Dos...
nu
vreau să mor nici Laș - dar nici Nebun
Simț
după Simț transforme-se în Scrum...
voi
medita Neantul ca pe-o Sărbătoare
voi
înghiți Cucuta – nu dor cu Suc – ci și cu Floare !
...o
- Moartea mea – o-Adevărată Sărbătoare :
Dușmanii-mi
nu pot să-i bucur : ”Iaca ! – ...moare !”...
...în Necurmata
Seară care vine
voi scurge Sângele-mi
în PĂSĂRILE CRINE...
...e o Beție Rară
– să-ți poți alege Moartea
iar Moartea Însăși
– Descântat – continue-mi CARTEA...
...din tot
ce-alegi în Viață – Alegerea Supremă :
MOARTEA UNUI
TRUVER – între Grădini - BOEMĂ !
***
~*~
Adrian Botez
[1] -VÉRSTĂ, verste, s. f. Unitate de măsură pentru distanțe folosită în
trecut (mai ales în Rusia), egală cu 1,067 km.
[2] -Rusia este o federație, fomată din 88 de subiecte (în limba rusă: субъе́кт(ы) - subiekt(î)).
Aceste subiecte au drepturi federale egale, în sensul că au reprezentare egală
– câte doi delegați fiecare – în Sovietul Federației Ruse (camera superioară a parlamentului rus). Totuși,
subiectele se bucură de grade diferite de autonomie. OKRUGURILE (DISTRICTELE) autonome (conform organizării administrative, din Rusia),
deși sunt subiecte federale de drept, sunt de asemenea parte a altor subiecte
federale.
[3] -GUBÉRNIE f.
(rus. gubérniĭa, d. lat. gubernare, a
guverna). Provincie rusească.
[4] -RAIÓN s.n. 1. Suprafață,
teritoriu limitat de o anumită rază în raport cu un centru. ♦ Unitate
teritorial-administrativă în care se împarte o regiune, un district sau un oraș
mare în unele țări, precum Rusia.
[5] -SOCI (în rusă Сочи) este un oraș situat în partea de vest a Federației Ruse, în Regiunea Krasnodar, pe litoralul estic al Mării Negre, în apropierea Republicii Georgia.
...Dar ”soci” înseamnă și ”o
varietate de porci cu picioarele lungi, care se îngrașă greu”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu