Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XV(2016), nr. 331(1 –15 August)
Dragii mei enoriași!
Titanicul
vremii noastre. La începutul veacului trecut, mai
precis în anul 1912, s-a construit cel mai mare vapor cunoscut până atunci. I
s-a dat numele ,,Titanic”. El era proiectat să traverseze Oceanul Atlantic și
să transporte pasageri și mărfuri între Europa și America. Când l-a văzut
lansat la apă, proprietarul lui a exclamat: ,,Nici Dumnezeu nu-l poate
scufunda!” Și Titanicul a îmbarcat 2.228 de persoane, cantități imense de
mărfuri și a pornit la drum. Avea în el camere de locuit ca la hotel,
restaurante, săli de spectacole, orchestre, ofițeri, marinari, bucătari,
hamali, lume de toate categoriile sociale. Unii duceau cu ei bani și bijuterii,
alții stocuri mari de mărfuri, alții doar speranțe într-o viață mai bună.
Într-o noapte neagră ca smoala, când pe ,,Titanic” petrecerea era în toi,
vaporul s-a izbit de un sloi mare de gheață, ce plutea fără țintă. O spărtură
în pântecele vasului a fost de ajuns, ca apa să dea năvală. Toate strădaniile
marinarilor de a astupa gaura din peretele vaporului au rămas neputincioase.
Șuvoiul de apă a umplut magaziile imense, înnecând oameni și mărfuri, ridicându-se
tot mai sus. Cele câteva bărci de salvare au fost insuficiente pentru mulțimea
de pasageri și marinari. În apele reci, amestecate cu sloiuri de gheață, au
murit 1.514 oameni. Câțiva au reușit să
se salveze fie cu ajutorul bărcilor de salvare, fie cu ajutorul scândurilor ce
pluteau deasupra apelor.
Îmi amintesc mereu de această nenorocire, de
câte ori văd cum forțe uriașe din umbră uneltesc în fel și chip împotriva
Bisericii lui Hristos. O fac de două mii de ani, dar în ultima vreme lupta s-a
intensificat, fiindcă și mijloacele și metodele s-au diversificat. În prim plan
este descreștinarea bătrânului continent european. Două milenii de creștinism
trebuie măturate din conștiința celor aproape trei sferturi de miliard de
locuitori europeni. Ținta ar fi apoi continetul american, dar acolo lucrurile
sunt mult mai simple, fiindcă religia creștină are rădăcini superficiale. Aici,
în Europa, lupta este cea mai grea și ea a început demult, pe mai multe
planuri. Menționăm:
-
Islamizarea treptată a Europei,
prin introducerea unui număr cât mai mare de musulmani pe continent. Aceștia au
misiunea de a înlocui populația băștinașă, îmbătrânită, cu o natalitate foarte
mică. Statisticile vorbesc că în prezent sunt în Europa 80 milioane de
musulmani, în 2020 vor fi 160 milioane, iar în 2050 jumătate din populația
europeană va fi de musulmani. Sunt numeroase orașe mari ruropene, în care sunt
cartiere întregi ocupate de musulmani, cartiere în care nu au acces nici
mașinile poliției, salvării sau pompierilor. Ei își fac legea și nimeni n-are
voie să intervină. În unele zone/orașe sunt atât de mulți, încât au reușit
să-și impună reprezentanți în parlamente. Astăzi Londra are primar musulman!
Franța și Belgia sunt țările cele dintâi
vizate ca să fie islamizate în următorii ani. Pentru a avea mai mult succes în
această lucrare, musulmanii recurg la acte de o cruzime greu de imaginat și de
neînțeles pentru europeanul veacului XXI! Atentate teroriste, masacre în masă
ori în particular, amenințări de tot felul, așa încât teroarea să cuprindă
ușor-ușor pe localnici;
-
Provocarea de conflicte și chiar războaie
între popoarele europene creștine, după vchiul principiu ,,divide et impera”(împarte
și stăpânește). Situația deosebit de critică în care se află stabilitatea
europeană, face ca să se simtă miros de praf de pușcă în această zonă. Cu cât
tensiunile politice și militare vor fi mai mari între statele creștine, cu atât
terenul propice proliferării noilor
intruși va fi mai larg. Războiul dintre Rusia și Ucraina, situația
foarte încordată de la Marea Neagră sau de la Marea Nordului, degringolada din
Turcia, sunt doar câteva puncte fierbiniți ale continentului.
-
Menținerea războielor în Orientul
Apropiat, pentru a determina cât mai mulți musulmani să emigreze spre Europa.
-
Promovarea prin orice metode și
mijloace a unor minorități, în detrimentul majorității; impunerea unor practici
și mentalități străine culturii,
moralității, religiei și filozofiei de viață a societății tradiționale europene, sub pretextul
modernismului. Am menționa în acest sens homosexualii, lesbienele, pedofilii,
sectele religioase etc.;
-
Promovarea unui învățământ cât mai
superficial, în care patriotismul să fie desconsiderat, hulit, socotit o
caracteristică a trecutului, o gândire învechită, perimată;
-
Sărăcirea statelor europene prin
jocuri de piață și de valori monetare, încurajarea împrumuturilor astronomice,
pentru a le oprima orice posibilitate de a-și apăra resursele naturale și de a
le folosi în interes propriu; încurajarea emigrărilor masive sub pretextul
câștigurilor mai rentabile în străinătate; ștergerea granițelor între state și
a ideii de apartenență la un popor anume; promovarea ideii de globalizare.
Un
pericol important în calea împlinirii acestor deziderate îl constituie
creștinismul. Această religie apără până la martiriu valori religios-morale și
este reprezentată, deocamdată, de majoritatea europenilor. Tocmai de aceea
trebuie eliminată cu orice preț. Un plan diabolic este pus la punct în această
perioadă, pe lângă alte multe metode prin care forțele răului susțin războiul
împotriva Bisericii lui Hristos. Este vorba de un program, care va elimina
automat de pe internet tot ceea ce privește creștinismul: scris, imagine,
sunet. În felul acesta, generațiile tinere, dar și toți utilizatorii de
internet vor fi lipsiți de orice informație privind creștinismul, de orice
imagini religios-creștine, de orice cântări
creștine. Vor fi lipsiți de orice luări de poziție pentru apărarea
creștinismului. Nu același lucru se aplică și celorlalte religii. De ele nu se
vorbește nimic.
Începuturile unui asemenea plan criminal sunt
semnalate încă înainte de al doilea război mondial, părintele său fiind un
oarecare Richard Coudenhove Kalergi(1894-1972). Din păcate, și-a găsit adepți
în rândurile oamenilor politici cu putere de decizie la nivel mondial. Se pare
că, mai mult ca oricând, planul acesta este bine pus la punct și ar avea, după
cum zic susținătorii lui, toate șansele
să fie implementat. Fondatorul lui ar putea spune, asemenea constructorului
Titanicului de la începutul veacului trecut: ,,Nici Dumnezeu nu-i va putea sta
împotrivă!” Până la urmă s-a văzut!
Aș reține doar cuvintele Mântuitorului ,,voi zidi Biserica Mea și nici porțile
iadului nu o vor nimici pe ea!” Dacă
El a zis așa, nu pot să-l cred pe Kalergi și pe adepții lui. Nu pot! Asta e!
*
Sfaturi părintești. Din cartea
Părintelui Arsenie Boca, Cărarea
împărăției, mai spicuim un fragment: ,,UN
RĂSPUNS FIOROS. Un învăţător întâlni un copil pe drum. Copilul era mic, nu
venise la vremea de şcoală şi nu ieşise printre oameni. ,,- Al cui eşti tu?” ,,- Al dracului”, - răspunse copilul.
Învăţătorul încremeni. ,,- Cum te cheamă?”
,,- Satana!” ,,- De unde vii?” ,,- Din iad!”
Învăţătorul
cercetă obârşia acestui răspuns fioros şi află următoarele:
Mama
copilului se certa foarte des cu tatăl lui, care era beţiv, şi-i zicea: ,,- Ce-i,
drace, iar ai venit beat pe capul meu?” La asta, tatăl holba ochii, încleşta
pumnii, şi-un potop de înjurături îi ieşea pe gură. Copilul fugea speriat,
plângând, în braţele mamei, dar mamă-sa îl alunga, zicând: ,,- Fugi, satano, nu
mă mai năcăji şi tu în iadul ăsta de casă!”
De aici a
învăţat copilul, că pe tată-său îl cheamă ,,dracul”, pe el ,,satana” şi că ei
toţi trăiesc ,,în iad!”
*
Pricesne. În
preajma Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, redăm mai jos câteva pricesne
interpretate de Pr. Ovidiu Ciprian
Martiș, Georgiana Chrobatiuc și Pr. Marius Ciprian Pop:
Ajută-ne, Măicuță!
,,Trâmbița va suna tare
De la munte pân-la
mare!
Ajută-ne , Măicuță,
Să ne rugăm mereu,
Să credem totdeauna,
Că este Dumnezeu.
Vii și cei din morminte
Cu toți vor sta
înainte!
Ajută-ne , Măicuță,
Să ne rugăm mereu,
Să credem totdeauna,
Că este Dumnezeu.
Așteptând cu mult fior
Pe-al lumii judecător,
Ajută-ne, Măicuță,
Să ne rugăm mereu
Să credem totdeauna,
Că este Diumnezeu.
Și vom cugeta în sine,
Doamne ce va fi cu
mine,
Ajută-ne, Măicuță,
Să ne rugăm mereu,
Să credem totdeauna,
Că este Dumnezeu.
De-am făcut bine sau
rău,
Azi toate le aud eu!
Ajută-ne, Măicuță,
Să ne rugăm mereu,
Să credem totdeauna
Că este Dumnezeu!
Ție, Maică,-ți cer!
Lacrimile-mi curg pe față
Cu păreri de rău,
Supărat-am în viață
Rău pe Dumnezeu!
Ție, Maică,-ți cer,
Nu lăsa să pier,
Du-mă sus la Fiul Tău
Și la Dumnezeu!
Dacă drumul vieții mele
Va fi foarte greu,
Să-mi întinzi în zile grele,
Maică, brațul tău!
Ție, Maică,-ți cer,
Nu lăsa să pier,
Du-mă sus la Fiul Tău
Și la Dumnezeu!
Când în clipele din urmă
Domnul ne-a chema,
Roagă-L să ne izbăvească
De durerea grea.
Ție, Maică,-ți cer,
Nu lăsa să pier,
Du-mă sus la Fiul Tău
Și la Dumnezeu!
Maica cerului
Maica cerului,
Nădejdea poporului,
Sfântă Marie,
Pentru noi roagă-te!
Atunci pe neașteptate,
Toate vor fi dătinate,
Maica cerului,
Nădejdea poporului,
Sfântă Marie,
Pentru noi roagă-te!
Și lumeasca pomenire
Va privi la înălțime.
Maica cerului,
Nădejdea poporului,
Sfântă Marie,
Pentru noi roagă-te!
Văzând norii luminați
În mulți sfinți înconjurați,
Maica cerului,
Nădejdea poporului,
Sfântă Marie,
Pentru noi roagă-te!
Pe care cu-nfiorare
Va veni judele mare,
Maica cerului,
Nădejdea poporului,
Sfântă Marie,
Pentru noi roagă-te!
De sfinți îngeri însoțit,
Ca un Domn ceresc mărit,
Maica cerului,
Nădejdea poporului,
Sfântă Marie,
Pentru noi roagă-te!
*
Dreptatea
lui Cuza. Puțin a stat la cârma
țării marele domnitor(1859-1866), dar a lăsat urme de neșters în conștiința
poporului român. Eram elev, când mi-a căzut în mână un volum impresionant, care
cuprindea legende legate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Multe dintre ele
mi-au rămas întipărite în minte și în suflet și-mi amintesc de ele de câte ori
văd sau trăiesc câte o situație
asemănătoare.
Într-o seară, pe un post de
televiziune foarte vizionat, o fetiță de școală primară pleda cu inteligență
pentru eliberarea mamei sale din pușcărie. Aceasta furase dintr-un magazin o
bucată de cârnat, fiindcă nu avea bani să cumpere, iar seara trebuia să-i pună
ceva pe masă fetei. Fusese prinsă, judecată la urgență și condamnată la trei
ani cu executare. Era impresionantă pledoaria fetiței pentru eliberarea mamei.
Ea își punea speranța în Dumnezeu și în
președintele țării. Redactorul i-a pus la dispoziție hârtie și condei și a
ajutat-o să redacteze cererea către președintele țării de grațiere a mamei
întemnițate. Nu știu dacă s-a rezolvat problema sau nu, dar un caz asemănător
s-a petrecut și în vremea lui Cuza.
Într-o zi, Alexandru Ioan Cuza a
făcut o inspecție la o pușcărie. Toți pușcăriașii au fost aliniați și
domnitorul a trecut pe la fiecare și l-a întrebat cum îl cheamă și de ce a fost
condamnat. Fiecare susținea că a fost condamnat pe nedrept, că s-au folosit
martori și probe false, că totul a fost o uneltire sau răzbunare etc. Ultimul
din șir era un amărât zdrențăros. Se vedea că este om de la țară, necăjit. Cuza
l-a întrebat și pe el: ,, - Dar dumneata de ce ești condamnat? Tot nevinovat?”
Omul a dat din cap și a spus: ,, - Nu, Doamne, pe drept sunt condamnat! Am
furat o traistă de porumbi de la boier, ca să-i fierb și să dau la cei cinci copii
mâncare! Nu aveam altceva să le dau și de două zile nu mâncaseră nimic. M-au
condamnat la trei ani, dar pe drept!” Cuza a izbucnit ca un vulcan: ,, -
Domnule comandant! Cum vă permiteți să țineți aici, în pușcărie, un hoț între
atâția oameni cinstiți? Ieși afară, banditule! Ia de la mine o pungă de galbeni
și să nu te mai prind pe aici câte zile vei avea! Aici, după cum se vede, sunt
numai oameni cinstiți și nevinovați, nu hoți ca tine!” Și omul a ieșit pe
poartă, îmbrâncit de gardieni.
Astăzi, o fetiță încerca să obțină
grațierea de la Domnul Klaus Iohannis pentru mama sa, condamnată la trei ani
pentru o bucată de cârnat. Cu oarecare timp în urmă, o bătrână din Banat de
peste 80 ani era la pușcărie iar pentru trei ani, fiindcă un nepot îi legase un
reșou la firul de curent, de la tabloul de siguranțe, deci înainte de contor,
pentru ca să se dezmorțească și ea, fiind vreme grea de iarnă! Nu e ușor să dai
o grațiere într-o asemenea situație! Nu este ușor, fiindcă nu mai sunt oameni
,,cinstiți” în pușcărie, ca pe vremea lui Cuza. Pe aceștia îi vezi la plajă la
Marea Neagră, Marea Egee, Insulele Caraibe, în cazinouri, restaurante, la munte
și-n alte asemenea locuri de destindere și distracție. Îi vezi la televizor
dând lecții de moralitate națiunii sau chiar la tribuna parlamentului propunând
legi pentru popor! Asta în ciuda faptului că au condamnări grele pentru sute de
milioane de euro delapidate sau luate ca
mită, pentru suprafețe imense de teren sau de pădure vândute pe sub tejghea,
pentru înstrăinarea unor bogății ale țării, pentru multe alte fapte penale și
tot felul de matrapazlâcuri.
Cât de mult a evoluat justiția,
domʹle, în o sută cincizeci de ani! Păi, nu?
*
File de jurnal - nov. 1981(IV). ,,Sâmbătă au început lucrările sesiunii. Când
m-am dus cu Domnul Medan la Casa de Cultură a Tineretului, ne-a întâmpinat Doamna
Maria Bucătaru, directoarea Muzeului Județean. Îl cunoștea bine pe Domnul
Medan. Când a aflat cine sunt, a exclamat surprinsă: ,,- Vai, Domnule S., noi
am crezut că sunteți vreun bătrânel pensionar, care, îngrozit de capriciile
soției, ar vrea să mai plece în lume! Când acolo, uite ce bătrânel ne apare
acum. Păi, dumneata vei fi colaboratorul nostru multă vreme!” E o femeie de
vreo 45 de ani, bine legată, blondă, o femeie care mai păstrează încă
trăsăturile frumuseții.
La
deschiderea festivă a prezidat Domnul Iulian Antonescu, director la Consiliul
Culturii și câteva organe ale puterii locale. Domnul Antonescu, un tip gras,
rotofei, cu multe ticuri nervoase faciale, ironic, trecând fulgerător de la
zâmbet la încruntare, foarte adesea teatral, a vorbit frumos despre rolul
muzeelor ca prezență activă în viața spirituală a poporului. A pledat insistent
pentru menținerea caselor memoriale.
La acest
simpozion a venit și Părintele Dumitru Bălașa de la Drăgășani. Venise spre
dimineață. Era obosit, dar bucuria de a mai participa i se citea pe față cu
prisosință. Dintre vorbitorii de la lucrările în plen, am remarcat comunicarea
Domnului Agrigoroaiei. În orice caz, Universitatea ,,Al. I. Cuza” și Institutul
,,A. D. Xenopol” din Iași, prin reprezentanții lor, nu m-au mulțumit. Figuri
tinere, șterse, dogmatiste, ținându-se de buche, fără respirația largă a
oratorului stăpân pe materia sa.
Am
luat masa la cantina partidului. Am fost la masă cu Părintele Bălașa, Domnul
Prof. Virgil Medan și Domnul Constantin Stihi-Boss de la Biblioteca Academiei
din București. Domnul Stihi este un om citit, o adevărată enciclopedie, dar ca
individ lasă de dorit(…).
După-amiază, lucrările s-au desfășurat pe secțiuni. Fiindcă nu se
prezentaseră toți cei înscriși, s-a dat cuvântul și celor programați pentru
duminică, 22 nov. La câteva comnicări a participat și Domnul Iulian Antonescu,
apoi, când și-a dat seama că devine ridicol prin permanenta sa dormitare,
moțăială și indiferență, a plecat ,,doar pentru o clipă, pentru suflețelul
meu!” S-a reîntors când se citea ultima
comunicare. La sfârșit, a afirmat cu tupeu: ,,Vă sunt îndatorat! M-ați
delectat! Vă asigur că 108 kg ale trupului meu au vibrat de noutatea
informației și competența documentației dvs.!”
Eu am prezentat comunicarea Mesajul operei istorice în context
politico-social după concepția lui Nicolae Iorga. N-am putut citi decât
câteva pagini, după care am vorbit liber. Domnul Prof. Iosif Naghiu s-a ridicat
și și-a exprimat admirația că un tânăr venit de pe cine știe ce meleaguri le-a
prezentat o lucrare muncită și competentă despre N. Iorga. În finalul
aprecierilor m-a rugat să spun în ce domeniu lucrez. Am spus cu voce tare, spre
surpriza celor din sală: ,,-Sunt preot! Sunt popă de la țară, domnule!” De
atunci m-am bucurat de o atenție deosebită din partea tuturor, de parcă aș fi
fost de-al lor dintotdeauna(…).”
*
Evadarea.
Veneam de la Constanța cu trenul. În
compartimentul în care mă aflam eu au venit și trei doamne din București. După
cum le-am citit eu pe față, erau demult trecute de șaptezeci de ani. Erau de o
bucurie rar întâlnită. Parcă erau niște fetițe de școală primară, care au luat
vacanță după o perioadă grea. Povesteau
tot felul de întâmplări, descriau până în cele mai mici detalii locurile pe
care le vizitaseră de la Mangalia până la Eforie Nord. Petrecuseră trei zile pe
litoral, dormiseră la hotel, umblaseră cu taxiul sau pe jos. Multe locuri
ținuseră morțiș să le vadă, fiindcă acolo fuseseră cu o jumătate de veac în
urmă, pe vremea când fuseseră și dânsele tinere…
Doamnele își aminteau și de
escapadele pe care le făcuseră în verile trecute. Cu un an în urmă urcaseră în
tren la Brașov, ca să vină la București, dar, neatente, se treziseră în Arad.
Era motiv de mare haz această întâmplare și altele asemenea.
După o vreme, cu cât ne
apropiam de București, doamnele deveneau
mai triste, mai rezervate. Au început să se plângă de copii, de nedreptățile ce
le fac aceștia în fiecare zi, de bădărăniile lor, de facturi, de datorii, de
viață, de bătrânețe etc. Așa am aflat și eu, că dânsele sustrag din pensii câte
puțin în fiecare lună, ca să nu sesizeze copiii, iar vara, iarăși fără știrea acestora,
își iau lumea în cap și pleacă în țară, de fiecare dată în altă zonă, ca să se
distreze și să revadă locurile pe unde umblaseră în tinerețe.
Când mai aveam ca o oră până în
București, a sunat telefonul uneia. A devenit foarte sobră și a deschis telefonul.
Era fiul ei. O întreba dacă mai are de gând să mai stea mult la doamna X, adică
la una dintre celelalte două. I-a răspuns tristă: ,, - Nicule, mamă, numai ce
plecă preotul de la parastas. Întârzie aproape două ore. Mai rămân și eu o oră
sau două, s-o ajut să strângă masa, să spele vasele, că n-are cine s-o ajute,
mamă! Știi cum o persecută fie-sa și o lasă cu toate greutățile! Să nu vii după
mine, că eu cum termin găsesc ceva și vin acasă la voi!” A închis telefonul și
toate au izbucnit într-un hohot de râs. Plecaseră de acasă în urmă cu trei zile
și fiecare spusese copiilor, că se duce la una dintre celelalte două, ca s-o
ajute să facă curățenie, să gătească și să aranjeze un parastas. Din când în
când mai dăduseră telefon, ca să le spună în ce stadiu sunt pregătirile pentru
parastas.
Pentru trei zile, femeile acelea
evadaseră de acasă, așa cum făceau în fiecare vară. Era secretul vieții lor,
bucuria pe care și-o ofereau la un an o dată, bucurie pe care nu le-ar fi dat-o
nimeni altfel!
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva
ajutoare și donații, astfel: Doamna Dr.
Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG), Doamna Antonescu Mădălina din București, Doamna Minune Leanca dinTimișoara, fiică a satului Malovăț, Domnul Boncioc Mircea din Italia, fiu
al satului Malovăț, Doamna Deatcu
Viorica din Tr. Severin: câte 100
lei; Doamna Bora Elisabeta și Doamna
Filip Cornelia, amândouă din Tr. Severin: câte 50 lei;
Domnul
Șeitan Nicolae din Bârda a donat 50 lei pentru lucrările efectuate la biserică.
Domnul Sfetcu Dumitru(Tricu) a construit porți metalice la
cimitirul din Bârda în valoare de 3.000
lei.
Doamna
Baltac Lida a mai adăugat la contribuția de cult 132 lei, totalizând până acum 247 lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
Au fost, de asemenea, donate nouă
seturi din rechizitele școlare trimise de către Părintele Sebastian-Cătălin Hogea din Spania. Rugăm pe toți părinții
din satele Malovăț, Bârda, Bobaița,
Colibași, Laz, Valea Boierească și Negrești, ai căror copii vor începe casa I-a
la 15 septembrie anul acesta, să poftească, împreună cu copiii, viitorii
școlari, la una din bisericile parohiei noastre, în duminici sau sărbători,
pentru a primi câte un ghiozdan și un set de rechizite pentru școală. În cazul
în care cele 20 de seturi nu vor fi
donate până la 1 sept. a.c. viitorilor școlari menționați mai sus,
rechizitele rămase vor fi donate elevilor din clasele mai mari, care vor veni
la biserică.
*
Plăți. În această perioadă, parohia noastră a efectuat
câteva plăți mai mari, astfel: 3.550 lei
protoieriei pentru lumânări; 1.200 lei
tipografiei pentru cărți; 656 lei pentru
impozit; 530 lei pâinea pentru donată
în iulie; 500 lei pentru colete; 153 lei cartușe și toner pentru
imprimantă; 143 lei protoieriei
pentru reviste și icoane; 107 lei reparația
imprimantei; 105 lei materiale
pentru băncile de la biserica de la Bârda; 60
lei curent electric; 50 lei ventilator
pentru leptop; 50 lei capse, cât și
altele mai mici.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să
mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 330, în
,,Armonii culturale”, Adjud, 2016, 8 aug., ediție on-line(http://armoniiculturale.ro);
Calul troian, în ,,Națiunea”,
București, 2016 aug. 11, ediție și on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro);
*
Parohia noastră a republicat vol. IV din cartea Părintelui Grigore
Maerean, Chemări la Domnul(242
pag.).
Credem că, în viața civilă, Părintelui Grigore
Maerean i s-ar fi potrivit cel mai bine meseria de medic chirurg. Spunem
aceasta, observând modul hotărât, energic, cu care taie ,,în carne vie” în
domeniul comportamentului moral.
Am citit multe predici aparținând multor
autori. Am predicat de nenumărate ori în cei aproape patruzeci de ani de preoție
și, la rândul meu, am ascultat predicatori de toate categoriile. Niciodată nu
am fost izbit de atâta sinceritate și franchețe ca în lecturile lui Grigore
Maerean. El este omul care, fără jenă, menajamente sau diplomație, spune
lucrurilor pe nume, indiferent dacă deranjează, supără sau enervează pe cineva.
El coboară analiza sa până în substraturile cele mai intime ale conștiinței și
comportamentului uman, scoate la lumină aspecte pe care doar le bănuim. El taie
cangrena, o pune pe masă, o disecă profesional și ne face să simțim dezgustul
față de păcat, față de decăderea morală a societății în general și a noastră în special.
*
Zâmbete. ☺O tânără se roagă: ,,Doamne, de data aceasta nu-ți
cer nimic pentru mine! Dă-i, Doamne, mamei mele un ginere frumos, bun, deștept
și bogat!” ☺ Soția: ,,- Mai bine mă măritam cu
dracu!” Soțul: ,,- Vai de mine, muiere, cum puteai să faci așa ceva!? Tu nu
știi, că este interzisă căsătoria între rudele de sânge?” ☺ Soțul: ,,-
Mărie, așa nu se mai poate! Ajunge, hai să divorțăm!” Soția: ,,-
Nu, Gheorghe! Văduvă m-ai luat, văduvă să mă lași!” ☺ Capitalismul este regimul în care omul îl exploatează pe om; în
socialism e invers!” ☺Bancherul este un tip care-ţi împrumută o umbrelă când e senin şi care ţi-o ia înapoi,
atunci când începe să plouă!”
*
Excursii. ♦ În ziua
de 29 August organizăm o
excursie-pelerinaj la Mânăstirea Schitul
Topolniței din jud. Mehedinți, cu prilejul hramului. Prețul va fi de 5 lei. Mai avem 10 locuri libere. ♦
La data de 5 Sept. organizăm o
excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr.
Severin – Mânăstirea Vodița - Orșova
– Mânăstirea ,,Sf. Ana” – Valea Dunării – Mânăstirea Mraconia – Moldova Nouă –
Mânăstirea Slatina - Nera – Oravița - Mânăstirea Ciclova – Bozovici – Tr.
Severin. Prețul va fi de 50 lei.
Mai avem 2 locuri libere. Plecarea la ora 7 dimineața. ♦ Pentru
sfârșitul luni septembrie sau începutul lunii octombrie organizăm o
excursie-pelerinaj de o zi la Mânăstirea
Prislop și Mormântul Părintelui Arsenie Boca. Vor fi vizitate și mânăstirile Lainici(GJ), Teiș și Sf.
Nectarie(CS). Prețul va fi de 45 lei/pers. ♦ Spre sfârșitul lunii
octombrie organizăm o excursie pelerinaj
de o zi pe următorul traseu: Mânăstirea
Tismana-Mânăstirea Baia de Aramă – Obârșia Cloșani-Băile Herculane-Mânăstirea
Sf. Ana(Orșova)-Mânăstirea Vodița. Vom stabili data de comun acord cu
participanții. Încă nu știm prețul.
*
Filme. ● Vineri, 19
Aug., la ora 19, în biserica de la Bârda, iar vineri, 26 aug., tot la ora 19, în biserica de la Malovăț, va rula filmul Ostrovul. După film urmează o audiție
muzicală.
*
Spovediri. Împărtășiri. În
zilele rânduite am spovedit și împărtășit 6+20+43+50=119
enoriași. Dintre aceștia, 38 au fost copii. Lor li s-au donat cruciulițe
sau ciocolate.
*
Înmormântări. În ziua de 12
aug. am oficiat slujba înmormântării pentru Zaharescu Gheorghe(86 ani) din Bârda. Dumnezeu să-l ierte!
*
Anunțuri. ● În ziua de 29 Aug., întrucât
se va face excursie-pelerinaj la Schitul Topolniței, slujba se anulează. ●
Începând cu 1 Sept., slujbele din duminici și sărbători vor începe la ora 9.
*
Program.
În cursul lunii septembrie avem următorul program de slujbe: 3 Sept.(Bârda; Malovăț); 4 Sept.(Bârda); 8 Sept. (pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 10 Sept. (Malovăț; Bârda); 11 Sept. (Malovăț); 14 Sept.(Bârda slujbă; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 17 Sept. (Bârda; Malovăț); 18 Sept.(Bârda); 24 Sept. (Bârda; Malovăț); 25
Sept. (Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86.
Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu