Două scrisori pentru a cunoaşte un om:
Un
domn al cuvântului și un neprețuit prieten
al Bârladului, Ion N Oprea
Să
scriu despre cărțile pe care le-a publicat INO (așa cum îi spun prietenii și
are mulți și are buni prin toată țara și nu numai), ar fi un efort inutil
deoarece fiecare dintre cărțile sale cuprinde spre final note cu toată opera
acestui prolific autor și o listă lungă cu notele de lectură și cronicile
despre cărțile sale scrise de cititorii săi, mulți și aceștia și răspândiți
prin țară și prin lume. Despre domnia-sa poți citit și pe Wikepedia, acolo unde
lesne găsești date despre personalități ale culturii naționale și
internaționale.
Harnic
și consecvent, abordând diferite genuri literare, navigând ca un temerar pe
nesfârșitul internet de unde culege texte reprezentative, potrivite temei
abordate, conectat prin email cu mulți autori, domnul INO ține pasul cu
realitatea vremurilor pe care le trăiește, spirit tânăr, iscoditor și permanent
creator.
Răsfoind
cărțile pe care aproape lunar autorul le expediază prin poștă colaboratorilor
săi, poți avea în față o oglindă uriașă a lumii în care trăim, cu bune dar și
cu rele, un fel de mozaic captivant, util pentru documentariști și nu numai.
Cărțile pe care le-a publicat octogenarul ziarist și scriitor ar putea umple
câteva rafturi dintr-o mare bibliotecă și sunt material documentar oricărui
căutător de informații din domenii umaniste, sociale, literare, artistice,
memorialistice, istorice, geografice, politice și chiar religioase.
În
anul 1951 domnul Ion Oprea termina cursurile liceului Gheorghe Roșca Codreanu!
Eu mai aveam un an până să mă nasc! Parcă nu-mi vine să cred că sunt
contemporană cu domnia sa și totuși sunt! Anul acesta minunatul journalist,
scriitor și om de omenie a împlinit venerabila vârstă de 86 ani.
Pe
mine mă lasă fără cuvinte de fiecare dată când ocazional, din păcate atât de
rar, domnia sa vine la Bârlad la câte un eveniment cultural. Aspectul fizic ce
nu trădează anii, acuratețea simțurilor, vioiciunea, erudiția dar mai ales bunătatea,
toate acestea la un loc te fac să privești trecerea anilor cu seninătate și
fără teama că timpul este dușmanul nostru numărul unu.
S-ar
cuveni ca Bârladul – nu numai Bârladul, VASLUIUL, cei de la HUȘI - să-i dedice
un eveniment special și să-l sărbătorească, dându-i considerațiunea pe care o
merită din plin. Aș merge mai departe (ofensând poate pe unui, pe alții)
considerând că merită titlul de Cetățean de onoare! Consecvent și neobosit, de
cele mai multe ori pe banii dumnealui publică autori neconsacrați, scoate din
negura uitării personalități culturale, istorice sau religioase aproape uitate
dând dovadă de respect pentru om și pentru cuvântul scris, având convingerea că
prin munca sa va lăsa celor ce vor urma mărturii ale epocii în care a trăit și
pe care a reprezentat-o și încă o reprezintă cu cinste. Asemenea vechilor
cronicari, însă cu mijloce moderne, cu spiritul mereu treaz de journalist
profesionist, scormonește trecutul foarte îndepărtat (fiind pasionat de
civilizația dacilor), dar are ochiul mereu atent și simțul critic treaz
îndreptat spre contemporaneitate.
Mă
încearcă o mare emoție dar și recunoștință amestecată cu imposibilitatea de a
dărui și eu măcar prin cuvinte în aceiași măsură în care îmi dăruiește domnia
sa lună de lună cărți voluminoase, muncă adunată, efort intelectual dar și
spațiu în cărțile dumnealui unde mă publică.
Împătimit
istoric al presei moldave în mod deosebit, necunoscut atât cât ar merita și
neapreciat la justa sa valoare, Ion N. Oprea merită un loc de cinste în bibliotecile
noastre, în istoria literaturii române măcar în calitate de cronicar, dacă nu
de scriitor și mai ales merită prinosul de dragoste, prețuire și admirație
acum, la împlinirea acestei frumoase vârste. Pot afirma cu multă convingere că
poate sta alături de alți jurnaliști și autori
mai tineri egalându-i și chiar putând să-i întreacă. Deși, INO, cu ani
mulți în presă, poate unul din cei mai longevivi – arhivele o spun – nu i s-a
recunoscut, încă, nici calitatea de profesionist în domeniu, când a reapărut
UZP, ca jurnalist ce este, a fost printre primii care i-a salutat și le-a
relatat bucuriile și speranțele sale...
Scurtul
meu elogiu se încheie aici! Am dorit să-i adresez doar un mesaj de suflet, din
suflet și să-l asigur că pentru mine este un exemplu de perseverență, de
temeritate în a înfrunta vremurile, mereu având condeiul harnic și mintea
trează.
Să
sărbătorim împreună prin cuvinte, cu o mulține de cărți în față un om de
valoare, un bun creștin, un iubitor de neam și țară, un spirit înalt asemenea
multor altor spirite alese pe care le-a dat Moldova mea iubită.
La
mulți și rodnici ani să ne trăiești, prietene INO!
Dorina Stoica,
Bârlad, 29 aprilie 2018.
Prof.
Ana Dumitrescu, Iași
În
numele Cenaclului la distanță... la aniversarea lui I.N.O.
Stimată doamnă,
Am citit pe data de 1 mai 2o18, scrisoarea
dumneavoastră de apreciere și felicitare adresată Domnului Ion N. Oprea,
chemându-ne și pe noi: ”Să sărbătorim împreună prin cuvinte și cu o mulțime de
cărți în față, un om de valoare intelectuală
deosebită, un bun creștin, un
iubitor de neam și țară, un spirit înalt asemenea altor spirite alese pe care
le-a dat Moldova mea iubită”.
Foarte
frumos și adevărat, Doamnă Dorina Stoica,
deoarece găsim aprecieri dintre
cele mai onorante pentru INO al nostru, nu numai în calitate de coordonator al
Cenaclului la distanță, care a strâns în jur peste 200 de nume, ci amănunte
cunoscute și de dv. bine, ca membră cu vechime, și știți că la Cenaclu se face
istorie și literatură de mare valoare. Până acum s-au realizat 15 volume,
antologii tematice, poezie, proză și ilustrații, seria I, mai recent un prim
volum, seria II –intitulat „Istorii, comentarii, miscelanea”, dar INO are și
peste 80 de titluri personale, apreciind și onorabilitatea sa de scriitor și
îndelungat jurnalist, care ne-a încărcat, din propria pensie, rafturile
bibliotecilor și ale multora din cele
publice, dumneavoastră împreună cu toți cititorii considerându-l ca pe
unul din condeierii care nu numai că nu-i îndeajuns cunoscut, dar nici apreciat și recompensat pentru munca
trudnică, în niște condiții de sănătate precară. În
consecință, atentă la unele amănunte de acest gen, știind că în modestia
sa nu a vorbit niciodată despre aceste probleme ...decât acum nu demult timp,
când a răbufnit într-o erudită autenticitate, în volumul cu inedite versuri
intitulat”Tunelul”.
M-a impresionat sesizarea faptului că ”deși
aspectul fizic, vioiciunea, bunătatea nu-i trădează anii totuși trecerea vremii
cu seninătate, timpul este dușmanul nostru numărul unu ... și vă încearcă
dorința unei recunoștințe... a-i dărui
ceea ce și domnia sa dăruiește prin muncă adunată cu efort intelectual”,
demonstrând virtuți relevante,comunicare impecabilă prin cărțile oferite
tuturor. Poate undeva în sufletul dv.
ați simțit cum și dânsul a luat parte la frământările care a trebuit să le
depășiți la un moment dat și a fost prezent în Revista Luceafărul cu un articol
dar și multe alte situații identice - unde și când - a fost necesar. În consecință, propuneți niște măsuri care cad în competența
unor autorități și persoane care să-i
atribuie titlul de Cetățean de onoare a Municipiului unde a învățat, pe
care l-a slujit ca ziarist și activist cultural al Județului, la înființarea
căruia a contribuit în 1968, la înființare, el fiind atunci printre
decizionari, ca specialist în administrația de stat și jurnalist profesionist, ultima activitate pe care o prestează neîntrerupt
din 1948-49 când era elev la Bârlad, propuneri pe care și eu dar și mulți
colegi ai săi le salutăm și apreciem ca necesare.
Trebuie
să le reamintim celor care nu știu, decidenții de azi, că în 1968, la
reînființarea județelor, Ion N. Oprea a străbătut cum a putut sat cu sat al
actualului județ ca să convingă despre configurația teritorială actuală, și de
aici, poate au rezultat volumele de
astăzi referitoare la jurnalele timpului –Bârlad, Vaslui, Huși și nu numai –
dar și salba cărților intitulate „Vaslui. Tradiționalism”, vol I, 473 p.,
„Vaslui. Itinerarii”, vol. II, 409 p., ”Vaslui-Itinerarii”, vol. III, 560 p,
toate publicate la Ed. PIM, Iași, 2010, completate de alte două, în 2013, la
aceeași editură,„ România-Moldova-Vaslui. Structuri Administrativ-teritoriale”, vol. IV, 394 p.,
„Vaslui. De la Ferdinand, Intregitorul de Țară, până în zilele noastre”, vol.V,
364 p. Cine a mai cheltuit atâta energie pentru păstrarea tradiționalismului în
Moldova de Jos a lui Ștefan cel Mare?
Să
reamintim și cât de apreciat este totuși, în fapt, cel căruia încă în viață, i
s-au dedicat atâtea articole și volume care pun în evidență personalitatea și
faptele sale, noi referindu-ne doar la câteva: cele patru volume, „Călător...
prin vâltoarea vremii”, autor prof. Alexandru Mânăstireanu, „Jurnal-tardiv”,
două volume, de C. Hușanu, sute de pagini,
care îl elogiază pe Ion N. Oprea, la care se adaugă cărți dedicate lui
în întregime cu diferte pilejuri – „Omagiu Ion N. Oprea” de Ana Dumitrescu și
Constantin Hușanu , 2012, 391 p., cărțile semnate de prof. Gh. Clapa „Ideal și
împliniri. Omagiu scriitorului Ion N. Oprea la împlinirea vîrstei de 80 de
ani”, 2012, 374 p., „Vasluiul și vasluienii pe coordonatele istoriei”, 2013,
564 p., „Ion N. Oprea, Alergător de cursă lungă pe meridianele interesului
general”, 2015, 266 p., „Studii: Conexiuni INO”, 2015, 248 p., toate la Ed.
PIM, Iași, articole precum „Profil Ion N. Oprea” în Academia bârlădeană nr. 2,
2008, de Mircea Coloșenco, „Ion N. Oprea”, în Elanul nr.98/2009, de Constantin
Clisu, „Crâmpeie de gânduri la Medalioane-semnal istorico-literar” în Luceafărul-Botoșani nr. 8, 2010, de C.
Hușanu, „ Note de lector Ion N. Oprea (INO)-80 de ani – Sisif de pe malul drept
al Bahluiului”, p.90-100, în Onyx, 2012, ”Cu prieteni, despre prietenie de Ion
N. Oprea, cronică de General de brigadă(r) dr, Gheorghe Crețu și Colonel(r)
ing. Mircea Alexe, în Revista oștirii române, București, nr.1/2013, prof.univ.
dr. Florin Păncescu, „In cărțile lui Ion N. Oprea, geneza familiei mele” în
Lohanul, octombrie 2013, „O carte document (Ion N. Oprea)” de Traian Nistiriuc-Ivanciu, în Vama Veche,
Tg. Mureș, nr. 3, 2014...
Alăturăm
la cele de mai sus prezența autorului, în diferite dicționare și monografii
literare cum sunt: „Priponești de Sus și Priponești de Jos”, Minimonografie, de Ioan V. Tasie, 2007, „Nasc
și la Tecuci oameni”, de Vasile Ghica, ”Scriitori și publiciști ieșeni
contemporani”, de N. Busuioc și Florin Busuioc, 2008, ”Univers cultural și
literar vasluian”, de Ioan Baban, 2008, „1500 scriitori români clasici și
contemporani”, de Boris Crăciun și Daniela Crăciun-Costin, 2010, „Un dicționar
al scriitorilor contemporani”, vol.V,
coordonator Ioan Holban,TipoMoldova, 2016.
O
fi știind și ”cine trebuie” ce a scris și se scrie despre Ion N. Oprea, ca să aprecieze pe omul care obosește?
Acest
demers este o completare a însăși atitudinii și reușitei scriitorului Ion N.
Oprea, cu peste 80 de volume – istoria presei și a culturii de la Bârlad,
Vaslui, Huși, din întreaga Moldovă, memorialistică, arheologie, scoaterea din
anonimat și uitare a mii de personalități care au făcut cultură, știință,
muzică, școală românească, etnografie, morală și religie, muzeistică nu numai
în zonă, în Moldova, ci în România, aducând acasă, în sufletele noastre și pe cei dragi și iluștri de peste hotare.
Pentru
autohtoni, generația noastră și cea în
formare, el s-a dovedit nu doar un bun
și statornic colaborator de carte și presă, ci un descoperitor și sprijinitor
de talente pe care le-a ajutat pas cu
pas și despre care sunt scrise deja multe volume, eu am numărat vreo 5-6, dar
există o întreagă bibliografie care se întinde pe zeci de pagini în cărțile
sale la rubrica „De același autor”. Reamintesc, după cum am citit, în anumite situații, la care alții poate
îndatorați nu s-au grăbit, dânsul a sărit în sprijin, total dezinteresat.
Puțini fac aceasta, nu!? Nu are dușmani, respectă și ajută cum poate , evitând
orice tentativă negativă.
M-am
bucurat și salut propunerile dvs. pentru evidențierea, recunoașterea și recompensarea meritelor pe
care INO le are în susținerea cu
patriotism a trecutului nostru românesc, dar iarăși, cu admirație și respect,
vă spun, ceea ce și dvs. cunoașteți, a ajunge la ce precizați cu îndreptățire,
nu-s suficiente propunerile, inițiativa trebuie promovată de persoane
competente, purtătoare de argumente, pe lângă factori de decizie. Care
ar putea fi ?. Oameni din domeniu, ca dvs. dar și Profesorul Vasile Cârcotă, Părintele Laiu,
Prof. Cristina Vizitiu de la Biblioteca municipală, Doamna Oltea Rășcanu-Gramaticu și multe alte
persoane care să ajungă la Domnul primar
sau prefect, la consilierii care se ocupă de istorie și cultură și au citit
ceva din cărțile autorului, care pot fi abordați și sensibilizați, numai dvs.
și colegii știți cum... o audiență, un discurs, o cerere adresată cu folos, mai
ales că Domnul Primar l-a cunoscut personal, la Zilele Culturale ale Bârladului
din 2017 și sunt în relații social-culturale bune.
Noi
avem exemple la Iași,la Botoșani pentru ceea ce se face an de an pentru
INO -
adevărat Festival omagial -
Editura Agata care nu l-a avut niciodată client și revista Luceafărul,
director și redactor-șef dl. Ion
Istrate, la Iași Doamna Martha Eșanu, redactor-șef al revistei Prietenia , care
pentru merite în promovarea culturii și a personalităților de etnie evrei , o
carte Prietenia și articole în presa curentă , puțin față de cele 80-90 de
cărți destinate Vasluiului, Bârladului sau Hușilor și oamenilor lor și a reușit
să obțină pentru Ion N. Oprea, în 2015, 25 septembrie, în cadrul „Săptămânii
Diverisității, dedicată Festivalului tradițional inter- etnic”, desfășurat
între 18 și 25 septembrie, „Medalia de Onoare”, cu Brevet „Prieten al
Comunităților Evreiești din România”, semnată și înmânată personal de Dr. Aurel
Vainer, Președintele Federației Comunităților din România, Deputat în Parlamentul
României, cu ocazia acelei mari
festivități desfășurate în Piața Palatului Administrativ, Iași, fapt
pentru care primitorul rămâne deplin recunoscător sufletește inițiatoarei. Dar
pe Bârlădenii și Vasluienii lui atât de respectați, cum i-ar sensibiliza?!
Către
asemenea gest generos, dus până la final, ne așteptăm pentru– ION N. OPREA
–care a făcut și face atât de mult, pentru urbiile în care a învățat și le-a
servit profesional cu ce este mai prețios, pentru bibliotecile din teritoriu,
cu timpul și banii din salariul sau
pensia lui neputincioasă și care în loc
de hrană, medicamente, publicații necesare și multe altele și-a sacrificat
totul pentru editarea cărților în care se referă la toți concetățenii lui,
oameni de seamă, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, instituții și fapte
de-lungul vieții sale. Istorie trecută și prezentă!
Sunt
conștientă, ca și dvs., cât îl cunosc,
dacă INO ar fi fost sănătos,ar fi fost prezent la lansări și discuții literare,
atașat prieteniei de un anumit gen sau chiar „uzitatului principiu ”servici
contra servici” sigur și-ar fi dobândit multe recompense până acum. Cu
certitudine ar fi avut timp și pentru accesul
în USR sau în UZP, ca vechi jurnalist. Este singurul care, drept SLAVĂ, pentru
Virgil Caraivan din Șuletea-Vaslui,-primul președinte al Societății
Scriitorilor din România- a scris volumul de aproape 1000 pagini OBELISC,
Album-Dicționar, Dicționarul „Personalități... 300 la număr”, alte circa 1150
de pagini, Opera Omnia, TipoMoldova, 2018 și 2017 (nu știu dacă vi le-a trimis
dar se află la biblioteci),cărți care semnifică poziția sa față de om și
personalități în România și care anul acesta aniversează Centenarul. Sper că
nimic nu e suficient pentru a epuiza enumerarea valorilor ce vor rămâne urmașilor acestui popor român
pentru care Domnul I. N. Oprea a muncit
ca un Sisif, cum spun toți colaboratorii, prietenii și cunoscuții cu mare
dăruire și respect pentru OAMENI.
Sperând
că se va găsi CINEVA îndriduit să aibă timpul necesar pentru a răspunde în mod
afirmativ la îndreptățitele noastre propuneri, merituoase domnului I.N. Oprea
pentru operele sale închinate concentățenilor bârlădeni și din toată ”Moldova
de jos”, de ieri, azi și întodeauna.
Mulțumindu-vă
cu deosebită considerație,
în
numele Cenaclului la distanță ”Prietenia”
Prof.
Ana Dumitrescu
2
mai 2018
Publicat
în revistele Luceafărul-Botoșani și Armonii Culturale-Adjud-Vrancea, 5 mai
2018, cu un comentariu în Luceafărul semnat de Nițu Constantin în aceeași zi,
h.20.50: „La mulți ani domnului Ion N. Oprea, cel care desfășoară o muncă de Sisif ca organizator al
cenaclului nostru. Vivat, crescat, floreat!”.
Nota
mea (INO): Mulțumesc doamnelor Dorina Stoica și prof. Ana Dumitrescu pentru
inițiativă și aprecieri dar vă spun, asemenea onoruri nu se fac oricui, am mai
spus, au fost frustrați localnici ca
prof. Traian Nicola sau dr. Constantin Teodorescu, dar mite cineva de la Iași, ele, mai ales astăzi, se acordă
și se înmânează unora care și ei vin să ofere ceva material sau moral, fie și
garanția sosirii în localitate a cuiva care să facă ceva în beneficiul
ofertanților, atenție la atenție, cum se obișnuiește adesea.
5 mai 2018
Din
Istorii, comentarii, miscelanea, de Ion
N. Oprea, vol. II p.26-37,Editura Armonii Culturale-Adjud, 2018, 322 p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu