CITITUL - Sfantul Teofan Zavoratul
Daca iubesti
citirea, nu cauta cele mestesugite si care atâta închipuirea, altminteri va
lovi inima ta dracul parerii de sine, ci precum albina înteleapta aduna mierea
din flori, asa si tu sa dobândesti doctorie pentru sufletul tau din citirea
cartilor.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 95.
DANGATUL CLOPOTULUI - Sfantul Ioan
din Kronstadt
Dangatul
clopotului este chemare la vorbirea cu Dumnezeu, venirea copiilor la Tatal,
semnalul de înfatisare înaintea Lui.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 456
OPERATIA CHIRURGICALA
- Sfantul Ioan din
Kronstadt-
Daca vei suporta dificultatea si durerea
unei operatii chirurgicale, te vei însanatosi (este vorba de Taina
Marturisirii). Înseamna ca atunci când te spovedesti, trebuie sa-i dezvalui
duhovnicului, fara sa
ascunzi nimic, faptele tale rusinoase, desi e dureros, e jenant, e umilitor.
Altminteri, rana va ramâne nevindecata, vei continua sa suferi, sa te vaieti,
ti se va subrezi si sanatatea sufleteasca; va ramâne ceva ca o drojdie, din
care vor dospi alte neputinte sufletesti, naravuri urâte sau patimi. Preotul
este doctor duhovnicesc; arata-i ranile, nu te rusina, fa-o sincer, deschis, cu
încredere fiasca, fiindca duhovnicul este parintele tau sufletesc, care trebuie
sa te iubeasca mai mult decât parintii dupa trup, fiindca dragostea lui Hristos
este mai presus de dragostea trupeasca, naturala, iar preotul trebuie sa
raspunda pentru tine în fata lui Dumnezeu. De ce oa re viata noastra a devenit
atât de abjecta, plina de patimi si de naravuri ticaloase? Fiindca foarte multi
îsi ascund ranile sufletesti, cangrenele si de aceea sufera, îsi ies din fire,
dar nu accepta nici un tratament.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 376-377
PACEA SI BELSUGUL DE VIATA
- Sfantul Ioan din
Kronstadt -
Pacea si belsugul de viata pe care le
simte inima dupa Împartasanie este cel mai mare si mai de pret dar pe care ni-l
face Domnul nostru Iisus Hristos, unul mai presus de toate darurile, luate
împreuna, de care se poate bucura trupul. Fara pace sufleteasca – atunci când
inima este chinuita si strâmtorata – omul nu se poate folosi de nici un bun,
fie el material sau spiritual, nu-l încearca nici o bucurie dintre acelea care
vin de la simtamântul adevarului, binelui, frumosului. Aceasta fiindca i-a fost
strivit si ucis nucleul central al vietii – inima, adica omul cel dinauntru.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 43
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu