Lovitura dată de Autoritatea Electorală

Candidatura

Am rămas dator cu veşti privind intenţia mea de a candida pentru diaspora, la care am renunţat, din mai multe motive.

Mai intii,m-a oprit  propria mea meditaţie.

Apoi , au contat răspunsurile expresive primite de la cei cărora le-am cerut un sfat.

A pus capac lovitura dată de Autoritatea Electorală Permanentă, cu tipică rea ceredinţă:

1. Pina la alegerile din 2012, în Registrul Electoral intrau toţi cetăţenii romani cu domiciuliu în străinătate aflaţi în baza de date de la paşapoarte.

2  In 2015 au scos o lege noua electorală, în care au definit explicit „Registru electoral pentru românii cu domiciliu în străinatate”- ca fiind alimentat de înscrierile trimise prin poştă (unde fiecare preciza adresa şi faptul de a dori votul prin corespondenţă sau la o anume secţie).

3 In felul acesta, apăreau obscur 2 sensuri concurente ale expresiei „Registru electoral pentru romanii cu domiciliu in strainatate”- la care se putea referi precizarea legii electorale (că e nevoie de semnături de susţinere de la minim 1% din cei înscrişi din Registru -dar măcar 1000 de persoane).

-4 Sesizînd ambiguitatea, am dat telefoane la AEP şi ministerul de externe , am trimis emailuri şi chiar persoane care au cerut direct lămuriri : la ce Registru Electoral se refera legea (pe situl AEP apareau listaţi în Registru numai românii cu domiciliul in Romania)? Si deci- cite semnaturi se vor cere unui independent?

- 5 Au raspuns (toţi numai oral, deşi am cerut insistent răspuns scris!) că evident singurul Registru e cel alcatuit pe baza noii legi, unde nu s-au inscris decit cîteva mii de români cu domiciliul în străinătate; deci vor fi necesare doar 1000 de semnături.

- 6 După care, în ultima clipă, Autoritatea electorala a comunicat oficial că numarul de semnături necesare unui candidat independent în circumscripţia 43 –diaspora este de 6000… pentru că prin registru electoral se inţelege iar cel vechi (de la pasapoarte).

Si astfel, toţi cei care strîngeau semanături pentru candidaturi independente au fost loviţi eficace, printr-un truc tipic, evident premeditat.

Noroc că eu nu începusem campania, pentru că mă hotărîsem să renunţ, scutindu-mi prietenii de eforturi penibile.

Nu ştiu dacă am să încerc vreodată să contest sistemul din poziţia de parlamentar critic-ascultînd de alegători săi.

Noua lecţie de criminalitate juridică/statală mi-a întărit însă dorinţa  să  scriu ce am înţeles despre civilizaţia înşelăciunii.

Ioan Roşca 1 oct 2016