ZBOR DEASUPRA MARII - Patriarhul
Pavle al Serbiei -
Patriarhul Pavle mergea cu avionul sa
faca o vizita. În timp ce zbura pe deasupra marii, avionul a intrat într-o zona
de turbulente si a început sa se zgâltâie. Un episcop tânar care statea lânga
Patriarh l-a întrebat ce-ar gândi daca s-ar prabusi avionul. Preafericitul
Pavle a raspuns linistit: „În ce ma priveste, as socoti ca e un act de dreptate
– la urma urmei, am mâncat atâtia pesti în viata mea, ca nu m-as mira daca ar
fi ca ei sa ma manânce acum”. < /p>
Patriarhul Pavle al Serbiei, The Orthodox
Word, nr. 269, traducere de Laura Marcean, Ed. St. Herman, Platina, SUA,
TRECEREA EUHARISTICA - Arhimandritul
Sofronie Saharov
Întreaga Euharistie consta într-o
„pomenire” – înteleasa nu în sensul obisnuit, ca o reamintire doar, ci ca o
intrare existentiala în lumea lui Hristos, în dimensiunile sale divine si
umane. Pastile noastre, si prin urmare si Euharistia noastra, sunt o trecere de
pe pamânt la cer, de la moartea în pacat spre vesnicia sfânta a Tatalui.
Arhimandritul Sofronie Saharov,
Rugaciunea - experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed.
Deisis, Sibiu, 2007, p. 118.
INTRE TRUFIE ȘI SMERENIE
” Monahiei Eupraxia
Dragă Eupraxia! Pace ţie şi mântuire!
Iată ce
scrie Ioan Scărarul în Cuvântul 4, cap. 44: „Dacă cineva va lepăda mustrarea
dreaptă sau nedreaptă, de mântuirea sa se va lepăda, iar cine primeşte
mustrarea, cu durere sau fără durere, va primi degrabă iertarea păcatelor.” E
limpede că tu te-ai supărat din pricina scrisorii mele. A trecut jumătate de
an, şi n-ai răspuns nici un cuvânt.
Crezi că ai
fost jignită pe nedrept, sau că ai fost mustrată pe drept, dar nu îţi poţi
călca pe inimă?
Încă o dată
te previn: trufia e însuşirea fundamentală a diavolului. Pentru trufie a
devenit satană cel mai înalt înger. Şi oamenii, în locul asemănării cu
Dumnezeu, dobândesc prin trufie asemănarea cu diavolul. Iată de ce s-a şi zis
că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă! Domnul însuşi porunceşte să învăţăm
nu de la oricine, ci de la El însuşi smerenia şi blândeţea. Şi Maica Domnului a
dat mărturie că pentru smerenie a primit harul preaînalt de a fi aleasă din
toate neamurile.
Dacă nu
suntem în stare să nu încălcăm poruncile lui Dumnezeu, trebuie să ne pocăim
sincer pentru aceste încălcări şi prin asta să dobândim la început inimă
înfrântă, iar când aceasta se va frânge destul va deveni şi smerită.
Domnul să te
înveţe la tot binele! împărăţia lui Dumnezeu se ia cu silinţă. Trebuie să ne
silim la tot binele: atunci Domnul va trimite şi harul Său spre mântuirea
noastră.
Domnul să te binecuvânteze!
Salutare şi binecuvântarea lui
Dumnezeu tuturor!
Nici un om,
orice nevoinţe ar săvârşi, nu se va mântui dacă nu se va lupta cu trufia şi cu
îngâmfarea. Diavolul e trufaş, şi după moarte oamenii trufaşi vor merge la el.
Nu degeaba s-a zis: Dumnezeul celor mândri le stă împotrivă. De vreme ce
Dumnezeu e împotriva trufaşului, cine îl va putea ajuta cu ceva? Dacă nu poţi
birui în tine trufia, mustră-te pe tine însuţi (nu pe alţii) şi plângi,
frânge-ţi inima la rugăciune, ca Domnul să te ierte şi să te smerească, să nu
îngăduie să pieri.
Citeşte şi
aplică la tine însăţi cele citite! Fără citire şi rugăciune omul se face stâlp
de sare. Pentru fiecare păcat făcut învinuieşte-te pe tine însăţi înaintea lui
Dumnezeu, cere iertare, nu amâna pocăinţa. Dacă vei supăra pe cineva, în
aceeaşi zi străduieşte-te să te împaci cu el, altfel Domnul nu va primi
rugăciunile tale. Ştii şi singură toate astea.
Fie-ţi milă
de tine, nu pierde vremea spre propria pierzare! Un sac cu nisip mărunt îl
trage pe om la fund la fel ca o piatră mare. Fii raţională, adu-ţi aminte pentru
ce trăieşti! Chiar mă îngrozesc să-ţi citesc scrisorile şi să văd cum te porţi.
Ceilalţi n-au decât să facă ce vor, nu tu vei da socoteală pentru ei.
Gândeşte-te ce răspuns îi vei da tu Domnului la Judecată, atunci când se va
hotărî pe vecie soarta ta! Domnul să te lumineze şi să te mântuiască!”
Cuviosul Nikon Vorobiov, Cum să trăim
în ziua de astăzi, Editura Sophia, 2014
FIERUL SI PIATRA - Sfantul Tihon din
Zadonsk
Vezi ca
fierul sau piatra, chiar daca sunt încinse în foc, nu dau glas pâna ce nu se
varsa peste ele apa sau altceva asemanator; însa de sunt stropite, atunci îsi
arata fierbinteala prin scoaterea unui sunet. Asemenea si multi dintre oameni
se cred a fi smeriti si blânzi atâta timp cât nu-i jigneste nimeni, însa îndata
ce ajung sa simta supararea ce li s-a facut, se mânie si se înfurie si suna ca
fierul cel încins si stropit cu apa. Caci obida care li s-a pricinuit vadeste
ce se ascunde în inima lor – mânia sau blândetea. Si tocmai aceasta este una
dintre pricinile pentru care îngaduie Dumnezeu sa vina asupra noastra
nenorocirile si gurile clevetitoare: asa ne arata El noua însine ce se
tainuieste în inima noastra – mânia sau blândetea, pentru ca, în acest chip
cunoscându -ne neputinta noastra, sa ne straduim a o tamadui cu harul Sau.
Întâmplarea aceasta si cugetarea asupra ei te învata sa-ti cunosti inima, care
este „vicleana si mai mult decât toate stricata” (Ieremia 17, 9).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 113
DORUL DE PATRIE - Sfantul Tihon din
Zadonsk -
Când te gasesti într-o tara straina
sau te afli într-o calatorie, gândul ti se abate mereu spre patria si casa ta
si într-acolo te atrage. Învata din aceasta întâmplare ca asemenea si noi, cei
ce pribegim în lume ca într-o tara straina, trebuie sa ne întoarcem cugetul
spre Patria cereasca, unde este Tatal nostru, Caruia astfel ne rugam: „Tatal
nostru, Care esti în Ceruri”, unde se gaseste casa noastra si pacea noastra cea
fara de primejdie, „unde Iisus a intrat pentru noi ca Înaintemergator” (Evrei
6, 20), unde este mostenirea noastra, pe care ne-a gatit-o Preabunul si
Milostivul nostru Mijlocitor – Hristos, unde este pregatita Cina cea mare si
Nunta Mielului, unde nenumaratele multimi ale Puterilor celor netrupesti stau
înaintea scaunului de domnie al Maririi, unde stau cetele Sfintilor celor ce-au
vietuit de la începutul lumii si care, dupa pribegia lor pamânteasca, dupa
osteneli, nevointe si suferinte, s-au odihnit întru Împaratia Cerurilor. Acolo
ei sunt încununati si ne asteapta cu dorire mare pâna când vom intra si noi
întru acea odihna.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 69.
CROSETATUL - Sfantul Ioan din
Kronstadt
Însusirile omului, atât cele de
ordin spiritual, cât si cele fizice, se desavârsesc, sporesc si se fortifica
prin exercitiu. Exerseaza-te mai des în scris, în cusut, în crosetat si astfel
vei putea „sa-ti faci mâna”: vei scrie, vei coase, vei croseta mai bine.
Exerseaza mai mult în compunerea de texte, vei compune mai usor si mai bine;
exerseaza în savârsirea de fapte bune sau în stavilirea patimilor si ispitelor
si vei reusi, cu timpul, sa faci binele lesne si cu placere, iar patimile le
vei învinge cu usurinta, ajutat de harul dumnezeiesc atotlucrator. Dar daca vei
înceta sa mai scrii, sa cosi, sa crosetezi sau daca faci lucrurile acestea
foarte rar, vei scrie, vei coase si vei croseta prost; nu vei mai compune
nimic, sau foarte rar, lasându-te absorbit de grijile materiale ale vietii si
vei ajunge sa nu poti lega ni ci câteva cuvinte, mai ales în cele duhovnicesti.
Când ti se va da sa scrii ceva, vei munci ca un rob în Egipt! Tot asa, daca nu
te mai rogi, sau te rogi rar, rugaciunea ti se va parea grea si o vei face fara
placere; daca vei înceta lupta cu patimile, sau o vei rari din cale-afara si o
vei slabi, îti va veni foarte greu sa le mai tii piept si te vor birui ele pe
tine. Din pricina lor, nu vei mai avea liniste, viata îti va fi otravita daca
te vei dezvata sa lupti împotriva acestor haini adversari, care sunt „de-ai
casei”, stau înlauntrul tau, îsi fac cuib în inima ta. Activitatea, munca sunt
conditii indispensabile ale vietii. O viata inactiva nu este viata, e o
monstruozitate, o umbra de viata! De aceea omul trebuie sa-si impuna sa lupte
mereu, îndârjit, cu trândavia trupeasca. Dumnezeu sa apere pe tot crestinul de
lene! „Iar cei ce sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul împreuna cu
patimile si cu poftele” (Galateni 5, 24), adica firea cea lenesa, rea,
iubitoare de pacat. „Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de
la cel ce n-are si ce are i se va lua” (Matei 25, 29).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 107
STIINTA STIINTELOR SI ARTA ARTELOR
- Sfantul Ioan din
Kronstadt -
Împatimirea sufletului de cele
pamântesti si trupesti pâna la uitarea de Dumnezeu vine de la diavolul, care
face ca, atunci când ni se leaga inima de cele pamântesti si trupesti, ea sa
devina vasul spurcat al patimilor, în loc sa priveasca cu chibzuinta spre cele
de Sus si sa fie vas duhovnicesc si templu al Duhului Sfânt. „Nu puteti sa
slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona” (Matei 6, 24), lui Dumnezeu si averilor
lumesti, lui Dumnezeu si trupului, lui Dumnezeu si lumii, lui Dumnezeu si
desfatarilor; de aceea, a sti sa-ti conduci trupul si inima este stiinta
stiintelor si arta artelor. Sunt când trup, când suflet. Ce nestatornicie! Câta
nerecunostinta! Ce lene! Si câta îndelunga-rabdare de la Dumnezeu! Dar oare cât
timp voi fi schimbator ca luna sau ca un caleidoscop? Întareste-ma, Doamne,
fa-ma sa stau pe piatra poruncilor Tal e!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 239
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu