ŞTEFAN DUMITRESCU - IUBIREA CA UN CANION ȘI CA UN ȚIPĂT PE VÂRFUL MUNTELUI

 

ȘTEFAN DUMITRESCU

IUBIREA CA UN CANION

ȘI CA

UN ȚIPĂT PE VÂRFUL

MUNTELUI

 

2021 © Ștefan Dumitrescu. Toate drepturile rezervate.

 

 

~*~

 

AUTOPORTRET

Contemporanilor mei

(pastișă)

Trăind în cercul vostru strimt

Nimicul vă conduce

Ci eu în lumea mă simt

Un Christ uitat pe cruce.

 

 

DACĂ AȘ FI

Dacă aș fi un arbore

tu ai fi toate frunzele mele

iubito,

murmurând dulce mângâiate

de adierea zefirului

și de stele

spunându-mi pe limba ta

verde de clorofilă

că mă iubești

iar eu cu toate rădăcinile mele

înfipte în pământ

ți-aș spune cât de mult te iubesc

pe limba mea pământoasă

în care cânt

Dacă aș fi o mare

tu ai fi toate valurile mele

gingaș foșnitor adormitoare

care mi-ai spune că mă iubești

pe limba universală

albastră a apei

iar eu ți-a spune cu toți peștii

și cu toate vietățile dinlăuntrul meu

cât de mult te iubesc

pe limba neagră

a adâncului

greu

Dacă aș fi o câmpie

tu ai fi toate lanurile

de grâu de secară și de in

și toate firele de iarbă

foșnind melancolic și cristalin

care îmi spui pe limba ta foșnitoare

că mă iubești

cu o iubire cât Carul Mare

iar eu ți-aș spune cu toate rădăcinile

și pietrele și

nestematele din adâncul meu

cât de mult te iubesc

în graiul meu

nesfârșit pământesc

Dacă aș fi cerul

tu ai fi miliardele de stele

care pâlpâie în fiecare noapte

dulci mătăsoase

ca niște șoapte

care mi-ai spune cât

de mult mă iubești

iar eu aș fi văzduhul

plin de miliardele de păsări

de nori de adierile vântului

care ți-aș spune că te iubesc

prin gura păsărilor a norilor

a vântului

a luminii

a pământului

Oh, iubito,

dar eu chiar voi deveni

toți arborii

și toate mările și oceanele

și toate câmpiile

și cerul

și toate cele care există

și atunci îți voi

spune la nesfârșit

cât de mult te iubesc!

 

 

S T E L E

Stele apune-vor

Peste vârfuri de cetini

Noi rămâne-vom

Iubito, prieteni,

Umple-se-vor bisericile

De sfinți

Noi rămâne-vom

Veșnic iubiți!

Veacuri vor trece,

Soare și lună,

Noi rămâne-vom

Iubito-mpreună

Se va trece-n curând

Această lume veche

În veci noi rămâne-vom

Suflete pereche!

 

 

DOAMNE

De ce să ne fi dăruit, Domnul,

O dragoste atât de mare?

Să ne fi iubit Dumnezeu atât de mult

Încât ne-a supus la o atât de grea încercare?

Doamne, Tu știi că eu suntslujitorul Tău umil

Și Te-ascult!

 

 

PIATRA ACEEA DIN MIJLOCUL PUSTIULUI

Piatra aceea din mijlocul pustiului ești tu

Eu sunt condorul care mă rotesc în înalt

Mi-e un dor amarnic de tine, iubito

Că-nfloresc cireșii pe tărâmul ăllalt

Țipetele mele îți spun cât de mult te iubesc

Ție îți cresc muguri roșii la subțioară

Dragostea mea face ca-n vinele tale

Să curg-o lumină înaltă amară

În curând îți vor crește aripi, iubito

Iubirea mea le va face să zboare

Vei veni lângă mine și vom pluti în înalt

Toată veșnicia. Pustie. Ucigătoare

 

 

O, IUBITO

Oh, iubito,

te priveam fascinat de frumusețea

ta de mii de ani și te

iubeam atât de mult

încât ochii mei s-au transformat

în două inimi

care băteau pentru tine

oh, și am orbit deodată

și n-am mai putut să mă bucur

de lumina chipului tău

și urechile mele

s-au transformat în două inimi

care băteau pentru tine

oh, și am asurzit deodată

și n-am mai putut să mă bucur

de dulceața glasului tău

și gura mea

s-a transformat într-o inimă

care bătea pentru tine

oh, și am amuțit deodată

și n-am mai putut să-ți spun

cât de frumoasă ești

și cât de mult te iubesc

și mâinile mele

s-au transformat în două inimi

întinse către tine

oh, dar am rămas deodată infirm

și n-am mai putut să te mângâi

și să te îmbrățișez

și picioarele mele

s-au transformat în două inimi

oh, de aceea n-am mai ajuns

și nu voi ajunge niciodată

la tine

și toată ființa mea

s-a transformat într-o inimă

uriașă

care a începutsă crească

la nesfârșit

 

~*~

ŞTEFAN DUMITRESCU

***

din cartea cu acelas nume: IUBIREA CA UN CANION  ȘI CA  UN ȚIPĂT PE VÂRFUL  MUNTELUI