luni, 15 ianuarie 2018

ROȘU, GALBEN ȘI ALBASTRU







ROȘU,  GALBEN  ȘI  ALBASTRU 



De Ziua Luceafărului, MIhai Eminescu, sărbătorit în  fiecare an La aceeași dată cu Ziua Culturii Naționale,
                         Grupaj de poezii
              de Melania Rusu Caragioiu
                     Canada, Romania






                                    I.    ROȘU   




          POEME                 
Trec amintirile ca lungi poeme,
Lăsând doar spuma după trireme.

Cântă cocorii în voci dogite
Vulpile fumegă-n umbre-alungite.

Scriu remușcările cântece dure,
Număr cărările cu urme sure.

Anii își scutură din ghemul vieții
Ploaia cea caldă a tinereții.

Mor în picioare copacii mari,
Sub corzi de trăznet, ca lăutari.

Augusta iarbă se stinge des,
N-o plânge nimeni, da-i fir ales !





                          S F Â Ș I E R E

                         Ascultă-mi tu sufletul plin de  iasma durerii;
,                        Când capul întorc spre acute asprimi ale vieții,
                         În ceafă simt viforul și biciuirile crude
                         Și-n fața mea ochii cei sumbri a ce mă așteaptă…

                          Atunci mă destram peste stânci umezite de vreme
                          Îmi pun tălmăciri peste pânza uscată de cimbru
                          Și iarăși mă-ndrept spre genunele  pline de casne,
                          Să sorb din puterea acelui foc falnic, ce arde.

                           Un huiet cutremură zarea cu mine;
                           Strălucii de raze orbesc ale cerului stele
                           Și hăul mă-nghite în flacăra stinsă din ele…

                           Ascultă-mi deci sufletul plin  de iasma durerii,
                          Rănit și sdrobit sub povara adâncelor patimi
                          Și cerne asupră-mi o ploaie  curată de lacrimi.
                                                  



           
                                                                          P A R O X I S M
                                                               
Scrâşnete sparte se izbesc în zidul de dinţii
încleştaţi;
                                                                            Gâlgâiri de sânge ţipă în urechi:
                                                                 Timpane se-aruncă-n uitare de sine.

                                                        Un geamăt cumplit învie şi-n gheare el rupe  
                                                                  al liniştei sân şi carnea plăpândă...

                                                                  Se revarsă din ins o sferă de foc
                                                                 prăvalind din nou  o culme a durerii,
                                                Zdrobind sub greu arc păianjenul vieţii din vine.

                                                                  Se rupe--un zăbranic,
                                                                  Tristeţea se-nhumă în tine,     
                                                                  Şi firav,  draperia vieţii
                                                                  Cu greu mai zăreşte un cearcăn
                                                                  Sub care aşteaptă pitaci şi ulcele...

                                                      Şi omul, erou, acum n-ar voi să se-aplece ... 
                                                                         
                                                                


                                                              
          METEOR

Mai sus,
Spre mijlocul lumii,
Din norii de cald asfințit
S-a desprins un astru de-foc.
I-am  luat o felie din miezul divin,
Mi-am făcut  nasturi pe lunga mantie,
Iar seva lui de candel mi s-a prelins pe -obraji…

Pășind peste tufe uscate
O picăturtă s-a scurs către vârful de ac
Și-așa s-a făcut dimineața…

Iar ultimul nasture  l-am ținut
Ca pe o  jertfă a fugii mele,
A înfloririi, iar, sub întâiele raze…





     II.       G A L B E N



         VIN  PLOILE

Străine ploi, turbate ploi,
Ca hergheliile-n puhoiș
Aduc din norii deșănțați
Șirag de stropi încercănați.
Rapide ploi, turbate ploi,
Smoliți și carul cu noroi
Și poala vântului s-a rupt
Și strașinile, dedesubt.
Și strugurii s-au țuguiat,
Sub stropii grei ce i-au spălat.

Mărunte ploi, haine ploi
Îmi amorțiți genunchii goi
și prin ploier vă strecurați,
Ah, ploi, ce soarele-mi pătați !

Albastre ploi, cortine ploi,
Praf de-aur măturați cu voi
Și pleoapele se pleacă-n  jos
Privind covorul cel vâscos.

Voi, multe, nesfârșite ploi,
În braț ne strângeți, ca ,,apoi”

Într-un elan de frig în os
Se-apropie umeri, drăgăstos.

Perfide ploi și rele ploi
Sar pe cornișă tontoroi…
Plecați de-aici  Eu vă dezleg,
Nu-mi luați tot zborul meu, întreg !

Străine ploi, turbate ploi,
Fugiți, nu veniți înapoi
Sunt răvășită ca un mal
Și frântă – un buchet de bal…




                                           P R E L U D I U   în  S T A N Ţ E

                                          Frunze de aur, frunze de ceară
                                          Spulberă vântul şi norii din vară.

                                          Brumele albe,  palide feţe
                                          Se-aşează pe struguri, pe flori și fâneţe.

                                          Preludiu de seară descărcat de cântec
                                          Şi pala din râpe aduce-a descântec.

                                          Dinspre brazi se-aude sifletul de ciută;
                                          Se prelinge-n cetini lumea cea cornută.

                                                                       * 

                                          Cad paie-n cărare, aşternând covor
                                          Să-ncălzească-n perne gâzele ce mor.

                                          Vara-şi strânge-n farmec bocceaua ei verde
                                           Şi molcom se stinge-n seva ce se pierde...

                                             
                       

                         G A Z E L
                      
Tu , grădina mea de vise ,
Presari flori şi creşti caise,
Şi din straturile calde
Dai  rozete de narcise .

Plouă soare şi presară
Peste gardul ce albise
Bănuţei de buburuze
Cu antenele deschise .

Când mă uit peste ulucă
Văd culori şi paradise ;
De atâta  armonie
Umbrele adorm ucise ...

Suna clopoţei de ceară
Clinchet fin , sau pare - mi  - se ?
Vântul mângâie –o   ghitară  ....

În grădina mea , de vise.




                                                                             PSEUDOKYNEGETICOS

                                                                                Unduiesc valuri de grâne,
                                                                                Grîne sau văluri de zâne ?
                                                                                 Piuit de dropie
                                                                           Pare că se-apropie.
                                                                           Vântul doarme în ciulini,
                                                                            Iepurii sub mărăcini.
                                                                            Potârnichile în stol
                                                                             Pleacă, lăsând cuibul gol…

Vânătorul bate pasul;
Unde, oare, e popasul ?

                                                                                     Doldora de prepelițe
                                                                                      Atârnate în bentițe,
                                                                                      Ranița-își arată plinul…
                                                                                      Înlăuntru doar pelinul,
                                                                            Ceapă, brânză, un colț de pâine-l
                                                                                Îndestulă până mâine.

                                                                                   Sus, pe  cer de bărăgan,
                                                                                   Norul – jos aeroplan
                                                                               Stă și-așteaptă  stropi de ploaie …

                                                                                     Paparude cer șiroaie,
                                                                                     La o margine de sat;
                                                                                     Dar cine le-a ascultat ?

                                                                                      Făt-Frumos, cel grâulean
                                                                                      Crește mare și bălan
                                                                                      Și se-nalță an de an.
                                                                                      E-nvățat fără de apă,
                                                                                      Curcubeiele-l adapă
                                                                                     Și stratul mic de zăpadă,
                                                                                    Când stă mic – să nu se vadă !        
                                                                                                                                                                                       

                                      
                                                 III.         A L B A S T R U




           IDOL 
Peste cascadă se prăvale - un stei;
Un trăznet scurt, ecoul a răspuns;
Pe sub un mai, un pâlc de pești, ascuns
Fuge-n amonte. Zboară un cârstei.

Uscat, echer,
Planează-n larg
Voios  catarg,
Înscris pe cer.

Se-aude-n dealul umbrit de fag,
Prelung, un bucium  de os și… drag
Tremură-n coarde de alăute
Doinele triste,
Cânturi știute
Doar  începute…




              AMALGAM
                            Motto:
                                  ,,Cărți, scriitori, personaje,
                                   ,,Albume, cuvinte de vrajă
                                   ,,Stau drepte în rafturi sculptate:
                                   ,,Puțin aici, mult în eternitate...”
                                                               Autoarea
                                                     
                                    Bing-bang clopotesc anii
                                    Și clopoței de ger;
                                     Big-bang-uri zic castanii
                                     Cu palmele spre cer.

                                      Se răscolesc arginți
                                      Sub chiciuri de dantelă                                                                 
                                      Iar pomii stau cuminți
                                      Și gravi, ca o capelă.

                                      
                                       Din filele palmate,
                                        Cu slovele uscate –
                                       Mici turle aplecate,
                                       Cad flori și ploi ritmate...                                       
                                             
                                                                
           

                                                   VISELE   TOARSE


                                       Visele toarse ce frumos le-am pus,
                                       Deşi nu stau înşirate pe fus.
                                       E greu să faci, dar e uşor de spus;
                                       De-abia le-ai prins şi iute s-au şi dus...

                                       S-au desfăcut de tortul de pe fus
                                       Când Parcele gând rău vieţii  au pus
                                       Şi, efemer, din viaţă ai apus.

                                        Eşti diafan, te simţi un fulg pe sus,
                                        Câtime materială de nespus;
                                        Să mai trăieşti te-ndeamnă un dor sus pus
                                        Şi-un cântec clar de lebădă- ,, mai   sus” ...   


                                          


           STARE  POETICĂ

Veniți nume mândre ! În vară,
Silfide și nimfe respiră
În inima pomilor tineri,
Și-n aer, ce trunchiu-nfășoară.
Veniți nume mândre ! Sunt muguri
Sub frunzele verzi ocrotiți
Și vietățile firii
Nasc iar pui cu ochi umeziți.

Și toate-s cu ochi de cicoare
De-atâta mireasmă de cer,
Veniți, muze mândre, mai pure
Ca bobu’-ncolțit în umgher.
                                                                                                                  










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu