Purpuriu pasionat

 Purpuriu pasionat 

  

 Un fir purpuriu, tors, te leagă de ea, o cauţi, o strigi,

 este ca un râu cu malurile nedefinite,

 inima se adresează inimii, 

 prin sunet comunică.

 

 Îţi place respiraţia ei ritmică, 

 de un roşu adânc, 

 cu zâmbetul pe buze 

 vântul şiret îi împrăştie părul.

 Ai vrea să-i priveşti odată 

 poemele din ochii ei cuminţi, strălucitori.

 

 Le săruţi lumina albă-trandafirie,

 şoaptele delicate de mătase, 

 oglindite ca-ntr-o picătură de rouă,

 îmbrăţişezi avântul fiecărui vers cald, dezlănţuit, 

 răsfrânt în mii de ecouri, ca o revărsare neaşteptată a mării,

 urci o treaptă, desprinzi uşor întinderile nemărginite

 ce însoţesc arcuirile inefavile, vibrante, sonore, 

 accentele energice şi modulaţiile neaşteptate,

 contempli contrastul de extensii solare,

 reflexele flăcării vii ce arde

 şi armoniile compacte, stranii. 

 

 O linişte profundă coboară 

 din ceruri

 şi taci, 

 o tăcere de aur,

 imposibil de înăbuşit.

 

 Ireversibil, înalt, 

 simţi totul 

 spre lumina din tine...

Irina Lucia Mihalca