Centenarul, spre est sau vest
Superioritatea occidentalilor si
inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (89)
Viorel Roman: Centenarul 2018? Pentru Biserica
unita cu Roma, Scoala Ardeleana, Romania Mare era incununarea a secole de lupta
pentru emanciparea nationala si sociala a tuturor romanilor. Pentru Vechiul
Regat ortodox era rezultatul aliantei mai ales cu Franta, care a facilitat si
Unirea lui Cuza. Dupa prabusirea Imperiilor German II, Austro-Ungar, Otoman si
Rus, care devine comunist si anticapitalist, Romania Mare devine un tampon
intre ruinele defunctelor imperii si mai ales un bastion occidental, anticomunist.
Decalajul de civilizatie dintre Ardeal si Regat, economic, educatie etc. urma a
fi depasit prin unirea cu Roma. Greco-catolicii sperau ca ragatenii „se vor
coace“, dupa o expresie a vremii, dar 1948 Biserica lor e lichidata, tara
dezmembrata si ruso-comunismul religie de stat. In Lagarul moscovit din spatele
spatele Cortinei de Fier romanii pierd dreptul de miscare, de exprimare libera
pana in 1989, cand Biserica unita cu Roma iese din catacombe si Romania adera
la Uniunea Europeana si alianta militara NATO. In sec. 15-18 apartenenta la
Europa era conditionata de apartenenta de Roma, in sec. 19-20 de
industrializare, in sec. 21 de globalizare, de occidentalizarea lumii.
Orientarea spre Roma e in continuare decisiva, chiar daca nu mai e atat de
vizibila ca in secolele trecute. In
aceste conditii, Centenarul este un minunat prilej de bilant si mai ales de a
privi spre viitor. Moscova sau Roma? Spre est sau vest?
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2017/04/12/dr-viorel-roman-semnele-vremiispre-est-sau-vest/
http://armoniiculturale.ro/2015/02/07/pr-dr-viorel-roman-10-teze/
Centenarul din Bizant
dupa Bizant
Superioritatea occidentalilor si
inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (88)
Viorel
Roman: Greco-ortodoxul Nicolae Iorga vorbea de „Bizant dupa Bizant“, chiar de a
„patra Roma“ la Bucuresti, cand Moscova, a „treia Roma“, era idolatra. Simfonia
dintre Statul, Leviathan-ul bizantin si Biserica sa primara, orientala, element
esential al Puterii, ilustrat de regizorul rus, e trecuta cu vederea la
moldo-valai, pentru a nu leza sentimente religioase. (vezi nr. 87) Putin e o
„minute dumnezeiasca“ pentru patriarhul sau Kirill cu birou la Kremlin, si el
va fi reales de pravoslavnici in a „treia Roma“, nu de un Partid fara Dumnezeu.
De la Marea Schisma, 1054, civilizatia bizantina, greco-ortodoxa, pravoslavnica
diferita de cea romano-catolica unde exista un cu totul alt raport intre
temporal si divin, dintre Imparat si Papa. Daca la aceasta bifurcare unica,
definitorie pentru lumea apuseana, de neintales la ortodocsi, mai adaugam si
Revolutia sau renasterea papala din sec. 11-13, adica sacralizarea ratiunii,
scolii, mostenirea Atenei, persoanei, statului de drept, dreptul Roman si
etica, morala biblica a Ierusalimului, avem raspunsul la intrebarea: care-i
secretul occidentului, de domina intreaga lume? Romania este pe falia tragica,
care desparte aceste doua civilizatii, de o parte a Carpatilor, traditia,
obedienta bizantina, greco-slava, a „doua si a treia Roma“, Constantinopol, Moscova, de partea cealalalta
a muntilor, cea greco-catolica, Roma. Orientari ale aceluiasi crestinism
genereaza doua State Paralele Ilegitime intr-un Stat al Uniunii Europene si
aliantei militare NATO. Care Stat comemoreaza o suta de ani de la Marea Unire?
http://armoniiculturale.ro/2015/02/07/pr-dr-viorel-roman-10-teze/
http://armoniiculturale.ro/2015/02/12/prof-dr-viorel-roman-revolta-ortodoxa-2015/
http://armoniiculturale.ro/2015/03/18/2618/
Leviathan
Superioritatea occidentalilor si
inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (87)
Viorel Roman: Puterea discretionara, despotica a
statului ruso-pravoslavnic modern, e tema filmului „Leviathan“ al regizorului
rus Andrei Swjaginzew, 2014, care a luat multe premii, si a fost nominalizat
imediat pentru Oscar. BBC-ul il vede ca unul din cele mai bune filme ale
secolulului nostru. Acelasi monstrul mitologic apare la romani in „Ticalosii“,
regia si sceariul, Șerban Marinescu, 2007 si il descoperim in: „De ce e România
un stat feudal. Până unde ajunge șpaga de la vamă?“
Unitatea,
simfonia dintre Stat si Biserica si paternalismul asfixiant, care-l face pe
ortodox dependent, obedient, fara sansa in fata monstrului biblic este cu atat
mai apasatoare cu cat in vremea Razboiului Rece exista inca, atat la ortodocsi
din est si cat si la catolicii din vest, speranta ca fara Cortina de Fier, se
reface unitatea crestinea. Dar si dupa 1989 noua era se lasa asteptata si
vechile prejudecati, structurile statale isi fac din nou aparitia, in vest,
crize financiare, in est, teocratie, clientelism oriental.
Nu mai este
vorba fireste, de superioritatea sistemului comunist asupra celui capitalist,
sau a celui occidental fata de cel ortodox, sau invers, in functie de perioada
istorica, in orice caz intolerabila, ci
mai degraba de o involutie aparenta ca strategie de conservare, in asteptarea
unitatii de credinta si a statului crestin universal, care va depasi blestemul
biblic.
Lucian Davidescu: „Sub tencuiala unui stat modern
scârţâie din toate proptelele - vechi şi noi - o şandrama feudală. Sistemul de
funcţionare e suveica post-privilegiu-tribut.
România nu
este stat social. Din 40%, cât sunt cheltuielile publice ca procentaj din PIB,
doar jumătate merg către pensii, Sănătate sau Educaţie. Cu o administraţie în
cote rezonabile, România ar putea avea chiar excedent bugetar.
Nu este nici
stat capitalist. Pentru fiecare leu investit, o companie trebuie să plătească
încă un leu taxe şi mită, să stea la coadă, iar la sfârşit să fie umilită
pentru îndrăzneală. Iar pentru fiecare leu dat ca salariu net, trebuie să
plătească încă un leu, în numele solidarităţii sociale.
Surpriză!
Tot în două împarte şi statul banii adunaţi. Doar că, pentru fiecare doi lei
încasaţi, un singur leu acoperă cheltuielile sociale. Celălalt leu, adică cele
20% din PIB care nu ies la socoteală, reprezintă banii care finanţează statul
clientelar, fie că e vorba de salarii, cheltuieli curente sau investiţii.
Chiar şi
puţinele cheltuieli necesare trec printr-un filtru feudal: suveica
post-privilegiu-tribut. Ce înseamnă asta? Toţi şefii administrativi, până la
nivel de director sau chiar mai jos, sunt numiţi nu pentru a urmări interesul
public, ci pentru privilegiul de a colecta fonduri în nume propriu. Din care să
verse o parte înapoi ca tribut.
Mai are rost
să le cerem performanţă? Chiar dacă ar fi în stare să o obţină, i-ar aştepta o
singură soartă: mazilirea. Să le cerem să elimine economia neagră? Păi, ei sunt
însăşi economia neagră! Ei garantează circuitul public-privat al fluxurilor de
bani care urcă de la cel mai mărunt nivel al corupţiei până la cel mai înalt
nivel politic.
Sunt doar
două diferenţe între feudalismul medieval şi cel contemporan. Prima diferenţă:
„mijlocul de producţie" principal nu mai este privilegiul agricol, ci un
privilegiu al taxării - fie ea legală sau ilegală.
A doua diferenţă: la vârf nu există un „Domn", ci
doar un sistem de privilegii care se autoperpetuează şi care funcţionează ca o
inteligenţă colectivă. Are o strategie de conservare, îşi trimite reprezentanţi
la vârf pentru a-i servi interesele şi distribuie eficient sarcinile în
interior. Cum arată ierarhia:
I. Clasa
politică. Luaţi individual, politicienii nu realizează exact ce caută acolo.
Ştiu doar atât cât e nevoie să ştie: că au ceva datorii, câţiva prieteni şi o
organizaţie de partid pe care trebuie să o răsplătească.
II.
Structurile de forţă. De la judecători până la jandarmi, toţi reprezintă linia
de fidelitate care trebuie să păstreze lucrurile aşa cum sunt acum. Cel mai mic
salariu de aici e mai mare decât un salariu bun de profesor sau medic. Cea mai
mică pensie specială este mai mare decât o pensie bună de profesor sau de
medic.
III. Masa de
manevră. De la sutele de mii de funcţionari angajaţi pe posturi inventate până
la beneficiarii de ajutoare sociale pentru nevoi fictive. Rostul lor este să
îşi înţeleagă statutul semiprivilegiat şi să tacă.
IV. Baronii
locali. Fac reglajul fin între nevoile de hrană ale caracatiţei şi nevoile
reale de finanţare ale comunităţilor. Direcţionează fondurile în aşa fel încât
să menţină o stare permanentă de dependenţă.
V. Clienţii
fondurilor publice. O nouă castă socială, care a înţeles sistemul şi l-a
încălecat din fugă. Un calcul cinic le-a demonstrat că e mai rentabil aşa decât
să faci afaceri cinstite. Ei au dat tonul creşterii în spirală a cheltuielilor
publice până la nivelul de acum, la care nu mai pot fi susţinute. Şi - ca
într-un joc piramidal -, ca să nu cadă sub propria greutate, trebuie să
găsească pe cineva care să achite nota de plată.
VI. Poporul.
Mărim dijmele sau tăiem simbriile?“
http://riscograma.ro/2426/de-ce-romania-e-un-stat-feudal/
http://armoniiculturale.ro/2015/02/07/pr-dr-viorel-roman-10-teze/
http://armoniiculturale.ro/2015/03/18/2618/
http://armoniiculturale.ro/2015/02/12/prof-dr-viorel-roman-revolta-ortodoxa-2015/
Mircea Eliade, 111 ani
de la naştere
Superioritatea occidentalilor si
inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (86)
Viorel
Roman: Mircea Eliade nu-i politic corect in lumea anglo-mozaica, in plus la
germani nu-i destul de alambicat, la romani nu esti filozof in satul tau, mai
ales daca asta-i linia. In ciuda tuturora, nu numai pentru un profesor, ci
oricine „s-a cufundat în scrierile sale, totul se schimba“ si ne ajuta sa
intalegem nu numai intuitiv ca „Superioritatea occidentalilor … e intolerabila“
si mai ales dece fundamentul comportamentului uman este determinat de credinta.
http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/07/20/credinta-si-ratiune/
https://melidoniumm.wordpress.com/2012/07/22/viorel-roman-credinta-si-ratiune/
Douglas Allen, prof. (76 de ani) de
la Universitatea din Maine, USA, in „Odată ce l-am întâlnit şi m-am cufundat în
scrierile sale, totul s-a schimbat“, interviu cu Denis Grigorescu, in Weekend
Adevărul, 13 ian. 2018: „Moştenirea lui Eliade este la ora actuală mai puternică în variate
cercuri literare şi artistice decât în istoria academică a religiilor. Iar
acest fapt nu este în întregime surprinzător, având în vedere că Mircea Eliade
descria adesea „vocaţia sa duală“ ca aceea a unui specialist în religie şi ca a
unui creator de lucrări literare. Într-adevăr, mai întâi el şi-a câştigat
reputaţia în România ca o personalitate literară. În acelaşi timp, cred că
moştenirea lui Eliade ca erudit în istoria religiilor se poate schimba în
viitor, în special când încercăm să înţelegem crizele existenţiale şi globale
contemporane în lumile noastre religioase în schimbare. Mircea Eliade a
revoluţionat istoria religiilor şi alte abordări academice în studii religioase
extinzând mult categoria şi natura fenomenelor religioase de investigat. Eliade
a fost mai interesat în experienţele religioase pe care specialişti dominanţi
şi figuri religioase le-au subevaluat sau respins, considerându-le
superstiţioase, ignorante, la cele mai de jos niveluri ale exprimărilor
religioase şi care în opinia lor nu meritau studii serioase. În studiul
creştinismului românesc, Eliade nu se concentrează asupra textelor creştine şi
lucrărilor teologice definite ierarhic privilegiate sau asupra modului în care
„Înalta Biserică“ îşi exprimă autoritatea prin legitimarea intepretărilor sale
asupra adevăratului înţeles al simbolurilor-cheie, imaginilor şi ritualurilor.
În schimb, Eliade este mult mai fascinat de religiozitatea ţăranilor români,
religiozitate adesea devalorizată sau ignorată, Eliade este mai fascinat de
dansurile şi creativitatea ţăranilor români şi cum înţeleg ei tragediile
istoriei şi suferinţa lor existenţială şi cum viaţa lor obişnuită de zi de zi
scoate la iveală structuri şi înţelesuri adânci ale religiei lor cosmice
orientate spre natură. Opinia mea este că mult din ceea ce Eliade ne oferă
rămâne foarte semnificativ în prezent.“
Centenarul si Occidentul (2.)
Superioritatea occidentalizzar si
inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (85)
Alexandru Timoschenko, Frankfurt am
Main: Foarte
adevărat! Pot subscrie cu toată convingerea - chiar dacă nu sunt istoric de
meserie - la tezele lui Lucian Boia (vechiul amic și fost coleg de clasă de la
"Sf. Sava"!).
Cristina Craciu, Bucuresti: Boia? Nu tot ce abereaza este în
regula și nici faptul ca e prin carți în librarii nu îi certifica valoarea. Oh,
Doamne! Ce primar înțeleg unii lucrurile! Lașitatea occidentala a facut ca
România sa nu fie perceputa corect, interesele lor au condus la poziția noatra
de astazi. Și, cu toate ca e destul de evident ceea ce afirm, și nu eu, care nu
am o pregatire în domeniu, dar am percepții și bun simț, ci specialiștii
adevarați în istorie, mai sunt unii care adora „intervenționismul” occidental,
îl clameaza! Trist. Este anul Centenarului, dar asta nu ne folosește, se pare,
la nimic în promovarea valorilor românești autentice, cu luciditate și
naționalism sanatos, care nu are a face cu xenofobia și prostia patriotarda.
Eugen Marculescu, Anchorage, Alaska,
USA: Mihai Eminscu e
cat se poate de actual … toata lumea insala si fura … avem de a face cu o
societate imorala.
Adrian Zglobiu, Constanta: Eminescu se referea la liberali.
Viorel Roman, Bangkok: Liberalul I.C. Brăteanu „adora
„intervenționismul” occidental, il clameaza“ intr-un memorandum adresat lui
Napoleon III: “Constituirea acestui stat român ar fi cea mai frumoasă cucerire,
ce Franţa a făcuto vreodată afară din teritoriul său. Armata Statului Român ar
fi armata Franţei în Orient, porturile sale de la Marea Neagră şi de pe Dunăre
ar fi antrepozitele comerţului francez, şi, din cauza abundenţei lemnelor
noastre de construcţie, aceste porturi ar fi, totodată, şantierele marinei
franceze; produsele brute ale acestor avute ţări ar alimenta cu avantaj
fabricile Franţei, care ar găsi în schimb un mare debit în aceleaşi ţări. În
fine, Franţa va avea toate avantajele unei colonii, fără a avea cheltuielile ce
aceasta ocazionează”. Asta critica Eminescu, vede pozitiv Boia si negativ Ilie
Serbanescu. Seamana cu integrarea euro-atlantica? Reactia catolica la situatia
romanilor in calea tuturora e dictata de unitatea de credinta cu Biseria unita
cu Roma, greco-catolica, de Chestiunea Orientala, dar mai ales de refacerea
fara conditii a unitatii dintre ortodocsi si catolici. Fara unire, ortodocsi
vor repeta - Dictatura, Revolta elitei, Democratie, Revolta poporului,
Ochlokratie, Haos, apoi totul de la inceput, ca Sisif, Dictatura, Revolta samd.
Stim asta de la Aristotel, de 2.400 de ani.
Centenarul si Occidentul (1.)
Superioritatea occidentalilor si
inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (84)
Lucian Boia: „Dacă nu ar interveni occidentalii,
am fi la cheremul minunatei noastre clase politice. Mulţumesc, nu, îi prefer pe
occidentali! … Fapt este că România nu a reuşit încă să se impună în imaginarul
european. Dacă te uiţi la cărţile de istorie, de sinteză de istorie europeană,
românii aproape lipsesc. … proiectul european presupune o depăşire a graniţelor
naţionale şi o subordonare, până la urmă, a fenomenului naţional …“ (in
interviu cu Magda Gradinaru la 7 nov. 2017)
Viorel Roman: Statul Paralel la putere din 1948 nu
recunoaste Statul Paralel lichidat o adata cu Biserica unita cu Roma, o crima
impotriva umanitatii crestine, de care nu vorbeste mai nimeni, si face parte
totusi din UE/NATO. Generozitate de neintales de ortodoxo-comunistii, care se
asteptau sa fie maltratati de invingatori, cam cum se comportau ei la Canal,
Gherla etc. cu invinsii, dupa Cotina de Fier. Eludarea incompatibilitatii cu
occidentul, mimetismul, duplicitatea sunt sanctionate altfel.
La Centenar,
proiectul euro-atlantic pune la indoiala atat legitimitatea unitatii de
monolit, de nezdruncinat in jurul Partidului ortodox moldo-valah PMR, PCR, FSN,
PSD si a Bisericii sale, cat si trumfalismul nationalist "Treceți
batalioane române Carpații“. Dupa Unirea lui Cuza si dupa cea Mare, unirea cu Roma
se amana sine die, in acest timp lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei
moscovite si constantinopolitane amana revenirea la civilizatia europeana, de
accea Centenarul de la Bucuresti are ceva din vechiul proverb romanesc, boala
lunga, moarte sigura. Sa ne reamintim de analiza de Aniversarea a 22 de ani de
la Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca:
„Spuma asta-nveninata, asta plebe,
ast gunoi
Sa ajung-a fi stapâna si pe tara si
pe noi!
Tot ce-n tarile vecine e smintit si
stârpitura,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii
de natura,
Tot ce e perfid si lacom, tot
Fanarul, toti ilotii,
Toti se scursera aicea si formeaza
patriotii,
Incât fonfii si flecarii, gagautii si
gusatii,
Bâlbâiti cu gura strâmba sunt
stapânii astei natii!
Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai
si niste fameni!
I-e rusine omenirii sa va zica voua
oameni!
Si aceasta ciuma-n lume si aceste
creaturi
Nici rusine n-au sa ieie în
smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face
de ocara,
Indraznesc ca sa rosteasca pân si
numele tau... tara!
La Paris, în lupanare de cinisme si
de lene,
Cu femeile-i pierdute si-n orgiile-i
obscene,
Acolo v-ati pus averea, tineretele la
stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic
nu e de scos?“
Mihai Eminescu la 1 mai 1881
http://www.totpal.ro/viorel-roman-statul-la-romani-ed-a-ii-a/
https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2017/04/12/dr-viorel-roman-semnele-vremiispre-est-sau-vest/
Viorel Roman și-a făcut un idol din unirea cu Roma, dar, în primul rând, nu înțelege prea bine nici creștinismul și nici ce înseamnă ortodoxia. (Nici nu își da silința). Cât îi privește pe români, ei toți sunt români, nu moldo-valahi și ardeleni. Acestea sunt nume regionale și nu naționale. În plus, termenul de valah a fost uzitat (și este) de către străini, cu referire la toți românii. Cei care astăzi marșează pe valahi, Valahia, moldoveni, Moldova, ardeleni și așa mai departe, nu urmăresc decât distrugerea României. Este ușor de identificat. Dar ce trist că sunt români atât de înguști în vederi și simțiri?
RăspundețiȘtergereCât privește diferența de educație și statut economic între Ardeal și celalte provincii, ea a existat și există și asta. Parte, datorită Bisericii Greco-Catolice, dar nu pentru că era unită cu Roma, ci pentru că avut oameni care într-adevăr au fost creștini și patrioți. Nu toţi și nu de la început! Începuturile acestei biserici au fost mai mult decât strâmbe. A se citi istoria și rapoartele...habsburgice (occidentale dacă vreți), ca să se vadă cum s-a făcut uniaţia și, mai ales, cu ce scop! Ce ironie! Chiar mulţi dintre ei, greco-catolicii de la Inochente Micu-Klein (un adevărat creștin și patriot român), s-au declarat români și au accentuat unitatea națională. Dar, nu toți sunt la fel, precum se observă!
Ah, și să nu uit : o parte a bunăstării s-a datorat si legilor introduse de adminsitratia română, după Marea Unire și, mai ales, Legii Agrare din anii’20. Dacă nu s-ar fi înfăptuit, mulți ar fi rămas la stadiul de « valahi împuțiți » (oare cine îi numea așa?), fără prea multe drepturi elementare (repet, drepturi elementare, nu privilegii, ca alții). Sunt multe de zis, dar citiţi și dvs dacă românii erau primiti în orașe (răspunsul corect este : foarte puţin sau deloc), de ce nu (pentru că stăpânii se temeau să nu-și piardă privilegiile și să-i mentină într-o stare de dependență față de ei și ... de sărăcie, conform documentelor oficiale ale vremii), dacă puteau ocupa posturi în administrație? Care era statutul lor economic real, statutul politic, cultural și toate acestea în vatra strămoșească! Până la urmă, acesta e miezul problemei : ești stăpân la ține acașă sau slugă? Sunt unii care spun că sluga poate avea mai mulți bani la chimir decât stăpânul, e drept, poate avea și mai puţine responsabilități, dar și mai puține drepturi și, mai ales, mult prea puţină demnitate şi respect. Toți cei care plâng după Imperiul Habsburgic și/sau după Austro-Ungaria nu sunt cu nimic mai buni decât cei care plâng după regimul stalinist , proletcultist și altele asemenea.
Faptul că astăzi avem o clasa politică foarte slabă și decăzută este rezultatul atacului comunist, impus de către...Occident. Teheran, Potsdam…
RăspundețiȘtergereDacă vorbim de creștinism, oricare formă ar îmbrăca (ortodoxă, catolică sau protestantă, în toate variantele sale), nu putem aprecia măsurile politice, sociale, militare și culturale ale Occidentului și nici ale Orientului, dacă nu sunt în acord cu valorile creștine. Deci, nu se poate vorbi de o superioritate, decât dacăo societate respectă, ȋn format mic şi ȋn format mare sau şi la intern şi la extern, valorile creştinismului.
Chiar dacă mulți nu îl înțeleg pe Iorga, el a avut dreptate în foarte multe privinţe, iar Bizanțul a fost privit (și a și fost) ca locul civilizației în Europa, pentru foarte multe sute de ani. În consecință, aderenţa noastră la civilizația bizantină (de fapt romană de răsărit, termenul de "bizantin" fiind unul academic, apărut în secolul XIX), însemna aderenţa la civilizație. Dar, veți spune, Occidentul i-a luat-o înainte. Da, la anumite capitole, dar poate că ar trebui să vedem şi prin ce metode.
În final, lucruri bune sunt și în Vest și în Est şi nu cred că e benefic să vorbim de superioritate contra inferioritate. Cât priveşte Centenarul Marii Uniri, nu numai o parte a clasei politice se comportă lamentabil, dar şi o parte a (așa-zișilor) intelectualilor şi a poporului. Dușmanii României pot dormi liniștiți! Totuși, noi ne punem nădejdea în Dumnezeu, că lucrurile se pot schimba în bine, inclusiv social-politic, economic şi cultural. Dacă i-am respecta pe cei care au luptat pentru România Mare, am învăţa de la ei adevărata demnitate şi adevăratul patriotism şi am avea şi noi mai multe realizări.
Încă nu e târziu!
RăspundețiȘtergerec
Cu multumiri Aninimului ... iata e viziune a crizei de identitata abordata de DV ... Centenarul si criza de identitate
Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (91)
Viorel Roman: In „Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale“ de Samuel P. Huntington, in urma cu doua decenii si recent in „Occidentul si restul“ de Niall Ferguson se analizeaza criza de identitate pretutindeni unde Occidentul crestin, tarile dezvoltate, Lumea I, intra in contact colonialist, imperialist si azi globalist, mondialist cu tarile subdezvoltate cu istorii intarziate din Lumea II si III, foste colonii. Romanii stau in calea tuturora, imperiilor, religiilor si civilizatiilor, Islamului, Ortodoxiei si Occidentului. De aceea, dupa secole sub turco-fanarioti si greco-pravoslavnici, dupa decenii de izolare sub ortodoxo-comunisti si aderare formala la UE/NATO, aceasta criza de identitate e cunoscuta si prezentata cu haz de necaz, dupa cum vedem mai jos si la doi autori din Bucuresti, la un secol si jumatate distanta intre ei. Un bun prilej de reflectie in anul Ccntenarului.
Ion Ghica în „Scrieri economice”, 1871: … moldo-valahi … „îşi schimba credinţele politice după cum le vine; sunt oameni cu tabiet; le plăcea gariciul când erau muscali în tara; se închinau la belşugul turcesc, la pilaf si baclava in zilele lui Omar Paşa; când cu nemţii, cereau pe la birturi numai Schnitzel und warme Würste; in vremea infuenţei franceze, nimic nu era mai frumos în ochii lor ca pantoful roşu şi fasolea lui Godillot; acum se înnebunesc după concesiuni a la Strussberg; zbiară că sunt oameni de ordine si dinastici.“
De ce au românii complexe şi acceptă totul până când gradul de suportabilitate este depăşit?
Lucian Boia in Gandul, 2016: „E o chestiune care ţine de istorie şi de aici un anume profil al societăţii româneşti. Cred că, din păcate, românii au foarte multe complexe. Au avut o istorie mică, o istorie plată într-o zonă foarte zbuciumată a Europei, s-au aflat atâta vreme sub diverse stăpâniri străine. Au apelat la alţii imitând, preluând diverse modele răsăritene, apusene. Toate astea le-au dat un complex de inferioritate din care speră că vom ieşi. Complexele de inferioritate caută să se echilibreze prin manifestări de superioritate. Românul se consideră în acelaşi timp inferior şi superior. E o treabă care ar trebui să dispară din mentalitatea noastră. Nu suntem nici inferiori, nici superiori. Avem o istorie întârziată. E de două ori întârziată: în ceea ce ne priveşte şi în ceea ce priveşte zona în care ne aflăm.“
http://bentodica.blogspot.com/2018/01/superioritatea-occidentalilor-90.html
http://bentodica.blogspot.com.au/2018/01/centenarul-si-occidentul-sup-84.html
https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf
Lucian Boia merită să fie luat în seamă doar ca exemplu de expert în demolări (de exemplu, demolări de conștiințe naționale) și în Tezele Partidului Comunist Român, locul său de muncă, timp de 25 de ani, înainte de ’89. Mai este și un foarte bun model pentru cei care vor să se orienteze cu orice preț, unde sunt locurile care pot aduce bani bârfind, mințind și călcând totul în picioare. Desigur, nu e un caz izolat, dar dacă a acceptat să fie vârful de lance al celor care vor neapărat ciopârţirea României și distrugerea noastră ca popor, n-avem ce face, ne legăm de numele « alesei sale domnii ».
RăspundețiȘtergereÎn ce privește profesionalismul său , el este sublim dar…, vorba lui nenea Iancu, lipsește cu desăvârșire. Lumea se plânge de politicieni că sunt sfertodocți, că sunt mârlani, că nu au proiecte de țară și are dreptate lumea să fie revoltată. Dar, oamenii ca Boia sunt mult mai periculoşi! În plus, au ocupat locuri foarte bune, călduțe, dar cu priză la marele public, ca să poată manipula în voie. Nu cred că suntem un popor cu atâtea complexe, ba de inferioritate, ba de superiotate. Ele abundă, mai ales, în mintea și sufletul unor dilematici şi ale celor care se ȋngraşă bine, furându-i și porcăindu-i pe cei din acelaşi neam cu ei. Și alţii, alte popoare, au asemena exemplare, dar nu-s la vedere şi nici atât de mulţi. Cât privește cei descrişi de Ghica, cât reprezentau din întrega țară? Sau chiar din boierime? Să fim serioși, puțini. Pe de altă parte, credeți că în alte națiuni, chiar occidentale, nu există asemena specimene? Hai să fim serioşi!Cine nu le vede, vrea neapărat să aibă orbul găinilor.
Dar vedem « superioritatea « occidentală manifestată în primul rând prin faptul că pentru mulți din Vest, fie mari intelectuali, fie oameni de rând, Dumnezeu a…murit. E vorba de Dumnezeul creștin. Viorel Roman face apologetica Bisercii catolice, dar foarte mulți occidentali au întors demult spatele creștinismului. Și, roadele se văd. Cine vrea să se înfrupte din ele, nu are decât!
Cât privește istoria frământată a spațiului european unde este și România, e adevărat că a fost frământată, dar să spui că românii au avut o istorie plată, este cel puțin o minciună. Dacă era un simplu sculer-matriţer, ziceai că omu’ nu a prea dat pe la orele de istorie, dar ca mare »profesor univeristar de istorie »? Se vede de la o poştă răutatea și neadevărul acestor declarații. Cei care au învățat să citească și au și citit cărți fundamentale, nu numai opinii pe internet, pot identifica cu uşurinţă minciunile dlui Boia şi ale chibiţilor săi. Le recomand tutror să citească din istoricii noștri de dinainte de ‘ 47 (deşi sunt oameni serioşi și după) și să înceapă cu Iorga. Vă garantez că nu veți mai fi atât de antiromâni sau scârbiți de România și de români. Ah, și pentru că veni vorba de Iorga : el aduce argumente greu de combătut, spre deosbire de anumiţi pseudo- istorici noi și « moderni » , care nu aduc decât vorbe de cafenea, niciun argument valid.
Şi, ca o încheiere, ce fel de om trebuie să fii ca să scuipi mereu pe trecutul nației tale, al țării tale, să fii mereu batjocoritor față de ai tăi, să minimalizezi orice e bun, să exagerezi orice este rău, dar când vine vorba de Occident (sau Orient, depinde de cine e-va fi- la putere, nu?) să te pleci cu atâta flexibilitate, să ai un limbaj atât de respectuos și atent, neutru, plat chiar (exceptând perierile de rigoare), dar să nu pierzi niciun prilej când să ȋi ocărăşti pe ai tăi? Eh, acuma pricep, sunt chiar nepoţii și strănepoţii celor descrişi de Ion Ghica! Curat murdar, monşer!