PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - CĂ LOR, P0LITICIENILOR, NU LI DE BISERICĂ, ÎN ROSTUL LOR

 

CĂ LOR, P0LITICIENILOR, NU LI DE BISERICĂ, ÎN ROSTUL LOR

 

 

~*~

 

La revederea celor 4 colegi cu care am fost la Rohia și Fântânele, MM unde ne-am cazat: lui Vlaicu Teofil, Precup Ioan, Lupșan Valer și lui Dan Eugen

 

În suflet cu divin senin, cu înțelepciuni și cu rugăciuni

am purces, pornit la drum cu pas întins, cu colegii lucrului bine făcut,

că toți cu veșnicia, în suflet poetic și pragmatic mioritic, ne-am născut

indiferent ce restricții pandemice, în stări de criză, a Romàniei profunde și de principiu biblic, încă nemari, din 1940, din nemernicia politicii care strivește corola de lumini a luminii lumii,

c-asta era politica vremii,

în minunea lumii, că politicienii nebunii, ne distrug configurația, în univers, distrug politicienii liberali, strivesc corola de lumini și de minuni, încurcă ițe cu a lor fițe

și erau, în afara legii,

în socoteala fărdelegii,

că nu erau nobili, reali și loiali poporului

pe altarul soarelui

și ei, în loc de mers la biserică mențineau țara, în criză

făcând gargară cu pioneză

susținând sustenabil poporul ca atare

ne scot înafară de binecuvântare,

ținându-ne, în paranteză, în întuneric,

adică, economic, în criză,

chiar și  acum, când cu o lecție de viață și națională conștiință, adevăr și viață, că noi cei 5 colegi am pornit-o la drum

cu adevăr și viață

am pornit-o la drum ca să ne revedem lumina ochilor,

după 50 de ani trecuți, ițiți frustrant și nebuni,

am pornit pas cu pas să dăm cu noi înșine nas, în nas

ca să ne revedem ca moșnegi vioi,

însă după noi potopul

și cuvântul blajin, de bucurie ca prieteni pe vecie,

în omenie de Românie Eminescu și Bacovia,

de România împrăștiați prin lume cu renume, împrăștiați pretutindeni

ca binele să ne adune

ca să ne îmulțească cu bonus, plus Iisus,

de viață cu binele să ni se îmulțească zilele,

c-am plecat aur cenușiu strecurat,

deși realitatea politicii ne-a fautat, că nu erau politicienii,

cu obiectivul muncii

și obiectivul păcii /

cu slujba, liturghia, din inima bisericii,

că liberalii sunt sabotorii politicii, neduși pe la biserici,

însă nu fac doi bani, prieteni,

nu fac lucru bun, bune politici,

că, în creer au pitici, dragi amici,

că unde nu-i bunătate ,

e crudă realitate,

și sunt, în univers

la un pas de colaps și neloiali liberalii

nu-s nobili,

nu-s loiali poporului, în strălucirea și, în rostul lui, pe altarul soarelui,

că nu-s naționali și tradiționali,

că înteresul le poartă egoist fesul

și mențin criză,

gargara care o fac, nu cu hipermangan, eliminat, din comerț ca fleți, ei se străduiesc: să facă gargara, cu pioneză,

că pe Arca românească se portă fără biserică care, în vogă la modă, se poartă peste poartă,

cu un altfel de politică,

că lor nu li de slujba: utrenia, liturghia și vecernia, din biserică, dar càte nu fac,

dar fără a fi inteligent lui Dumnezeu pe plac.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

COMENTARII:

Daca ma intrebi ce fac ?

- Vroiai să vorbești cu mine, ce anume?

- Vroiam să știu ce anume altcum altceva ce faci?

 

Dacă România-i  eşuată

Eu ce să mai zic de poşta mea?

Trag pe dreapta, frate, şi îndată

Pun de un volum din.. treaba mea.

 

Nu va fi o carte oarecare

Sper să nu mă fac de panaramă

Universul presei literare

Va avea de-acum o panoramă

 

V-am expediat zeci de reviste

Salbă de cetăţi spirituale

Ce-au avut tăria să reziste

Şarjelor cu timbrele-mi poştale

 

Vreau să ştiti - n-aş fi perseverat

În această lungă odisee

Martori să vă iau la lecturat

Pan' să vină Roşu c-o idee

 

Mi-a zis dânsul: Fă-le diacritic

Dă-le la Arena literară!

Cum mă stiti, un tip cam zgubilitic

M-am şi înhămat la trebuşoară

 

Ei, şi uite-aşa m-am pus pe treabă;

Ca umil ispravnic la redacţii

Mi-am expus talentul pe tarabă -

Ce impact pe piaţa de distracţii!

 

Că au început să curgă, frate

Droaie de reviste, cum vedeţi

De aici şi din străinătate

Că românii se tot nasc poeţi

 

Şi crează-n îndelungi puseuri

Poezie, proză, umor, teatru

Cronici literare şi eseuri

Mai ceva ca după '44

 

Nea poştaşul care mi le-aduce

Ignorând cine-s destinatarii

Şi-aplicând democraţia ciu-ce

Vine mai mereu cu comentarii

 

 

L-aş muştrului, dar mă inspiră

De cum îmi întinde recipisa

Vocea lui, ca sunetul de liră

Mă vrăjeşte şi… îmi pică fisa…

 

Uite-aşa se face că-n reprize

Ca la box, vă tot trimit reviste

Şi vă fac, cu droaia de avize

Robi unei lecturi stahanoviste

 

Trecu primăvara, trecu vara

Şi constat că încă rezistaţi!

Mai departe mergem bara-bara

Să nu fac din voi nişte dopaţi

 

Pun aicea punct, cu ‘i’ sub el

‘I’-ul de la numele Ilie

Şi vă-ndemn s-o ţineţi cătinel

Că mai e de tras la pandemie…

 

~*~

E cumva scrisa de Ilie Nastase, Ilie Verdet sau Ilie Pintilie de la vie,

Marine, Marie!