Cătălin Afrasinei
atâta vreme cât pablo
neruda a trăit
ispita cea mai mare
n-a fost ars vivendi
ci să-i dea crezământ
lui stalin din care mai rămăsese
necitit un bileţel
descoperit la moartea lui
în jiletca sovietului
suprem a nu fi atinşi
ehrenburg eisenstein
şostakovici pasternak
după care stalin şi-a
uitat memoria pe o piatră neagră
zadarnic au plâns
şcolarii din românia
îngenuncheaţi
pământeni din toate ţările
se făcură rugăciuni
despre imanenţa lucrului uriaş
al imperiului rus
ieşit din orbită în spaţiul sanguinic
al orelor care şi-au
tocit secunda valpurgică
timpul a şchiopătat
şi a stat într-un picior de mamut
spre viguroase
idealuri s-au perindat lacrimi şi morţi
şapte milioane de
morţi într-o singură noapte
probabil cea mai
nesemnificativă cifră din legea talionului
pablo neruda pe malul
mării şi-a construit o casă
a încuiat-o cu lacăte
grele să nu mai intre nici valurile
nici munţii atâţia morţi preschimbaţi în vulturi pe cerul
- tăciune
în ghearele lor duc
stelele şi lumina neagră
se împrăştie pe faţa
pământului de piatră neagră
pablo neruda
foarte mulţi ani nici
nu a crezut că mai poate ieşi din casă
părându-i-se că este
urmărit de o stafie verzuie şi roşie
aceeaşi stafie în
mărime naturală
cerându-şi dreptul la
autoritate
pablo neruda
subminată subliminală
subţire
ca lama de cuţit a
chilianului oropsit tăind o pâine neagră
mulţi ani după aceea
pablo neruda nici nu a vrut să creadă
ce i se poate
întâmpla omului muncind cu sârguinţă de ocnaş
până într-o zi când
răul a plesnit ca un neg la intrarea în mina de aur
mulţi au crezut că
fumul subţire dansând cataleptic pe faţa muritorilor sadea
e de la rîul subteran
ce desparte binele şi răul oile şi caprele
timpul se înnegreşte
şi ceea ce a fost într-adevăr
împietreşte inimile
pe lespezi din cimitire surde şi oarbe
în împărăţia tăcerii
de piatră cuvintele se resemnează
şi se reîntorc în
nefiinţa hegeliană ca - într-o patrie
de piatră neagră albă
şi neagră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu