G.
Liiceanu și scabrozităţile lui Patapievici la adresa poporului român
Acad.
Nicolae Breban
04
Octombrie 2023
Liiceanu vrea să justifice scabrozităţile lui
Patapievici la adresa poporului român minţând cu neruşinare.
Domnul G. Liiceanu a publicat un denunţ calomnios, în
care afirmă că, într-o şedinţă a Secţiei de Literatură şi Lingvistică a
Academiei Române, eu i-aş fi menţionat numele şi aş fi afirmat că el, G.
Liiceanu, „ar trebui împuşcat”. Pentru a clarifica situaţia, repet ceea ce am
comunicat zilele trecute şi Agenţiei „Mediafax”. La Academie am repetat pe
scurt ceea ce am spus la „Antena 3”, în emisiunea domnului Radu Tudor.
La emisiunea „Punctul de întâlnire” din data de 10
mai, am afirmat că, dacă dl Patapievici ar fi fost în Polonia şi ar fi murdărit
şi înjurat istoria şi identitatea poloneză, probabil că polonezii l-ar fi
împuşcat. Insist, polonezii, nu eu. A fost o comparație pentru a sublinia ideea
că disprețuiesc atacurile la adresa neamului românesc și a istoriei acestui
neam.
Voiam să spun că probabil polonezii ar fi reacționat
foarte ferm. Pe când în România nu a reacţionat nimeni. Eu îi dispreţuiesc pe
cei care atacă istoria şi limba românească. N-am spus nimic de dl Liiceanu,
care nu a participat la acea şedinţă a Academiei Române. Cu toate acestea, el
minte cu neruşinare, inventând, răstălmăcind grosolan afirmaţiile mele şi
lezându-mi astfel imaginea publică.
Referitor la antiromânismul agresiv, cunoscut
publicului larg, al domnului Patapievici, înainte de a mă pronunţa, reiau
câteva citate din textele d-sale:
- „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o
umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării.” „Un popor cu
substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare… guri vulgare,
trăsături rudimentare.” „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât
o turmă”.
- „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să
mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături … ” (H. R. Patapievici,
Politice, ediția 1996, pag. 64)
- „Puturoșenia
abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească își urmează cursul
până la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient,
până ce mintea va fi în sfârșit scobită: inima devine piftie, iar creierul un
amestec apos”. (H. R. Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 49)
- „Ca poet naţional, Eminescu nu mai poate
supravieţui, deoarece noi iesim azi din zodia naţionalului”,
- „Poet canonic Eminescu nu mai poate fi, deoarece
revoluţia sociologică din învăţământul superior care a avut loc după 1990 a
adus la putere studioşi care fac alergie la auzul cuvântului canon şi manifestă
tendinţa să pună mâna pe revolver când aud cuvântul tradiţie”,
- „Eminescu
joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual,
deoarece cultura română, azi ca şi ieri, se dovedeşte a nu fi decât o cultură
de sincronizare”.
- „Pentru noua tablă de valori acceptate, Caragiale a
fost găsit «politic corect», în timp ce punerea lui Eminescu la patul lui
Procust al noului canon (…) a arătat fără dubiu că fostul poet național al
României clasice e «politic incorect»” (H.-R. Patapievici, „Inactualitatea lui
Eminescu în anul Caragiale”, Flacara nr. 1-2, 2002, p. 86).
Uzând de un fals de logică şi forţând grosolan
valoarea eseistului Patapievici, dl Liiceanu îl pune pe acest calomniator al
limbii şi naţiunii române alături de mari scriitori europeni, crezând că în
acest fel, prin asemenea enormităţi, pot fi justificate aceste scabrozităţi,
precum şi altele, ale dlui Patapievici.
Oare prin asemenea diversiuni şi provocări mediatice
grosolane vrea cumva domnul Liiceanu - autorul volumului „Dragul meu turnător”
- să-şi pregătească intrarea în Academia Română?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu