Ispir Viorica - Cine sunt eu?

Cine sunt eu?

~*~

Când mi-e greu mă-ntreb și eu:

Sunt trupul, ce-l privesc mereu?

E corpul care l-am primit,

Să-l port, cât am eu de trăit,

Cu el să-nvăț viața pe Terra

Cât îmi permite atmosfera?

E unica mașinărie,

Mergând cu energie vie,

Miraculos de complicată ...

Mai e și semiautomată:

Nu știu cum sângele pulsează,

Nu știu cum dorm, cine visează...

Nu știu cum pot ca să respir,

Ce face corpul, tot admir!

Organele toate, din mine

De-s sănătoase, mă simt bine!

Doar cei ce au studiat genomul

Știu cât de complicat e Omul!

Ca-n orice om, în piept, la mine

Bate o inimă-minune!

Sufletu-aici sălășluiește

Prin el, întregul corp trăiește!

Și-n ale inimii potire

E și izvorul de iubire.

Un om, la propria-nălțime,

El cu mândrie, capu-și ține,

Expus, în văzul tuturor,

Căci poartă taina tainelor:

Creierul unic, găzduiește

Și mintea care ne gândește.

În a noastră profunzime

Toți primim, din înălțime,

Raza-spirit, Supra-Eu,

Purcesă din Dumnezeu,

Ea, lumină-n suflet face,

Când mintea gândește-n pace ...

Nici un om nu știe bine

Darurile lui Divine:

Sufletu-i nemuritor,

Ca și-al nostru Creator,

Viața este darul sfânt,

Pentru om, pe-acest pământ.

Orice rază de la Soare

Aceeași Lumină are,

Are-aceeași energie,

Prezentă și-n lumea vie,

Toată viața-i concepută,

De Ființa Absolută!

~*~

2 iulie 2018

Profesor Ispir Viorica

Vaslui