DIMINEȚI
DE SEPTEMBRIE
~*~
ca
un binecuvântat leac
de
la o vreme îmi plac
dimineţile
de septembrie
îmbrăcate-n
rouă albăstrie
dezmierdate
de soarele
din
spatele unei perdele
de
fum care mă învăluie
şi
tandru îmi îngăduie
cu
borangic să mai brodez
şi-apoi
să consolidez
pe
mătasea translucidă
din
mintea-mi trează şi lucidă
pe
lacul galben-auriu
al
sufletului cald, vioriu
din
care-mi dau ghes năuce
vocile
lăuntrice
sorocite
unui adânc de sertar
cu
aromă verde de-arţar
închipuite
că sunt pietre scumpe
suită
de slove mărunte
dintr-o
scrisoare incendiară
ca
dragostea să nu piară
dar
nici sufletul să-mi pârjolească
ci
viaţa dulce să-mi hrănească
iar
la stacojiu apus
să-I
mulţumesc lui Iisus
~*~
Vasilica
Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu