BEN TODICA: Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PĂDUREȚE TÂRZII (necorectat/necenzurat)

MERE PĂDUREȚE TÂRZII

Veșnic soarele apune, ca dimineață să răsară mare, din nou ca ceva mereu, ca un Dumnezeu al zilei, un drept Dumnezeu peste tot, Domn Savaot.

Că exista soare și, copaci, că ceva era (Voltaire, își avea grădina sa unde mă ducea credința și voința, cu școala de dincolo de școală). Eu cu Vica nu eram doi străini.

Pierderea timpului, pierderea în gol a vieții ca și cum viața mi-ar fi prădată și pradă ca o pradă (viața e ca o pradă/paradă ori cum vrei tu să-i spui anapoda, cu abis și absolut ca omul Eminescu, că-i om Eminescu, un geniu, e pe cont propriu.

Nu mâncă nimic, Eminescu, că uită să mănânce în marea lui schimbare și scriere ca și când ar săpa cucuruzii, le-ar căpăli, plivi de buruieni.

Uită de el, uită și să mânce, dumnealui, Eminescu, c-avea un rost, un astral avea marele național, raportat la universal ca un El Greco, cu un loc nemuritor ca scriitor, că sunt cela ce sunt.

Veronica, în regia: Elisabetei Bostan, o minunată, cojudețeană a lui Ben Todică, sfântul meu prieten răbdător, concilient cu mine Pavel, deși eu nu eram vasluian ca acest artist nemai pomenit, Ben Todică din Puiești, Iezer, ca acel țâșnet de apă fierbinte din pământ ca un ghezer uimit că acolo, în adânc, cine, Dumnezeu o încălzea, ce minune îi era inimă maximă în a turții ce-l opăcea și nemulțumea, în turații de înțelepciuni, cu fizice nebunii-nebuneli, cu mesii ale iubirii, în numele fericirii și al sfințirii.

Aveți o inimă mare, a limbii române. Tu nu mă încurci și nici nu te încurci, tu viața mi-o pui, viața la îndemână, în limba română, ai îndemână, că ești brici, ager... reper de cer. Tu nu ești în dilemă, personal ca lider în cădere liberă, conul de penumbră ca scriitorul și politicianul, Grigore Zanc (ce-i la țanc?)

E cu ordinea mondială, cu disciplina disciplinat, ordonat în cădere liberă, gata de plecare și eu mai fără înțelegere, deși, e de încredere făcând ce ai nevoe, o destindere, în fericire, cu iubire, cu provocări, în acest sezon-boni-bon.

Tu ești cu mulțimea de explicații. Vica era de nasul meu, că tu aveai tupeu drept Dumnezeu. Cine o zis că ulciorul nu merge de multe ori după apă singur, fără să se spargă. Fără explicații, crezi, cum vezi, c-aș putea trăi, fără putere și fără adevăr istoric și dinamic, că ștințific nu-s chiar..., nu sunt nimic?

Toți vreau definiție rebusistică în desăvârșire de fericire în muzica care ajunge nobil fără egal, ajunge la suflet ca brend românesc, că e putere a binelui în omul anului eccetera, eccetera, că aparține folositor cu,înțelepciune, cu mult firesc, cu drept de a fi, cu model (cum modelăm creerul? facem istorie?).

E fabulos, făcând bine, fiind om între oameni, nu că mama-ta te-a făcut erou, uită-te în jur și nu merge cu ochelari de cal. O casă nu se vinde și ajutăm unde-i nevoie. Iubiți animalele și îngrijiți-vă de ele! E vorba de educație, că de la aninale învățăm iubirea și să nu fim nepăsători, ci cu fapte bune. Să nu mâncăm haotic. Cum suntem cu înțelegere și cu încredere divina. Suntem în relația cu binele. Cum câștigăm să facem o relație a binelui? În fiecare din noi trebuie să fie un salvator, un Iisus, trebuie să fie un sos-salvator. Fie la noi ca la nimenea, bine.

Pentru asta trebuie să avem un plin interior pentru a demonstra cât de naturali suntem noi în fond. Vichi! Latră câinele. O fi văzut, c-o fi venit din țintirim, de la SeMeTeu. O fi venit să mă vadă săraca Eva surda, că vine mă vadă ce mai fac/că ce dracu de latră ținderul pământului ca la minune, ca la o fantomă, ca la lucru necurat, latră ca la făcătura naibii, latră! A fost sau n-a fost (film) Străinul. Calea Victoriei. Ticăloșii. De dragul tău, Vica, soare răsare, în România profundă și mare, ca România mare, unită și întregită în România noastră, mare ca floare albastră a lui Eminescu, trăsnet fără asemănare și nemaipomenită-fermecătore și mare binecuvântare, ca cea pârâtă la drigă, care mă-ntreba cumsecade, undă verde de albastru, nufăr pe lacu albastru.

Am învățat ce-i puținul. Pe mine indirect cu Vica trebuia să duc buletinul lui Ionuca din Braniște, Bedeanu lasat la miliție în Recea-Crustur ca să-mi facă flotant, c-aici în Recea se făcea. Mi se punea o ștampilă cu flotant în Buletinul de indentitate și milițianu a trebuit să-i las buletinul meu și a gazdei (eram o structură optimistă, ușor mulțumitoare). Între timp milițianul Bursa îmi trimise buletinul gazdei Ioan Beldean, mi-l trimise pe Vica să mi-l aducă și ea nu se grăbea să mi-aducă și gazda se grăbea să ajungă actul acolo și Bedeanu trebuia să mergă cu niște purcei la târg, la Bobâlna, deși eu nu vorbeam în scris ca Voltaire și nici ca relativul Eisenștaine.

Cu Vica m-am întâlnit, cu ea pentru veșnicie să-mi fie soție și n-a fost, că anii au trecut ca vântul, ca gândul, serios și sever au trecut anii frumos și serios au plecat cu ea și cu mine, în zbor, anii. După moartea lui Vica tu erai și ai rămas formidabil. Cu ajutorul tău, la tine ca un C.E.C la purtător, mereu la îndemână, în limba română, cu îndemână tras la indigo, cu prezent de Mere pădurețe. De dragul tău, Anca (film un fel, altfel de a fi obraznic, de fapt copilăresc în fond cu scămoșenie din copilărie, că iese prost când se prostește ca un prost făcut nocaut, praf). Tu, ești un om cu tact, înțelept, foc de deștept. Omidă cu codă, de nas să mi să prindă! Cu ce-am greșit Doamne, n-am mâncarea aia cu praz de Isaia și de scriitorul Ispas, lucrare, operă-capodoperă laudator opera omnia de România, cea cu iubirea, minunea și omenia, cu sinfonia și cântec și cu ciocârlia, că nu vorbim cu păreții, motroșeli de vagabonți, de toți neciopliții nebotezați, dar în seamă luați și cu mințile băgate, în cap de țap...!

Deseară să nu m-aștepți, că deseară n-am să vin ori n-ai să vii Vica, că ești în economie de energie, însă nu și de omenie și iubire, în drum de lapte și miere, spre fericire, Nică Creangă din Amintiri... ! Veșnic soarele apune ca dimineață să răsară mare din nou, ca ceva mereu ca un Dumnezeu al zilei, un drept Dumnezeu peste tot, Domn Savaot. Tu faci o boroboță, o bravă trăsnaie bolnavă/bravă creeativă a lui a fost odată un mâncâilă, mâcâilă... ce gălăgie, larmă mai cu seamă?

Viața noastră e o piză rea, până la pierzare,

că și pasărea, vrabia, pe limba ei piere, frățioare!

‚Trei zile și trei nopți’, în regia lui Dinu Tănase. Pentru că tu cu mine ești frumușică și harnică, bună praznică, dar eu cu tine-s harnică, darnică ca o furnică, care, câtu-i vară vară se dă de adura, în muncă peste tot mișcă și-și dă inima darnică, dinamică și harnică, trainică ca orice furnică bună praznică, că fără astâpărare, fără frică muncește de mică, muncește fâră frică, într-una mișcă dinamică și bună praznică, muncește în culori de neliniște, muncește, se sfințește neșovăitoare și cu binecuvântare în orice vreme pe lume ca o harnică furnică, în dimensiune, cu pasiune și cu înțelepciune, în lumea ei, largă în diversitate-harnică, în plinătate și culme la marea lume, cu renume de sanătate, în realitate, că iată uită ce întâmplare cu artă și bunicică de basm, în harnică muncă balsam, în colțu de Rai, cu grai și cu întins de Plai-rai ce-l am pentru șuhan, cu năzdrăvan cu înțelepciune, pasiune pentru lucru bun, lucru dar din dar iar și iar dar de Moș Crăciun veste bună de poveste și de zână bună.

Acuma aici e regula răbdării și am stăpânirea de sine. Eu nu-mi pot permite să nu scriu în ciuda concediului, vacanței care tu ți-permis să iai, trup și suflet după multa osteneală, odihna fiindu-ți necesară. Tu avea nevoie la ochi și soluția Fizic, c-au obosit, omule-sărbătoare, omule binecuvântare, omule cu talanți și har grăitor și explicativ nativ și creeativ! Vica era o fabuloasă, că așa era mitica Vica!

Era în categoria a întâia, super și-n forță, cu performanța ca drăguța Super Simona Halep, reper de cer super, e o fericită după propriul efort fizic, antrenament dinamic, cu ostenală enormă, cu efort în sport. Totul e fistichiu pe cont propriu ca geniu. Vecina Vichi fata lui Pavel și a lui Eva, surda, mă anunță ca să-mi deschid poarta că vine cel de la Electrica pentru a citi ceasul-Kilowații, tot din 3,3 luni, îi citește un delegat de la Electrica Dej și nu-i lucru rău, ci pas cu pas, lucru bun cum spune și președintele Iohannis, de tentație bună, dar cu vorbă mai puțină. A telefonat-o și pe pretena sa, în Cluj, că ea striga și i se părea că eu nu-i auzeam chemarea, strigarea, deși nu era chiar așa, auzul fiindu-mi încă bun, ascuțit, acut-bun, că doar mișcarea fiindu-mi mai slabă, mai leneșă, de babă oarbă, mai ineficientă, că eu mai leneș, mai comod nu fac antrnament, că eu doar scriu, scriu și scriu și doar atât cu toate că trebuie să fac altel de școală a mișcării, a gimnasticii dar pentru asta nu merit nici un premiu.

Sunt sabotaje și acuma greve și boicotaje ca pe vremuri rău farmate. Cristina Demetrescu e ca Sandu Neti, astrolog cu vicleșug ca meșteșug (cât de credincioși echilibrați ca botezați suntem, cu lucrurile bune de zâne, că noi ca oameni cu motivație ieșim din labirint că ce oferim celorlalți frați cu fata din Carpați, ca cei mai visători ca visătorii lui Al.Vlahuță, cu egoul-erou-artist. Deschide în undă-verde echilibru bonus în plus-Iisus de casă, de iarbă verde, de familie și de omenește, în culori de liniște ca terapie de omenie și de Românie care investește cu strategie, că peștele ia peștele taurul de coarne, Doamne, Doamne închină-mă laicoane, cu mascarpone ca idee!

Film:-America venim. Tu, Mircea ești pe la Alba răstignirii lui acel trio-Horea, pe Dealul Căpăținii, Golgota din cetatea, Alba-Iulia din zbuciumata istorie, din România. Ce ne condamnă la suferință?

-Tu, Ești Mircea?

Io-s, împărate, înălțate,

plin și divin, în bunătate, om cu dreptate și jucător în libertate, viu argint viu, cu grai onenesc,g rai de rai. Mere pădurețe e o capodoperă, opera omnia dragule, că e cea mai apasătoare, - ce e un totuși, iubirea noastră ce am realizato cu pasiune, dragoste, răbare și cu promisiune și cu înțelepciune vorba in memoriam Acad. George Anca, un scump cu vorbe grăitoare de viață și de adevăr-Luceafăr, astral unic și specific, dinamic și filozofic, nemuritor. Odiseea Mere pădurețe, mai știi cànd profund ca păstor blând, blajin cu ceru-i senin, în destin distinct, infinit la obiect a început distinct? În starea ta de spirit ce minune cu înțelepciune, în pasiune mai e Ben, men meșter și maistru mai e ca Marlene-Vica, în deplin, divin teatru, în performanță de conștiință? Tu ai arsură gastrică în frescă de biserică, pitorească ca România lui Russo, pitorească/Alexandru Vlahuță în grăiesc pitoresc, că unde ești comora mea cu drag de Ciubancuța? Și documentarul e un artistic, cu detalii și emoții în socio-ecuații.

Noi știm ce facem. Știm cu siguranță ce, ho, ho, ce facem, nu-i așa!? Ni lipsă ca de aer, ca de soare ni lipsă de ce facem. Frate tot o apă și un pământ, știe aiasta cine sunt că sunt cela ce sunt? Stim de genialul monumental genial național Mihai Eminescu, un adevărat universal, cum zic și alți - El Greco, dintre cei care-înțeleg fără egal, fără vicleșug, îi înțeleg cunoașterea de sine, stare de bine, ca minune de om cu imbold, că era un profund solid, valid, în conștiința, compatibili, cu viața. Care nu te face fâță, să-ți pârăsești țara, cum zice că în exod unii nu fac bine părăsindu-și țara, mununata și educata România! Pentru mine petru viața mea, tu ești schimbarea, cursul vieții mele: fluxul și refluxul. Tu ce zici de tot zici, replici?

- Sunt in concediu plecat pana pe 8 Oct.

- Și noi Ben Todică iubim limba, Eminescu-limba română cea română și cu îndemână, străbună, eternă fantastică-socio-dacă etică- daco-latină și veșnic, română. Că..., când vesel fain-fănel, Voincel/trist artist, că-i cu folos, haznă în joc pițiguș, jucăuș ori șugubață, ca poale cu cipcă creață, făleață, dar să nu te întristezi și tu, oftezi să oftezi, să oftichezi, în chin și Amin, să calchezi grăbit, să patinezi ca tinpul, să o întinzi cu grabă, ca timpul care cuteieră de a lungu și latu, olimpul, pământu sfàntul. Pentru că tu cu mine ești frumușică și harnică, bună praznică dar eu cu tine-s harnică, darnică ca o furnică care, câtu-i vară vară se dă de adura în muncă peste tot ce mișică și-și dă inima darnică, dinamică și harnică, trainică, ca orice furnică bună praznică, că fără astâpărare, fără frică muncește de mică, muncește fâră frică, într-una mișcă, dinamică și bună praznică muncește în culori de neliniște, muncește, se sfințește neșovăitoare și cu binecuvântare în orice vreme pe lume ca o harnică furnică, în dimensiune, cu pasiune și cu înțelepciune, în lumea ei largă-în diversitate-harnică, în plinătate și culme la marea lume, cu renume de sanătate în realitate, că iată uită ce întâmplare, cu artă și bunicică de basm, în harnică muncă balsam, în colțu de Rai, cu grai și cu întins de Plai-rai ce-l am, pentru șuhan, cu năzdrăvan cu înțelepciune, pasiune pentru lucru bun, lucru dar din dar iar și iar, dar de Moș Crăciun, veste bună de poveste și de zână bună.

‚Trei zile și trei nopț’, în regia lui Dinu Tănase. Tu ca eu îți iei pe umeri vina de a scrie și de aranja materialul primit, dându-i copatibilitatea de a fi publicată, Mere pădurețe pe capitole, care mă măgulesc sincer să fiu, mă măgulește, acul căutat în carul cu fân,c ă la noi nu era vorba de indiferență. Care-i urgența momentului, prețul evadării în nemurire? E o echilibrare și calibrare, de echilibrare, calibrare cu determinare în desăvârșire de desfășurare a desfășurării colectivizării? Tu adică nu tu te prefaci că plouă și purici? Tu ești cu greul în suflet și nu pe umeri.

Film polițist: Maigret și împărăția morții. Noi cum devenim oameni al cetății. Noi avem cutume în ce sens în carisme? La noi totu-i pauper, adică, cum?

Dor de țară,

Pentru, Ben, grea povară,

Iarna cu promoroacă și fulguială, brumă pe matcă.

- Voi fi plecat in vacanta pana pe 8 Oct. Odihneste-te frate Pavele!

- Oceania în cei de sus, cu Iisus, nu națiunea cu minunea, în cei de sus și mai presus! Osana în cei de sus-Iisus, cu fotbalul ce l-ai visat fără egal ca pe Eminescu fiind cu picioarele pe prund în profund, de am un singur dor cu amor. Vica era ca muzica, o baladă-România, Gerge Enescu. Ești cult și manerat ca o madamă cu camelii, că hai cântă-mi o urare cu ce ai tu în ochii scumpi și cu ideal național fără egal, monumental, meșter-reper de cer. Mișcarea e oscilatoare, că-n joaca ce e convertită în joaca ce o întreprindem noi, în joaca de a scrie că și aici e mișcare cu drept de a fi. Vica nu avea bărbatul ei, numai cu mumele și prenumele.

- Tu să știi, că ai talent.

- Eu ca tine nu știu a ma întoarce. Plantele concurează, au nevoe de lumină și se înalță spre lumină, urcă, cațără chiar și în copaci, uninvers propoprțional universal, diferit ca omul genial Eminescu, marele național cum zicea si istoricul George Călinescu, poet și scriitor, cu largă respirație, fantastică și clasică, rară comoră.

- Plantele?

- Tu scrii cu emoții și așiderea cu talent, îmulțindu-ți talanți care după cum știi nu se risipesc, nu se îngroapa, cum nu se risipesc nici în Trecătoarele iubiri, că noi suntem în ocolul pământului în fiecare zi, cu drept de a fi, zi de zi, c-altfel ce rost-artis cu măsura lucrurilor, în măsura și rost, cu folos, sub tricolor, în slujba de popor, cu drept Dumnezeu, în plăcere și vrere în confort, cu vèșnic efort, leac și în veac de singurătate și cu siguranță de sănătate, deși sănătatea e o singurătate, o rarietate, deși pe toți ne așteptă la sfântu așteaptă, sfântu Simon-Roger Moore, artist în copilăria mea de Nică-Ion Creangă, un om bine dispus cu tâlc, proverbial cu umor, înnăscut, un om la care-i umblă mintea, cu parfum de România! Anu nou școlar e cum trebuie popolat și semne bune are ca plugul după a cărui brazdă, care o răstoarnâ, belșug dodoloță semne bume de belșug are după brazda după plug, că aiasta ne arată semn de belșug.

Circulă cu vitezâ, circulă vitezoman, circulă aman, biruind greutățile/probabil zburând, prin accident spre iad, în van parcă zboară...

- Lucrurile nu-s așa simple...,

- Simpliste ? Ce ne mână din spate autoritar? E o cointeresare de câștig, în a să scriem stringent, Mere pădurețe că în a scrie bine, e iubirea pentru a scrie și scrie, că-n a scrie e pasiune și o iubire fără precedent și fără egal național și tradițional. Totul e o proastă uzanță ca și cum cineva le-ar fi băgat propici pipărate în cur ca să-și bage în viteză mașina de lux ca să se nimurugească nebunii furibunzi, bolunzi și dați dracului/dați naibii fir-ar să fie! Prostia își dă arama pe față, că prostia e concretă, dată naibii.

- Cui și pentru ce ceri clemență?

- De ce eu nu pot să să cânt, ca Corina Chiriac: -"Ne cunoaștem din vedere și ce mică-i vacanța mare și acum că nu mai sunt școlar cu har.

- Cireșar?"

- Ce chilipiruri v-adus vacanța, scump or cu scrupule, în detalii cu amanunte în amănunte explicate, că trebuie frumos explicate, explicativ, dar ho, ho, pe unde preumblați ursu, hoiturile, soră Ming și frate în duh, Frate Ben? Cu buna văd că nu-mi spui pe unde, în ce cui îți atârni ca Pepelea, în ce cui pălăria, în drag de România, încătro doamne? Quo vadis Domino? pe unde cauți cămașa hristică a fericirii?

- Tu, veșnic ne dai sens, în viață.

- Ai provocări, ce alte privocări, în alte mișcăr și ce catdicsești? Tu ești sarit din start ești smart, un zeus, un as, că hai spune ce màncăm de azi mai bun? Tu ești cu credit.

- Ancheta film în regia lui Constantin Vaieni/trecătorele iubirii de Malvina Ușianu. La noi nu totul e dinamic, magnific.Tu ce cauți în suflet ca spirit, ca stare de spirit? Tu ești cu mega promoția, cu mere care-mi plac, că pe plac, plăcere și vrere e și a lui Dumnezeu-alduitul, Cuvântul. Unde mi Vica, unde mi dragostea care..., că a murit. Ideal era pacostea, ștropșeala, epilepsia și drama mea, că Vica e femeia pe care am iubit ca pe o țărancă, de care a decis împrejurările, conjurația de România, că am sentimentul că totul sta/e hazardul care ne spânzură cu ciucurii brâului de toarta inelului ca egnima să fie în mister o enigmă, că ce-i și cerul propripriu-mi mister-super reper ca idila lui Blaga și mândra mea Vica delicata, cu delicatețuri din regiunea, în minunea de Cluj, Vica, mândra me în drag și fainoșag de România mea, cu ce mi-e mie pe lume mai drag și uimitor, cu viitor!

- Franco Nero, film de acțiune, fără a ști de pasiune /cu cătă înțepciune, ca mari filme la Tvr1. începe filmul prințul Jumong, trăim în lipsuri și durere, iubire-durere cu suferință ca să avem, cum e cazul nostru cu Mere Pădurețe, fără precedent bogate în savant și poetic miez de om mic-mare, cu ședere înțeleaptă și dreptă, cu sfântă libertate ca drept al meu, drept veșnic tu și eu, drept de fapt Dumnezeu de a fi.

- Pe unde ești, drag măcăleandru, maiestre?

- Tu ești cu alternativa constructivă și creeativă în perspectivă, activă cu aventură, cu arătură și semănatură, după discuit-grăpare-afânare și în mare schimbare bio biochimie dar de fapt cu dirigintele, inginer agronom Borr Iuliu, inginer, inger agronom-ingerașu sufletașului meu cu valoare de om ca pomul pe rod pentru norod cu dragoste, credință și speranță că viața e viață, cu performanță face față cu conștiință.

- Tu de ce ai chef în chin și-n amin ?

- În cazul tău ce rest e plăcere, ce Dumnezeu e vrere și plăcere? La tine de ce mai vorbește lumea despre culegând după mere, acasă la tine, in Ciudoiu?

- În Ciudanovita,

- Eu, nu arăt atât de bine? Eu sunt Găguță, găoază, o găoază din Găgăuția demențială, pe și cu caracter și verticală de dincolo de școală-caracter cu reper albastru-senin însorit în destin de sigur lup marin, lup de mare?

- Da. El e.

- Eu unde-mi găsesc partenerul, prietenul literar, cu har, pretutindeni Sorelo?)

- Cât de motivat ești, în ce faci bun?

- Ben men, cu sare și piper ca să nu pier, ca psărea care se ridică la cer, cu cerul pe cer-caracter? Ne-a flexat în vacanță, domnule speranță și performanță, în cartea recordurilor, în rostul și măsura lucrurilor, că plăcerea surprinde, cum surprindea și Andreea Marin, ca Vica din mere pădurețe, ca star cu har, cu pofta ei de viață? Tu ești ca Cobra în acțiune cu înțelepciune, cu dragoste și pasiune, incredibil, compatibil cu viața în bine, în cunoaștere de sine, în cunoaștere de bine, binecuvàntare și cu soare ca să ne lumine ziua înhămată ca noi la pace și muncă, în ordinea socială și în nebunia asta disciplinat ca în batalionul disciplinar cu apelul de seară, că tu ai coborât milităria, cătănia din pod ca Dobrinco, de le vorbește lumea culmea și minunea, cu renume în nume, cu renume ca Eminescu. Se purta că trebuia, în România ca Sorescu. Trebuia să poarte un nume, cu preferință Eminescu, în performanță chitros de Făt-Frumos, luminos Cristos, cu renume să poarte de anume nume, cu renume, nume de lume, pentru lume: nume-culme.

- În viață ce te răsfață?

- Prietenii la nevoie.

- Anevoie, cum zice prietenu din Sașa prof. Emil Lazar director al muzeului municipal de istorie Dej. Nu tot timpul traiul meu cu Vica nu mi-a fost uneori ca bisercă, că se știe, că om fără păcat nu există, omule-om, om-omule nu ți s-ar găta în veci zău, nu ți s-ar găta binele cu zilele!

- Ce vorbă zici la suparare..., la trei supărări!?

- Străinii nu învață să vorbească cu noi, să vorbească cum merităm, să vorbească, cu noi, pretențios, frumos, cinstit și luminos, meritos-Hristos, cu folos și rost artist. Noi din noi zidim și ne costruim în vèsnicie, cu vèșnicie în dumnezeire și fericire, în iubire cu vrednicie și omenie, de Românie, în drept de a fi zi de zi, om-pâine de o ființă și de conștiință-Românie, glie și glorie, glorie cu victorie, bingo!

- Noi înțelegem ce-i de înțeles mai ales distinct și deosebit și mai ales fără stres.

- Ce facem deciși și hotăriți Ben Todică-Nădejde Phonex, nu-i o joacă mirjoarcă de copiii! Încercarea e grea, că dușmanii mai bine în pămât, în mormânt decât în țară vii și făcând pe șmecherii, vii pe țarină, pustiită de vrăjmașii lui ducă-se pe pustii fir-ar să fie! Știu că nu te-a luat ca pe Vaca lui Toder lui Horlău, de nu s'o oprit decât în tinda lui Păhuță Simion, că unchiu avea pe Persida și pe Simion.

- Arhimede e ceea ce mulți nu sunt.

- Dar tu Ben men ești un fenomen, ești Todică cu har îmulțit în/cu talanți literar, cum mai rar, cu har-literar, cu viitor care și-a creeat legendele fără sa se supere ca ciudarul supărat pe sat (lasă omule pe fiecare cu năravurile lui, cu lanțul slăbiciunii, vorba lui ca ce-a, cu a lui Caragiale, culme scriitor cum rar cu har.) Tu ești lumina din portretele tale. Ești o comdie în zilele tale, că tu-ți trezești simțurile în comedia care arde țara, la scara C, Blocul A, că tu ai chef de filmul Protv. Arta se face cu sacrificii (mă, tu nu ești sănătos?)

- Filmele sunt o măsură a noastră - COADĂ LA HAGA.

- Niște năzdrăvani din deltă. A izbucnit focul. E ceva dezastros, Marcel Ceolacu să candideze la președinție!

- ,,O doftana deghizata in castel'', Te ai prins de ce vor sa scoata vacile? Vom avea productii noi prietene al ecologiei. Si cand te gandesti ca vor sa ne instaleze supape pentru colectarea basinilor..., vom avea O poluare..., URA !!!

- Ce-i aiasta? De ce ne complicăm? Filme ca: Cavalerul Negru, Legenda renașterii? Ni se dă mână liberă imaginației; ne dă peste cap răutatea celorlați frați din Carpați, că eu în plină vară sunt răcit. Din pricina răcelii n-am chef de viată, n-am-am chef. Te aventurezi în necunoscut?

- Si eu is racit. Raceala e peste tot. Ne pregatesc astia pentru un nou vaccin preventiv.

- Performanța face performanța și binele face binele, până nu ni se gată zilele, bonus-Iisus, de zile cu plus de adevăr astral și de viață! Apreciez bună intenție cu bunăcuviință și voință a ta provita, cu vivat de adevărat maiestru! Mere pădurețe e cireașa de pe tortul lui Vica, o țintă specială, excepțională de pe tort.

- Regiunile de la Rin.

- Culegem laurii victorii ca Mesie a iubirii puternic ca un urs.

- Titindeauna a fost cum ai spus, în grai blond, latin-Iisus de moarte și de demnitate mai presus de cuvânt, duh sfânt neânfrânt în sens de Dumnezeu, univers versus. Am rămas eu cel mai bun în bătătura mea, în drag și făinoșag, drag de România mea! Accius e Zoltes a nostru plecat la Roma celor 7 coline, cu Romulus și Remus din legenda și mitului dac și românesc ca un Garibaldi și cum s-o fi numit acela din neamul nostru care s-a revoltat contra romanilor care Doamne sfinte a fost răstignit dar trăia ca să se răzbune, cinstindu-i memoria dacii lui Decebal, sfinții lui Deceneu-Zamolxis? Mafalda ce știa mai mult ca matale Ben? Toți se dau în stambă ca Marinela cu futaiurile lungi.

- Nu mai folosi cuvinte creponate c-o sa patesti precum Cartarescu si nu vei mai prinde Nobelul.

- Nopi zi..., că-i comedie. Horațiu Mălaimare, un mare artist, că rușii erau niște lacomi, niște idioți ca Actualul lor Putin, mare idiot, niște nenorociți față de poporul român cu Stalin și Lenin care ne-au furat demențial tezaurșii, comoră a românilor, că ne-au furat, jegmănit, tâlhărit mojic bolșevic, inuman ca tagmă de jefuitori, ca bandiți contra umanității, că până la urmă răbdarea e pe bani și are o limită și o țâdulă, e o verticală în virtute virală-venală, sifilistică, deși uman e tot ce-firesc e și ca la români, când românii-înebuniți sunt călcați pe nervi. Io am iubit-o pe Vica, cum a iubit Iisus biserica. Tu ai soluții pentru Mere pădurețe, pentru prezent și viitor?

- MERELE SUNT IN MANA DOMNULUI SI A ISTORIEI NEAMULUI. Nu am solutii, am doar SIMTAMINTE - Le altoiesc!

- Nici nu știu dacă am avut talent, voință, bunăcuvință..., cu eficință- suficință și inteligență. De la tine n-am învățat meșteșug cu Vicleșușug, țiribonc de trei ori haleveac peste cap într-un veac de sungurătate cu parfum de Zambia/alt: Nunta lui ZANFIRA.

- ZANFIRA DIN COȘBUC?

- Cum ne salvăm din situațe liminită? Hai să trecem la lucruri mai bune, mai amuzante și înteresante, că eu nu știu pe unde, cu performanță, în vacanță, interesant și savant sunt? Misterios mai ești, că nu spui unde anume cun renume în vacanță deie-ți Dumnezeu vacanță, cu artă plăcută chiar dacă eu nu te las în pace, cu premos, om bărbos și frumos și sănătos și victorios ca eros El Greco-D'oro! Să fiți cu toții sănătoși, cu suflet mare! Sunt ape mari, apa a inundat și a făcut dezastru, vă vine să credeți Ben Todică, pe la Iași, Tecuci, Vaslui, prin Galați... pe Transalpina a venit iarna, pe la Rânca oameni îs luați de ape... din cauza apelor oameni îs evacuați. Situația e critică, nu doar în Rimânia, că sunt multe zone cu stare de urgință. Tu ești un artist și om desăvârșit, nu știu cât de om fericit esti, că ești om de pace omule, chiar dacă nimeni nu te-a răsplătit pentru munca de o viață, de pâine de o ființă, cu performanță de o viață în lupta pentru pace, liturghie-n holda de spice. Tu, Fain-făinel ești fidel României cu tei înfloriți, cu porumbei, că din rude mari împărătești a fost o fată din rude mari împărătești în plin de viață, cu performanță și o mare conștiință ca pâine de o ființă și de viață, pe scut și sub scut, cu rădăcini de jar, de stejar falnic-voinic și dinamic, magnific, cu sens de adevăr și de viață, în largă valoare, în culore de viață și cu viață în divin de performanță ala Simona Halep, o mândrețe de româncă, bărbată, cu propriul efort plină de slavă și voinică, în bucovă bravă. Un rezultat scontant, activ, viu, important distins și cu sens distinct, infinit apropiat de obiectul muncii și obiectivul păcii, cu glorie, victorie sportivă a păcii adevărate și obiectivă, slavă Domnului, cu destin senin ca-n filme,cu renume,de marcă,că munca nu ni deșărtăciune și vânt,că noi nu suntem, Ben ca Don Quijote, în luptă cu morile de vânt/cu olienele, că noi alfel ne spălăm rufele în deplină competență, cu viața scăldată în omenie de Românie, în lumea plină de gust și rafinament inteligent-artist, natural altruist, optimist, suficient și inteligent, dinamic-artist.

Fizic-firesc, savant-omniprezent, cu mintea la masardă de legendă, cu mit mitic, om mic-mare totul e perfect, cu umărul pus la treabă-ispravă, cu calități fiti responsabilizați ca cei botezați. Doi mor întorși nebuni,vitezomani, întorși de la o bolundă trăsnită petrecere, că isprava le-a fost proastă, a fost cu ghinion, că nu avea cum fi boni-bon, cei doi fiind cetățeni beți, turmentați ca-ntr-o noapte furtumoasă, cum spune și Dan Cucu, că și mii de oi, câțiva zeci de porci ca cei trimiși de Iisus în apă s-au înecat, în După noi potopul, drept Dumnezeu, cu a fi sau a nu fi, că filmul Șaguna a fost premiat cu multe Emmy/uri! A fost nefastă, fatală aventura bețivană a celor doi necugetați, că nu erau vigilenți cei doi șumeniți, bețivii petrecăreți. E atàt de greu de înțeles că nu conduci, nu șofezi beat niciodată, că devii Stan-pățitu, că proștilor muriți porcilor!

- Totul e trasnet, trăsnit curat-murdar. Tu începe cu eleganța și cu prformanța ta de acasă.

- Un film de Stere Gulea, Moromeții 2; Dacă vorbește la Europa Liberă, că romànii sunt stăpânii lor proprii, stăpâni ca români ai românimii- culmii, luminii, cu corola nestrivită, neștirbită ca conul perfect a poetului Nichita Stănescu, ca unchiu ofițer din Caracăl domiciliat și însurat cu educatorea Ferghete Elvira, care se căsători cu ofițerul oltean care a fost rănit în al doilea război care din cauza rănii nu putea procreea, jinduind toată viața lor viață după prunci, dorindu-mă și pe mine și pe Mărioara, soru-mea, însă pe gâtul Finuca-i și a lui Vera, a lui Miron Sabin-Binu și pe Bina-Maria. Ești un performer, o notorietate, om cu un plin de bunătate, cu realitate de carietate, cu sănătate în relitate, cu greutate și cu calitate ca pești săltăreți-păstrăvi, bravi printre pietrele ràului, pe altarul soarelui imensă tablă de șah al pământului, ‚futu-ți morți tăi!’ spune el vre-o două vorbe, sufet de poet și de recitator, cu rost-artist încrezător și de scriitor, de viitor perspectiv, fiu-al sănătos, sănătos și bărbos, frumos în luminos-sănătos ca Făt-frumos voinicos-Prâslea cel solid-profund și-n Sa, cu Merele de aur/Greuceanu astral-etelar, cu har solar cum mai rar, în binecuvântare pe scut și sub scut ești sub soare, în preumblare pe cer ca reper, super tare in spirit, cu bine spirt și brici-ager creer ascuțit, cu lumina in cer!

- Politica-i a struțului, cu capul îngropat în nisip.

- Din Drumeț în calea lupilor, Constantin Vaeni, cu Valentin Todosiu la 70 ani. Într-lume frumoasă era multă demență, fără clemență și fără nici o frumuseață, nobleță și tandrețe Vica de Mere pădureață, cu poale creață largă deschidere spre rai muiesc născător de suflete vii, cu înviere ca haita legioionară, fascistă ca erau oameni fără suflet, erau niște fiare-sălbăticiuni sadice și fără minte-cumințenie a păcii și disciplină a muncii (să fim serioși că aieștea-s barbari fără scrupule.) Legionar. Legionarii, cuțite ascuțita, a naibii au făcut-o lată, omorându-l și pe marele și genialul Iorga, neînchipuit istoric, om generic și om harnic, dinamic, cu vederi largi.

- Nicolae Iorga: "Eu nu sunt ghicitor ci salahor al istoriei (Drumeț în calea lupilor). Regret că mi imposibil să rețin în minte mult mai mult, că-i vorba de istorie, că nu-s cenusăreasă dar nici nu-i o anomelie ci e vorba de omenie, că e trecut, prezent cu viitor si...

- Si cu instinct, infinitul apropiat de obiectul păcii și obectul muncii, evanghelie în liturghia cu impuls-Iisus de România, în care cântă și ne încàntă privigătoarea și minunea în minunăția și minunata de sfàntă România!

- Iorga și Iorga scria și scria și iar scria în cânt doinea, horea, încânta ca Ciocàrlia de România.

- Ape, ape-inundații, potop, potop și ape ieșite peste mal ne distrug, ne fac griji. În America Donald iar e amenințat cu tentativă de omor, cu asasinarea. Ce bolunzi-domnule că în loc să-l asasineze pe Vladimir Putin vreau să-l omoare pe Tramp, nu că l-aș vedea mai bun, că și acesta îi libidinos și sorcova vesela, e și el un ramolit, că de florile mărului vreau să-l omoare nebunii de drogați, fiind în Amererica liberi (USA) MODA DE A OMORÀ ELEV CA PE VEEMURI, PISTOLARI, VĂCARII ÎN NĂDRAGII-BLUGI !

- Reveria e un vis cu ochii deschiși că vedem în vis roz?

- Vocea Inimii and Shanti Nilaya posted in Puterea Cuvântului. În iureșul vieții cum îți hrănești speranța, care ți credința șoim carpatic cu prietenie și omenie, cu bătaie lungă dincolo de alb și negru, în alb și negru și dincolo de alb și negru? Tu cum trăoești cu darul tău de a scrie, de a vorbi și de a recita cu cuget și cu suflet de artist, dăruitor și grăitor, că aduți aminte cum tu cu mine ne-am găsit, că-n viață se nasc și mor niște oameni și Dumnezeu ne ia mințile zice Sergiu Nicolescu în filmul Expres, cu un bătrân prinț, film cu mare bucurie și bine gândit, un film al mulțumirii de sine, un film al trăirii în stil mare, singuratic ca un curcubeu pe cer după o mare ploaie (anul aiesta o fost secetă dar apoi au venit puhoaiele în potop, după noi potopul omule și-i multă sufetință și oameni morți. O fost așa cum a fost, fără vre-un foc de artist, fără altruist, că totul e penibil și ridicol, că ne amenință de loc patetic, practic, pragmatic că totul e cam ramolit, molit și molit-împuțit uràt, hoit mirositor-fetid de om iubit, om a lui dumnezeu, om cu mare finețe de mere corobețe/ pădurețe, mere, că merele nu-s cu naturalețe stricate? Sunt lucruri oribile, meschine, chiar și când faci lucruri nefăcute strici o pace interioară, dându-i vânt din casă lui Miha, că te naști, traiești și te saturi de purici ca càinii și ca o glumă, deși e o lumină a adevărului, că-i cu uită popa nu e popa și oricum mori fanatic, cretin, mori ca și cum n-ai fi fost după cum ți în fire șovin, meschin, fascist și fără scrupule (asta ar fi să nu mai fac nimic, deși nu aproape ai drept de a fi! Ce?) Tu cum trăiești neliniștit dar de Ming iubit, mai aparte, omenesc, oriental-asiatic preferat de tine, iubit aparte ca la carte Ben frate, nu-i așa men maistru?

- Secretul e s-o faci pe ea fericita si daca o vezi atunci ești implinit. E rolul meu. Ai grija de sanatate Frate Pa Vele! Multumesc pentru gandurile tale de bine!

- Mulțam prin dorirea de bine! CRISTINA, o răutate de curvă, vorba vine, ră și de gură că nu-i înger cu Teodor Flaviu Celemen. Cristina dacă nu-i ră de muscă nu-i chiar curvă de muiere, iștenul ei nu-i dar o scoate pe Miha din apartamentul ei, aici la ea și la fratele lui Miha ea sta în gazdă, in chirie zice-se că era aprigă Ioana-Cristina, era ca o mamă vitrega. Nu zic din răutate dar s-o stricat în sufletul meu. Dar nu era nici dreaptă ci nătângă că te înfiora prin vorbele necuvinciose și prin privirile ei piezișe că partea rea e că a țâpat-o pe Miha din apartament și a pus-o pe drumuri cu rădăcini amare fiind Ioana-Cristina suflet-hain și cu Pădure nebună, că-n rest pe lume comparamentul oamenilor era amar ca pelinul, era prost rostuit și te perturbă, te indispune și la nervi ce nu zice,omul? Te face să pescuiești nemernic în ape tulbure moloase cu miros de mucegai, dar ca Bobonete în Las-Fierbinți, în Omida lui 1907 când au fost impușcați în România 11 mii de țarani care nu mai puteau flămànzi în Flămânzi, nu mai puteau de bine frate în Sâmpetru cu legea Apony care nu permitea ca învățătorul Ferghete Petru să predea în Limba Română (cum putea face planuri de vacanță, atunci!?) Și incomodând pe notarul de ungur și pe jandarmul cu pană, aceștea l-au expediat pe front în primul razboi mondial unde moare fără să-și vadă fiica ce avea să se nască dar n-are să vadă nici țara în marea ei înfaptuire și desăvârșire, în fericire de unire și de întregire în dreaptă cârmuire ca unică Românie, în omenie cu sinfonie de ciocârlie. Ce-s amuzamentele astea omule, cum te lăfâii în sănatate? Nu-s fals și nici ridicol (să nu mă înțelegi greșit, că nu mă dau în spectacol nenicule om-omule? ) Nu-i iarnă dar nici eu n-am iarnă în suflet vezi și tu nu-i așă, chiar dacă și caii se împușcă în ciudă, că și la filmare se strigă -"Pe caii, că se filmează!"

- Masaj chinezesc frate Pavele.

- Mănăstire într-un picior ghici ciupercă, într-un picior ghici lelică de la Pintescu, ghici ciumulcei cei? Neferiti nefericită cu ușile vraiște la ora pranzului în culori de neliniște și bâlbâială, bâjbâială, orbitor pe orbeală ca Mircea Cărtăresc și Cutărescu de la Cărturărești. Îndreptare de pus pe bravul Ben pe piciare și cu capul in soare la soare in laudă de zestre în zare întins în orizonturi de vacanță cu sportivă performanță și comștiința cu ștință română de limba română eternă și cu îndemână, limba română cu cea română-iubire străbună, că-am uitat să visez roz și gozz ascuns, cu sens ascuns sub preș, pe scut și sub scut, cu aspecte frumoase, lucioase luminase Iisuse Hristoase, ce bulane distinse și frumoase, că se profită de ocazie pofticoase. Vântul bate tare intens, cu sens și soare, deși apare și vreme instabilă. Ai dreptate Busu-Florin Busuioc, cel izolat în Alaska cu urmele lui și chiar și la Piatra Arsă alinându-se doar cu râs..., cu medicina legală și chiar in laboratorul lor criminalistic, chiar dacă-i mai răruț si chiar Doina Drăguț că-i draguț drăguț. Ce speri?

- Sa pun repede inapoi ce am pierdut.

- Nu-i mai mare? Sănătatea e un mare folos pe lume. Să te întorci sănătos la ale noastre, la un fel de..., la De-le carnavalului și la scrisul nostru. E viață lungă să se ajungă. Întoarce-te sănătos Neică Nică de prin părțile Vasluiului, dus în lume, în strainime, mărime, om de omenie din românime, cu barbă și mărime ca Dragomir în spate și în umeri ca Hercule de la Herculane. Mai muntean moldovene basarabean, ca om netrăind în van și miner ca om de fier și năzdrăvan și bârsan!

- Culmea!

- Un bai e în mintea mea. Nu-i prea văd și atunci ei ca cei să nu se supere pe mine ca Cocoșu Roșu, cum îi zice și Ionel Suciu din Pustuța, dar Sandu Crăciunș se supără si imi face fițe mie, că-i sare cum ii vreu mușchii, se strâmbă la mine ca o propică Piperuș-Viteazu, că cu nervi îi vine să fluiere ca Pintea din Mogoja care ia calea codrului, dar în film joacă în rol de haiduc Florin Persic, care în rolul de viteaz ii stă bine, îl prinde cămașa de hajduc de Grigore Pintea. Cămașa fericirii e îmbrăcată ca de Iisus sfântu, cămașa sa E tot o cămașă a morții ca-n TUDOR DIN VLADIMIR, un alt om din valea plângerii, cășunâdu-i binele care-l jinduia cu a durerii simtire și din suferință păgână, că il durea de durerea altora ca pe generalul salvat de la Flămânda de soldatul Gheorghe Purice. De ce te uiți ciudat la mine? E precum Ecaterina Teodoroiu. Că omul e ca un rege pribeag, în făinoșag cu drag de România mea și de Vica, mândra nevasta mea. Ca problemele de cunoștiințe că doar consecințele și dracu e mai rău și de minune. E obrăznicătura cu necugetarea și aventura, ori plugul care-i cu păcatul greu, care-i ca ticăloșirea, păcătuirea și înalta trădare de țară (dar Aposol Bologa din Pădurea spànzuraților de Liviu Rebteanu nu era trădător (că cine l-ar agreea pe un trădător?!) Moartea e fără sfârșit, coloana fără sfârșit (Unde-i Brâncuș, unde-i nesfârșitul, infinitul?)

- Negi, ce-i evident, care-i culmea?

- S-a arătat soarele și nu mă doare soarele că mă îngrijesc de tensiune, să nu o ia razna că atunci mă doare capul dar dacă iau piulița o pătesc cu creșterea tensinii și atunci atmosfera nu e închisă și nici presiune nu-i, ci e o zi superbă cu splendoare și acum e cu soare, un soare blajin și cer senin în propriu-mi destin, de n-ai mai muri. Chiar dacă m-am trezit cu cârcei, că eram mai blocat, mai fără de mine precum fratele Ochișor Ochian, un aiurit care a dat foc nemulțumit, a incediat parlamentul de la Cotroceni, că paza dormea, nu era vigilentă, nu era atentă și nu era inteligentă. Alții dormeau sub influiența alcolului sau erau drogați. Paza, conducătorii auto era nebotezați, dormeau în ismene, anume pentru moș Ene în minune pijameleasca să o beleasca, să se concretizeze cu miză remiză în relație cu care de unde provenim, zicea un viitor președinte, (înteresul egoist cu efort poartă fesul). Am mai scrie la cartea aceasta, carte din Ciubăncuța unde ca copilaș mă dau uța, uuța în legănaș ingeraș, copilaș că noi scriem la carte aparte ca să avem parte aparte în marea majoritate de probleme și dileme, că constatăm c-avem rai cu plai în rai, raiul ce-l am in Ciubancuta, c-aici le scriem cinaș ca iepuraș care paște iarba pe imaș, la Hășmaș, Sălaj. E inspirat de Chirilă de la Vocea României/ infrastructura Românie, o proastă indispunere, proastă aliniere la ordinea mondială ca utilizitor, (o notificare, la ce ne limităm,omule?) Ce rectificăm adăugând ce reclamă, ce rectificare la regulă și la oficial chiar dacă nu este în lista de ambalaje sau ce alte rectificări la pomi fructiferi, că-s cu alergeni dar nu la fructe facem noi alergie că nu-s bau-bau!) Ce-i din lume adunate? O Zi reușită în ce? În ce ziua e dodoloță? Tu cum ești dupâ fiecare spălare în noua chestie, noua formulă ,că nu mai ai miros neplăcut? Ce telenuvelă s-a gătat? Ce citești cu atenție?

Ce dacă nu Mere pădurețe care-și merită banii? Ce-i la scara "B", după Las-Fierbinți? Ori capcana timpului, ce-i în Lumi sângerate, Strâmbă-Lume, lemne și Sfarmă-piatră, România te iubec curată te iubesc, că m-a îngrozit, m-a înspăimântat și m-a îndestulat. M-am săturat, m-a săturat curat-murdar în lipsa de har!

- Gluma e nesărată?

- Cu ce-ți faci ziua/dimineața cu începutul fain-Făt-frumos voinicos-Sorcvova-vsela? Bonjur!

- Bonjur, buenas dias! Ce-ți place la doamna pariziana?

- Aici facem extensie. Nu facem compresii asupra coapselor, aducem în față..., lăsăm coada măturii jos și stăm stând pe burtă și ca păstor blând, profund abordăm pilduitor, graitor pildele deșertului ca acel leu luptător cu cuget, pasiune și cu înțelepciune, inedit, distinct și identic unic și specific, inedit taor din cap până-n picioare Pavel de România ca un Dragon înaripat, dispărut în demult ca un cult, cu propriu spațiu geografic, pragmatic, inspirat din realitate pas cu pas, a lucrului bun/Jaf, cu clasă. Sunt agitat ca să fiu fascinat, să fac totul dintr-o suflare, ca o sărbătoare cu binecuvântare de sărbătoare și de largă respirare, cu larghețe și bucurie înobilată cu tandrețe, distinsă noblețe, cu Mere pădurețe corobețe acre, cu acreală de oțet (cel de mere făcut de Ben că eu cu Vica am preparat în Ciubăncuța un chef benefic, am preparat Oțet de mere pădurețe și elegant-bonic boni-bon și tonic și tonific consumabil am preparat acceptabil, Oțet de pere pădurețe și era bun mâncând cu pere de pământ, pere cu cojă, cu pireu/salată italiană, cartofi cu pătrungel și tot mâncare cu cartofi am mancat si ieri. Era o grozăvie, o terapie de zi de zi în a fi, adăugând ca esențială și fasolea, fasolica năcrită cu zamă sau frecată, acnia... uneori pur și simplu ne desfătam, ne petrecem, că totul gestionăm impreuna, cu-n permanent de bine, că ne expuneam la tot, evitând inevitabilul, spaima, care e o reacție la tot ce-i nepotrivit, că nu-i potrivit ca Bogdan Ciudoiu cel de la Vorbește lumea sa ne critice, că e o chestie de viață, că noi toți ne trăim viața ca viața cu bune și cu rele, belele, ca ceva acut, cu durere de cap, cu experență și conștiință, cu multă voință ca o gustare bună și cu haiducii de pe calea codrului. Ne reportăm la esență, cu experență și performanță ca la un hobby mai mare ca cel cu funcție în stat, că mai este timp de muls ca n-a dispărut statul din stat. Cu ce mai facem noi fizio terapie, bătrâne-Românie de omenie, un uman cu cineva care acolo sus mă iubește, ca am si eu drept la Dumnezeu, fără ca cârcotașii să fi zis ceva de rău, că-i mai rău fără de rău, că esti super simpatic și empatic, că e o vorbă cu tot ce se întâmpă. Tu la vârsta ta provita matur tu poți gândi și poți da sfaturi, că nu mai ești adoleștent și ești inteligen omule-Phonex. Că ești în nădejde, cu nădejde în undă verde, magna laudator temporis acti, laudă de zestre verde albastru ca Nichita Eminescu-Stănescu, cu luptă dreaptă, cu artă și libertate în urcuș sau în cădere, dar și înălțare în binecuvântare de bunăvoință și de sărbătoare cu bun praznic de poveste și de dragoste că fericirea depinde de tine înțeleptule pe târâm Australian de basm, biban-năzdrăvan de păstrăv brav perspectiv, procreeativ cu super oferte de super cer!

- Si masa pe fugă.

- Nici n-am cuvinte, să te laud.

- Ce nu-ți place la tine amice om-luptător pro de pace?

- Noi prin scris ne tŕaim nemurirea.

- E cartea care o ducem doar cu o valiză?

- Nici de cum, nici vorbă, că nu-i vorbă la ureche, nu-i simplu. Mai luat ca din oală, tu cu vacanța voastră, cu Munții albaștri, cu chizinăriile minunate dar și eu cu neputința mea, în drag și în făinoșag de România mea. Mi-au dispărut gărgăunii și caii verzi de pe pereți?

- Sunt remarcabili, demn de toată atenția.

- Tufă de Veneția în regia lui Petre Bukor, cu Florin Persic apoi: Țapinarii în regia lui Ion Cărmăzan: -"care-i baiu Ben și ce-i mai departe de la iarbă, de la coasă am plecat Neică la coasă că tu n-ai spus încotro frate. Ai mers ițit și m-ai surprins, că n-ai zis nimic încătro și nu că n-ai avea pic de omenie.

- Ce-i minunat e ca zi de zi am pâine de fiecare zi, de toate zilele.

- Noi/eu nici în vacanță nu te las în pace, te bâzăi cu bâza, cu vorba dar îți scriu ca tu să te simți bine însoțindu-te peste tot, chiar dacă nu mă spăl, că nu mă dau de a dura în splendoarea ierbii, pe glia România. Lui Daria prin telefon ii spun că-mi poartă grija, frica că azi nu vine Marius a lui Daria: -Puteai să vă dați azi prin mașină roșiile pentru bulion, dar ea și Marin nu-s suficient de isteți, harnici și bun paznici nu strălucesc numai la replici. Ce zice autorul ce mesaj plin de curaj val-vârtej cu sute de cartage cu vânturile, valurile câte sărite de pe fix câte oare vor învinge cu căpitanul lor, cu provocarea zilei, câte Zeus ne daruieste, vor învinge piratii căpitanului Val Vârtej al copilăriei, câte catarge nu se vor frânge, nu se vor sparge încă Doamne, câte vor învinge botezații și responsabilizații, tăindu-ți respirația în curaj ca spărgătorii de bănci, dârdâind din fălci, cu replici răstiți, fierbinți ca spărgătorii germani, nemți de bănci, striviți de tranvai/trenul cu plugul mălăinii arând ogor pentru semănături prospere, cu pâine aruncată mâine în combine și din mori aruncate în cuptoare cocătoare de pace și pâine pentru bine și viitorime de românime.

- Binele n-are limită in film ca filmul ȘANTAJ în regia lui Geo Saizescu - film polițist.

- Tu ești mai luminos ca un elev, școlar conștincios, silitor ca scriitor Vlaicule, tu anul aesta n-ai venit din America în România pentru a încânta ciocârlia, merla cucuveaua că de sunat te-am sunat dar mi-a răspuns (stare de spirit), mi-răspuns robotul o Americancă pe americănește în culoare, liniștită cu împăciuire - inteligență artificială-robotică, altă mâncare a lui pește, cât ai zice pește: -" Nunta mută," de Horațiu Mălăiele și "Drumeț În Calea Lupilor de Constantin Vaeni / Concertul E istorie a eticului și a esteticului, un frumos cu miez de pâine (cu ce câini te respecți în anumite ore de popas și de Ispas, paștile cailor/a blajinilor.) Nouă ne plac tâmpeniile că noi vedem și ce n-a văzut nici Parisul.

- Putin e un „om insemnat”, cu multe fețe palide, că-i o catrastofă, pentru omenire pentru mapomond că Domnul a dat, Domnul a luat fie Domnul lăudat, că si celui ce n-are și ce are i s-a luat (aici ce-i de lămurit, de explicat, a luminii line și a învierii pruncului? Tractor-șef era Ecaterina Oproiu în acelaș birou, în corp al casei Sânteii unde lucra și scriitorul Radu Cosașu, cel care uimit verbal, surprins îmi zicea că după scris m-ar fi crezut un om înalt, un uriaș, deși eu fizic semănam cu mama, cu Veronica, de statură mai scund de statură ca Ceaușescu, ca Vica. Eram un om puternic, nu înalt la1,56 metri meream să trăiți bine, ca Trăian Băsescu, un amiral de vapoare, un albastru lup de mare, un mare singuratic Marin Preda, un Moromete Nicolae.

- Era cum eram, pe deasupra un blond Iisus.

- Ce s-a zis de el, de Pavel?

- Ești un superman Ben! Un super cer ca reper, drept frate!

- Ne fură domnule (dar unde-i hiba cànd ne cocoșesc ca-n codru, ne fură fără motiv ca haiducu în codru, că le ai votat locul pentru ei, pentru cacealmaua parlamentarilor, fir-ar al dracului că pipărat ni traiul!).

- Ce-i cu Lenin și cu Troski?

- Patria ne va fi Ben, ne va fi recunoscătoare frate ca la carte distinct și aparte ne va fi recunoscătoare patria Limba cu glia, ciocârlia cu iarba verde și de acasă luminoasă, ca acasă și nici pământul nu iarta, României nu se vinde, că-i magna cum laude, laudatoris acti. lauda, meritrocrație ca atare, nu-i de florile marului și după ureche ca român înhămându-mi ziua la pace muncă și la liturghia pâinii. Laconic nu pot fi că eu sunt Pavel, un pragmatic-magnific cu negația negație și teii înfloriți-porumbei albi, harapi albi-piersici înfloriți roz!

Altfel totu-i om de omenie, Fain-Făinel,

e așa voinicel, așa cum îți place-om de omenie, cum,

îți place, cu Pace, Ben ție!

E important să ne învingem cu diplomație, viclenie feriți de mațe pestrițe, să-i învingem, cu diplomație. Ce știe mintea vrăjmașii, nici crucea să nu știe. Tu ai unele originalități, unele inedite, c-așa ești tu, împopoțănat cu zorzoane fistichi, cu zale, belele ca cele rele să se spele, iar cele bune ca se adune, în rai le-om pune, ca popii, popa să ne cunune împreună ca cu Vica... Tu răspunzi cu dicție? Eu în dialogul nostru eu sunt ca-n fața unui duhovnic din sfănta treime de când catepeteasma s-a spart, rupt (nu-mi vine in minte ce s-a întâmplat cu..., însă acuma nu mai caut acul în carul cu paie, cu fân.) Și asta că nu umblu cu cioara vopsită/cu fuse strânbe. Daria și o pus vaca pe un loc disponibil în fața casei, în Ciubăncuța. Marin o cumpărat-o, dar tot el vrea s-o vândă, deși nu mai sunt târguri de vite, însă se vinde ca orice. O nevastă dinVârteșca Sâlaj o văzut-o și-i place cum arată vaca, zice Daria. La noi în Ciubăncuța mai este viață cu vite și alte iosaguri, animale ca porci, oi, cai...Marin cu Daria au o iapă și un mânz, două scrofițe,vaca a făta, iepuri, găini cu stare înfloritoare e zoocalmia lor, dar el se plânge nătâng/cu vicleșug, se mârăie de sănătate, se plânge nătâng.

- E vorba de un drept democratic de a alege și de a fi ales.

- E o rubrică, emisiune: "Vreau să fiu președinte. "Tu nu vrei Ben Todică, deși poporul, că te-ai înstrăinat, nu prea te cunoaște, dintre cei consultați, iar tu ești pur și simplu, cu un altfel de mod, un fel de a fi, cu..., deși ești frumos, misterios și meritos-Hristos.

- Doamne fereste! As fi mai rau ca Tepes.

- Noi ne avem unul pe altul și asta-i o calitate cu greutate. Trăim cu calitate, frate, trăim cu destin aparte, trăim un destin, distinct și la obiect, destin senin. Gheorghe Matei scrie: Minți împrăștiate, scrie Gabor Matei (în care ce culori de neliniște, domnule prieten Lucian Gruia, tu-l știi, senzaționalule? în ce culori scrie ca valoric și cu ce prestigiu psihologic scrie?) Apropo unchiul tău Bazil Gruia de profesie advocat și poet care scrie, scrie despre ca despre Lucian Blaga Inedit pe care îl publică generos și luminos și care era unchiul tău, apoi un altul, Anca, uchiul tău, drag, Gruia lui Novac de la Dej, tu prieten și tu prietene omule cu sfânta ta critică, poezie, proză mai fantastică și scrii eseuri, despre Constantin Brâncuș și estimare om bun, că tu mă încânți dar mă rog, tu ești un distins, un om distinct, infinit apropiat de obiect, un om cu sens, că unchiul-tău era de la Cluj mai trăiește, mai e viu dragule. Dragule Lucian Gruia, te întreb prietene, te întreb cu aură și cu nimb, unchiu-tău ce mai face, c-aista era și el un minunat, strălucitor poet, c-aiesta e un diamant cu Inedit Blaga, unchiul-tău e un super și el, că e foarte natural în poezie modernă cu poezie clasică gen Beniuc-Chivără Roșie și pe Muchie de cuțit/modernă, poezie modernă cu vers alb, pe vremea, când mă întâlneam, în te miri ce local de cofetărie, mergeam împeună, așa cum împreună, cum mergeam împreună pe lângă strada cu Librăria Universității, cu diferite tabieturi, cu delicatețuri, că era un om cumsecade ca tine Luciene din dragul Dej ca Emil Lazăr, Mia și Ștefan Mihuț cu drama Candidat la fericire, precum prozator, super tare.

- Tu cu mine ești pe picior de egalitate. Suntem frati prin Burebista.

- Vica, zâna zânelor steaua stelelor salut muiere și sărut-mâna c-ai fost în jocul meu de rău jucător dansator ca scriitor, visător ca Ben Todica, care ține pasul ca jucăuș cu ceva alchol la masardă, ca atunci când mergea fără mâini ca un măscărici la circ care coducea beat îmi spune el viteaz și lăudăros-serios că era bântuit de mândrie de fală, că era bântuit de fală care era mai rea ca beția care-mă făcea de haz, râs și de turcă, ca-n fimul comedie rusescă: Toată lumea râde și dansează, film de toată cinstea, comedia, că așa deși tu te superi Bobonete Firicel și acel Cuniciua, acel bețiv cu prea mare importanță cu prestanță și distanță, că înainte de toate e personaj cu curaj, val-vârtej prins în vârtej ca Sacacura din Japonia, ca Celentano de adevarat român, că Celentanu se prostește și mă îmbată, mă fute de cap cu prostia sa hăbăucă și artistică, în stil artistic că mă bate la cap că meritos e și el Firicel mai fericit, mai treaz și viteaz iubit, că de haz și de necaz fruză verde de susai, că se încurcă ițele și peteicile și bre și tu sus sai, sari peste susai, tulai și vai că romànii-s primitori (umai tu în România nu ne vizitezi, nu vii prea des, nu vii mai ales!)

- Cum evadezi din rutina harnica de albină?

- Tu în ce sens mă înebunești? Fac dus la rece bun pentru noi toți.

- Tu ce mai faci în vacanță Aristotel Bunescu?

- Bunescu, cu studii superioare, cu talanți care nu trebuie să se răscolească, cruce de om cu talent nativ, tu nu poți candida la fericire, nu poți candida ca președinte al României? Atat Bazil Gruia cat si George Anca au murit si nimeni nu isi mai aminteste de ei.

- Filmul‚’Cine mă strigă’ în regia lui Letiția Popa care ține pas cu viața, cu angoasă să mànci nuci, că poți și dormi, dar ce zic că mai sunt niște amănunte legate de sănătate. De ce duc pașii în spate? Cine mai preda religia la Ciorogârla, că unde-i popa, că cineva l-o amenințat că-l bate că și Ilișca s-a clupat cu un fotbalist englez iar în cel mai iubit dintre pământeni care-i replica cu curva ținută la bibliotecă și un profesor universitar, din cauza ei e angajat la deravizare, fir-ar să fie, că bine le mai înjură marele Marin Preda și mai folosește, uzează cuvàntul curvă ca să fie mai originar și mai și editorul, directorul de la editura Scrisul Romànesc, deși mă îndoiesc să vă fi corectat, dar și nenorocitul de Iliescu a spus corect ce a spus c-a tras mâța-fâța de coadă, paștele lui? Am ajuns la mâna mitocanilor se pronunță Marin Preda. Ne eftinim la tărâțe și ne scumpim la făină, planul de acasă nepotrivindu-se, cu ce aflăm în târg, la firul ierbii (ori ce vorbă lungă nu-i sărăcia neamului? Filmul‚’Cine mă strigă’ în regia lui Letiția care ține pas cu viața, cu angoasă să mànci nuci că poți și dormi dar ce zic că mai sunt niște amănunte legate de sănătate. De ce duc pașii în spate? Cine mai preda religia la Ciorogârla, că unde-i popa, că cineva l-o amenințat că-l bate, că și Ilișca s-a clupat cu un fotbalist englez iar în cel mai iubit dintre pământeni care-i replica cu curva ținută la bibliotecă și un profesor universitar din cauza ei e angajat la deravizare, fir-ar să fie, că bine le mai înjură marele Marin Preda și mai foloșete, uzează cuvàntul curvă ca să fie mai originar și mai și editorul/directorul de la editura Scrisul Romànesc, deși mă îndoiesc să vă fi corectat, dar și nenorocitul de Iliescu a spus corect, ce a spus, c-a tras mâța-fâța de coadă, paștele lui?

- Soare cu Buletin de Paris în regia lui Șerban Marinescu.

- Educația e un lucru delicat.

- VICA SE PURTA FRUMOS, POLITICOS CAND O DUCEAI LA FILM ?

- Răzbunarea haiducilor, în regia lui Dinu Cocea; Cine trăiește în făŕă de lege, fărdelege moare. Tu ai un scop în viață Ben, om cumsecade și de ispravă !

- A ieșit pupăza, pasăre mândră, la care-i pute urât cuibul.

- Țară, țară cine ești, pentru ce ești ce ești, în viață liniștită de armonie, cu energie și sinfonie, cu armonie de ciocârlie-glorie-victorie, sorelnică și firească și pitorească și faptică apostolică, sărbătorească, omenească, îndrăgită și cu zâmbetul pe buze ca Iuliana Marciuc, omeni model-fain-făinel ca marele El.

- Când se întâmplă incidentul?

- Numai noi am râs de căruță.

- Da.

- Cum se întâmplă procedura omenește, că sunt prejudicii, răutăți cu voie sau fără voie, că încă există mult rău nu-i așa? Cum revenim la ce revenim ca să ajungem la bine parlamentarilor? Unde ni sănătatea, tinerețea unde ni călărețule fără cap? Că ce-i al nostru, unde bădie e pus-Iisus deoparte, aparte și melodie ca sinfonie cu armonie ca la carte, chiar dacă nu orice greșală îl inculpă pe om, pe medic, pe jurist ...?

- Cu foarte frumos ce-ai sus, cu toate pânzele sus, de ce în cuib pânzele albe au ajuns ca sulița care între coaste a pătruns pe sfântul Iisus, a patruns fără dubiu?

- Care e metahna societății noastre cu munți albaștri, cu Carpați Luminati?

- Drogurile.

- Cum ne salvăm viața? cum se semnalizează dacă se semnalizează consumul de droguri și cum se rezolvă, cu ce efort, cu ce structură, stare de bine (de fapt cum aduci nefericitului, cum i-aduci fericirea acelui nefericit?) Cum mutăm barierele, înlăturând apele, mâlul, toxiinfecția alimentară din acelor școli îndrăcite, în belele cu rele? Îmi vine greu și să scriu despre ele, despre aceste penibile rele (asta-i altceva decât prostia cu mărirea flagrantă a pensilor românilor. De ce persoanele particulare să facă bine? Altceva mă intrigă. De ce sunt unii săraci și alți bogați iar cei bogați ca în Împarat și Proletar să se lăfăiască pe litorale străine dar eu cu mare efort să-mi public, doar 5o de exemplare de cărți, 50 de cărți ca tiraj, ca să nu mai zic când nu-mi pot permite să merg nici la noi la mare, că nu-mi pot permite nici acte de omenie pentru acei sinistrați sărăciți de apele care i-au nenorocit pe oamenii si casele lor, care li-a distrus inundația gradina si rasadurile, dar cine știe, deși că le plângi de milă asta cu ce-i ajută frate Ben guvernul?

- Noi suntem dintr-un Testament, din Testamentul Fericirii Națiunii, Testamentul lui Avram Iancu, tribunul pașaoptist ardelean artist, cel cu fericirea națiunii române!

- Duru, duru,

dai cu curu,

așa mică,

cum e ea,

mândra mea.

- E un fel de nostalgie, e acel nedefinit...,e un dublu sens, un... și care ți vârsta reală?

- Noi doi, ne-am înhămat gândurile în marea împărăție a Domnului Dumnezeu ca pe niște telegari năzdrăvani, împelițați omule, încălțate Ben împărate, dar cu tot dorul meu nebunatic eu fără tine, știi în ce sens-versus prin unic univers de România, cu un singur și mai multe doruri ale iubirii...cu gândurile înlănțuite... înlănțuit ca dracu la teleguță, la căruță, în care nouă ni s-a pus de mămăliguță... din oala de mămăligă.

- Am trăit jalea și amaru, deși am fost tare ca stejaru.

- Vica, îmi era clar că Vica nu-i o sclifosită care se da în spectacol cu propriul rol zelos de Făt-Frumos! Cu toate răutățile care erau adunate în sufletul învățătorului,

Petru Ferghete cu valizoara lui și ordinul de chemare s-a dus unde l-a chemat, la război pe front, cu pasărea cu cioc de fer o mers pe front unde era prăpăd și omor.

- Ești un super erou, un fel de ecou al tatalui tau.

- ‚Live’, în regia lui Vlad Păunescu. Tu..., știu e un om mare. La noi și ce se comentează e de papă-lapte, că se comentează, dar nu prea tare se comentează. Tu, află tot adevărul roșu ca mărul verde, răspicat cu adevărul crestin. Doar incopetenți și corupți ne conduc, dar prost neartistic ne conduc.

- Cum revenim la normal cu starea de spirit, sănătos încăpățânat în bine ca un Făt-frumos? Sa le facem un film eroilor nostri parinti.

- Un film cu Anca Doroteea, un film pișcat/mișcat cu coplării, nu ca cu acel Crengă proverbial, național, nativ, activ că Anca era o fată, ca un flăcău-jucăuș-pițiguș activ în acțiune, cu pasiune și cu înțelepciune în drag, cu omenia de drag de România! Tu ești freș ca Ariel-Fain-făinel Voinicel, Azimioară-inimioară cu și pe barba ta provita, sus pe Golgota, pe dealu cu revolta de pe dealul Olpred, Bobâlna, cu capul căpățânii la Alba-iulia cea cu roata dințată. Tu veșnic m-ai cicălit și om potrivit m-ai sfințit la locul potrivit cu aură și cu nimb de sfânt, în schimb ca om înflorind blând profund pentru rod pro norod ca om dintre oameni pentru oameni-prieteni, chiar și pretutindeni, ha, ha!

- Tu ești deja pe drum, chiar dacă eu îs cu bâza-bâza prin Asia!

- Fără mine nu te-ai plictisii, în vacanța ta? Că tu nu mai ești în rai ca un copil la care-i place în joc cu jucării sa se dezmierde, să te joci cu plaiul inflorit la cosit ce zici? Cu drag nespus ce zici dragule ca Iisus, în drag cu adevăr nespus, spus!

- ‚Urgia’ film inspirat după o faptă reală (cântă sofia Vicoveanca din Vicov) Despre un om care zice-se că căzuse pe front, ca Petru Ferghete căzut în 1915 (să-ți pară ce și cum? închipuiri? Femeia lui, Leontina s-a recăsătorit cu unul Fătu după război și Elvira a avut-o soră pe Zica, soră cu alt tată, după cum au decurs lucrurile vital și esențial.

- Tu ce spui: ce-ai pățit, om a lui Dumnezeu, drept Dumnezeu în literatura română, un zeu alui Zeus-zamolxis poznaș ca un iepuraș-coconș pe pășune pe imaș poznaș ca un îngeraș, inger care în balta lui Fănuș Negu era un paradis. Ca găina care cântă seara, dar nu ouă dimineța, că ieși de ochitură...cu valoare de artă bine determinată.

- Cine agită apele în România?

- Ce-l de sus mai ceva ca cineva! Cine ți-a câșigat încrederea?

- Tineretu are în cap numai clișee si dorinti.

- De unde stii? Azi toate pozele se fac digital. Mai nou fiecare vrea ceva. Tu de fapt, drept Dumnezeu tu mereu ești in actiune. Ce vreau/cu ce uițuț, răruț și drăguț mă uițuț?

- Eu nu abandonez, nu dau faliment că falimentul nu-i un lucru inteligent nu-dragă, nu-i lucru bun, nui și nu-i. Daria:

- "Dacă Flaviu e cu cocona nu-ți răspunde, îmi zice și mă întreabă clar cu har răspicat: -"Nu ți clar?

- Cu ce ne superi? Cu ce poți să ne superi maistre că aveam și noi nepriceperea noastră. Eram Niscaiva Nica Percea, un straniu, un ciudat dragule Putin, un baba oarba-mincinos-ornitor fantezist ca mare romancier nominalizat, dar nici de al dracului premiat de Nobelul suedez ca Obama care a ras o tara și a facut pace. ca și cum ar fi meritat. Cu toate că se zicea c-ar merita și Putin și Iohanis, ca meritosul președinte, scumpul român pe limba română piere, în care știa Fizica și să scrie poezie și romane turistice, nota bene, pâine și pace în liturghie germana, în lanuri dodoloață de spice-n pace dragă amice, vorba lui Ionel Iacob-Bencei maistre omule bre, om de pace, că era un bun grozav, național monumental și Mircea Cărtărescu din Bucarescu lu'Bucur! Noroc!

- Si la mai mare!

- Noroc, Noroce și zamă de potroace! Un comunist întodeauna știe ce să facă, cum trebuie, cu omenie.

- Tu cu ce ai schmbat rutina, fotosinteza cu limba româna-iarba verde magna cum laude, cu undă verde-albastră, cu șansa de a câștiga premiul Nobel Fain-Făinelule? Aventurile în anotimpuri cu boboboci bobocule, continuă cu badea cu coasă nouă. Cosește trifoi pe rouă, cu clop-pălărie nouă!

- ‚Harababura’ film de Geo Saizescu, un fă-te om în pom/în plop, fă-te om cu jumate de iepure șchiop, în pom cu înflorire de rod, că dacă dai din coate ieși învingător chiar dacă de un singur dor n-am învățat, ceas deșteptător, cucurigu în zor de zor eu încă n-am învățat să mor, ca mototol, cool muncitor muncind cu spor dând de zor afară în decor.

- Am momente de răsfățat și învațat în decor cu cor.

- În filmul ‚Primăvara bobocilor’, Ionuț feciorul președintelui bobocește pe ocolite, pe un alt traseu, fantezează în taseul spre destinatie, către acasă că vine cu măgaru ținut de codă, că val-vârtej poate să-l piardă pe horăiță, în uță-uța Horațiu Mălaimare, un mămăligă comic de mâțăraie, comedie in farfurie, un ceva cu hibă în raiul sătesc omenesc, în dorul lelii cântând iordane, la cheie cu visuri-cu țifruri, coduri, așa și așa, cu sâcitoare note, țel la frecatul mămăligii, la nămăliga care strigă, ce strigă de turbă: Cum mă cheamă în zori de zamă?

- Noi am avut și o regina Maria, un rege Mihai, Carol, Ferdinand...

- Vica nu era fetișoară, ci nevestioară, văduvioară cu tri copiii, femeie dălbioară, nevastă de la țară, cu multă școală în poală, la născătoare cu caracter de cer super astrală, pe verticală.

- Lui Viorel îi era de frate-su, de Petru dus cu vicleșug de notaru, de ungur și de jandaru cu pană-ungur, că nevsta lui Petru Ferghete, Leontina era o femeiușcă tare faină, no?

- Tu nu inventa, nu adăuga nimic de latine, că tu foaie verde ce adaugi ca Aristotel de la sine, dar nu-i rău și-i șade bine filozofic, că-i mega și alfa cum laude cu magna alfa-beta, laude de undă verde-Vica!

- Tu ce ai de gând că mai sunt care de dragul vigilenței îsi bag nasul, că tu în ce mă privește nu te obrăznicesti, că nime nu te oprește, că-s culori de neliniște, omenește in ce te izbește ca noțiune ștințifică? Ce! Si tu ai fluierat în biserică de ai nimerit în vacanță?

- Marin Preda zice scriind în Intrusul: "Toii suntem intruși în viața altora" și atunci tu ce zici ce replici, ghici gasesti?

- ‚Ghici cine vine la cină’/ghici pâlărie într-n picior, ciumulcei-ciupercă ce-i? Unii zic că te trimit la mama dracului da unde-i asta? Că-mi fac de cap muncind harnic și cinstit la locu potrivit la locul sfințit.

- În orice caz să fie și s-aveți un ceas bun!

- Tu trebuie să fii calm și să te stăpânești, să fii cu răbdare chiar dacă timpul numai răbdare n-are, cum răbdare, cum a intuit, cum nu-mi văd ochii ca-n copilărie când cotam prin cuiburi ouă de păsări, cum din hotar mi-a aduceau ouă, eu la un moment dat singur mi-am dat seama ce-i bine și ce nu-i bine în a fi sau, în a nu fi Hamletian și Shakesperian on line, în distinct, în distanța dinte Homer și cer, cu odiseea aceea in care era totuși iubire cu flcără-Adrian Păunescu-Manifest, pentru sănătatea pământului, a tablei de șah, al pământului altar al soarelui curcubeu, drept Dumnezeu ca vodă prin lobodă. Mit, legendă-cântec baladă, cu balsam de basm, un rai în rai, în raiul ce sub soare cu binecuvântare ce eu dragule îl am!

- Tu de tine cum scapi? exclus făcând sinuciderea omule!?

- Te arunci in fata Metroului din Bucuresti. Ca nu au protectie oricum. Prin elanul tău ești un colosal național-genial de temut, pentru ești un cunoscător în privița asta. Ești ca fără egalul Mihai Eminescu-Eminovici după George Călinescu, un geniu temerar cu har-literar sfânt si drept ca sparele pe cer, cu largă audiență, cu paletă largă de neegalat că-i fără egal și istoricul și criticul George Călinescu din istoria de la origini până-n prezent că mie mi frică să-mi fie frică în legea lui N.Iorga.

- Film:’Mercenaru’, cu Toni Muzanti, un wstern cu un pistolar rău famat, că nu-i educativ pentru elevii - care nu pot deveni minori bandiți-banditero criminali. Ca atare e un film cu duritate si violenta, un film distractiv dar cu nimic educativ. America e una a disperaților. La Cocoracea, supranumit Crețu. America-i plină de bandiții civilizației. Nu vezi ce face și cu NATO. NU vezi, cum speculeză, manipulează speculant fariseic. Recomandare e să te speli de două ori pe zi, să te speli pe dinti. Pe care dinți, că de mai sunt vre-o doi (calcul meschin). E o poveste ciudată cu un campanero, niște frumoși nebuni din marile oraș a lui Fănuș Neagu, un înrăit mascul beteag in metafore și în cărți. Cu preteni sclintiți/smintiți - au mintea nimiurigită, aiurită!

- Cine-i Gringo: Purcea Grigore din FELDRU, un cooked egg banditeros?

- Casa, mama și tata și acasă, Vica îmi era soție, îmi era fericire și era bucurie, marea omenie de Românie, cu gărgăuni în cap, gărgăuni și vespi, albine, salbăticiuni harnice. Vica s-o ținut ca scaiul de lâna oii, s-a ținut Vica de capul meu, s-a ținut zdravân năzdrăvan, că nu trăia ca purece în van, cum ne spune Grigore Ureche, cronicaru. Că Domnul a dat, Domnul a luat pe Vica. Dar ce dacă. Ca și tu știi că ce gândești, suferi că și eu am un copil, Oița Domnului, o am pe Daria, o blondă, deși mamă-sa Vica era o șatenă. Tu nu mi-ai publicat Nunta din Transilvania dar nici Numta și personajele nunții, deși aiasta-i un inedit.

- Am vrut ceva inedit.

- Am zis că-mi plătesc eu editarea și publicarea deși tu ziceai că te vei descurca tu cum te-ai descurcat, cu minunatele Colinde din Transilvania dragule părinte Al.Stănciulescu-Bârda din Mehedinți. Bădie Ben Todica, român pe prăpăstii cu chestii-parachestii ușor escaladat în Munții Albaștrii Apuseni. Tu pentru ce ești disponibil?

- Disponibil sa salvez Romania!

- Tu esti/raportezi o victorie ”on laine”?

- E un salt spectacolos!‚15’(film în regia lui Sergiu Nicolaescu)

- Noi am fost și suntem prieteni la cătramă, bag de seamă. Tu cum te împaci cu cadru didactic Ming din neamul Dinastiei Ming, că e ca o bucată de miere între două felii de pâine, ori asta e cu contarversă ca cele care însoțesc coloane militare. Ori cum să-ți zic: pe noi ce și cum ne apără, pe noi, pe țară, că-s de aparat dar unde-ideea demnă inițiativă? Noi ce drepturi avem în acest sens reasesment? Noi ce capacități compatibile cu viața avem?

- Avem oi cornute si Branza de vaca.

- Femeia ce trebuie să facă?

- Sa le mulga.

- Tu extrem esti! Ce gânduri incredibile ai bunule Ben, Noi ne-am distrus imaginea De ce suntem lamentabili, tu Ben știi?

- Da Bibicule! Pentru ca Tu ești un idol al succesului?

- Vica fără să i-se facă dreptate, Vica a murit eu având nemulțumirea mea. Tu,ești excepția de la regulă. Vica!!! Anafura mamii voastre! Vica lucra cu merinde. càștiga ca cofetarâ, lucrând la școalâ îngrijitoare, femeie de serviciu și ce câștiga se ducea pe merinde. Pe Vica n-o pontau la agricola, n-o punea ca să-ș primească grâu și mălai pentu munca presată. Parcă a ei lucu nu era ca a altora facut cu osteneală, canonire, că ea nu se prefăcea, că făcea lucru bun, Vica asuda, transpira.

- Erau și atunci tâlhari sub acoperire fir-ar să fie! Cine e cea/cel care parcă o înghițit o coadă de mătură (filmul Haiducii, după Eugen Barbu, un mare scriitor-mare om de cultură).

- Ce știi? Cum știi că viața ți mai lungă și esențială, cu esență ca religia ori tradiția învățată de la Mircea Càmpeanu, cercetor și de la directorul Doctorand, Tiberiu Groza? Ambii oameni de suflet, oameni cu inimă. E cu mai mult suflet și cu mult soare - cu cultul lui Ra.

- Mai obsearvă și tu ce porcos-vulgar ne controleaza tara, nepopular, că unii așa ziși intelectuli scrie inedit, originali, scrie cum se exprimă, scrie zăpăcit de càcat, scrie hâd, murdar, scuzați de alexandru Graur, cel care făcea garagațe pe la Radio-București, că pe-acol se pripășea, fără să știe care-i miezul de pâine (dar la ce să mai sudui, înjur, blestem-înjur și eu cum e onorant și demn, cu demnitate și cu cinste, ba că și în filme se uzează o forma de vorbire vulgară, proastă, se vorbește fără har, neliterar, se provocă dându-se super școală cetățenilor. Unele emisiuni transmițându-se, auzindu-se și în străinătate. Așa. De ce ne terfelim și de ce n-avem acuratețe, igenă în limbaj?). Povestea asta mă afectează foarte tare:

- "Ți rău, Vică?"

- "Nu mi bine" și contrariindu-se: -"oare oi ajunge acasă la Ciubăncuța, oi putea merge pe piciorele mele? zicea Vica, parcă bănuind, prevăzând, ghicind deznodământul fir-ar bine DOAMNE miluiește-ne cu bunătatea ta și alduiește-ne, cu pace! Noi în ce avem un plus bonus-Iisus? Împreună cum facem bine că inundațiile au făcut mult rău, dar cum înlăturăm și alte multe feluri de catastrofe, că răul are ca mozaicul multe fațete. Optic somn e cu noapte bună, știi tu un altu mai zână bună, Maică preceste? Alții: fătu, un Revnic Vasile. Era Borișca aiesta a lui Gilău; poștașu din Puztuța, era, Bumba Rect și așa mai departe, alții fiind din Dihoru de a lui Petruș/de a mămăligii Chițoca, Reghina de peste vale, Chițoaca tot de a lui Dihorului Ciupe eccetera, eccetera, de toată nebunia, bolunzenia-zoocalmia că avem și știm că buruiana holbura, cei care ciufulesc, nu să văd că-minunea, că de sub vatră din cotloane, ce dihor îmbrobădit o ieșit? Miha:

- "Oare ce caută Marin acoale? C-a veni Marius, c-o venit cu ea, cu Mihaela-Ștefania Celemen acasă (Marin cu Marius-Mistrețu, ca doi cocoși/cei doi berbeci pe punte, față-n fața cu enoarmele coarne răscoiete de luptă, pe puntea de deasupra Hâlbonului (povestea o știți din Cartea de citire).

- Nu-s mai beat ca o stariță dusă la slujbă în biserica din mănăstire. I-am dat mașina de măcinat bobele de cafea, i-am dat-o lui Mistrețu Marius să mi-o repare c-ave defect la buton și nu știu ce o făcut cu ea, cu mașina de măcinat. Când revii cu noi detalii de poveste și de dragoste provita, cu Ming din neamul Dinastiei Imparatului Ming, Dinastie chinezesc rătăcită din întâmplare în brațele de caracatiță a lui Ben cazuta, că el tot românește strălucea în Australia. Nici într-o prăpastie nu vei da peste o perină cu puf, zicea un personaj de film, c'ar fi zis bunicu-su (era un film după care va din cărțile cu Maladin-cărțile renumitului romancier a lui George Arion. Ionuț:

- "Am venit să te văd și eu, Mihaela- Ștefania. De dimineță a fost Andreea cu fiu-su și o zăbovea din lucrul ei. Nici într-o prăpastie nu vei da peste o perină cu puf, zicea directorul o altei decât Flacăra lui Adrian Păunescu, că la Faclăra cu sub lupă, Alex. Ștefănescu, un grozav critic și istoric literar, criticând și tinichelele si pleava hospea gozurile literare, că și așa ceva avem c-avem, rămăsături, resturi-gunoaie umane, gozuri nenorocite ca hâdul Putin și alte gozuri de sub preșul omenirii.

- Darie, de câte ori vin nu găsesc Mere Padurete.

- Nu ne ies lucrurile cum vrem?

- În cronica familiei de Ion Brad diplomatul și scriitorul triunfa, familia Borcea și răspopitul triumfa. Nu intra în pământ de rușine. Tu ești plin, sănătos încăpățânat, în preaplină-divină și senină bucată cu artă, sare în bucate cu bună parte, iubind realitatea de bucate. Halal națiune. Unde ți-ai pus înțelepciunea, minunea zice întrbând nedumerit revoluționarul cu har Garibaldi. Tu încătro spre ce carieră ai fost propulsat, viața ta unicat aur cenușiu strecurat ca la deochiat, acel descântat băbesc leac peste un veac de singurătate că pășești îngrijit, cu grijă și mulțumit maistre Ben, că a fost odată ca-n povești, din rude mari împărătești, a fost ca niciodată, a fost o prea frumoasă și hazosă cu tâlc fată și era una la părinți ca Maica precestă, cu bună și de poveste bună veste ce a și născut în acel început, cu început Decameronul-Boni-bonton.

- Adam si Eva S-au săturat de minciuni și măria sa Mircea, că Dan zice mesenilor, zicea toloiului de oameni trădători, care ascultau pe cel cu minte, a celor cu mintea sănătoasă, cum era mintea bravului voievod Mircea voevod, că Mircea era un brav erou al națihnii și-al înțelepciunii brave, ca a națiunii române brave. În România trăiau oamenii-oameni și pentru oameni, temerari și viteji ca viteazul Mircea cel cutezător și nemuritor ca Sergiu Nicolaescu. Plus bonus Iisus a zis, când e exclusiv pentru o pauză și e vacanța ta Ben, dar eu benevol am refuzat-o pur și simplu. Pe mine nu mă atrage striptisul. Nu găsesc nimic înteresant. Tu ca ca în filmul ‚Brigada diverse’, film polițist‚’Brigada în alertă’, în regia lui Mircea Drăgan, așa cum Vica nu-i nici slabă nici grasă nici scundă nici înaltă, nici...că-i frumoasă dar nici urâtă nu e. Eu colaborez/lucru cu un om de onoare.

- Noi suntem în trecere, în lume pe acest pământ, cum sutem cu toții pământenii, suntem chiar cum Blaga e în marea trecere...

- Bună dimineața cum te mai afli fericitule? Cum a zis popa când ne-am cununat că ne declară căsătoriți pe mine și Vica? Totul se desfășura în casă la Vica, acasă eu la spovedanie întrebat dacă cred că prescura e trupul lui Iisus și dacă vinul e sângele Domnului Iisus zăpăcit am răspuns negativ, zăpăcit și că nu Preotul a zis c-are să-i consulte pe ăi mai mari a lui, dar n-a făcut-o fiind eu primul lui cununat, fiind tânăr de abia absolvent după ce am fost mai întâi muncitor la Combinatul de lemn din Dej, o dragoste ca Vica, dragoste de bună veste la prima vedere. De ne cheamă de ne îndeamnă, tu rămâi la toate rece om Ben, men de pace în formula-regula de pace liturghie și omenie și de pace în spice dând viață unei vieți mega elixir de tinerețe!

- O să venim cu amănunte și cu omenie de Românie.

- Noi suntem bătăioși, nebuni frumoși dar și sănătoși, c-asa, cum Dumnezeu drept de fapt Dunezeu ne-adunat, ne-adunat și ne-a și fulgerat împerechiat pe mine cu Vica, ne-a împreunat împreună, cu ziua bună de zână bună cu veste de dragoste, de bună veste. Mâncăm ce ne e ok, a ceea ce ca să avem imunitate și sănătate, că-n realitate asta ne place, în pace, ca liturghie de Dumnezo, de Dumnezo bine!

- Că unde iubire e și Dumnezeu drept Dumnezo e.

- Nu mă puteam ineca... Surupuceanu, super eroul lui Marin Preda, care trăiește deplin în destin senin ca în film cu ideei distinct, cu un infinit apropiat cu mulțămire, apropia fericirea de obiect crezând a fi ca păstor pilduitor, păstor blând și profund făcând pe dracu ghem castiga. Tu ce crezi, cum il vezi? El e Călin Surupăceanu, cum vezi eu îmi îndes viața în sens, ori țâcă fițibăgăule cânt sub grumazu ceterii, ca Mesie a iubirii. Noi pentru ce am fost născuți de mamele noastre? Vica te-am primit pentru todeauna, în vecie te-amprimit pe veci în viața mea, cu drag de Vica, de draga și de România mea, mândra mea România te iubesc, omenesc

și firesc,

cu mulțumesc,

tovărșesc și românesc-cetățenesc.

- Mai bine să ne rentoarcem, la oile noastre, la lână de aur/cu lână albastră ca Munții de albastră, că tu cânți pe turla biserici cu speranța și ideeile preconcepute ce te vor duce apre viitor. Când trecem la chestiuni-înțelepciuni profunde pe lungimi filozofice-unde? Omul cu tine nici griji nu-și poate face amice, om de pace!

- Până la 18 ani, nu cosumi alcol, că-ți fuge pământul de sub picioare, minorule, debil mintal!

- Tu cum îmbrățișezi, viața ?

- E un salt spectacolos.

- Dragostea lui Vica e așa cum îți place ție omenie!

- Cu drag și sănătate, eu cu urări vreau, eu să cinstec, sa vă salut omenesc și românesc, că eu dragilor, vă iubesc! Tu din nimic faci ceva, că tu nu fugi de oameni și nici de chestii nu fugi, că tu ești un titan, că bate și bate dragostele lui, Vica, dragostile toate hai șaraiman, că nu trăiești în van, om năzdrăvan ca om muzical. Tu cum ești, cum stai cu amorul artei? Tu ai un discurs coerent?

- Fiecare cu o conștiință și moare cu păsărica lui.

- Tu pui viața altora mai sus, mai presus ca a ta?

- Eu nu fac comert cu viata.

- Nu se poate întodeauna ce vrea omul-pomul? Tu pui viața altora și e mai presus, super, ager la minte, mai super decât a ta, provita în tot ce-ți dorești în ritm-algoritm.

- De bună voie și nesilit de nimeni. Drumul ei nu-i drumul ei. Cine n-a fost batjocorit în traiul lui?

- Ce te derenjează că dacă ar fi bătut vântu mult? Dar vântu n-a bătutut, că vântu a stat...

- George Mihăiță, un frumos artist, un om de ispravă cu mult tâbălă, totoloi cum zicea lelea Lucreție, măritată cu Revnic Victor-Căluțu, fratele lui Burdea. Eu nici nu-s lângă tine, dar ți-s prieten bun, Dumnezeule!

- Vica în vale, la izvor era o fată cu mult dor. Fiecare n-avem drumul nostru, eu aici am drumul meu iar tu acolo drumul tău, ci dor de dor și cu banat. În dragoste cum se știe și prea știe, dragostea nu poate fi îndemnată dar nu poate fi nici oprită, dar mie Vica, porumbița cu pene de aur nu poate fi înfrânată, nu poate fi opintită, nu poate fi strunită.

- Vica era disponibilă la dragoste.

- Noi nu ne plictisim în sublim, că Vica era o metaforă, ‚Mulă încălțată’ că necesită timp de la țară, de la o țară disponibilă în țâța-mâța barbă oarbă!

- "Tu, ce faci cu prostata, apropo?" Ce crezi, în ce constă inovația ta, lecția de viață și ce se știe, în ce să ne așteptăm? Noi în ce prindem putere?

- In dragostea parintilor nostri din cer, in ingerii pazitori de deasupra noastra, a muzelor.

- Iubiri, cuiburi se promoveaza azi si dezbinare de gen.

- Am creat din gelozie un condom care incarcat cu explosiv, taie imprejur la baza organul, si-l sigileaza prin focul intens generat de tnt detonat preanlabil de un semnal radio extraterestru. Stii tu? Ma refer la ingerii cazuti in pacat.

- Tot răul a cui șmecherie e, a cui meșteșug cu mintea prefăcută? Ca sigur nu-ti mai arde de iubit. Tu nu ești cu capsa pusă, adică, cum? Cum e posibil ca artist al limbii române, cu un Florin Pesic al nostru să înflorim artistic?

- Intreaba-l pe nenea Iancu.

- Noi cum vom îndrepta ce alții o stricat?

- Dui la Haga. Literatura este ceva ce simți.

- Categoric că eu n-am luat șorțu la meșter-șef, că nu fac pleting.

- Frumos film de Elisabeta Bostan filmul:-"Mama", un minunat spectacol de care te minunezi, că eu la așa ceva serbez, că ce ce cu ochii vezi, simți cu emoții, cum din ochi lăcrămezi. În inima ta mi-am gsit locul provita ca Iisus în răstignire pe cruce, sus pe Golgota, profita și povita că și tu mă cerni, cum cerni făina cu sita. Când și ce vă deziluzionează, ce vă eclipsează, că multă lume te visează? Noi n'am avut unde și ce parveni, care bubă-i baiul și tulai tulvaiul cu parvenirea din ciocoii vechi și ciocoii noi?

- Comedie cu Olteni de Tudor Mazilu.

- Nu mai știu pe nimeni ca tine.

- Normal. Toti suntem unici Bibicule!

- Întotdeauna, dintotdeauna medicina nu-i poezie ci precizie și prevedere cu prevenire și tratament. E infernal, căldura infernală!

- Se muta polii planetei. E posibil ca polul sud sa ajunga la ecuator si tu sa te trezesti in ecuator sau langa unul nou. E incredibil dar se intampla chiar acum. Incet dar se muta.

- Miha, despre șoferul cu duba cu pâine de la Vad Fery, că în vad coace pâine doamna Rusu și de la Vad ne alimentăm. Acum o săptămână n-o oprit pângă noi și Miha enervată pe el o ibucnit: -"N-o oprit prostu ăla." Altceva? Miha m-o barberit și eu am intrat în baie și m-am îmbăiet, m-am igenizat, m-am puțulit. Miha mere la Cluj, lucră la resturantul Roman, la o nuntă. Mai face ca Lulu cioclfenderu, mai face un ban de càteva sute, că-i harnică ca Păstaie-Vica nevastă-mea, o muiere veste bună și de poveste-doină de pomină și de tradiție din socio ecuație. Onore Balzac. Vica te înteb acum, cu aură și nimb:

"-Vica, te mai gândești la mine acum?"

- Ne consumăm aiurea în tranvai.

- Aaaa...

- Mi-am asigurat sensul singurătății cu zece picioare-n fund. S-a deschis gălusca spre vis-paradis.

- "Cum asculți, ursul, din tine?"

- ‚Ciulendra’, în regia lui Sergiu Nicolaescu, după romanul lui Liviu Rebreanu (e un palmares de romane de acelaș autor Liviu Rebranu, după care s-au făcut minunate lucrari, o serie de filme cu vestiți actori și tradiționale costume cu renume. Se întâmplă cu renume și cu nume plauzibile, incredibile, dar renume de renume ca scriitorul artist care le-a scris cu măiestria lui Marcel Proust, dar mult mai profund și mai artist scris, că cine scrie, scrie profund, cu alt mod de meditație și trăire, fagure de miere cu profunzime și cu iubire la înălțime profericire, având grijă estetic și etic ca de ochii din cap, în deplină și sustenabilă competență capabilă și compatibilă cu viața și cu adevărul care face legătură cu dreptul de a fi: oameni între oameni pentru oameni drepți cinstiți, umani, imuni prostiei și botezați cu sănătate mintală, în virtute cu caracter și fler, reper serios și sincer frumos de cer, cu iz luminos de albastru, feric al nostru, în fererie neaoșă și poetică, cu a fi iubire în cu, și pro fericire.

- Era barbat bine Sergiu! Avea talente!

- Eu trebuie să fiu sncer cu mine însumi. Îmi place stilul tău. I-a cioacă cu asta, doboară cu asta. (incepe sa planga) Mi dor de voi.Când treceți către Ciubanca nu vă puteți opri pe la mine? Tu ești ceea ce în iubire fericit faci zi de zi, în drept Dumnezeu de a fi.

- Au aparut MERELE PADURETE! Au venit și la mine Merele ori oțet din mere...io ce-i drept nu le-am citi, dar tu Ioane ce mai zici: ce-am reușit, poete de România/ bihor cu viitor perspectiv eminesciano-românesc și omeneco-universal-versus, cu iz de laudă, de zestre din Munții albaștrii-Mesie a iubirii în, cu totuși iubirea-Manifest de sănătate a pământului și de pace și pâine, din mâine? Am diabet, amețesc.

- ASTA E PLANTA CARE TE SCAPA DE DIABET. Bei o saptamana ceai din asta și pe urma o data pe saptamana cand te apuca amețeala.

- Care-i planta minunată, cu minuni care te scapă de Diabetul fiară ?

- Nigella sativa din Nigeria din familia Ranunculaceae.

- Cu alte cuvinte, pâine fierbinte a limbii române, de ținut minte. Filmul Zorro are frumoase acobrații ca la circ și nu știu cât sunt trucuri ca cele ale lui Vladimir Putin, cu infrastructură, fals și haos, fără noimă.

- Ce? Te supără cineva? Revedici și tu ceva, ce altceva vrei? Ce-noțiunea de bază vrei tu să urmez ca la urmă să râzi bine și cum se cuvine maistre? Călin e și nea Călin! Fraier mai lăsat, mai luat fraer, mai luat Călin om de caracter!

- File din poveste.

- Dar Dumnezeu nu ne-luat mințile. Vraja necumoscutului, încătro ne atrage?

- Hai la ieșire,

- Care zici că-i fără ieșire și o merlim! Noi am făcut pe eroii? Seceta pe o parte ne-o bătut cu recolta, ne-o nenorocit și-n alte părți, ne-am pierdut toată recolta, ( cum vă explicați că natura ca o pildă inălțătoare și învățatoare ne-a prăpădit avutul care ne-a îmbulzât la lucru, la munca și la osteneală cu trudă (da, ce să învățăm la supărare omule drag?!) Că domnule-Dumnezeu drag, ce să fac?) Noi ce ne mai căutăm în suflet maistre, scriind frenetic și magnific și pragmatic, inedit, originar și cu har-literar?

- Noi cu sufletul și cu mâinile în orizont atingem cerul.

- Prin cartea noastră voi vă raportați cultural la universal dovedind cât de național sânteți și ca români tradițional-exponențial și tradițional cu mare calitate ca oameni cu greutate sorelnică și puternică, cu viață și cu adevăr astral unic și specific, cu folos distinct, cu pace în ordinea mondială, disciplinat și ordonat înainte mergător ca Iisus, mai presus bonus de lume civilizată în plinătate de sănătate!

- Secretul din Lacul de Argint (cum puneți șaua pe cal?) De ce țipă de durere și... de ce mai și te strâmbi?

- Tu ești ca, cu sportul Ramona, o tipă frumoasă cum a fost fost, Dumnezeu să o ierte pe Melania Rus Cargioiu, că era o dulce, ca România-pâine de o ființă ca pâine de toate zilele, în drept de a fi zi de zi și mi dor de dor Servus Ioan Miclău Gepianu din Bihor, că ce ne mai face în pace inima și ochii!

- Tu ești ca Omul Paianjen, mult mai măi, în nevoia de bani! Tu ești cum o reușită!

- Ceru se înseninează treptat, treaptă cu treaptă ca Decebal la Tape.

- Când unii te văd în suferință, „unora” nu le pasă, că ai viața batojocarită, dologită și lașă, dar în artă crucită și însorită și strălucită, că nu-i e viața înveselită și nici liniștită, ci viața îi/este e asprită.

- ‚Accidentul’, regia: Sergiu Nicolaescu, cu George Mihăiță, Aniversare.

- Filmul‚’Santilbacii’. Tu cum îmi faci vița bună și plăcută?

- Cu-o urare: „În anul care vine, să v-aducă numai bine!” Ai grija sa nu vomiti.

- (Unul din Simbacii; din ursul fram,înainte-urs polar) – Eu nici, deși dracului sunt artist și văd/vedea cât se munceste ca să devii tot un fel de om al păcii și om al muncii, că în graba fericire cu devenire și desăvârșire depun efort, trudă și osteneală care mă/ne calcă pe nervi, că fără muncă nimic nu te face, nu te refaci ca om harnic și destoinic și bun praznic.

- Tu ești cu seară bună!

- Nu! Cu Plugusorul.

- Tu cum treci peste durere, cum rabzi?

- Ametesc.

- Tu nu prea-i descris necazul cu acel..., ori n-ai spus îndeajuns, chiar dacă ai vorbit cât de rău ți'a fost, dar n-ai spus că-ți place viața, că ții și ție, ții de pace că-țiar..., place, place neică-Nică, că-ți place minunea de pace, adică că multămirea prin pace ne mângàie sufletul cu noua ordine mondială a păcii! Eu datorită ție imi ating scopul, că tu mă publici azi in preț de cât ai zice pește, în culori de liniște colorată, mulțimitoare și cu valoare autentică, pitorescă, de biserică. (Marin tipa)

- O venit Daria și a zis că Marin, acel a ei pădureț a sfădit-o, a certat-o și a bătut-o hăbăucu-su de așa zis amant, precurvar că nu-s cununați iar Neti Sandu la Horoscop o zis, că mă duc in lumea cealaltă revigorat/ameliorat, că am să merg la o petrecere cu vrere și cu a lui Dumnezeu plăcere, că unde iubire e și Dumnezeu, drept Dumbezeu e (citat după Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni).

- Cum îndrăsnești Marine, cum îndrăsnești să rici vocea la Daria și să te răstești la Daria măgălăule? Cum turbat și asasin sadic îndrăsnești să turbezi? Daria:

- "Bolundu Marin Teci își face de cap, mă bagă-n stres și cu piciorul îmi dă în gură".

- Ca atare Marin Teci, vagabondul din Dej nu e Cumințenia pământului (pentru alții nu-i un esențial acest om fiind un ciors din Evu Mediu). Daria-zice, ticule că te bate și mă bate și pe mine mai rău, ca să nor și mă țâpă în lada frigorifică", zice ofticată, suspinând.

- N-ai știut dinainte cu hazardul ce ai de petrecut, ce întâmplare se va mai întâmpla cu tine ca întâmplare-bunecuvânrare!

- Ce ne-a tunat și fulgerat cu bine împreună? Tinerii cum se împlinesc, în valoare?

- Noi, trebuie că trebuie dar ei? Daria: Tu te culciodată cu găinile/ ești lunatic/ sau ești ca păsările de noapte? "Până faci o mâncare te mai enervezi, mai ales dacă te sensibilizează cu scâieli Marin ca Marin care orb uită de binele ce i-l faci, deși el e Satana, un deavol-Lucifer în persosnă de drac, o cârpă de om răutăcios care nu-ți agreează zilele (vom vedea ce tu, împelițatule ce vei face, fie cerul slăvit! Avem divaisuri pentru rafuiala cu tine daca nu ma lasi sa dorm linistit, dar cu insomnia ce să mă fac? Jurăm ca tot ce facem să facem în slujba omenirii.

- ‚Răul care urcă muntele’, în regia lui Cristina Nicolae. Pavele, tu ești mai tânăr ca Vica și cum adicătelea ea,Vica n-a mai avut zile și ea, Vica, a murit și tu ca Pavel, că ești Pavel..., dar pentru că ea a murit tu te simți vinovat? De ce vină? C-a muri, ea, Vica? Cum funcționăm sublim și optim? Care e oferta de măsură? Suntem atrași de lucruri trăsnite Ben-Pavele, presupunând că pilduitor și tu, păstor blând ești profund, ca un dulce și ca om de pace ce esti!

- Ești bine încărcat, ancorat în viață, cu devăr și cu viață, cu performanță în comunicare. E tot. Să păstrăm ce-i omenesc-românesc, să păstrăm în tot ce-i tradițional firesc, implementate cuminte, cu cumințenie de pace și cu omenie de glie ciocârlie.

- Ne dăm seama de ce ne dăm seama, în asemănare?

- Ce ieri mai ieri trebuia să terminăm. Ce vi se pare important, distant și distractiv în vacanță care-i esența, plus că anii nis și în plus? Avem motive și fraudare legal reale cu falsuri minciuni, e vorba de fraudare, că toți străinii ne mințesc, ne trag pe sfoară, cu sfară ma multă, mai mare ca jumară de Românie dragă țară, că străinii ne ameniță cu spurcate războaie, mizerie cu păsări cu cioc de fier, ne doboară și ne omoră, că fac mult omor în popor. Cum e China?

- China azi e o continuare a visului ceausist. Miroase a resturi de mancare seara, nu ca in vest de păcură.

- Noi nici măcar prima dată nu ne-am văzut în tonuririle noastre, nu ne-am văzut nici batăr măcar nicodată, ca consateni români nu ne-am văzut niciodată că tu ai devenit scriitor-vedetă, un lar în larg, cu drag din Româmia mea.

- Te invit la masă tinere Ciubăncuntean! (Ii trimit o imagine prin telefon) Nu stiu de vedeta. Ce-i aia vedeta - Von der Line?

- Nu!!! Iohanis! Pofta spre bine să-ți fie, om de omenie, în sănătate, spre sănătate în realitate dragilor drăguților să vă fie, în veselie, cu omenie!

- E continuarea anilor 1970. E un fel deacasa. Adica ma simt in siguranta. Sunt inconjurat de camere care ma privesc pana in rinichi.

- O viață de om cu tine draga de Ming a învățat Iimba română?

- Ca si mine chineza – o rupem.

- ‚Mere Roșii’,un alt film ca cele făcute dupa orgolii, după scriitorul Augustin Buzura, după Două Fețe cu colectivizare,chiar dacă scrie mai altfel ca Marin Preda în Cronica de familie, Răspopitul de Ioan Brad, precum și alte capodopere opera omnia. Că noi mai dăm de fundul sacului, că hoțul nu e om omule așa cum nici cel mincinos ticălos nu e dragule, nu e om - că e în plop, iepure șchiop (noi n-avem, nu mai avem revoluționari, că eu cum am luat-o pe Vica de nevastă, o văduvă cu trei copiii, o muiere de ispravă și de ispravă de slavă - de slava Domnului Iisus, de Dumnezeu, de mai presus!) Femeia ca aurul se lipește de învingător/se lipește de câștigător (să fii sănătos Mârza, că îi aur destul pe lumea asta, care de rău se hâzește în culori de neliniște!)

- În ciuda ploii sub umbrela iubirii si a respectului divin.

- În tine e un elexir al sănătăți și al tinereții fără sfârșit, a tinereții fără bătrânețe-a vieții Mere pădurețe, în procesul de oțetire, cu în fericire și mulțămire, ca elexir de trandafir de la Moldova, cu slava Domnului-Dumnezeu! Tu nu dormi în păpuci. Toate-s vorbe superbe proverbe. Haragheli ai luiAgârbiceanu, E o plăcere să faci film după nuvelele lui Ioan Agârbiceanu, popă și destoinic scriitor apoi filme de Nicolae Mărgineanu, care a reușit să facă ceva măreț, strălucit ca Iacob care a pus steagul sus în brad, pe podium în Sâmpetru, a pus Iacob stegul și fătul Viorel l-a ascuns în temnița casei lui, într-o cadă golă, că cine umblă cu albine se linge de miere, se linge pe degete ca domnișorul Caroi.

- Minerii aurari de la Arieș aveau viață și màndria lor la mina Haranghelii.

- Sunt vorbe de amețit lumea, de amețit un ou și de furat oule. Un bou? Tu te-ai încumentat și cu înçredere te-ai încumentat și ai mers cutezător temerar te-ai pornit fără oprire, ai poienit cu cuezanță și cu performanță, că eu sunt sărac în duh, sunt sărac cu duhul dar de vorbit vorbim cu har nobil și sublim, cu har-literar? În crâșmă beau necumpătați minerii, oamenii stropșiți, veroși, tineri și ramoliți corupți.

- Beau ca bețivii, înrăiți și necugetați precum și lacomi tăbărati.

- Undeva în est după fețele tăcerii, după romanul lui Augustin Buzura, un roman ca și filmul de Nicolae Mărgineanu, dar să nu uităm care cu care și care pe care, că unii-s cu partizanii, care-i îndeamnă să nu se înscrie în colectiv, în clasa agricolă, în întovărășire și unii oameni îs moi, cam greoii la fapte. Eu în Sâmpetru eram mai neisprăvit. Dragomir era un sănătos înăpățânat în bine, un fel de proletar era țăranul Dragomir, un fercheș într-un făinoșag, dodoloță cu bine și destoinicie, harnic și bun ispravnic și harnic că era Dagomir, era cum era, o nădejde că binele se face cu bine, dar Dragomir se încăpățâna fără aș fundamenta trăirea, minunea sa era proprie, de omenie, că cine nu știe, cine nu face, vă forțăm, că omul nu-i fie de deochi, lucră pentru tine pentru binele alor tăi? Tu vorbești de capul tău? Fețele tăcerii, Orgolii sunt scrise de vrednicul scriitor Augustin Buzura, minunat și bun scriitor. N-a trăit, dar nici n-a scris Marin Preda ca Augustin Buzura, că fiecare au experența și talanții și ineditul, oraginalitatea de care n-a avut parte de bine omule, că iată omul, omule-om!

- Mă noi la rău ca la bine, facem doar bine, că suferim la noi în țară de care tot pe noi ne doare, tot noi suferim cu Chin și cu Amin!

- Viața e muncă, muncă și iar era muncă în vesnica lui schimbare, tansformare și cizelare, șlefuire în drum spre fericire, calea de lapte și miere către Iisus Hristos, dreptul la veșnicie cu și în omenie, de Românie! Petre Cormănescu scrie despre Șteafăn Luchianu și Nicole Mărgineanu scrie că-i grozav zice regizorul, că el se ostenește strduiește, silește să facă un film fatastic genul cu bătaie cu flori, pe șoseaua Kiselef.

- Tu mai tânăr și-n vervă omenească.

- Sănătatea vine la tine ( se fac investigații, cum vin toți bolnavii la tine, cum adică se face invenstigații la investicații, se motivează, Moning-Moning la știririle Proteve, hipohodrii...!)

- Care-i performanța cu zborul, cu gazele de seră?

- Au inceput tantarii să besească de atatea pastile-n sange.

- E vorba de a abține poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a poruncit omorul. Noi ne-am adaptat la orice, am exculus pacea și pe vrednicul și pe bunul Iisus? Ca ce de nebuni ce suntem, că globalizarea își poartă fesul și interesul, că nebunii strigă haos, dezastru și la bolunzenia, nebunia altora „bum”? Păhar cu pahar, cui cu cui și ac, cu ac se scoate, frățioare, lioară, lioară, Mărioară de la moară, de la țară, că la Răchita Roșioară, fă-mi matușă o pupejoară și de ți-a părea mai mirișoară, rupe din ea o mărginioară, iar de ți-a părea mai mititea, pune și un cărnaț pe ea, că Doane-Dunezeu, că bine mi-a părea (colindă de copilași, partea colindă de la mătușa, sora tatii Sabina Ferghete, era mai mare ca tata sora cea mai mică Viruța, la care îi zicea ori oficial era Elvira cum ii zicea lui fata lui Petru, frate a lui bunicu Viorel Ferghete Petru, fiind învățător în Sâmpetru-Almașului, Sălaș. Tată-su a fost învățător în Baica, Hida. Tu ca om-scriitor și scriitor-om, nu ești plictisitor, nu ești obostor omule Ben, tu nu ești ca scriitor obositor ci ești lumina-luminii, care ne cerne în trier triat, suntem de pleavă și de neghină curățați ca grâul curățați, luminați, botezați! Șoferul a ieșit de pe carosabil, a ieșit din decor, lovindu-se de câmp. Eu eram om la firul ierbii, un Tom degețel?

- De ce nu te-ai dat la o parte?

- Noi facem și câte nu nu putem, noi tot aducem îmbunătățire. Nimic din ce-i omenesc nu ni străin.

- ‚Primăvara bobocilor’, în regia lui Mircea Moldovan.

- De ce să ierți pe cei ce taie frunze la câini? (primăvara bobocilor, cu Dem Rădulescu-Bibanul, monstru sacru și ploșnița care datorită lui Aristotel Bunescu în sala mică a teatrului, am văzut și eu Ploșnița, ocazie care mi-a oferit ca să-l văd în sala mică alături de mine și de alți spectatori pe ilustru maistru ca ardelean, pe clujanul actor Florin Persc, cel care-i cu multă vervă, cu mult verb și proverb, subiect și predicat la purtător, ca artist ca o dihanie sacră și dragă, scumpă că era de admirat, un drag de drag de România mea dragă!

- Mă bucuram că-l văd pe cel ce era nădejdea Phonex, un Zamolxis.

- Omul e o stare de spirit după care tânjesc ursitoarele, jinduiesc și eu ca cârtița după întuneric. Io nu pot. Cum naiba nu pot? Cum? Nu-i lucru?

- Știu perfect ce om ești? Tu ești un monstru sacru, un om ca tine. Da. Un-om de capul tau..., fericit esti.

- Antidot contra virusului prostiei, de ce n-avem, dragă Ben Todică, de ce n-avem antidot cotra prostiei?

- Cum nu avem? Joarda/nuiaua. Ne-a scapat in copilarie de prostie. Dar au desfintato smecherii de azi.

- Ești o bogăție de om, om cu vastă cultură. Noi cum putem face un om izolat în Semenic, în România, cum îl facem sănătos? Cât de eficace e prevenția, că-i ceva special, național? Dramaturgul Veșniec zicea că întorcerea din străinătate ne explică eficiența plecării, ne justifică empatia cu trăirea în limba română, că noi doi ne înțelegem în limba română nemurirea noastră eminesciană genială. Noi cum ne schimbăm viața ca individ? La tine migrarea nu-i ca o plecare în vacanță, deși oamenii se plâng mai puțin și fac mai mult, dacă nu mă înșel FainFăinel.

- Cand fugi din tara e ca si cum ai scapat intr-o racheta prin sistemul solar inspre necunoscut intr-o tensiune continua. E o noua nastere sau asa a fost atunci pentru mine.

- Care ni vremea de relaxare? Cand traim?

- Ne relaxam prin munca SI CUNOASTERE.

- Care ni speranța de viață, că țară..., țară, cine ești? Ce-i acel striling, scriling? Care-i scopul de a întide o mână?

- Am fost tradati de vest. Acum ei ne belesc.

- Ești magnific.

- Ai vanitatea ta, un cutezător și temerar-literar cu har, un om de temut în viața intimă, cu intimitate, c-așa mi-a fost dat ca dat astral, ca lui Ștefan Zwaig în oaza România. Tu faci totul a miroase curat, frumos și sănătos.

- La multi ani Pavele!

- Tacit iubit tu mergi pe val, că-s clar, cum trebuie să merg pe val...lucrând abdomenul, dar unde-mi car greutățile și să pot fi fericit cu mine, zice Monica Anghel că știu ce vreau, că eu nu-s arogant/ă, tu ca prieten mă pricepi ce și cum? Avem în sat nenumărabili, că și așa cu oamenii bătrâni și animale care-s puține nu mai e satul așa cum a fost (vorba lui Iorga) în Mehedinți a plouat mult și totul, și la podul lui Dumnezeu e demențială lupta deavolului cu Dumnezeu pe lângă drum, pe lângă gard... și la capăt de linie e increddibil, viața e viață, cu adevăr, luceafăr și astral... Tu ai putea fi fericit candidând Ben Todică la suprema funcție în statul România?

- Nu cred a candida.

- A candida ca Ștefan Mihuț, dar nu la fericire însă Coldău/Blecan candideaza, el fiind strămutat în municipiul Dej ca profesorul Emil Lazăr-Dejeanul din Sașa, sj, viitor și dramaturg veritabil, valoric și unic, originar, cu har și talanți la scris după adjudecarea lui Gabriel-Artur Silvestri.

- As fi asasinat DIN PRIMA.

- "Din țărână te-ai născut și-n țărână te întorci,Vică ! Noi, zicea Vica când știa, trăia cu simțire că nu ni ușor Pavel ,în chin și în amin, însă ea mai spera în bine, chiar dacă mă întrba:

- "Tu Pavele ce zici, mă voi întoarce, pe picioarele mele, acasă!?" Marin:

- "Nu știu să mănânc acum, să mă duc la cal? Daria: -"Mănâncă acuma și apoi tot dus erai, ai fi fost, Marin, dragule!" Împreună strămutăm munții și împreună facem binele în bonus-Iisus, să ne avem zile cu binele, ca la noi la nimenea, Ceaușescu crezându-se și fiind Zeu-zeus/Prometeu, înlănțuit, în Caucazi (Al.Filipide)

- ‚Pădureanca’, în regia lui Nicolae Mărgineanu. InMemoriam ȘERBAN! Și cu, Adrian Pintea m-am văzut când m-o dus prin U.T.C. la București, fiind câștigător la rubrica din Supliment literar-artistic, Scânteia Tineretului unde l-am văzut la cenaclu de luni, unde am câștigat prin Aristotel Bunescu, cu această ocazie l-am cunoscut pe actorul Adrian Pintea, care a citit o proză.

- "Iorgovan la cal nu te gândești, că-i frânt de drum?"

- În filmul Pădureanca era și proverbul: "Obraznicul mănâncă praznicul." E cu o idilă, e cu dragoste, cu o poveste frumos scrisă, autentic și artistic și pitoresc cu firesc scrisă, cu drag de drag, cu făinoșag. Mă prostovane, mă Pupăză să-ți vezi de pita, pâinea ta. Trebuie să trăiești în cinste, în omenie și în frica lui Dumnezeu, trebuie să trăiești în demnitate fiul meu, să trăiești și să cinstești! Tu cum îți trăiești divin, din plin viața, în divin-destin senin, distinct, la obiect? Ming e în vacanță și-n tară ce-ți povestește ca dragoste cu emoție în socio-ecuație/fenomen, că pentru noi e magnifică ca fantasticii?

- Imi vorbeste de locurile copilariei ei si colegii de odinioara, de istorie si revolutie.

- Noi scriind, cum scriem, vrem țării fericirea națiunii noastre (unde vrem lege care să nu protejeze pe idioți, pe corupți, pe tagma jefuitorilor, că unde ești tu Țepeș Doamne, unde ești Tu Mihai Eminescu cu acel Ștefan drept și sfânt, că nu de pedepse cu suspendare au nevoe nemernicii, că doar pe pedeapsa cu moartea ne-ar scuti de măgăria de și vrem omule binele, că jos cu cei care fac vacanță de lux, cu uragan dragă pacatos în Florida, cu rău pe care nu-l poți duce, nici cu caru și tu te superi, tu suferi al naibii amaru!

- Încetați teroriștilor războaiele, încetați prăpădiților, încetați că sunteți niște pârliți, niște cacă în drum și deabea apoi cufuriți și apoi deabea momonelelor fugiți toroaștelor, fugiți în tufe, joiți, tăt câcați ca obrăznicături spurcate! - "Noi, ce soare, aducem omenirii, cu mere pădurețe?

- Esenta sufletului – constiinta.

- Vica era o drăguță și ea, Vica, doar ea-Vica valora mult pentru mine, pentru mine Pavel!" Vica era super mamă era gospodină cerească și omenească, gospodină precum ca soarele și a lui lumină, ca pentru fotosinteză că era o uzină, s-o transforme s-o schimbe sa-i schimbe aura în nimb... e vorba de un fel de întreprindere, de dumnezăiască fabrică ce ne ia în cârcă. Acuma fără Vica mă simt singur ca cel singur pe lume lup de mare și totuși iubirea, ce flacără mare era în om? Patriot eram Busu:

- "Am răpire la Luceafărul." I-o spus de câini de pe Danielul lui Sabinu din Ciubanca și că-l derajează, însă nu știu ce-o avut Dan Chira, că ce-am să-mi telefoneze, că ce mă înteresează, că Marin, că Teo îl suduie și-l ceartă pe Marin, îi vorbește urât, îl suduie de mamă, îl blestemă și atunci cu ce preț bețivul vine snob și idiot gogoman și găgăuță. E vorba! De viața domniei mele e vorba. Tu și pipa.

- Copilaria e ce-a mai de pret.

- Politica-i jumate bănuieli și jumate confirmări. Unii însiră minciunile ca mărgele pe ață, că aista e ca Eftimie care: însiră-te margăritar, om cu har la deal, în Ardeal, că: mă valea-i mai la vale, cum zice și poetul Mircea Vaida a lui Alexsandru VAIDA-VOIEVOD PRIM MINISTRU, fiu al Bobâlnei – Or pedestrian de pe valea Bobâlnei, Valea orped, orped-orped-apă lină, după înflăcăratul poet, Alexandru Cristea-bolundul descurcăreț cum se știe din dulcea poezie în detalii de soci-ecuație și de bio-chimie! În lumea reală, tu cum reușești să fii pe verticală, să fii cu caracter, cu picioarele, cu sens, cu picioarele să fii pe pământ, excelent și inteligent, șarmant cu picioarele pe pământ?

- Viata mi-o trăiesc eu, nu ei. Eu o trăiesc cum au trăito părintii mei – oameni de omenie, și asta vine de la Dumnezeu din moși strămoși.

- Doar împreună, cu Mere Păfurețe facem bine, împreună cu bine facem bine ! Aveți grijă de dumneavoastră, vasluiene, organe romane fiți ordonati și disciplinati, prin disciplina de a fi activ/pasiv, perspectiv. Tu cum stai cu diferența, constinționalul și adiministrativul talent cinematografic.

- Aruncat in groapa cu Lei folosesc scutul credintei. E o aura nativa.

- Aveți grijă de dumneavoastră, vasluiene de organe, fiți ordonat și disciplinat, prin disciplina de a fi activ/pasiv, perspectiv. Constiincios. Tu ești și un paradox și vei schimba destine, în senine, în bine cu bine, pro bine Ben men, în cum se cuvine ca să fie bine! Cartea, Mere pădurețe o putem dovedi prietene, o terminăm cumva?

- Cat voi trai vom continua la cartea ta frate Pavele.

- ‚Binecuvântată fii închisoare’, în regia lui Nicolae Mărgineanu.

- N-ai voie să dormi cu fața la perete.

- Nu sta cu spatele la ușă.

- Vom razbi!

- Pe noi bunule Ben ne ajută și însemnărle de pe ambalaj, ne ducem cu pluta, pe plută cu artă ne telepoartă pe rachetă Elon Musk. Film: ‚Fals tratat de mântuire a sufletului’. Un Film de Nicolae Mărgineanu.

- "De ce te'ai măritat cu Radu?" Romeo și Giulieta. Sarcasmul în comedie e. Omu-i de fărdelege și-i de păcat, e! Găină vorbește, despre Paris numai că el, Găină pictorul, n-a fost potlogarul, n-a fost la Paris. Ștefan Luchian era un mare pictor cu flori, că și oamenii-s mai săraci ca si la alții la care-s mai dezghețați, mai înfipți în viață, în lumina luminată, înflorată li se rupe ața. Zi cu soare Ben! Ipoteza era veridică și fatidică, însă noi scriem, scriem...și iară scriem, că îndemnul era îndemn ca: învanță, învaț și iar învață - nu mai conta nimic ca să înveți, că cine are carte, are și parte aparte! Care-i necazul neajunsul supăratului, a unui om necăjit (vedrele, că și așa nu bat apa-n piuă ca să se facă ziuă) ce-atât de necesară, oșenilor?) Cum să te superi? Nu uitați de Vica. Vica era stăruitoare și silitoare la casa omului, era ca sărbătoarea Pastelui, cu respect, cu infinitul apropiat distinct de obiect ca primitoare, cu respectul cuvenit, om sfințit, om potrivit, om iubit, om sfințit ca cel mai iubit dintre pământeni, prieteni de prieteni și cu prieteni de la noi de acasă, cu viață politicoasă și frumoasă-respectoasă.

- Pacală-i film de Geo Saizescu, de om brav, iscusit, de ispravă și om de slavă, de film și de bucovă !

- Îmi place să te văd fericit și felix, Zamolxis amice om de pace! Mancarea-i tot ca la noi? Eu m-am dedicat scrisului. Tu ești tot ceea ce în iubirea ta simți neamule phonex, cu nădejde, cu speranță și cu credință! Sunt accente, ingrediente numa să gătim că în ocolul bunicilor era un rai al copiilor, un cântec și un descântec în vremea copilărie cu amintiri indetice și fabuloase în care eu și copiilor, prieteni ai mei, însoriți, cu năzbâtii de capitan Val-Vârtej, că de-aici zburdam pe dealurile podișului Someșan din Sălaj. N-am făcut curs academic totuși Ben, viața ne-a fost frumoasă cu acțibilduri, țifrușaguri, năzbâtii și năstrusnicii, copilării stil Ion Creangă/Hogaș pe drumuri de munte și Pseudokineghetokos-Fals tratat de vânătoare.

- Ce am descoperit aici, e ca limba romana e cu mult mai grea de invatat decat Chineza. Gramatica noastra ii rupe pe toti ce o incearca.

- Cine pe cine să omoare? Eram pe muchie de cuțit/ topor sau topor pregătit pentru ciocoi parvenit (să stai ca scai/susai... Verișori și verișoare, eu Pavel sunt un om mare, cu ședere la vedere. Prin toată viața mea trecea un tren, iar dar din dar trecea, se facea iar iubirea mea Vica. Tu m-ai ajutat să zbor spre viitor. Datorită ție am potențial. Noi avem frustrări, lașități; Nu uitați că binele-i în noi și dă curs nou vieții. Ai o energie. Mă bucur ca-i venit în echipa mea zice Tudor Chirilă la Vocea României bravând. Tu areți cum că faceți lucru bun maiestre, lucru excelent, excepțional, special și național-monumental, valid cu noaptea albă a scrisilui ca în noaptea în care tu cercetezi în top, în noaptea cercetătorilor. Ce ne putem imagina ce se întâmplă cu noi și cu Vica și gulerile albe. Holteiule ce mai zici că faci ca mai tânăr bărbat? Ai ieșit cu oile miorițele la păscut? Cum o faci ca nimic fără consens cerebelis nu se intampla (cenuroză, ciroza căpială animala ca-n Gaza?) bunicuța în scumpețea ei vorbeste despre ce era înteresant odata, îți povestește demn de ținut minte și interesant dragă Ben?

- Adevarat ma inchin lor. Ei sunt inteleptii nostri. Patitii. Trecutii. Iubitii.

- Istoria chinezilor cred c-ar fi curioasă și un miracol/un spectacol cool? Părerea ta (cum e idila acestei bătrâne ori ar fi interzis să știi, dar despre orașul interzis? Ce legende, mituri?)

- E o corvoada scrisul pe telefon. Voi povesti cand ajung acasa.

- Ce taine ale longevității ei(aici secret și,mediu,clima și alimentația,fizic ce muncește femeia ?) N-am zis,că n-aș fi xe acord,cu tine,să-mi scrii pe calculator când după 8. Servus! Ludovica chiar era la scriitorul Ioan Dan din Tritriu, era Ludovica titlu de nuvelă și fura păstăi fasoale din pământurile, parcelele din loturile altora, îngrijorată ca gazdele să n-o prindă și să-i duca vestea și povestea de hoță, că fura în hotar nu că Ludovica n-ar avea ci c-ar fi urcat vestea de sărac. O alta era Uliana în Sâmpetru. Uliana era de a Dunescului, era soră cu Iuănaș, însurat, Sălajan Ioan cu Viruța, cu Elvira Ferghete, sora lui Dragomir și soră cu Sabina. Ludovica nu era Vica, ci o alta, că nici Ioan Dan scriitorul nu era din Sâmpetru, ci era din câmpia Transilvania, de pe lângă Câmpia Turzii, Turda. Vica e cutuma în menirea noastră. Ca un motto tabu cu atuu ca să avem mană cerească, pitorească în frescă firească-bisericească, omenească, românească, mănăsterească așa cum îți place ție, dulce veșnicie de Românie. Suntem cu fală în frunte, îndatorați și la datorie, că dacă nu-i libertate, moartea la ce ni bună frate? Tu înțelegi atentatul bărbatului de la Vaslui, de cu incendiu din fata palatului Parlamentului. Ce era în capul, în gândul lui? Așa ne plângem necazul. Noi împreună facem bine. E deviza noastra, dumnezăiescul nostru ca un mottou, un drept de a fi împreună ca să facem bine, c-așa-i la noi în zilele aglomerate de griji, de atenție cu perspective benefice! Tu-ți explorezi în suflet ca un adevărat poet. Tu explorezi în suflet scriitoricesc, firesc onest și artist, omenesc.

- ‚Osânda’, cu Amnza Pelea, film de Sergiu Nicolaescu. O grozăvie de film, o minune, capodoperă cu scriitură magna cum laude, cu Malache, un personaj care stă pe propriile picioare. Care-i firul evenimentului asemănând cu Moromeții 2? În România furtună și vânturi puternice au doborât mulți copaci și apele cu inundații catrastofice ca la Apocalipsă, niște ecuații cu totul dezastroase, nu și la Ciubăncuța, unde e o zonă neinudabilă. Totul e câmpie de istorie, ciortită, ciobită ca la verdele-abastru, modernul Nichita Stănescu, ilustru și maistru verde de albastru care funcționează de fiecare dată. Eu, Pavel și tu Ben, că e de bine sa continuăm povestea Mere pădurețe, cu tandrețe și noblețe cu frumusețe în dragoste de poveste, cu gust și cu artist care ne înobilează, înfrumusețează, ne perfecționează ca soarele în frunză, în procesul de fotosinteză, nelimitată în frunză. Nouă care ni momentul perfect, infinitul apropiat de obiect?

- ‚Moromeții 2’, în regia lui Stere Gulea. La noi sunt doar cu flori însângerate, chiar dacă ne întoarcem la oile nostre. La revedere! Tu ce mai spui?

- Tu întinzi ca Gaia mațul.

- Unu la mână. E vorba despre ceva în Moromeții 2, dar ce să mai zic, că Nicolae Moromete nu mai e înteresant, că ceva ne scapă și Stere Gulea a sclintito uneva pe undeva. E bine. Dar loc e de mai bine. E loc de drept Dumnezeu. Tu ești în poziționare, în timp fenomenal, în spiritual, în esența de a fi. Noi suntem mai mult decât o stare, că noi în Mere pădurețe suntem o stare mai mult decât o stare de mine, că sunt sufletul fericirii și a mulțumirii de a scrie, scrie și, și iar a scrie, Mere pădurețe ca o amandină la desert, la/și un..., Ini Flori însângerate (noi aieștea mai vechi ca Monica Anghel-Șirian, că ține aproape inima, lacrima, că-s un Vlahuță visător în pitoresc ca la Russo românul. Apa-i esența ca aerul și ca mâncarea pentru a ne juca cu copiii de a mama și tata, cum ne jucam în curtea bunicilor, în Sâmpetru la țară in țară ca la țară cu..., Nu ești un oarecare, cântare descântare, binecuvântare pro sărbătoare, cu păsări zburătoare, călătoare spre țări calde, în zări senine, în smaralde de smaralde, în țări calde! Așa cum s-a călit oțelul în viața așa cum a fost în istorie cu tot Domn Savaot, cu glorie-victorie Nadia Comănici, cu experență și cu performanță, cu mare conștiință, cu știință în esență prin omenesc și românesc și cu firesc, românesc în ce și prin ce și pe tine mălăieț și pădureț, măreț și fără asemănare și pe tine măreț te ghicesc, în firesc pitoresc cuget românesc unt și ești de veste bună, te ghicesc și pe urmele zimbrului te urmăresc prin spațiul prin care zburătăcesc pe pașii profetului și a lucrului bun, în corona nestrivită a luminii și a culmii cu drept Dumnezeu, în drept de a fi zi de zi. Apropo! China numai de bine, nu de rău frate de la nime! Sunt Chiță fără fiță! (Master Chef). Lui frumoasa și luminoasa Vica: -"Dacă ar fi să mai am un copil, păpușă aș vrea să-l am cu tine inger ingerașul sufletașului meu, drept Dumnezeul meu!"- c-așa reflecam eu grozăvindu-mi tontoroiul de a o curta pe Vica. Mircea frate-meu din Brașov îmi urează la mulți ani de ziua mea! Cu bine și fericire tuturor!

- Tu ești tot ceea ce în iubirea ta simți neamule phonex cu nădejde, cu speranță și cu credință în Danaidele care regizează cu regiozitate, cu esență și conștiință!

- ‚Ursul’, de Dan Chișu (în regia lui Dan Chișu). Sunt muieri care se fâțâie de la unul la altul, dar ce zic eu,drept Dumnezeu. Moș Martin cu gest generos de artist. E om cu scaun la cap. Cum adică profităm de știință și de varză, cu ursul pe varză, vizavi de varză. Da, hei ce probleme, dileme avem? Era că și Vica la noi/ori numai la noi nu rămânea însărcinată dar ce moșa o injectă, îl aveam pe ofițerul Ceacanica și pe Vica gravidă în Ciubăncuța iar pe Horațiu Mălaimare, scump personaj în curaj nativ și cu mulți talanți îmulțiți în Moromeții 2, dar ce tu ești scmp la tărâțe și ieftin la făină, un mândru fără modru și tot tacâmul? Că, dar până la urmă Vica a rămas groasă, fără a da de dandana, că era un miracol în combinația mea, era cu Moașa Măriuța Rusu, care lui Vica i-a injectat progesteronul, cum eu am injectat în grajdul colectivei. Le injectam vițeleor din lotul lui Ion Banu, progesteron ca să rămână vițele gestante și Vica a rămas groasă și vitelele au devenit juninci și n-a fost puțin lucru că junincile au sporit după fatarea junincilor, a crescut efectivul de vaci, crescând șeptelul în colectivul Drum Nou? Înainte de a ajunge la prostia mea, să-i fac lui Vica în fond ce i-am făcut, fără menajamente, m-am îngrozit de umblat la Ciciu în Dej și în Cluj, la o imensitate de gencologi, care-și dadeau cu părea și o consultau dându-și cu părea, zuzu, însă medicația n-a dus la un rezultat, dar după ce eu am făcut nebunela mea fără a ști Vica, ce și cum că medicația îmi aparținea producând/repreprducând-o personal minunea ce-mi doream să se producă. Vica uimi cu a cel de a 4 oară mamă, ultima oară mamă a lui Daria-Loredana Ferghete, din pântece. Veverița. Dacă Miha era Buhița ea Daria fiind ițită, iute, neliniștită, ițită în pântecele lui Vica, lui mamă-sa de parcă se grăbea la venitul ei genial pe lume ca să aibă de anume, un renume și rost cu folos (să aibă grijă de mine ca să se știe că ea și ceilalți trei fărțiori (cireșari, evangheliști/mușchetari că Dumnezeu drept Dumnezeu să ne judece:-Miha-Mihaela-Ștefania dela Ștefan cel drept și sfânt de România, Marius-Mistrețu și Teodor-Flaviu Celemen-Mancuru masculu (cioarbă de mici, cu mulțimi de pitici?). Aieștea a lui Vica sunt de tot respectul, de tot respectatul, de tot respectul de respectat, că dacă tu respecți și tu vei fi respectat. Sunt ca Magda Pălimaru, sunt cu povești. Tu dai perspectivă lucrului nostru în lustru: lucru bun. Tu poți atinge stelele prin a-ți trăii la maxim zlele, pulsul zilelor că viața nu e roz dar viața n-o poți colora că ești cu arcul pe strună, pentru fericire în iubire, în viața, cu veste de poveste bună. Vica cu perla ei, Daria era drăgălașă, cu bebiloșală. Avea moralul ridicat, cu stare verticală și caracter, cu stare de cer, stare emoțională normală că Daria era al 4-lea ei copil și Vica ea era morală, se conducea normală după cer stelar (era astral, sorelnic, cu calea către calea lactee ca idee de zee). Bună ziua! Să-mi trăiești bine Ben! În alte zile/ani de 1octombrie era frumos dar și acum o vrabie ciripind, Doamne Sfinte mi-a urat la mulți ani Pavele, cu mântuire Pavele să ai parte de bine omule!

- La multi ani Pavele! E ziua recoltei.

- E lună nouă.Tu întrunești niște calități și ai lua și iei de fapt drept Dumnezeu, iei masa-n doi, tu cu Ming și unde? În țara soției și ești cel mai grozav om, un român, omul a două culturi, prin China țara viermilor de mătasă. E țara soției lui, a românului care a câta oară cutreieră ca om între oameni în/printre chinezi, dar ce păcat că n-are cu el capra cu trei iezi-cucuiezi sa cutreiere printre comuniști (ce fel de oameni sunt?

- Cum am fost si noi odata – Oameni de omenie!

- Că ce fel sunt crescătorii de viermi de mătasă? Tu înțelegi limba sorească a chinezilor muncitori/agricoltorulor, cu rostul lor, cu ce fel de risc e comunismul lor, cu mândru conducător a lor ca păunul păunilor din țara românilor, țara lui Chira Chiralina a lui Panait Istrate, cu firea lui Emil Cioran, cu talanții și spiritul lui Codin care e un scriitor realist, artist si brav, că realitatea prinde viață în pagini de carte frate? Pușcaș ca nume îmi vine din partea mamei Veronica, nevasta lui Dragomir din ringul de bătaie Sâmpetru-Almașului, cu mare brânză și bun gust artist, că gustul nu se discută, nu se dispută că e și o floară intestinală, al doilea creer după o nouă teorie a chibritului (teorie și iluzie-Mere Pădurețe, surprize țărănești, încăpănați sănătos, trăind momentul, (cu plăcerea, care surpinde, cu undă verde, magna mega laude, în surprize, surprize...în construcție, zidire de meșterul Manole?) Am vrut și vreu să fiu cât mai mult drept Dumnezeu, că vreu să fiu altceva aici în România și nu altundeva, că am 77 de ani. Azi i-am împlinit, cu talanți îmulțiți și înzeciți, după cum zici și tu Ben Todică din Republică cu mine, că-s preaplini de lumea relă, cu orizontală și cu verticală pe linia meridională, în ordinea Onedin-cu cer senin și cu bine și cu rău, că ieși rău din părău, că ieși popă din Gâlgău cu sumanul rău, ieși din părău, că cu Vica la lucru în hotar e zi cu spor, e zi cu har la fân, la sapă or prașilă, la săpat în realitate e ziua bună dimineața, că dimineața pe răcoare munca merge strună, ca arcușul pe strună, e lucru de veste bună, de zână, de Ileană Sânzâiană nu fără strădanie si nu fără bătaie de cap, că ne doare capul și avem colonă vertrebrală care o simți cu zimți și seara simți oboseala, osteneala c-ai asudat, transpirat, că de obosit nici s-adormi nu poți că doar faci pipi, ațipești cu greu și parcă nici să gândești nu poți. Cum vă faceți temele fără să comentați contrariat?

- Dacă ea câștigă eu sunt fericit. Eu câștig dacă ea câștigă deci am tot interesul să câștige.

- Care-i următoarea ta aventură ?

- In TIBET.

- Colegi, Ming și Ben, salut cu bine!

- Tu radiezi, ești luminat, personalizat în curat natural, luminat în tradiții în detalii. Eram tânăr, nu eram decrețel însă nu eram nici Șoim al Patriei, nici în grădiniță nu eram, că nu exista pe atunci grădiniță. Chiar nu-mi păsa de nimic? S-apucat de lucru Marin, vrăjeala asta s-a apuca de lucru când mi-oi vedea eu cefa! Dar tot așa zice..., îmi fute icrele zice Daria că Marin se duce, că azi vine cineva după vacă, vine din Sălaj, vine că el de la anu merge la serviciu, da de spus a mai spus Marin, dar n-a plecat nicăieri, că-i tolomac. E un nimeni în drum, un toroștele la podele (ce tu nu știi, că peștii nu se îneacă niciodată?) Cu Vica am înflorit împreună, în bună veste, în poveste de dragoste. Film:-Patul conjugal. Pentru aieastă ispravă, însurătoare, cununie trebuie un privelegiu, cu Coca Bluz, un moment special și lui Vica un bărbat lui Vica, un mire Pavel la cununia ei, cu nu-i așa? Cu Vica am înflorit, împreună, în bună veste, în poveste de dragoste.

- Tot așa și eu infloresc fiind sigur că e fercită!

- Asta dă o valoare destul de mare cu amploare în mare unică serbare și asta îmi comfirmă, o mare rară sărbătoare, acuma la aniversare Coca Boolos (trupul i s-a sfrijit în acele zile ale Iașului, cu coline mioritice pline în Iași de a venit cu repartiție și asta-i la ceas aniversar (a meritat dacă-i adevărat, am avansat zvăpaiat și jucăuș ca un pițiguș, că vă respect ca spectatori în sală pe cei care m-ați respectat, că vă respect ca actor la 70 de ani, cu fericiți ani, cu recunoștiință!).

- In casnicie e important respectul pentru ambii! Daca vrei sa treci clasa,

- ‚Totul se plătește’, din serialul cu Mărgelatul -Trandafirul Galben; Sunt singur ca un huhurez. Ca un cal breaz. ‚Cum e domnul Persic azi?’ Strigăm să se audă până la Paris și e intradevar un vis ca la Paris.

- Noua generatie a lui Macron nu a realizat nimic si atunci a apelat la gagici. Le-a aliniat dealungul Senei si pe poduri. ,De ce-si aduc aminte toti de Paris?’ SEXUL.

- Un aur și un bronz pentru David Popovici. Pentru mine scrisul e scris. Mihaiela nu va veni acasă că ea e super reper, va pleca săptămâna viitoare ca o binecuvântare, va pleca la Marea cea Mare.

- Viața n-are roată de rezervă.

- Ben și familia lui dulce cu amprentă de chină exotică. Eu îmi găsesc un stil de viață, unul moral, național/universal monumental și fără diabet, însă cu fire punctual-natural. Vica avea inima mare ca Romània o adevărată pitorească catedrală, că noi contrversații în idilă, în ce ni se întâmplă fiecăruia din noi. Vica putea fi fata din Carpați, în bogata cu larghețe a scriitorului cu minte dodoloță, cu har nativ și multă știință, ‚Julverne’, ca o vreme frumoasă, plină de bogății divine și albastre, de senine cu sorenic soare, în și cu sori eminescieni. Mă cum îi cu lupul moralist și cu ce-i cu pe cine nu lași să moară ala nici pe tine nu te lasă să trăiești. Puliș-Duliș! Eu parcă sunt "papa de la Roma". Eram începutul și sfârșitul; alfa, beta și omega, că cine-și va cuprinde nădejdea, speranța, credințaîn izbândă? Noi râdem la soare, la lună și stele. Eu cu Vica am tras lozul câștigător.

- Deacord cu tine.

- Tu, ești? Ești în echilibru financiar om cu har? Ești calibrat ca omul la care i-a ieșit ursul în față și el a tremorat emoționat? Dimineața e mai rece la voi?

- Azi e mai racoare.

- Lucru-ți iese bun, la mare artă.

- Culeg in Octombrie Dudele. La noi vine vara. Tineretul se joaca. E in vacanta!

- Galax; Tristian și Isolda; Galax e film de Gopo ca Harap Alb; Noi depindem de un computer cu fițe ca Principele lui Groapa (pardon, de Eugen Barbu!) Galax s-ar simți stânjit că nu poate vorbi! (Galax, chiar așa nu poate fi văzut, dar ce atâtea discuții?) Și totuși e basm pentru că e defect, dar la obiect ce-i cu Poarta sărutului? Evoluează. Galax știe mai mult decât a fost planificat. E o Cumințenie a pământului? Frumoasă poveste.

- "E prea multă fantezie pentru viitorii ingineri", zice Popescu Gopo, scenarist/regizor, adevărat complex și paradox-ortodox! Face să știi ceea ce alții nu știu. Potul e un pot, o bucurie.Tu ești o ciocănitoare pentru copilul tău?

- Flamanda.

- Una-i una și mai... multe-s mai multe, zice și Florin Persic într-un spectacol, în Galax cu vrăjitoarele, pe rug că școala-i școală. Care ți povestea de familie?

- Daruieste totul si vei fi Fericit.

- Tu ești un fericit, intrusule și incognito. Trăsăturile lui,Vica-s omenești, frumoase. Războiul nu înseamnă numai arme. Împreună facem bine: scriem opera omnia pro patria Limba română dând lumii normalitatea și moralitatea, ce.să dovedim?

- Că suntem zămisliți după Chipul și Asemănarea Sa!

- Zestrea de Letiția Popa. Recital cu Dorel Vișan, un scump ca Florin Persic care-și trage sufletul, că o viață a fost ca tine om-bun-nebun sacru, cum mai rar, cu har-dar din dar, mană alduită cerească (e mai mult decât ieftin ca la Lefter, în explozie de bucurie în omenie Caragiale-Eminescu-Slavici, Nichita Stănescu-verde de albastru cu omenie de Românie, eligibil și compatibil cu viața. Cum îți umpli timpul? Tu ai răbdarea mea, în drag de România Fuego-Persic-Eminescu-verde de albastru Nichita Stănescu, tot laudă de zestre din tezaurul nostru (cum îți este cazul specialistule?) Ești perfect, corect, subiect la obiect, perfect pur și simplu. Vica! Mi dor de tine, dor călător, dor din Ciubăncuța, uța, uța hinta provita, polihinta. Pur și simplu tu-mi ești bun exemplu. Din Patrimoniul Român, din patrimoniul nostru.

Tu, dela Dumnezeu ești marele-mi Premium,

un adevărat Dumnezeu,

drept Dumnezeu-călăuzul meu.

- Ești Nobelul meu, Ben Todică! Ești om de duminică, națiune cu fericire și cu înțelepciune sus-Iisus de cuvinte mai presus-Iisus! Călăuzul, Cuvântul-Dumnezeul, că cuvântul a fost pur și simplu-un ego eu-Dumnezeu, sus națiune cu rațiune, cu pasiune și cu înțelepciune!

- Plimbare?

- Tu-mi restabilești Ben Todică, tu-mi restabilești echilibru ca cer și ca reper astral-stelar, universal-monumental și tradițional-național-fenomenal.

- Meriti,

- Ești uimitor, ești scriitor, ești om cu viitor, mie îmi ești un mare îndrumător uimitor!

- Suntem Oameni!

- Ești omulu marilor plăceri, în amitiri omul din visări din idealuri, că ești omul multi-valori, ești omul real și co-naționalul din amintiri. Femeile au și durerile menstruale, durerile facerii însă femeia mi gândirea, minunea, regina, laptele și mierea.

- Shanghaiul a devenit cel mai frumos oras al lumii !

- Tot e bun și comunismul la ceva.

- E parte din evolutie. Problema apare cand nu mai avem rabdare. Cum e cazul lui AI azi. El nu mai are nevoie sa astepte ca marul sa creasca din samanta, el iti tipareste unul. Fara gust. Fara Dumnezeu,

- În noi e o arșiță a nevoinței cu tei înfloriți și oameni botezați și mândri și fără modru responsabilizați, cuminți și la minte așezați așa chibzuim, sublim demn și om iubit și bun român stralucit Ben men, Master, cher amic, om simplu dar om-mare, domnia ta provita ca România mare, cu bună stare în har ca Manole zidar, mare meșter sub al soarelui cer! În gura ta parcă a dat năvală turcii. Tu, Mircea Itu ce mai faci? Bună dimineața Ben! Mai am cerebelu lui Cerebel. Era și aiesta cineva men, dragă Ben!

- Bună seara! Dacă veți comanda 60 de cărți, veți primi 50 exemplare. Asta înseamnă 60 x 15 lei = 900 lei, la care se va adăuga costul transportului la adresa pe care o veți comunica. Așadar, la ce adresă vreți să primiți coletul cu cărți?

- Vreau să primesc coletul în Ciubăncuța-7, of.poștal Osoiu/ Recea-Cristur. Mulțumesc. Niculae Titulescu cu Hitler pe cap,-c-Vea logică politică in bună armonie" cu propiile reguli. Se potrivea cu Ceaușescu, cu o înaltă vedere și largă diplomație în politica externa și în toate. Rândul trecut tot așa a fost trimis dar am să întreb și am să revin. Mulțumesc pentru stăruința dumneavoastră de a ne atinge scopul comun a merelor pădurețe (aștept să se facă ziuă ca să intervin cu telefonul prezent și necesar ca să mă pot informa). Ai frumoase redicționări în exspresii artistice ca om așezat, ești calm în opiinii, în lupta cu răbdarea timpului, mai pipărat, mai bine temperat, cu tempora colorat în neliniște, în valori dar ce-ți pasă, că ție îți pasă să fie pace și simbolic ești metaforic, șic! Israielienii se măcelăresc. Sunt aleșii lui Dumnezeu și ca atare măcelăresc de adevăratelea, că-i și serbarea anului evrăiesc și uimesc, măcelăresc că-sfinți, suciți ca sucă, Năzvala idiot-domn Savaot că distrug tot pe 7 fronturi strategic, dinamic cu amerucanii și ei ca nemernici războinici și sadici, civilizați, cizelați-cizelați, aldminteri răii, cu rele, cu interese ca Hamasul terorist, că ei sunt buba în ansamblu, că ce exemplu dau ei urmasilor holocaustului? Intreaba Napolitano pe YouTube ca-i trateaza pe cei din jur ca animale, ca gunoi, bălegar fetid, împuțiți ca pesti împuțiti la cap ca partener de dans cu rușii, în dublu sens cu tiranism.Ei ce joacă acolo americanii, că-s satani indepartati, cu ezbolah în atac, în valuri valuri tulburi, că-s ca lupii în haită. Mihaela e răsfățată de mama ei? Olariu la ce se jocă, cu ce adversari, cu ce lauri, cu aur? Care-i inventarul, în ce amintiri precum un preparat culinar, cu ce-s distincți/aleșii chinezi în răsfăț artistic comunist? Tu selectezi cei bine, că ai o viață sănătoasă, cu dragoste, cu frumos, sănătos de Dumnezeu om indicat si aplecat.

- Aleg cu atentie din Librarii,

- Frumos film este poveste lui Mihail Sadovianu, Neamul șoimăreștilor în regia (im memoriam) lui Mircea Drăgan. Domnul țării singur nu face două pițule, nici o ceapă digerată nu face.

- Pentru întaia oară am simțit durerea oboselii mersului pe jos. Sănătate,

- Să fiți, sănătoși, frumoșilor domnișori și domnișoare, neam de neam ce-am, în colț de rai, pe nai și plai, a lui Zanfir/la Nunta Zanfirei și a Ciocârliei! Wilmark e cu dansul unic din Mexic, e un scump expert. E cu distracția in pas de dans. Marin e ca vâlva minelor în ciudă că Ioana-Cristina, nevasta lui Teodor- Flaviu zice că e om gospodar, deși Daria dezaprobă, că nu-i adevărat, că-i burduf de rânză-brânză, știrbă-babă-clonță, mana pădurii ca o mamă maștihă/vitregă. Mamă vitregă băgătoare de seamă ca o vrăjitoare în tri-supărări, în tulburii-aiureli și-val-vârteji vrej! DARIA:

- "La aiesta..., la Marin trebuie să te vaieți că te doare, că ești bolnavă, că te doare spatele!" Marin e ca vâlva minelor. Că în ciudă pentru că Ioana-Cristina, nevasta lui Teodor- Flaviu zice că e om gospodar deși Daria dezaprobă, că nu-i adevărat, că-i burduf de rânză-brânză, știrbă-babă-clonță, mana pădurii ca o mamă maștihă/ vitregă, mamă vitregă băgătoare de seamă ca o vrăjitoare in tri-supărări, în tulburii-aiureli și-val-vârteji, vrej! Lili Șurubel și Bogdan, un trio "vorbește-o lume" cu o colonă vertebrală puternică, de sfântă treime, cu dimensiune de înțelepciune, dragoste, pasiune și înțelepciune foarte ca la carte frate! DARIA:

- "La aiesta, la Marin trebuie să te vaieți că te doare, că ești bolnavă, că te doare spatele ca altcum nu se opreste. Ar sta calare tot timpul."

- In fata primariei orasului?

-Nu!

- Uneori ne cosumăm prostiți de politruci, ne consumăm puși la pământ, ne cosumăm aiurea înspăimântați, aiurea-n tranvai/cu trenul prin marăcini, pământuri lasate ogor negru (acum nu mai e cine să lucre pământul că-s batrâni, că o bătrânit și s-o impuținat țaranii, pământenii înpuținați în putere, în fizic și ca număr săraci, sărăciți oamenii aieștea, gospodari plecați la vânătoare și au vânat vulpi ca Năiță cu Petru Pătruț a lui Cervanto, sulgă, scutier a lui Don Quijote, marele cavaler în luptă, luptător cu morile de vânt (deșertăciune și e vânt cu avânt cuvânt). Eu pe mine încătro mă avânt?):

- "Cine? Că ce a adus comunismul cu tancul? A adus noroiul pe șenilă, pe șenila tancului." (aud, dintr-un film românesc, rămas la fel de porc, futu-ți tranvaiul măti!) Înghițitorul de săbii de Alexa Visarion (ce vremuri mai tŕaim în aventuri solare, cu har și cu multă caznă de minune și cu înțelepciune. Mircea ALBULESCU in Iorgu cu nici nu ninge nici nu plouă, dintr-o bobiță să nască două și din două să ouă nouă bobițe în speranță cu performanță și mare conștiință.

- EROUL de Ben Todică, cantă Diana ANKUDINOVA.

- Mă duce gândul către tine, către cer și va veni timpul când unul din noi o să-și stingă lumânarea, clipa că unul din noi ca Vica are să învingă clipa, o să-și frângă aripa, vâșnetul, vâslitul care n'are sfârșitul-nesfârșitul zâmbetul curat, idealul că duci cu tine idealul, tradițîonal-național în cuvânt, în Dumnezeul cu drept Dumnezeu, cu a fi cu iubire, iubirea noastră, a scrisului cu drept a fi, cu Servus-Iisus în cuvânt mai presus! Cum de sunt impecabil, credibil, compatibil cu vlagă, cu lucruri bune a ceea ce sunt! Tu ești originar cu har și spirit-spiritul ca patul conjugal, culme și cu renume de corola luminii nestrivite național, în Patul lui Proust, foral artist, altruist și optimist-pașoptist, cu Avram Iancu, cu Testamentul Fericirii, Mesie a Iubirii cu dor la margina mării unde în răcoarea serii și-n raza galbenă a lunii cu razele mângâierii, a privegherii, cântării și descântării, deocherii și durerii pe urmele și pașii lucrului bun, pașii profetului pe Altarul soarelui și a mântuirii, salvării corăbierului Iisus, de cuvânt și de cuvinte, mai presus în omenie de Românie, imn și odă a poeziei, cu tei înfloriți și de oameni botezați ca cei botezați și cuminți, responsabilisați și compatibil cu viața și cu conștiința, performanța, că nimic nu-i de glumă și de șagă dragă Men-Ben Todică! Fără strategie, energie și omenie, sinfonie și armonie, ce-am fi, cu drept de a fi? Care-i marea ta artă?

- Între 4 ochii: A călcat prea tare pedala vitezei, c-a rămas și fără permis din cauza vitezei.

- Săndel ca pe primaru-primărelu, conslier în/din Recea-Cristur (Sandu Alexandru Crăciunaș) mi-o adus în vara asta, o adus niște roșii cu răsaduri aduse de la facultatea agricolă și roșiile or fost ca cele de casă, gustoase (bunica avea, lelea Nastasie din Dragu, a lui Mitru și Onița, Iancu din Dragu, Sălaj-Hida-Almașului.

Tu, om cu har,

M-ai ținut pe jar.

- O zi distinsă! În ultimele zile, pe suta de metri, ce mai faci?

- Merg pe jos. Am pierdut 8 kg. Că noi, australienii și la budă mergem cu mașina. Admir orașul, locuitorii si respectul pentru cei din jur. O doamnă mi-a oferit locul in autobuz. Ma impresionat. Am vazut elevi pioneri ca pe vremuri la noi. Insă noi nu mai suntem, Noi trebuie să lucrăm bine împreună. Fără strategie nu faci nimic (nu ține vorba: eu sunt mic și nu fac nimic eccetera, eccetera și spre încătro din China o iai spre Australia?

- Eu îți mulțumesc om harnic, că tu ostenești Todică Ben, muncești foarte mult, om cu gust și om-artist, om altruist și optimist cum rar. Sărut-Mâna și Servus Ben-men! Tu ești o comoară! Dar apropo, ce mai studiezi?

- Sexul frumos îmbracat, Aici nu vezi femei dezbrăcate să vândă prin țâțe și buci mașini ca la noi. Au altă filozofie de viață.

- Noi chiar n-avem să demonstrezi nimic? Pentru ce optezi? Noi ne adaptăm în ce mod și la ce ne adaptăm? Care ni starea de spirit? Eu știu ce fierbe oala sub cap, îmi zice Daria ca o dădacă, Dada/nana Daria.

- Cred că românii

De azi se vor adapta la mâna ce ii hrăneste.

Vor trăi doar prezentul și

Vor

Numi

După loc.

- E minunată, ospitalieră lumea minunată cu viațâ la țară, chiar dacă viața n-are roată de rezervă! Totul fiind spre slava Domnului! E o seară discotecă frumoasă ca să vorbim din plin politică, deși politica ni plină de crize și găuri negre. Când lucrezi pentru acasă, lucrezi din toată inima maximă, din toată inima ‚pița restaurante’! Eu sunt de sub subsolul paginii? Eu sunt nota de la subsolul paginii? Dacă ai intrat în joc joci/ce faci, ce replici arunci? Respect calitatea muncii tale. Excelență! Tu ai mintea la tine acasă.

- Am mintea romanului din anii ’70, cand am plecat deacasa.

- Ceva face viața ta viață provita, că tu cu toată viața ta, tu vii de acasă dragă, vii de acasă, vii, vii cu casa, cu România educată! Voi sunteț în natura voastra.

- China e o continuare naturala a Romaniei anilor ’70, ma gandesc. Eu nu ma hranesc din ideologii.

- FILMUL e Ipu/ATUNCI I-AM CONDAMNAT PE TOȚI LA MOARTE, îi după nuvela lui Titus Popovici, Ipu care vroia ca preuteasa, om din copilul ăla ce era nefericit să facă om, și ținut de preuteasă și de popă era întreținut de ei și acest fapt crestin ce il faceau popa și preuteasa era o grozăvie. Suferea Doamne sfinte COPILUL! În sat s-a întâplat o nenorocire. A fost omorât cu secerea un neamț. Se înscenează moartea cu îmormântarea lui Ipu. Du-te tu și ivită-l pe baciu Teodor, pe prietenul tău, du-te și chemă-l și spunei că l-am chemat noi toți! (Ce-i cu ștabăria care aveau înteresul ca neamțu să puște pe Ipu, chipurile că el l-ar fi omorât pe neamț...) Noi suntem niște bieți oameni! Popa dirija, vorbea și ce vorbea nu era de șagă. Educația e un lucru delicat.

- Dacă România nu schimba invătămantul/sistemul Spiru Haret, Yuval Harari nu ar mai fi scris SAPIENS.

- Eu n-am fost ajuns profesoraș de țară. ‚Fata morgană’, în regia lui Elifterie. Vai, de profesorul care nu-i depășit de elev, maistre. Un gând bun pentru Sfânta Paraschiva, că noi românii suntem creștini cu valoare autentică (experența e de dorit); vântul bate pe creste. ‚Care-i tendința vremii care urmează’, se întreabă Florin Busu-Busuioc care e și artist compatibil cu viața (gustă viața cu spectacol și beneficiu, merge pe cranci, dar nu se lasă, că-i pasă. La tine nu ține, doar te invita să te prefaci ca Doina Drăguț, răruț dar drăguț, cu Constelații Diamantine, în detalii ca mămăliga cu cărnți și brânză ca visurile realizate la cheie, totu-i real și nu în disporporție cu reacție socio-umană, că întinerește dacă slăbește în greutate și de calitate (insulina, lipsa ne pune sănătate la bărbați, dimensiune 100 cm, grăsimea e urâtă, ne face glicozita, bătaie de cap, ne trăznește hâdă grăsimea, strugurii au fructoză și glicemia nu crește cu strugurii că la oamenii slabi, cei ce duc o viață mai ușoară, sănătoasă, zice Doctoru de bine care ne bagă în Vinclu pur și simplu. Salut cu înțelepciune, națiune!

Noi trebuie tot timpul,

cum va fi complicat aur cenușiu strecurat,

ca apa nencepută,

pentru descântat,în chestia de dragoste,

când e propice,

în luptă, cu luptă dreaptă, cu sfaturile care ți le dă bunu și,

buni Virel și Nastasia (aici e vorba de Sâmpetru și Dragu, ambele sate din Sălaj).

Care-i haștagul în nebunia, cu stres?

Că stres e-n sus, stres în jos,

e stres, e târziu, stres e devreme și,

tot timpul stres și-ți, pui pofta-n cui

cu energie pură,

pentru neam și țară; ultimul vânător de vrăjitoare,

vânătoare regală,

O bere pentru calul meu (D.R.Popescu mai adăugând la lumina profesională, cu bune și, mai puțin bune-nota bene!) Legătura cu invizibil, real, cu proximitatea și, pretenia ta ne leagă pe veci de veci, că vom fi amici ca într-un Veac de singurătate, cu parfum de Gambia. Cu Sanda Neti mâncăm horoscopul. Acut pe acut se scoate, așa cum zicea Țica din Dorna, Cj:-."Cuiu, cu cui, cum și pofta ți-o pui, în cui!"‽ Facem orice cu încredere? ‚Ești panaramă’, zice Geanii din Las-Fierbinți. În același timp au depistat pentru Rabie cu Rabie pozitiv, Lilieci în cămin studențesc (se întâmplă: un elefant-2 elefanți...) Antrenează-te fără stres, cu acoperire și cu motivare, somat, excelent în zile normale, cu memorie umană/ cu inteligență artificială, natural cu dorințele devenite realitate. Pot zice: -"Bine Te-ai rentors din China - țara viermilor de mătase!" Tu mai scrii tot la plesneală?

- Nu incă.

- Tot modul nostru e altu. Mătușa Elvira Sănescu, educatoate venea cu bune maniere la masă și eu la ea în Cluj, pe Babeuf/Galați nr.3, am fost educat cum să mănânc frumos. Iată amicu Nicu cu ce-i în gușă e și-n căpușă. Acuma dormi încă, omule? Noi rămânem să învățăm, ce zici Ben? E un șoarece și pisica cu o temă actuală evita: evitarea drogurilor, lupta contra drogurilor (care-i micro climatul cu drept de a fi?)

- Staruinta.

- Sosul se mâncă și cu pâine, cu pace în liturghia de România, cu pace și un suflet de pace tuturor!

- Noi suntem ochii Domnului- marturisim !

- Noi? Nu ne prea place. Eu Doamne sfinte n-am greutatea ta Ben, că eu am doar100-105 (ce fac și eu pentru sănătatea mea?) Clădirile au chnezării, modele plăcute și interesante ca țifroșaguri, fercheșe și neoașe, că-s foarte alese, distincte. Tu ești de mai mare dragul. Reguli de maniere elegante la masă. Noi nu suntem de lepădat. Noi ne avem atul nostru. Avem tabuul traditional. Mintea noastră merge strună, bună veste! Diana-Lupu Șoșocă, scârboasă și esterică, duduie ca zmeul, bubuie, cu o falcă-n cer și cu altă falcă în iad. Tu cum treci dincolo de guler, depășind dificilul? Tu ai ajuns la calculator deja? Gusturile..., Spre ce faci primul pas?

- Ordine și curățenie în corespondență.

- Prea multe lucruri am vrea să le rezolve medicina, cu doctorii ei, chiar dacă mai sărim peste cal, dinstinct, că e loc și de mai bine. Pune osul la muncă, ca unealta, provita să cânte, unealta lovită pe os de os ca un solz de buze/ca din frunză cântă, se rezidește în artă ca un Haidaru, un muncitor ca Dragomir fruntaș în Rapid, în fabrica de ghips/ipsos, gips sau din piatră bună din cariera de la Leghia, muncitorii având socotelile lor, cu rostul lor ca în locul cu rostul și folosul, hazna lor, măsură a lucrurilor, iubind cu iubirea lor minunea-minunilor. Ce facem noi e o lucrare și nu-i o munca oarecare. Mere pădurețe și aici are optimismul, bate recordul, e cartea minune, că Mere pădurețe nu-i de ici de colo. Nu-s de lepădat. Vica era pentru mine întruchiparea minunii pe pământul nostru și era un minunat al minunatului pământ. Tu cum știi, eu ca tine și ca Alexandru cel Mare mai facem politică, frescă pitorească și firească. A început la 1octombrie, a început anul unveritar cu har-literar. În noi nu-i doar o aventură, ci e năzdrăvenia de a fi o strălucită pagină mitolgică în istoria dreptului de a fi lumină din lumină lină, doină de pomină. Avena vesca ovăsul sălbatic dar tu cu ce confuz ca om traiesti, cu marea luvitură (știu/nu știu că e nevoe de a scrie de scris...,) mă scoți de pe linia moartă? Tu Ben Todică în comparație cu Macedon, cu Teba Troia, cu mai puțin sacrifigiu, martiraj, mai puțin, ce mai tura-vura aventura... Noi ca blânzitorii de lei ce ne sucim și invârtim nobili și sublim.

- Filmul: Roșcovanul - Regizor Francisc Muteanu. Obraznicul mănâncă praznicul. aleargă și vrea, Ben să prindă pasărea din zbor, că banul se câștigă cu sudoare.

- Asa arata Timisoara daca mai traia Ceausescu.

Toata

Viata

Duni

Intelepciune

Si cand s-o impartaseesti

Sclerozezi

Ce?

Pavalutz!

- Tu oricum visezi frumos, mălăios, armonios și simfonios-bătăios în pofta de viață, cu performanță bravă-sportivă! Sus părinte desagii că să udă evanghelia, de România; Vica era frumoasă și deșteaptă, era muierea aiasta din Ciubăncuța foc! Adică e vorba de caprele râioase a Irinuchi, caprele râioase..., c-atunci când Nică și văru-su se umplu de râie la mătușa Irina, de la caprele ei.

- Cum de nu-ți sunt toate caprele acasă?

- Când lucrezi pentru acasă lucrezi cu inima. E vorba în Pădureanca și de Holeră și-i ceva sugestiv ca-n Dumbrava minunată. În Principele lui Eugen Barbu, cu Ciuma descrisă bine de versatul și liricul autor. Acuma nu avem sabie ca să mințim, că suntem sfruntați de neadevăr, că pe capul aplecat sabia nu-l taie, mă infurie ca nu-l taie pe vremuri de pace, că-i condamnă de a moaca, fără execuție pe criminalii de azi. Nu ai priceput cum vine chestia că parlentarii au dat legi pentru ei, ca să nu-i codame pe ei, pe cei aflați la putere, ticăloși unși cu toate mizeriile, cu toate fărdelegile, că ei unși cu toate alifile, cu toate unsorile, iubindu-l ca pe Iisus, că pe Iisus când cu sulița între coaste a fost strapuns nu le era nemernicilor îndeajuns de iubit? ( nu lau iubit pe cel mai iubit îndeajuns). Eu, o țâră de om, om de statură mai mică (mai mic de stat, mai satu-piticu barbă piticot cum zice și Domn Savaot/D'rdagnen al câtelea evanghelist cireșar sau mușchetar, în orice msură-aventură cu inspirație din natură?). Palmă..., mai îndesat, de stat, om mic- mare, mai cât, înalt, mai mult lat ori ce explici, în replici dat?). E un mega competiție în socio-ecuație, cu stare de spirit/stare de bine. Sunt sau nu sunt pe toate gusturile/pe pofte și griji mai puține (tu ce credeai că dacă Dumnezeu îmi dă galoane eu nu le-aș purta? Că tu cum auzi numai de bine ca la mama de acasă? Nimic nu se face fără muncă, fără opinteli, osteneli, fără sudoare asemeni clasei muncitoare, că în toate e o libertate și un liber în a fi ca tine în frăție, că în munca noastră e iubire și fericire. Noi ca și cum am fi făcut Falesterul prin 1835 și ne-am fi pricopsit, deși eu și Vica ne-am trezit lucrând în colectiv" Drum nou".

- Nu am experienta si rabdare sa bat text pe telefon. Am degete prea groase. Fii fericit ca poti.

- Că am înțeles că vei scrie la întoarcere, vei scrie la întoarcere, vei scrie impresii, artistice. Tu cum te învoiești cu lumea și cu cele lumești, cum țîi sus flacăra națiunii? ca să ne ajute! Dumnezeu? Falanterul: film în regia:-Savel Șchiopul . Când ai să înțelegi ce nu pot spune, cuvintele? Care-s marginea răbdării? Falensterul? Nici încălțămintea nu-i de disprețuit pe la noi. Să vorbim ce avem noi voie. Mere pădurețe e o operă lăsată universal de Dumnezeu nouă ca laudă de zestre firesc, omenesc și omenesc-românesc în omenie, armonie și sinfonie cu har în scris, paradis! Tu. E clar, mi cu har, dar și da din dar, cu har-literar, că tu ești o excelență, cu respect, că tu ești cu respect, omule! Tu ai o igenă de viață, în adevăr, tu și cu mine la un loc. Ești o legendă, un om rămas acasă, o viață de om, cum vine vorba, vorba cu care vii tu de acasă, cu o viață frumoasă și o vorbă neaoșă, cinașă, de valoare inestimabilă. Vasile Tomoiogă:

- " Învățământul dual e esența-viața și adevărul." Nu ce ești profesional ci să știi ce e esențial, important și autentic. Dar imporant și minunat e ce știi să faci? Educația e ceva fundamental și e esențial ceea ce știi să faci echilibrat, cu ce ai semănat sănătos sustenabil in drum." Tu esti clar, mi cu har, dar și da din dar, cu har-literar, că tu ești o excelență, cu respect, că tu ești cu respect, omule! Tu ai o higenă de viață în adevăr, tu și minte la un loc. Ești o legendă un om rămas acasă, o viață de om, cum vine vorba, vorba cu care vii tu de acasă, cu o viață frumoasă și o vorbă neaoșă, cinașă de valoare inestimabilă. Cum și când vorbim de sănătate (când vorbim despre sănătate, despre sănătate mintală?) Chiar mâncă variat, divers și în paletă bogată, că e un dar, despre ce-i vorba, care-i realitatea? De la tine obțin cu vreu ce vreu? Tu scâncești ca un copil ( nu pocesti viața și dragostea. Tu n-ai toane de coate goale? La tine Ming îți servește la masă masă, servește totul în liniște la masă, în casă, după masă. Avem noi o mentalitate, nu-i asa că așa ni s-a călit oțelul, la cald, în Marea de Smarald. În copilărie am descărcat softul cu limba română, cu noi înșine, cu îndemână, cu limba cea română. Fără eșec nu e succes, cu acces. Ioan-Blestemul pământului Blestemul iubirii după romanul lui Liviu Rebreanu (mirescă cunună bună, ia-ți gândul de la feciori, că uită cu cine joc, că miroase a busuioc. Drușca la mireasă-i ține locul. Gândirea stufoasă o deschis vorba lină, lumina lină, de pomină. Până la urmă Marin n-a vândut Vaca lui Daria. Viața-i simplă, dar noi viața ne-o complicăm. Mă bucur că sunteți alături de Români și de România!

- Rugămu-ne Dumnezeului nostru, rugămu-ne pentru "roaba noastră, Vica!"

- Tu ca Blaga ești um clar văzător, un om cu har, un om cu mulți talanți, ești un nativ. Ești om în toată firea. Tu ai scrupule în ciudă că toți mai avem până la împlinire și până la fericirea visată! În casa noastră e alfel. În jocul aiesta e altfel: ‚Tu nu crezi c-ai să obosești cu unul ca mine, Vico?’ Trebuia s-o luăm, eu și Vica până la capăt. Am rămas cu Vica, cu care m-am pricopsit. Totu-i așa cum ai judecat. Clipa e un altfel. Între noi nu-i ce să se întâmple ca hazard. Mă bucur că pe tine te-angajat, întocmit ca să majuți ca pe ucenic maistre și să mă publici. Noi nu ne îmbătăm cu apă rece?

Cu Vica am învățat, alfabetul, Abecedarul convețuirii și nu-i o himeră dar e delintatism sau ce e la urma-urmelor dacă și la urmă-urmelor râsu-i scopul până la un punct? Te mai uiți și la Diplomă însă te uiți și la om, omule! Noi ne îmbătrânim cu firea, că noi o facem Ben, facem cum știm și mai și motroșim ca să-i dăm de capăt că fără să dam de capăt lucrului nu se poate. La Măruță Cătălin le ia politicienilor gura foc. Tu nu faci tranzacție politică în reacție socio-politică, pitorească în omenie de Românie. Blestemul pământului 1; Blestemul iubirii seria 2; regia: Mureșan, după romanul: Ion a lui Liviu Rebreanu. Apa care urcă muntele și pe Ispas îl caută pe front nevasta care n-o are, fraților! Tu ești un om cum rar cu har. Nu te lași înfrât, tu vezi drumul cât îi de lung, în drumul si în lungimea drumului, în lungimea lui. Tu îmi povestești totul și ai răbdarea mea.Tu ai rutină în tot.

- În fiecare oaie e un lup.

- Fugi, că de noi râd și curcile. Noi să fim sănătoși Ben! Dragul meu, drept Dumnezeu! Boerii au pretențiile lor. Noiembrie e ultimul bal. Griji degeaba nu-ți faci, degeaba tu maistre Dan Pița! Acces labrador. Am ce alții n-au. Pe noi ne-o îmbulzit lucru, munca la Mere pădurețe. Tu răzbești în scris? Ca numărul lui Sucilă Ilie, de aici din acest sat se trage și ca coleg era bonibon, dar a murit, însă ca uitare n-a picurat cu buburuzele uitării peste numele lui, ale uitării răului, ale aleluirii lui. Să se aștearnă colbul, praful uitării ! Libertate în lanțuri. Uni-s pungășiți, buzunăriți furați..., cu Pantilimon ca personaj, temerar-cutezător, cu curaj ca spărgătorii de bănci. Bizare personaje în această nuvelă (cine o fi povestitorul? Nici eu nu pot ține în memorie chiar tot Domn Savaot, adică așa ca la mușchetari: Unul pentru toți și toți pentru unul..., însă mai e la Neamul șoimăreștilor Teodor Șoimaru. Vorbe! Îmi vine în minte omule că dăm nas în nas îninte de a pușca iepurele! Cum și-o făcut el și de fapt tu? Ești un mare galant savant, om dintr-o bucată, integru. Care e viitorul meu oameni? Preotul trebuie să fie un stâlp al bisericii? Visăm ceva ce nu există, ca oameni de acțiune cu fapte?

- Nu desfințați GĂTAIA!

- Ești om de preferință/referință. Ești,un om ecchilibrat, intens în, cu sens colorat și echillibrat, ca bărbat de bărbat. Ești omul cel mai bun. Șterge fărdelegea mea! Ce faci tu e gest regesc și firesc!

- Bietul Ioanide; regia Dan Pița.

- Tu nu ești omul care să rateze, tu fiind bun. ales la ceva.

- Cu bocceluța la drum,

- Cu bocceluța ca acel Bocacio? Ce? Tu mai ești încă în China? Cu ce? În ce? Încătro cu bocceluța? Cu mine și așa n-ai griji mai puție în boceluța ta de Creangă, în lumea integră, unită și întreagă, profundă, dodoloță ca o legendă profundă și baladă, normală și morală.

- Spre casa?

- Pentru cine alergi și ce te face fericit Picuic? Tu ai temperament de luptă, de luptă dreaptă. Crede în puterea și în credința ta, provita de pe crucea lui Iisus. De ce trebuie să premiem capra vecinului? Nimeni nu poate compara:

- "Scoală gazdă din pătuț și ne dă un colăcuț / Leru-i ler!" M-am frânt de dor de dorul Iancului! (Mie nu mi-o venit vremea, să mă liniștesc). E ca lupul încolțit de câini, mai mușcă și lupii care mai mușcă și ei numa de n-ar fi o vorbă. Nunta de piatră, după scrierea lui Ion Agàrbiceanu. Vica nu avea creerul pe bigudiuri. Men-Ben, ai un alt volum pregăti,t Mere pădurețe pentru corectură?

- Sunt in concediu. O sa te anunț cand ajung și am sa-ți trimit un nou volum.

- Încotro cu boceluța, Bocacio? Ai alt volum pentru a'l corecta prof. Dan Salapa? Ai revwnit în Australia? Care e fericirea fericitule? Tu ai găsit formula celui mai iubit pământean-Iisus, de cuvinte mai presus de moarte, ca la carte frate în Duh! E loc pentru mai bine că nu ne place catastrofa, plăcându-ne pacea, minunea de bine! La megaimagine e un drept Dumnezeu! Pădurea nebună e cu Darie a lui Zaharia Stancu. La Creangă fiind nebunaticul de Nică. Războiu întârzie mult pe mulți la carte, la școală, ca să urmeze școală în Roșii de vede. Nu toate-s de scris dar Darie a lui Stancu nu-i snob că de alfel se descurcă și Despa o cheamă pe fata gazdei, o obraznică despre care zice fratele ei, zice lui Darie să n-o bage în seamă, că-i smâncită și răstită, răsfățată dar Darie e cum e mai colțos din capul lui inedit cu talent nativ și creeativ-perspectiv și obiectiv intuitiv (aici e viață trăită, viață așa cum a fost din viață și din must de adevăr și din artist, cu vaiața așa cum a fost și viața și a lui, a marelui istoric Nicolae Iorga, un om-geniu, un om cu multe în căpățâna lui, care a răzbit până la capodoperă, că un astfel de om ca Iorga, cu o cultură vastă și cu artă greu se naște. E și despre Urma, cea cu care face dragoste. O frumoasă idilă, cu îmbrățisare și acea contopire unul în altul. Eu am prins cheag în Ciubăncuța, c-așa o fost să fie, așa cum a fost la marele istoric-geniu Iorga! Cum ne întărim pe baricada Mere pădurețe?

- Mai durează pànă ajung acasă la Melborne.

- Ne temem de eșec, că nu ne permitem Ben să greșim, dând-o-n bară, la țară ca Duliu Zanfirescu cu Năstase, ideeal cu apetitul de a se îmbogăți Tănase Scatiu din/și de la lume adunate, ce ne aduci iubite maistre (cât timp ne trebuie, pentru timp, timp în Olimp și cu eficiență, apa Chițibuș cu beneficiu, zuzu, pro Zuzu, bro Ben men-Nădejde-PHONEX și cu mai puțini nitrați, mai puțini sănătoși pentru copiii? Ne întoarcem la rădăcini de stejar, în har nativ.

- A prins Doina rădăcină.

- Vrei nu vrei ai mingea, tragi în poartă.

- Pe Râul Galben,

- Tu ai prezență și asumare cu Mere pădurețe. Te pup Ben de la Blocul A, Scara C, Ap. 22

- "Mă, de ce curge apa?"

- "Îi lichidă". Vorba vine. Oamenii nu se schimbă atât de ușor. Păsărică mută-ți cuibu și te duu...

- ... CALARE PE VANATU!

- Lălăie afon, fără ureche muzicală, cum și la muzica de la pedagogică, muzica fiind eliminatoare. Care-i arihtectura unei povestiri de succes?

- Curiozitate pâna într-un final socant.

- Ieși să vezi social. Tu ai experenț ă și practică matură. În Ierusalim e război barbar.

- Ne consumăm aiurea, din nimicuri!

PR-F, dezțelenit si recoltat de Ben Todică

BEN TODICA

sâmbătă, 19 octombrie 2024

Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PĂDUREȚE TÂRZII (necorectat/necenzurat)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu