Confesiuni despre viaţă şi artă

" Confesiuni despre viaţă şi artă "- Maestrul Beligan

-----

" M-am născut o dată cu România Mare şi sunt ombilical legat de ea. Nu e o calitate, e un minunat blestem. Am putut rezista unor ispite uluitoare. Nu m-am putut despărţi niciodată de ea. Am trăit aici mult şi pot să vă spun acum, în gura mare, că am fost necredincios regimurilor şi-ntotdeauna credincios României".

George Bernard Shaw a trăit până la vârsta de 94 de ani. Consecvent originalităţii lui, a avut grijă să-şi scrie singur epitaful. În locuinţa lui din Ayot Saint Lawrance, ghidul mi-a arătat în bibliotecă ciorna acestui epitaf. Sună aşa: "Am ştiut că dacă mă mai învârtesc mult pe aici, o să mi se întâmple şi aşa ceva".

"Am avut prilejul să-l văd pe Laurence Olivier la premiera lui Othello. Succesul a fost fulminant. Pe tot parcursul reprezentaţiilor, întreaga trupă era vrăjită de interpretarea lui şi o spunea după fiecare spectacol. Într-o seară însă, interpretarea lui a fost atât de extraordinară - a jucat mai bine decât oricând - încât, la finalul spectacolului, întreg ansamblul se rânduise de-a lungul coridorului care ducea la cabina lui şi-l aplauda frenetic. Olivier a trecut pe lângă ei fără un cuvânt şi s-a încuiat în cabină. Stupoare! 

Ce-o fi cu el?

Unul din apropiaţi bate la uşă . "Ei, ce s-a întâmplat? Deschide, te rog!" Uşa se deschide. "Nu înţeleg ce s-a întâmplat! Ai fost extraordinar, a fost cea mai mare seară a ta în acest rol!". "Ştiu, ştiu, dar tocmai de-asta sunt disperat. Fiindcă nu ştiu cum am făcut, ca să mai pot face şi altădată".

"Tolstoi i-a scris odată lui Cehov: "Piesele lui Shakespeare sunt destul de proaste, dar ale dumitale sunt şi mai rele".

În 1933, Fred Astaire dădea prima lui probă în studiourile Metro-Goldwyn-Mayer. 

Directorul studioului şi-a notat: "Nu poate juca. E cam chelios. Ştie puţin să danseze". 

Fred Astaire a păstrat toată viaţa aceasta notiţă deasupra şemineului din faimoasa lui locuinţă din Beverly Hills . Da, nu-i poţi convinge de valoarea ta în artă decât cu multă trudă!

"De la Lucia Sturdza-Bulandra am învăţat că pentru a face meseria de actor, ai nevoie, în primul rând, de o mare sănătate fizică şi morală. Trebuie, vorba lui Maiorescu, "să-ţi reziste celula". Cât priveşte talentul, ea era de părerea lui Chateaubriand, care susţinea că: "Talentul nu este altceva decât o îndelungată răbdare".

"Cum ziua de filmare era de opt ore, îşi aducea ( Alexandru Giugaru) de acasă masa de prânz, din care nu lipseau două cepe mari. "Ce faci cu cepele astea, nene Sandu?". "Pe una o mănânc acuma, iar pe cealaltă o păstrez pentru diseară, ca să-mi fac loc în tramvai".

"Sunt multe probleme care-i neliniştesc pe bieţii actori de pretutindeni.

Se ştie, de pildă, că sunt foarte superstiţioşi. Românii nu vor cu nici un chip să le spui "Succes!" în seara premierei, ci "Baftă!". Francezilor trebuie să le spui "Merde!" În Anglia, ca să îi urezi success unui actor, trebuie să îi doreşti să-şi rupă un picior: "Break a leg!". Expresia e de pe vremea lui Shakespeare. Se pare că un actor şi-a rupt piciorul şi a jucat, în ciuda fracturii, atât de bine, că a rămas celebru."

"În 1950, eram la o masă cu Dinu Ianculescu, cu Şerban Cioculescu şi Ion Barbu, la braseria de la Athenee Palace. Uşa se deschide brusc şi un june gazetar de la Scânteia se îndreaptă spre noi, debordând de entuziasm: "Aţi auzit? În curând, în Uniunea Sovietică, pâinea va fi gratis!" "Da, dar cu ce preţ!", i-a răspuns Ianculescu. Calamburul ăsta l-a costat câteva luni de puşcărie."

"Mă duceam cu regularitate să-l văd pe Ianculescu, ca să mai învăţ câte ceva de la el. La o reprezentaţie cu piesa "Blestematele fantome", sala era arhiplină şi totuşi am rămas să văd spectacolul din picioare. Un actor care juca în piesă şi s-a uitat prin gaura cortinei, îi comunică maestrului: "E şi Beligan în sală. N-a găsit loc şi stă în picioare". "În picioare? În genunchi să stea când joc eu!"

"La un moment dat, Ionesco (n.r. Eugene Ionesco) s-a retras cu mine într-un colţ al salonului şi mi-a spus: "O prietenie se leagă "a travers le travail". "Rinocerii" au fost prilejul de a ne cunoaşte şi împrieteni.

Eşti un Belanger formidabil. Peste Jean-Louis Barrault şi peste Laurence Olivier. Din păcate, nu pot declara asta ziariştilor. Sunt artişti mari, dar susceptibili. Şi eu mai am relaţii de muncă cu ei". Am păstrat acest secret cât timp Ionesco şi cei doi mari actori au fost în viaţă."

"Sunt mulţi oameni foarte bogaţi în România. Unii dintre ei nu ştiu ce să facă cu banii. Am văzut-o cu ochii mei. Ei bine, mă credeţi sau nu, n-aş da pe toţi banii lor autograful pe care autorul "Rinocerilor" mi l-a scris în româneşte : "Pentru Radu Beligan, cu o mare prietenie şi cu tot aşa de mare recunoştinţă". Şi nu aş da nici autograful lui Salvador Dali, pe care mi l-a dat el la New York , pe un superb album: "Păstrează-l bine", zice Dali. "După moartea mea, îl vei vinde la licitaţie". Ca să fiu sigur că nu o să mi-l fure cineva, l-am trimis fetei mele din Australia să mi-l păstreze."

"Agamiţă Dan danache mi-a pus cele mai mari probleme. Mi-au trebuit 140 de spectacole până să pot intra bine în acest personaj."

"În Armenia , la poalele muntelui Ararat se află un cimitir în care datele de pe cruci, dintre naştere şi moarte, însumează trei, cinci, cel mult şapte ani. Turiştii îl întreabă pe ghid dacă este un cimitir de copii. "Nu, este un cimitir de oameni mari şi aici oamenii chiar se bucură de o mare longevitate. Dar la noi există o veche tradiţie: pe cruce sunt adunate numai zilele în care ai fost fericit în viaţă". Cred că dacă aş fi obligat să mă supun acestei tradiţii, aş aduna cei şase ani petrecuţi la Teatrul de Comedie."

De ziua mea, cu prilejul împlinirii a 90 de ani, printre multele cadouri primite, s-a aflat şi unul care m-a uluit: am primit în dar o stea. Într-un colet sosit din Statele Unite, se afla documentul care atestă existent stelei care acum îmi poartă numele:

"Domnule Beligan, Alături de cel al lui Elton John sau al Sophiei Loren, al Madonnei sau al lui Tom Cruise, numele dumneavoastră a fost dat unei stele prin intermediul Oficiului Internaţional de Înregistrare a Stelelor (International Star Registry). Numele stelei dumneavoastră precum şi coordonatele ei telescopice sunt înregistrate şi păstrate în arhivele Oficiului Internaţional de Înregistrare a Stelelor din Elveţia. Aceste date sunt identice cu cele care figurează pe certificatul oficial al Oficiului Internaţional de Înregistrare a Stelelor pe care îl veţi găsi în acest colet şi care atestă că o stea a fost botezată cu numele dumneavoastră, precizând exact coordonatele ei telescopice. De asemenea, aceste date vor fi transcrise şi în următoarea ediţie a anuarului cosmic "Locul tău în Cosmos" (volumul VIII – Copyright USA). Pentru a vă localiza, căutaţi-vă constelaţia pe harta cerului stilizată, situată la începutul livretului inclus aici. Apoi folosiţi harta cea mare, care este o copie mărită a constelaţiei dumneavoastră. Locul précis unde este situată steaua dumneavoastră este încercuit cu roşu. Aşa că, de acum înainte, veţi privi cerul cu alţi ochi. Căci, prin această stea care vă este dedicată, o părticică din dumneavoastră scânteiază pe bolta cerească.

Felicitări, International Start Registry"

Nu ştiu cât adevăr ştiinţific şi câtă fantezie se află în acest cadou mirobolant, dar nu pot să nu mă gândesc la unul dintre rolurile mele dragi, al profesorului Miroiu, cel care a găsit o stea căreia îi căuta un nume. O coincidenţă care mă aruncă pe o mare plajă de vis, hrana noastră cea de toate zilele.

În ultima vreme, foarte multă lume îmi pune această întrebare stereotipă: "Care este secretul longevităţii dumneavoastră?" Când încă mai am răbdarea să le răspund, le spun că după mine, secretul biblic al longevităţii este iubirea. Cred că suntem pe pământ pentru acest lucru unic: să iubim. Repet adesea celor ce vor să mă asculte: iubiţi ce vreţi, dar iubiţi. Nimic nu e mai dezastruos decât infirmitatea inimii."

Vă mulţumesc pentru toate învăţămintele cu care dulce m-aţi împovărat de-a lungul atâtor ani. Am călătorit frumos împreună". Cum spunea minunatul meu prieten Philippe Noiret: "Dacă viaţa e o călătorie scurtă, trebuie să încercăm să o facem la clasa întâi".

A îmbătrîni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai uşor, mai liber. Într-un anumit sens eşti mai bătrîn cînd eşti tînăr si mai tînar cînd eşti bătrîn. Viaţa mea n-a fost usşară. A fost o luptă permanentă şi sper ca am ieşit învingător. Nu e o victorie strălucită, dar e o victorie confortabilă".

Cu aceste declaraţii şi-a încheiat maestrul mărturisirea făcută (de câţiva ani buni), în semiobscur, aşezat pe un jilţ, lîngă masa pe care erau aşezate zeci de file din memoriile sale, alături de un pahar cu suc de grapefruit roşu, cu whisky. În dreapta, orientat spre sală, un ceas cu pendulă a arătat publicului că timpul trece pentru oricine, chiar şi pentru spectatori.

Artistul a spus publicului o poveste cît o viaţă de om. Propria sa viaţă.

Pe 14 decembrie 2012, cu ajutorul lui Dumnezeu, a împlinit 94 de ani.

La mulţi ani, Maestre!

Amurgul secolului Beligan

Maestrul Radu Beligan

Philippe Noiret: "Dacă viaţa e o călătorie scurtă, trebuie să încercăm să o facem la clasa întâi".

Cata dreptate are Maestrul Beligan!

"A imbatrani, doamnelor si domnilor, este contrariul a ceea ce se crede in mod curent.

In tinerete, la vremea cand nu ti-ai definit inca optiunile esti impovarat de greutatea traditiei si a adevarurilor cu care ai fost indoctrinat.

Tanar fiind, crezi in ideile raspandite, in cele care alearga pe toate drumurile, esti gata sa aderi la tot si la toate. Cari in spinarea ta greutatea familiei, a traditiei, a grupului din care faci parte, a societatii.

In ceea ce ma priveste, am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de toate aceste poveri.

A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute.

Inseamna a deveni mai usor, mai liber, intr-un anumit sens, esti mai tanar cand esti batran si mai batran cand esti tanar. Avea dreptate Picasso cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar."

Radu Beligan

ÎNTRU LUMINOS

curat şi luminat adevăr am frământat

ÎNTRU LUMINOS DE IISUS HRISTOS

Bob cu bob îmi zidesc ca Manole

ommenesc în firesc cu bine zilele

că ceea ce--n iubire am semanat

în curat şi luminat e de secerat,şi am adunat

şi pâine proaspătă duh de adevăr am frământat pentru țară şi neam

strălucire -n simetrie de luceafăr luminat

Eminescu în zor cu spor de dor

cu dragoste-amor cutezător

de frământat alut întru rost şi folos de popor

pâine pentru lucrător cu falnic viitor

de România ce-şi ară glia cu sinfonia

prin care Enescu cu arcuşul pe vioară

e ciocârlia veste bună ,vesteste -poveste veche strămoşească fără pereche

omenească bunăoară că-n iesle naşte o fecioară,

o nouă primăvară Brâncuşi cu povară

de roadă despovorată-n toamnă

pentru a trece la curți de dragoste şi dor

de eterna iarnă fără pagubă să dea cu primăvara-n primăvară

la colț de iarbă ispravă,treabă cu a cerului slavă

culeasă-n toamnă până fruza cu soarele-n fotosinteză n-o să cadă

clocotită,pârguită,nemurită de baladă,

de vară,de muta legendă cu lebădă

întru luminos de Iisus Hristos,

aluat vârtos de pâine ce se coace de zor

în cuptor -cocător în spor ziua bună cunoscându-se de dimineață

femeia fiind în piciare rochie creață la izvor,

cu rufele la râu ori cu secerea-n holdă de grâu s-aleagă întuneric-neghină din lumină

de pe fața de grădină cu roindă stupină

cu albină în preplin de hărnicie -polenizare

întru binecuvântare România profundă-mare ori alăptând pruncul conştiință şi ştință

pe brață mândră de neamul ei,de propria ei țară

care-n ciudă la alții România e mare profundă tainică în firesc şi omenesc şi o să facă apa vie

în veşnică primenire şi pomenire candidată la fericire

în propria matcă mare şi profundă lapte şi miere cu artă

o să se facă ca torsul de tort din furcă nemurită în baladă ,

c-aşa-i de la Dumnezeu rânduit iubire cu bine , cu ştire

în ceea ce se cuvine iubire pentru celalalt-

munte de noblețe sufletească în minte din minte pâine fierbinte- munte cât un munte de înalt.

 

PAVEL RĂTUNDEANUFERGHETE

c-aşa-i de la Dumnezeu rânduit

Create masterful Episodic structures

VIATA E UN JOC 6

VIATA E UN JOC 6

Florence Schovel - Shin

Capitolul VI

ARUNCAREA POVERII

IMPRESIONAREA SUBCONSTIENTULUI

"Lasa soarta in mina Domnului". Cind omul cunoaste puterea lui proprie si a infaptuirii mintii lui, caut drumul cel mai usor si mai rapid, pentru a impresiona subconstientul in bine, pentru ca numai intelegerea intelectuala a adevarului nu aduce rezultate. In cazul meu propriu, am gasit ca cea mai usoara cale este aceea de a "arunca povara". Un metafizician a explicat odata aceasta, astfel: "Ceea ce face ca un lucru sa fie greu este gravitatea si daca o piatra ar putea fi ridicata in afara cimpului de gravitatie, in ea nu ar mai exista greutate". Acest lucru il afirma, metaforic, Isus: "Jugul meu este bun si povara mea este usoara." El a depasit vibratiile lumii, traind in lumea cu patru dimensiuni unde este numai perfectiune, abundenta, viata si bucurie. El a spus: "Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si eu va voi odihni!" "Luati jugul meu asupra voastra fiindca jugul meu este usor si povara este usoara".

Ni se spune, de asemenea, in Psalmul 54: "Lasa soarta ta in seama Domnului!". In multe pasaje din Biblie ni se spune ca batalia este a lui Dumnezeu si nu a omului, ca omul trebuie sa stea intotdeauna linistit ca sa vada "mintuirea" lui Dumnezeu. Asta arata ca mintea supraconstienta sau chiar Christ dinlauntru este comandantul care conduce batalia omului si usureaza povara lui. Se vede ca omul violeaza legea ducind el povara, ca o povara este un gind advers, acesta la rindul lui fiind inradacinat in subconstient. Pare aproape imposibil a afla un drum prin care sa poti dirija subconstientul prin constient (sau minte rationala), intelect; daca mintea rationala este limitata in conceptia ei si este plina de indoiala si frica. Cit de pozitiv pare atunci sa arunci povara in mintea supraconstienta (sau Christ dinlauntru) unde ea devine "usoara" sau se dizolva in "nimicnicia originala".

O femeie, intr-o urgenta mare de bani, a facut afirmatia: "Arunc povara lipsei lui Christ dinlauntrul meu si eu merg spre abundenta". Credinta in lipsuri era povara ei si cind a trecut-o lui Christos dinlauntrul ei, supraconstientul a inundat constientul cu credinta in belsug, toate acestea avind ca rezultat o avalansa de bunuri. Noi citim: "Christ din tine este speranta gloriei".

Alt exemplu; una din studentele mele a capatat, cadou, un pian, dar ca sa-l poata duce acasa trebuia sa-l mute pe cel vechi, fiindca in locuinta ei nu incapeau amindoua. Dorea sa-l pastreze pe cel vechi si nu stia unde sa-l duca. Era disperata caci noul pian trebuia sa soseasca si nu avea deloc unde sa-l puna. Atunci i-a venita sa spuna mereu: "Arunc aceasta povara lui Christ dinlauntrul meu si sunt libera". Citeva minute mai tirziu primeste un telefon de la o prietena care o intreaba daca ii poate inchiria pianul ei cel vechi si asa el a putut fi mutat din locuinta exact cu citeva minute mai devreme de sosirea celuilalt. Cunosteam o femeie a carei povara era minia: "Arunc povara miniei mele lui Christ dinlauntrul meu si sunt libera sa fiu blinda, armonioasa si fericita". Atotputernicul supraconstient a inundat subconstientul cu dragoste si intreaga ei viata s-a schimbat. De ani de zile, minia o tinea intr-o stare de neliniste si intemnitase sufletul ei. Afirmatiile trebuia facute fara incetare ceasuri intregi, incet sau tare, linistit sau calm, dar cu hotarire. De multe ori am comparat acest proces cu desumflarea unei armonici; noi insine trebuie sa ne desumflam prin cuvintul rostit.

Am remarcat ca prin "aruncarea poverii" lucrurile apar mai clar intr-un interval de timp mai scurt. E imposibil sa ai o viziune clara daca mintea carnala e linistita. Indoiala si frica otravesc mintea si corpul; imaginatia este lasata sa rataceasca in voie, atragind dezastre si boli. Repetind cu tarie afirmatia "Arunc povara aceasta lui Christ dinlauntrul meu si ma eliberez de ea", viziunea se clarifica si trezeste un simtamint de usurare si, mai devreme sau mai tirziu, apare manifestarea binelui, fie in sanatate, fericire sau avere. O studenta mi-a cerut sa-i explic "intunecimea dinaintea zorilor". M-am referit intr-un capitol precedent ca, adesea, inaintea unei mari realizari, ceva pare sa mearga rau, adinci deprimari incearca constiinta. Din subconstient se ridica indoiala si frica generatiilor trecute. Acestea, rasarind la suprafata, ca niste ramasite, trebuiesc gonite. Aici trebuiesc lovite timbalele asa cum au facut odinioara biblicii, a da multumire ca totul e salvat chiar atunci cind pare inconjurat de dusmani (lipsuri sau boala). Studenta a continuat: "Cit de mult trebuie sa raminem in intuneric?". I-am raspuns: "Pina o sa poti vedea in intuneric si aruncind povara, poti vedea in intuneric". Credinta activa este esentiala in impregnarea subconstientului. "Credinta fara actiune este moarta". Aceasta voi incerca sa explic aici. Isus a aratat credinta activa cind a poruncit multii sa sada inainte si a multumi pentru piine si peste. Credinta activa este podul peste care trecem in Tara Fagaduintei. Exemplu; dintr-o neintelegere o femeie a fost separata de sotul ei pe care il iubea cu pasiune. El a refuzat orice incercare de impacare si nu voia sa comunice cu ea pe nici o cale. Ajungind sa cunoasca legea spirituala, cu inca aparenta de separare, facea afirmatia: Exista asemenea suparari in Mintea Divina, totusi nu pot fi despartite de dragoste si de tovarasul care este al meu prin drept divin. Ea dovedea credinta activa, asezind pentru el un loc in fiecare zi la masa, impingind astfel subconstientul la reintoarcerea lui. A trecut un an, femeia nu a sovait in credinta ei si, intr-o zi, el s-a intors.

Subconstientul este adesea impresionat prin muzica. Muzica are o calitate multidimensionala si sloboade sufletul din inchisoare. Ea face posibile si usor de indeplinit lucrarile cele mai extraordinare. Aveam o prietena care folosea zilnic armonia ei in acest scop. Compunea in armonia perfecta, eliberind, astfel, imaginatia. Alta, dansa pe cind facea afirmatiile ei. Ritmul, armonia muzicii, miscarile incarca cuvintele cu puterea uluitoare. Trebuie, de asemenea, sa-ti amintesti a nu irosi ziua cu lucruri "mici".

Invariabilul, inaintea unei indepliniri (realizari), apare ca "somnul pamintului". Inainte ca Columb sa fi descoperit America, el a vazut ramuri si pasari , ceea ce i-a aratat ca pamintul este aproape. Asa este si o realizare, numai ca, de cele mai multe ori, noi consideram semnul o realizare, insasi prin aceasta fiind amagiti.

O femeie a spus "cuvintul" pentru o garnitura de farfurii si nu mult dupa aceea, o prietena i-a adus o farfurie veche si crapata. A venit la mine si mi-a spus: "Uite, am spus cuvintul pentru o garnitura de farfurii si tot ce am primit a fost o farfurie crapata!". "Farfuria aceasta a fost numai un semn al pamintului; asta dovedeste ca farfuriile tale sunt pe drum!". Farfuria era "pasarile" si "ramurile", si, intr-adevar, putin dupa aceea, a venit serviciul dorit. Crezind in mod continuu, impresionezi subconstientul. Daca omul isi inchipuie ca e bogat si are succes, la timpul potrivit, "va recolta". Copiii sunt intotdeauna increzatori si, cine nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra in ea". Cunosteam o femeie care era foarte saraca, dar niciodata nu manifesta aceasta simtire a saraciei. Capata cite o mica suma de bani de prietenii ei mai bogati, acestia cautind mereu sa-i aminteasca cit e de saraca si ca trebuie sa faca economii. Dar ea, fara sa se sinchiseasca, isi cheltuia banii, fie pe o palarie, fie pe un cadou si era intr-o incintatoare stare mentala. Gindurile ei erau mereu concentrate spre o imbracaminte frumoasa, spre inele si lucruri, fara nici o alta preocupare. Traia intr-o lume a minunilor si numai bogatiile i se pareau reale. Ea s-a maritat cu un om bogat si astfel totul a devenit realitate. Nu stiu daca omul acela a fost "alegerea divina" dar bogatia, trebuia sa se manifeste in viata ei, asa cum ea, singura, si-a imaginat-o.

Nu exista pace sau fericire pentru om pina ce nu si-a nimicit toata frica din subconstient. Frica este energie gresit dirijata care trebuie transmutata in credinta. Isus a spus: "De ce va temeti, o, voi necredinciosilor?". Toate lucrurile sunt cu putinta celor credinciosi. Am fost adesea intrebata, ce fac pentru a scapa de frica. Am raspuns: "Ma apropii cit mai tare de lucrul care ma framinta, de care mi-e frica". Apropiindu-te de leu, el va dispare, fugind de el, el fuge dupa tine. Am aratat in capitolele trecute ca Leul Lipsei dispare cind individul cheltuieste banii fara frica, aratind credinta ca Dumnezeu este averea lui si deci averea lui este sigura.

Multi dintre studentii mei au iesit din strimtoarea saraciei, acum fiind bine salarizati, prin distrugerea fricii de a pierde banii de chirie. Subconstientul trebuie impresionat ca Dumnezeu este "donatorul" si "Darul". O afirmatie splendida, este aceasta: "Multumesc acum lui Dumnezeu - donator pentru Dumnezeu - darul". Omul s-a separat de atita vreme de binele si de avutul sau prin aceste ginduri de separare si lipsa; uneori are nevoie de dinamica pentru a dizloca aceste idei false ale subconstientului, dinamita corespunzind unei situatii mult mai bune. Trebuie sa veghezi singur, continuu, pentru a descoperi daca motivele actiunii sunt bazate pe frica sau pe credinta. "Alege azi pe cine vrei sa servesti: frica sau credinta?" Frica are ca obiect personalitatea. Acum, nu trebuie sa eviti oamenii de care te temi, fii bucuros cind ii intilnesti, ei insisi vor forma veriga de aur in lantul tau "bine" sau vor disparea  armonios din drumul tau. Altii se tem de boli sau de microbi. Trebuie sa fie fara de frica, de nezdruncinat, chiar si intr-un astfel de loc, vei fi imun. Germenii se pot contacta numai cind vibrezi la aceeasi inaltime cu ei. Prin frica, vibratiile omului isi micsoreaza frecventa pina la nivelul foarte jos atins de microbi. Chiar boala incarcata de germeni este produsul mintii carnale, asa ca... toate gindurile trebuie sa fie obiective. Germenii nu exista in Mintea Divina, ei sunt produsul imaginatiei desarte a omului. In "Sciteierea Ochiului" eliberarea omului va veni cind acesta va realiza ca nu exista putere in rau. "Lumea materiala va trece si va ramine lumea cu patru dimensiuni / lumea minunilor / care se va manifesta". "Si am vazut un cer si un pamint nou, moartea nu va mai fi, nici plingere, nici strigate, nici dureri nu vor mai fi, caci cele dintii au trecut".

Va urma