joi, 4 noiembrie 2021

catalin afrasinei - cei patru președinți via colorado

 



cei patru președinți via colorado

 

 

~*~

 

înscenările vii cărora ar fi trebuit să le dau un titlu

mă cuprinseseră în mai multe vise

fiecare poem era sfărâmicios

în palma zeilor al căror nume-l aflasem din cărți

cu multă răbdare-nerăbdare- trufie-demonism

acesta-i prețul stabilit de barbă-albastră alergând după fluturi

am intrat în muzeul fluturilor  din orașul  roman

însoțit de cineva care nu iubea fluturii

culorile paradisiace ale fluturilor din epocă

acoperă cu aripi

frumusețea clipei nostalgice

era foarte cald

parcul inundat de mame & copii de mână

schimbasem topica existenței

știam că va trebui să ajungi în arizona

în apropierea munților acoperiți de gheață

dacă ar fi să-ți mulțumesc ar fi prea puțin

dacă ar trebui să te condamn ar fi prea mult

& robespierre a murit prin executare

dacă  mă vei compara cu teribila lui luciditate

dacă vom ști sufletele –ndrăgostite după 1900

ne-au fost  murit de foarte multă iarbă

călcată-n picioare de omul acela

care se oferea voluntar să tundă iarba

de pe  case  acoperite majestios   cu iarba-ierburelui

proiectate futurist  tunse oarecum

la intrarea în evul mediu  cotidian

permanenta evoluție-disoluție –revoluție

pe ultimul meu  amic  de la arhitectură

l-am regăsit luând împreună prânzul

la cantina săracilor

după ce pictase șapte biserici

bd . elisabeta

,,când execut mari opere ecleziale

cantina săracilor

- (cantină proiectată din eresuri trebuie să se știe) -

ține loc de parabola Mântuitorului

(m.c. a plecat să dovedească englezilor

faptul că și belfastul face parte din europa)

(&de pe harta mea fizică)

pe fruntea zeilor se aștern coronițe de futuri

primul fluture pe care-l voi revedea

la o oră convenabilă din ,,tăcerea mieilor 

al doilea fluture alergând după fluturița lui ca-n winnetou

al treilea  o fluturiță   arzându-și aripile

pe umerii lui barbă-albastră

(care a existat într-adevăr)

urgia orgia borgia  mâine putem pleca

timpul nu există decât în memoria viscolită a lumii

 

~*~

catalin afrasinei








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu