In memoriam Ioan Nicolae Cenda
Scoala
romaneasca din Caras si de pretutindeni este in doliu. Marti 11 aprilie 2o17
-saptamana mare -a murit unul dintre foarte bunii profesori de limba romana –
Ioan Nicolae Cenda de la Scoala nr.1 din Oravita.Dumnezeu sa-l odihneasca in
pace. Prof.Ioan Nicolae Cenda Oraviţa culturală, spaţiu al fericirii şi
liniştii depline, loc al unor energii uriaşe, cu un puternic filon al geniului
românesc, din care au răsărit ca florile mari personalităţi ale şcolii şi
spiritului românesc, „prinţi ai gândirii” care au contribuit la formarea
culturii neamului, creându-se o tradiţie românească şi creştină, unde sufletul
găseşte iluminare. Ei au preţuit şi iubit, mai presus de orice, neamul şi
libertatea de opinie şi naţională, jertfindu-se pentru aceste concepte sacre.
Una din aceste minţi luminate este profesorul de limbă română Ioan-Nicolae
Cenda. A văzut lumina zilei în satul cărăşan Vărădia, în anul 1951, într-o
familie de ţărani ce reprezintă tradiţia familiară de onestitate şi decenţă,
patriotism şi civilizaţie, cu respect pentru muncă, neam şi credinţă. Şcoala
primară şi gimnazială a urmat-o în comuna natală – Vărădia. „Copilul de ţăran
căruia i-a plăcut să citească” face liceul la Grădinari (Cacova), unde îl
adoptă ca părinte sufletesc pe minunatul profesor de literatura română Petru
Oallde – distins scriitor şi care îl influenţează să urmeze cursurile
Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Timişoara. Astfel, a ales
meseria de dascăl pentru „a face lumină în mintea puiului de om”, din care şi-a
făcut o profesiune de credinţă. Din anul 1973, când termină studiile
universitare, trece prin şcolile de la Răcăjdia (repartizat), apoi la şcolile
din Valea Bolvaşniţei, Băile Herculane şi Mehadia, din zona Belareca-Cerna.
Fiind un „intelectual dedicat Locului”, cât şi glasul pământului natal au făcut
să revină în zona Caraşului – la şcolile de la Ciudanoviţa şi apoi la şcoala
„Romul Ladea” din Oraviţa. Râvna cărturărească şi temeinica pregătire de
specialitate şi psiho-pedagogică, dobândite în Universitatea din Timişoara, au
făcut din el un profesor însemnat al vremii cu multă seriozitate şi acribie,
intransigent şi sever, fără îngăduinţă la compromisuri. Astfel a reuşit să se
integreze uşor în colectivele de dascăli prin care a trecut, să se impună
elvilor şi părinţilor, „să insufle dragostea şi pasiunea pentru carte”. Ieşit
din înţelepciunea populară, este exponent al sufletului şi cugetului românesc,
coloană de lumină a civilizaţiei şi credinţei neamului nostru. Este o
personalitate de fundament pe care poporul român o are în aceste vremuri de
aprige contestaţii şi denigrări. Cu pasiune şi devotament a ridicat nivelul
cultural şi şcolar al instituţiilor prin care a trecut şi pe care le-a slujit
cu dragoste, fiind pentru toţi un profesor şi un dascăl model, cu o viaţă
închinată binelui colectiv. S-a impus prin calităţi ca: neîntrecută
punctualitate şi sinceră colegialitate. Pentru a-şi îndeplini cu demnitate
misiunea încredinţată de Providenţă, profesorul Ioan Cenda munceşte continuu în
vederea pregătirii profesionale. Şi-a făcut o impresioantă bibliotecă, din ale
cărei cărţi se adapă şi colegii şi elevii. A participat la toate cursurile
organizate de Inspectoratul Şcolar Judeţean pentru reciclări şi examenele de
grade. A participat la numeroase simpozioane naţionale şi internaţionale, cum
este „Didactica”, cu comunicări care au impresionat auditoriul. Calitatea de om
şi competenţele profesionale l-au impus, devenind un nume cu greutate în
învăţământul cărăşan şi românesc. Este numit şef de cerc la limba română, ca şi
în toate comisiile de examinare la Bacalaureat şi Capacitate. Participă cu
elevii la olompiade, obţinând premii şi menţiuni anual. La profesorul Cenda
întâlnim virtuţiile unei inimi nobile, care cu competenţă, elocinţă şi erudiţie
se implică în viaţa şcolii, tămăduind sufletele tinere ale învăţăceilor.
Astfel, şcoala cărăşană are ca emblemă şi model un dascăl remarcabil ce a
slujit învăţământul peste 35 de ani. Mereu neîmpăcat că nu a făcut îndeajuns
pentru culturalizarea maselor, a scris articole şi studii, eseuri şi teatru,
publicate în reviste din judeţ şi în ţară. A scris cărţi precum: monografii
despre Romulus Fabian şi Ion Florian Panduru, cărţile „Fascinaţia călătoriilor”
şi „Jurnalul călătoriilor fără vârstă” – în colaborare cu prof. Maria Mariana
Cenda, cartea „Domnului profesor cu dragoste” – care vorbeşte despre „prietenii
care au ţinut la eticheta de dascăl”. Această carte este un album cu portrete
sacre, ce reprezintă istoria în imagini vii a vieţii dascălilor, transfigurată
în nuanţe clare şi deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerică a
şcolii în acea perioadă şi cu asemena oameni. Cărţile profesorului Cenda
reprezintă icoane sufleteşti şi spirituale ale neamului românesc. Personajele
lor văd lumea asta gospodăreşte şi lumea cealaltă o închipuie tot aşa. Viziunea
lor se bazează pe conştiinţa armoniei dintre om şi natură. Ele redau lumii ceea
ce prisoseşte omului, ceva deci cu totul opus îndârjitei adunări de o avuţii ce
caracterizează vremea de azi. Prin scris, cuvânt şi alte activităţi culturale
mărturiseşte vocaţia creştin-ortodoxă a poporului român. La el întâlnim, ca la
marii dascăli, ceva tainic (ce supără astăzi) – înţelepciune de călugăr şi
răbdare de mare duhovnic, căutarea adevărului şi a păcii prin intermediului
inteligenţei, şi nu cu ajutorul puterii şi a dominaţiei celorlalţi. Izvor de
energie şi lumină, profesorul Cenda Ioan editează revista şcolară „Ţară de dor”
– cea mai longevivă, titrată şi cea mai premiată revistă şcolară. Dascăl,
scriitor, publicist, editor şi eseist, respectat şi urmat de colegi şi elevi,
şi-a impus statura „uriaşă” în epocă şi, cu siguranţă, lumina lui va folosi
românilor şi peste veacuri. El a scris o literatură de zidire sufletească şi
povăţuire, eseistică de îndrumare, cu note de umanitate şi distincţie morală.
Este un spirit la nivel înalt, iar permanenta legătură cu Divinitatea îi
asigură hrana spirituală – ceea ce transmite tuturor celor cu care este în
contact. Om simplu, dar model inconfundabil de omenie şi moralitate, spirit
curat, prin existenţa căruia Neamul românesc are numai de câştigat . Un
intelectual onest, incapabil de ranchiună, în condiţiile de azi – are un cult
al prieteniei pentru oamenii adevăraţi, o prietenie dezinteresată, bazată pe
respect şi nu pe interese. Peste tot unde a umblat şi tot ce a făcut, s-a
bucurat de sprijinul nepreţuit al iubitoarei sale soţii – Doamna Maria Mariana
Cenda – un dascăl de excepţie. Împreună şi-au crescut cei doi copii în morala
iubirii de muncă, neam şi suprema iubire de Dumnezeu – ceea ce i-a ajutat să
aibe reuşite în viaţă. Profesorul Ioan-Nicolae Cenda a făcut din identitatea sa
naţională de român un blazon de nobleţe şi din umanism şi-a făcut o profesie de
onoare. Întreaga activitate a Domniei Sale a fost şi va fi penrtu toţi cei ce
simt româneşte o lecţie de istorie şi creaţie, o lecţie de viaţă. „Este un Om
şi un Român”. Aşa l-am cunoscut pe Cenda, aşa l-am simţit, aşa l-am primit în
inimă şi în suflet. A ales comoara cea mai de preţ – a trăirii în Duh şi
Adevăr.
Prof. Pavel Panduru
Profesorul
de excepție Ioan Nicolae Cenda , a plecat într-o altă
dimensiune…Un
dascăl cum
puțini sunt. Iubit de elevi, tracasat de cei
care nu înțelegeau
menirea educației…
Un Om drept, care și-a iubit neamul, plin de demnitate și
devotament.
Dumnezeu
să-i vegheze somnul și
să-l odihnească în
pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu