Frace Benule,
De la II Bencei,
A încetat din viață Petre Talianu,
la Galați.
Citește mai jos.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
I.I.Miclău Gepianul
Stimate Domnule Miclău,
Mă bucur că vă place cartea IONILOR
epigramiști. Sperăm ca bunul Dumnezeu
să ne ajute până o tipărim.
Vă doresc zile bune,alături de cei
dragi.
P.S.
Cu regret,vă anunț că a trecut în
veșnicie
poetul dialectal,bănățean, Petru
Talianu
cu care știu că ați corespondat.Asta
s-a
întâmplat in noaptea de 3/4(
februarie, a.c.)
la Galați unde se mutaseră la fiica
soției,
acum circa doi ani.Soția s-a stins
mai devreme , el rămânând in grija familiei respective.
.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
IONEL IACOB – BENCEI
***
Un mare talent si nobil poet cu o mare
sensibilitate pentru dialectul banatean. L-am cunoscut prin poezia “O SINA
FAINA” si mai tarziu prin cele doua
volume de poezii trimise in Australia. M-am indragostit de stilul sau de la
prima vedere!
Un mare suflet!
Ben Todica
Petre Talianu, poet in
grai banatenesc
STATUESC sau PUTEREA
CUVINTELOR
Un tablou omagial de
Ben Todica si Ioan Miclau
OAMENII DE
SEAMA SE IMPRIETENESC
PRIN GANDIREA LOR
CHIAR DACA
NU S-AU VAZUT NICIODATA !
Sa nu-l uitam pe
banateanul nostru PETRE TALIANU
In
editia aprilie/iunie 2006 am publicat in Revista „Iosif Vulcan”,
aparitia a doua carti scrise de
banateanul Petre Talianu, si intitulate: „Patanii„-versuri-, din care am si
publicat poezia, „O sina
faina”(O cina buna). Apoi cartea, „La givan cu banatenii”, este o carte in care
autorul Petre
Talianu aduna folclor, asemanand acele discutii populare ale banatenilor stand
in fata caselor lor, cu niste Divanuri domnesti, unde ei pun lumea le cale !
Toate aceste
stiri le primeam de la prietenul meu din Melbourne, Benoni Todica, un fiu al
Banatului, un Oravitan, un copil din Ciudanovita.
Desigur ca primind Ben, cele doua carti,
i-a trimis scrisoare de multumire
confratelui sau, iar eu care nu-l vazusem niciodata „pre”
banateanul nostru Talianu, ca si el mi-l alese-i de prieten chiar de nu ne-am
vazut niciodata !
Iata scrisoarea lui Ben:
Draga
domnule Petre Talianu,
Am incheat de citit scrisoarea dumneavoastra coplesit fiind de sinceritatea
gandurilor si am trecut imediat sa imi implinesc un vis mai vechi; de a rosti
cu voce tare graiul banatean din perlele ascunse printre paginile celor doua
volume. La aceasta ora tarzie,( aici este aproape miezul noptii) lectura
scrisorii dumneavoastra si cele doua volume ce am primit astazi, le-am citit
atent, asa cum fac de obicei (dar poate ca si mai atent) si am cazut pe
ganduri, am lacrimat. Intr-adevar, trebuia sa apara cineva care sa priveasca
lumea de azi din aceasta perspectiva si sa puna „sacritatea cuvantului” locul
unde trebuie sa se afle – in neam. Ati facut-o Domnia Voastra.
Pentru
mine care sunt „originist” si cred ca exista o „universalitate a fiecarui loc”,
acest punct de vedere, care ar trebui imbratisat si conservat de fiecare
dialect al tarii, este apropiat si il incuviintez aprioric, fiind pasionat sa
urmaresc cum se dezvolta, cum a evoluat si cum se desavarseste o limba.
Sugestiile ce decurg din scrisoare au gradul lor ridicat de interes si imi va
face placere sa le invoc cat de curand cu mai multa largime decat pot acum, in
media.
Am trimis deja revistei noastre literare din Australia, „IOSIF VULCAN”,
a poetului ardelean Ioan Miclau din Cringila, N.S.W, doua din poeziile
dumneavoastra: „O sina faina” si „Albina tu…Regina”, impreuna cu o mica
prezentare a cunoasterii noastre, lucru pe care intentionez sa-l fac si la
postul de radio in limba romana din Melbourne, 3ZZZ, unde propun sa recit chiar
eu poezia cu „Sina”. Ingaduiti-mi, deci, sa revin asupra acestei materii. Dar
nu voi incheea inainte de a spune ca sunt multumit ca am descoperit un poet
ingenios si un banatean cu o viziune pasionanta pentru patrimoniul nostru
national !
Cu calde, bune multumiri.
Onorat, Ben Todica – Melbourne, 2006-05-21
Primind scrisoarea lui Ben, am
raspuns:(e-mail)
Maai, frate Benule,
Mare bucurie mi-ai facut iar.
Dupa ce sa mor de ras pentru tema si
graiul popular folosit de scriitorul tau banatean, m-am oprit si-am cugetat:
„Dragule aceste sunt nestemate, perle scoase din graiul banatenilor, a
folclorului, ce dezvaluie chiar vremi de milenii in urma. Graiul lui Decebal din
Sarmisegetuza sta acolo la baza acestori versuri, a Orastiei, Orsovei,
Ciudanovitei tale Benule.
Este miscator, iti ravaseste sufletul
acest vechi si frumos grai romanesc. Eu fiind bihorean, vecin cu banatenii tai,
foloseam intotdeauna, fiind copil de taran, expresia a manca „din oala”,
direct, ce sa mai pierzi vremea cu farfuria.(…)
Ioan Miclau
PS: (Pai, tu Benule, ridici acum toti
banatenii-australieni pe capul nostru, al Revistei, zau !)
O SINA FAINA
de
Petre TALIANU
Az’noapte bat, cand am vinit,
N-am mai zbierat: Hai scoala !
Ajuns in cuina, m-am gangit,
Sa manc girept, din oala..
Sa nu vars dzama jios dan cioc,
Am pus oala, pra masa;
Da, n-o fost buna, bas daloc
Ai carnea, tare-atoasa.
Da, n-o lasai sa chinuit,
Am scos-o cu o mana
Sa pra casap, l-am suduit,
C-o fost, vaca batrana.
Ca mintunas, ma intreba-i
Da unge fras o are ?
N-o giumicat-o prama, sai,
Asa, ca da mancare !
Io, om tigan, nu m-am lasat,
Ma scie lumea toata,
Cu ghinta, fest am mestecat
Sa o-nghitai, pra toata.
Sa lunise mai iuce-n jios,
Trasa-i, o jumatace,
Cu vin, da-l rosu, sanatos,
Gata-i cu sina, frace.
Satul da dzama, carne, vin,
M-am dus in soba mare,
Falos, ca ma scapat da chin,
Sa-m’randu-i, da culcare !
Gimineata, nana Mita,
Cauta oala; co lasat,
Apa-n ia, da’sa carpita,
Ca s-a gace, da spalat.
Vege oala, ca-i pra masa;
Cand sa uita, o-nlemnit;
Ca dan apa, unsuroasa,
Jumatace, o falit.
Numa’ carpa, nu-i ca-n palma,
Nisi in oala; nu-i daloc;
O mancato bat; bag sama !
„I-o fi-n foale, fostomoc !”
Iuce-o curs, in soba mare,
Ca sa vada se-i cu iel !
Da’ harcoane, grija n-are,
Sa hogene, ca un miel.
Pra la-amiaz, sculat cea Lae,
Dzasa: „somnu’ m-o fost chin,
Samt in foale, jagarae.
Mito !
Ad’am, un bocal, da vin !
23 februarie, 2007 –
Scrisoare de la Petre Talianu,
catre Ben Todica �Australia
„Desi, nu reusim sa va vedem chipul, ne multumim sa va ascultam vocea inconfundabila
ca timbru, destul de des, avand la indemana, cele doua discuri expediate, respectiv
interviul acordat D-soarei PELE, si mai ales recitarea teatrala, magnifica a
poeziei „o sina faina”, in graiul nostru banatean. (….)
Cu admiratie,
Petrica
Acum, talentatul scriitor si poet banatean Petre Talianu, ne
trimite noua sa carte de versuri, „CA LA NOI LA VINGA”, iar eu, cum „pra-dzac”, primii de la
„fracele meu” Ben, cateva poezii.
Cartea a fost publicata la Editura
„Eurostampa” – Timisoara, 2006.
Poezia LACRIMA
de
Petre T A L I A N U
Lacrima-i licoare vie,
Ce ne-apare pe obraz,
Este semn de bucurie,
Sau, adesea, de necaz.
Nu te-ntreaba, ea se naste
Uneori, cand nu te-ascepti.
La necazul, ce te paste
Cand treci pragul „la cei drepti”
E, deasemeni, reverie,
Ca apare orisicand;
La un semn de bucurie,
De te pomenesti plangand.
Ea, e dulce ca si mierea,
La agape si la nunti,
Insa poate fi ca „fierea”,
La priveghi, la cei carunti.
Ea da tonul cand apare,
Un „vlastar” din mama lui,
Da la fel si la „plecare”,
„Tonul” catafalcului.
Cand se simte intre gene,
Tu degeaba te opui,
Brusc apare, sau alene,
Fara voia omului „
ATENTIE !
E cineva care intoarce capul.
Dormi in pace dragul nostru
frace banatan!
Sa-ti fie domnul dulce,
precum ti-a fost versul si dragostea
de neam!
Ben Todica
https://revistaiosifvulcan.wordpress.com/rubrici/carti-si-scriitori-din-romania/petre-talianupoet-in-grai-banatenesc/
foto:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu