TRECEȚI, VOI, OAMENI CINSTIȚI, LA
ACȚIUNE!
Da, pe voi vă îndemn, pe voi, cei mulți.
Pe voi,
cei cărora vă pasă de viața voastră și a urmașilor voștri, pe voi, cei
conștienți și îngrijorați de ceea ce ni se întâmplă acum, ce ni s-a tot
întâmplat și de ceea ce s-ar putea să fie cu noi în viitor.
Noi toți
suntem victimele unora din țară și de aiurea care, profitând
de inimile primitoare de români, precum și de nebăgarea noastră de
seamă și de iuțeala lor de mână, au făcut, fac și, probabil, vor continua a
face, cam tot ce vor pe aici, dacă nu întreprindem nimic pentru a-i împiedica.
Cum de au
reușit și reușesc asta într-o țară din Europa!, cu o constituție!
și niște legi!, în secolul XXI?!?
Simplu:
încălcând ori ocolind cu bună știință legile sau chiar folosindu-se de ele!
Ei bine, ne-am
săturat!
De aceea
vă veți bucura poate aflând (dacă nu ați aflat deja) că un conațional cu suflet
mare și cu o excelentă cunoaștere a legilor actuale, ale căror lacune ori
formulări ambigue le permit șnapanilor interni și internaționali să se înfrupte
fără opreliști din bogățiile țării, deci ale noastre, să ne calce în picioare
demnitatea, drepturile și libertățile privind sănătatea, educația, justiția,
proprietatea, etc, a conceput și ințiat un proiect legislativ, menit a
schimba situația.
Proiectul se numește Legea
Suveranității sau Legea pentru protejarea interesului superior
și suveran al poporului și cetățeanului român
Inițiatorul lui este avocat. Numele
lui este Dan Chitic.
Acest
proiect a prins contur după discuții cu sute de persoane și consultări cu zeci
de specialiști ai dreptului, precum și cu alte zeci de oameni ca
noi, implicați în viața cetății. Este deci fructul unei inițiative cetățenești,
care vrea ca, în cele 33 de articole noi, să schimbe România.
Această
inițiativă nu are legătură cu niciun partid parlamentar.
Pentru ca
oricine să îl poată cunoaște, l-a publicat spre consultare generală
și legală în Monitorul Oficial nr. 925 din 28.09.2021.
Poate fi citit și pe Google la una dintre următoarele
adrese:
PR-LEGE 743 15/09/2021 - Portal Legislativ
https://www.
Conform
legislației în vigoare, pentru a putea fi adoptat, proiectul acesta, așa cum am
mai spus deja, rezultat al părerilor și dorințelor exprimate ale multor
trăitori pe acest teritoriu al nostru, trebuie să fie dezbătut și adoptat de
Parlamentul României.
Pentru a
fi înscris pe ordinea de zi pentru dezbatere în ședințele Parlamentului, se
cere ca el să fie validat prin semnăturile a minim 100.000 de oameni din minim
13 județe, a câte minim 5000 de semnături per judet, conform
legii! =Este nevoie însă de cel puțin 150. 000 de semnături . Cele
50% în plus sunt menite a învinge previzibilele sabotaje ale sistemului!
Însă
pentru a da un semnal puternic parlamentarilor în faza finală a întregului
proces, ar fi nevoie de 500. 000 de semnături.
Ele
trebuie date până la sfârsitul lunii noiembrie anul curent.
Se poate
semna pe hârtie sau online.
Pentru a
semna pe hârtie, intrați pe Google și scrieți VremSuveranitate.Ro
/Legea suveranității și urmați instrucțiunile.
Menționăm că acest proiect
a primit in 15 septembrie 2021 avize favorabile de la
Consiliul Legislativ ( consultați:
http://www.clr.ro/events/
Dacă
doriți să fie bine și în țara noastră, DACĂ VĂ PASĂ, nu mai stați pe gânduri:
citiți proiectul și semnați!
O
faceți, oricât ați fi de în vârstă, pentru cei dragi de acum și din viitor.
Procedați
așa cum vă îndeamnă conștiinta, în cunoștință de cauză !
Doamne
ajută-ne!
Știm că ne dai,
dar nu ne bagi și în traistă.
Sursa: FLORIN GHEORGHIU
Imperiul secret al UE
„Într-o vreme a schismelor care separă
Vestul UE de noii membri din Est, ambele tabere au propriile rațiuni de a
păstra marele secret economic al UE, și anume faptul că Vechea UE stăpânește
noile țări membre ca pe niște feude”, scrie Matthew Olex-Szczytowski, bancher,
istoric și consilier al mai multor premieri polonezi, într-un articol publicat
de UnHerd.
The
EU's secret empire
Wealthy
states treat Eastern Europe as a colony
„Împotriva logicii și justiției, 340 de
milioane de vest-europeni bogați îi sug pe cei 103 milioane de estici săraci.
Elitele din Europa Centrală și cea de Est nu se revoltă, pentru că nu suportă
să recunoască realitatea, iar mulți dintre membrii elitei din Est au fost
cooptați de vestici sau au fost intimidați. Însă resentimentele nu pot să nu
răbufnească. „Nu suntem o colonie, nu suntem membri de mâna a doua”, a transmis
Comisiei Europene premierul Sloveniei. Până și Clotilde Armand, primărița
franțuzoaică din București, a spus limpede că „o mare parte din bogăția Europei
se scurge din țările sărace către cele mai bogate”.
În Vest, cei care știu asta nu deschid
gura, ci îi încurajează pe trâmbițașii lor din Est să spună că Vechea Europa
menține Estul pe linia de plutire. „Îi vedeți pe polonezii, pe cehii și ungurii
aceia cicălitori?”, se plâng mereu eurocrații. „Se îndepărtează de liberalism,
însă își freacă palmele și se așteaptă să le dăm bani!”. Acest tip de gândire
este strâmb din cel puțin două motive. Presupusa obrăznicie a Estului nici nu
se compară cu păcatele Vestului (comparați doar ce face Ungaria cu LGBT cu ceea
ce face Danemarca cu musulmanii săi). Ceea ce rupe Europa în două nu este o
falie culturală (despre care se vorbește exagerat de mult), ci statutul de
colonie al Europei Centrale și de Est.
Orice analiză trebuie începută prin a
vedea ce s-a întâmplat cu cele 11 state care au aderat la UE în 2004. Europa
Centrală și cea de Est erau slăbite după căderea comunismului și au trebuit
să-și deschidă granițele prea repede. Capitalul din Vechea Europă ar fi trebuit
să compenseze pierderile. Însă, așa cum s-a întâmplat deseori în istorie,
consecințele cele mai importante nu au fost bănuite. Odată ce au căzut
frontierele, s-a produs o hemoragie demografică și Vestul s-a îmbogățit cu 10
milioane de angajați veniți din aceste țări. Dintre aceștia, circa o treime
aveau studii superioare și ei sunt cei care au contribuit la mare parte din
creșterea economică a Vestului.
La Bruxelles nu este voie să vorbești
despre acest uriaș transfer de bogăție. Nimeni nu îndrăznește să se laude că a
pus mâna pe acești imigranți albi, creștini, bine pregătiți, extrem de ușor de
integrat. Este limpede că, dacă ar face asta, ar fi numiți rasiști.
În Est, elitele tac de rușine pentru că au
fost complice la o prăbușire demografică cum numai în vreme de război se poate
întâmpla. Croația a pierdut un sfert din populație (un fost premier croat a
îndrăznit să spună că acesta este un pericol existențial pentru țară). România,
Bulgaria și țările baltice au pierdut o cincime din populație în acest fel. Polonia
a pierdut o zecime din populație.
Dezastrul social care s-a produs a fost
înspăimântător. Spitalele au fost părăsite de medici. Dintre primele zece țări
UE la mortalitatea covid, opt sunt din Europa Centrală și cea de Est. Puteți fi
siguri că lucrurile nu ar fi stat astfel, dacă doctorii ar fi rămas în țările
lor. Acest dezastru demografic a năruit orice speranță că Estul ar putea ajunge
din urmă Europa de Vest. „Europa de Est va îmbătrâni înainte de a se îmbogăți”,
spunea Beata Javorcik, profesor la Oxford și economist-șef al BERD pentru
Europa de Est.
O altă consecință neașteptată a fost
remodelarea peisajului economic din Europa Centrală și cea de Est. La Berlin
este interzis să vorbești despre asta. Companiile off-shore bogate au năvălit
în aceste țări și au cumpărat cele mai importante firme. Într-adevăr, au salvat
câteva mari companii falite (VW a făcut asta cu Skoda, în Cehia, iar Renault cu
Dacia, în România). Însă lucrurile nu s-au oprit aici; companiile vestice s-au
înstăpânit pe sectoarele cheie din industria și serviciile statelor estice.
În Polonia, străinii dețin jumătate din
industrie și din retail, în special prin intermediul marilor companii. În Cehia
și Polonia, companiile străine asigură jumătate din exporturi. În Ungaria,
străinii asigură patru cincimi din exporturile țării. Acest lucru este fără
precedent în țări cu o forță de muncă competentă. Până la urma, cehii erau mai
prosperi decât elvețienii sau suedezii, în 1938, iar polonezii și ungurii erau
în fața Madridului, înainte de războiul civil din Spania.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică spune că prin plecarea forței de muncă din Est în Vest, Estul a donat
nu mai puțin de 400 de miliarde de euro, bani care au fost investiți în
educația acestor oameni. Asta depășește cu mult ceea ce Bruxelles-ul le-a
oferit acestor state. Polonia a cheltuit 160 de miliarde pentru a-i educa pe
cei 2,6 milioane de cetățeni care au plecat, însă a primit de la UE 138 de
miliarde de euro.
Creșterea PIB-ului Vestului care se
datorează muncii celor veniți din Est este și mai mare. Vechea UE a câștigat
astfel o mie de miliarde de euro, până să lovească pandemia. La aceasta se
adaugă investițiile corporatiste. Acum, ele au ajuns la maturitate și aduc
profituri și dividende, care iau calea Vestului. Aceste profituri care pleacă
sunt mai mari decât transferurile anuale de la Bruxelles. În plus, fondurile
europene sunt cheltuite în Est în special în proiecte de infrastructură, unde
companiile vestice primesc majoritatea contractelor și obțin astfel patru
cincimi din aceste fonduri europene.
Europa Centrală și de Est a devenit „o
uzină” pe lanțurile de producție occidentale – așa a numit-o „Handelsblatt”.
Vechea UE sifonează de aici componente pe care le asamblează și apoi le exportă
în China și în alte părți. Dintre statele care aprovizionează astfel Germania,
Polonia depășește Franța, Italia și Spania. Europa Centrală și cea de Est au
devenit o piață cheie și total captivă a Europei de Vest. Hegemonul german
depinde de această piață. În 2020, Berlin-ul a exportat în ECE în valoare de
179 miliarde de euro, în timp ce exporturile germane în SUA au fost de 103
miliarde, în China de 96 de miliarde și in Rusia de doar 23 de miliarde de
euro.
Economiile central și est-europene au
crescut, într-adevăr, însă PIB-ul pe cap de locuitor ne amintește cât de multe
provocări sunt mai departe. Polonia are jumătate din PIB-ul pe cap de locuitor
față de media europeană. Cehia are două treimi. Apoi, trebuie amintit că
polonezul produce doar 26% din cât produce un danez. Cehul produce o treime din
ceea ce produce danezul. Bulgaria doar 14%, iar România 18% din ceea ce se
produce în Danemarca pe cap de locuitor.
Oare Europa Centrala și cea de Est vor
ajunge vreodată din urmă Vestul? Perspectivele nu sunt deloc luminoase.
Problemele demografice și galopul Chinei către autosuficiență sunt factori care
împiedică dezvoltarea Estului Europei. Însă cheia este sistemul colonial.
Pentru a ajunge la prosperitatea unei țări avansate, trebuie să ai aceeași
productivitate. Iar Europa de Est trebuie să-și îmbunătățească sectorul
inovației. Statutul de dominion împiedică acest lucru.
Firmele străine sunt lideri în aceste
țări. Ele obțin cele mai mari profituri, iar totul este trimis în Vest. Nimic
nu garantează că profitul va fi reinvestit. Aceste firme străine își desfășoară
activitatea de cercetare și dezvoltare în țările de origine din Vest și nimeni
și nimic nu le obligă să facă schimb de informații și tehnologie. FMI a
confirmat că aceste companii își obligă filialele din Europa de Est să cumpere
tehnologii scumpe din Vest. În plus, filialele companiilor vestice nu au voie
să lanseze propriile branduri.
În acest fel, Europa Centrală și cea de
Est nu se pot baza decât pe firmele autohtone. Ele sunt însă mici și le este
greu să inoveze. Ele se luptă cu birocrația de la Bruxelles și cu o mulțime de
stratageme puse la cale împotriva lor. Spre exemplu, certificările europene pot
spori cu o cincime prețul de export al unui produs. Apoi, licitațiile publice
nu le permit statelor estice să favorizeze companiile autohtone. Dacă guvernul
vrea să dezvolte un anumit sector, regulile ajutorului de stat sunt draconice.
La un moment dat, premierul polonez Mateusz Morawiecki a izbucnit: „Bogata UE
ne vinde VW și Renault. Însă când șoferii noștri de tir au intrat pe piețele
lor, au apelat imediat la protecționism”.
La Bruxelles domnesc rețele vechi
specializate în măsluirea jocurilor. „La Bruxelles, toți se prefac surprinși
când nu apare nici o companie estică la întâlnirile de stabilire a
standardelor”, spune un oficial ceh. „Asta este pură ipocrizie. Firmele noastre
sunt prea mici și nu fac parte din rețelele băieților cu state vechi de la
Bruxelles. De fiecare dată, regulile sunt stabilite de aceiași oameni, înainte
să ajungem și noi la masă.”
Pentru că nu are mari grupuri industriale,
Estul nu are acces la miliardele oferite de UE pentru proiectele high-tech.
Vestul cheltuiește pentru proiecte spațiale, de apărare, de cercetare și
dezvoltare. Deși are peste o cincime din populația UE, Europa Centrală și cea
de Est au primit doar a 12-a parte din cele 65 de miliarde pentru cercetare și
dezvoltare pe perioada 2014-2020. Pentru ca insulta să fie și mai mare, țări
extra-UE, precum Norvegia, Israel și Elveția au primit mai mult.
Lucrurile se vor agrava pe măsură ce UE va
investi tot mai mult în campionii industriali din Vest. Trebuie să ne așteptăm
ca Vechea UE să pună mâna pe cea mai mare parte din cele 56 de miliarde de euro
sub forma de granturi pentru recuperarea după pandemie. Estul a primit 13%,
ceea ce este din nou discriminare.
Apoi intervine absurditatea emisiilor zero
de carbon. Regiunea estică nu-și permite așa ceva. Cu toate astea, Bruxelles-ul
va interzice sursele ieftine de energie. Competitivitatea Estului va fi din nou
zdrobită, iar contribuabilii estici vor fi obligați să ofere subsidii
companiilor vestice care produc turbine eoliene și alte tehnologii de acest
soi.
Șansele ca firmele estice să poată concura
la scară globală sunt infime. Între timp, străinii vor profita de orice ocazie
pentru a mulge aceste țări, prin companiile implantate aici, fără să le ofere
acces la cea mai bună tehnologie. Europa Centrală și cea de Est vor intra
într-o capcană a venitului mediu, vor fi blocate pentru totdeauna, în timp ce
economiile anacronice ale Vechii UE se vor lupta să țină pasul cu China și SUA.
Crevasa economică din UE va conta pe mai
departe. Ea este deja prea mare și vor apărea și mai multe resentimente,
regiunea se va depopula și ar putea face implozie în orice moment. Pentru a
reduce acest risc, Bruxelles-ul ar trebui să pună la cale un New Deal pentru
imperiul său. Ar trebui să ajute afacerile din Est să se extindă.
Cât îi privește pe politicienii din Est,
aceștia ar trebui să denunțe colonialismul și să obțină libertate de acțiune
pentru firmele autohtone. Dacă nu se va produce o schimbare radicală, Vechea
Europă ar trebui să se pregătească pentru noi forme de populism și alte
consecințe ale ruperii în două a Europei.”
Sursa: RADU GABRIELA
Gregg
Braden - Limbajul cuantic
Așadar, orice discuție cu privire la
această rugăciune bazată pe sentiment, acest mod pierdut de rugăciune, pare
uneori puțin mai mult decât academică, până când o putem aplica efectiv în
viața noastră sau o putem vedea aplicată în viața noastră.
La sfârșitul anilor 1990, am avut ocazia
să fac exact asta; când am văzut filmarea care documenta vindecarea unei
afecțiuni care pune viața în pericol în corpul unei femei în viață, folosind
exact tipurile de tehnici despre care vorbim acum, pentru mine, acest tip de
informație m-a condus la această modalitate pierdută de rugăciune, în ceva care
este foarte real si pe care îl putem aplica în viața noastră. În acea perioadă,
am avut ocazia să văd niște filmări video cu vindecarea unui cancer de vezică
urinară, cu diametrul de trei inci în interiorul corpului unei femei, care,
după standardele medicale occidentale, fusese diagnosticată inoperabilă; ea
mersese ca ultimă soluție la un spital fără medicamente din Beijing, China. În
acest spital fără medicamente au început pur și simplu sa o trateze, abordând
modalitățile de afirmare a vieții prin care ea se putea schimba, putea schimba
modul în care își trăia viața; ei au învățat modalități de afirmare a vieții,
de a respira și modalități de afirmare a vieții, de a-și hrăni corpul. Faceau
mișcări blânde pentru a stimula centrii energetici din corpul ei și în timp ce
făceau acestea, ea își întărea corpul la un moment dat, astfel incat avea sens
să treci printr-un proces. Acum aș dori să împărtășesc asta - îmi place să ți-l
descriu ca pe un exemplu foarte puternic al modului în care lumea sentimentală
din interiorul corpului nostru are un efect direct, în acest caz un efect
foarte explicit asupra lumii dincolo de corpurile noastre.
Așadar, în documentația video, filmul
arată o femeie întinsă, într-o cameră de spital; este pe deplin trează, este pe
deplin conștientă, crede în procesul care urmează să se întâmple. În fața ei,
există un tehnician în ecografie care trece o baghetă cu ultrasunete peste
abdomenul ei inferior, pe care o putem vedea pe un televizor cu ecran divizat,
iar în partea stângă a ecranului fac un instantaneu, o secventa de o clipă în
timp, pentru referinţă. Deci, putem vedea cum arăta starea ei în acel moment;
în partea dreaptă a ecranului, putem urmări în timp real trei practicanți care
stau în spatele ei, lucrând cu energia din corpul ei și cu sentimentele din
corpurile lor; și ceea ce fac ei este că încep să cânte un cuvânt/o expresie
asupra căruia au fost de acord, un cuvant care întărește sentimentul din
interiorul lor că ea s-a vindecat deja. Cântarea spune în esență “deja
vindecat”, adica vindecarea deja realizată și pe măsură ce încep să aibă acest
sentiment, să spună aceste cuvinte între ei, pe ecranul computerului, pe ecranul
televizorului, putem urmări în timp real această tumoare canceroasa care
dispare în mai puțin de trei minute. În timp real, nu este ca un time lapse
într-un documentar, în care vezi un trandafir care se deschide în 30 de secunde
și ceva, care în mod normal durează zile; acest lucru se întâmplă literalmente
în mai puțin de trei minute. Corpul ei a răspuns la sentimentele
practicanților, care au fost antrenați să aibă tipurile de sentimente pe care
le aveau și tot ceea ce simțeau a fost sentimentul a ceea ce se simte să fii în
prezența unei femei care este deja vindecată, pe deplin. activa, la capacitate
maximă. Nu o vedeau ca pe o femeie bolnavă și nu spuneau „cancer rău, trebuie
să pleci”. Este un mod foarte diferit de a gândi lucrurile; este un exemplu
foarte explicit despre cum funcționează acest principiu.
Am avut ocazia să vorbesc cu domnul Luke
Chen, care de fapt a creat acest film și i-am pus o întrebare, i-am spus: „Dacă
acești trei practicanți nu ar fi fost acolo, ar fi putut această femeie să facă
asta, ar putea vreunul dintre noi să facă asta, pe cont propriu?” și mi-a
zâmbit. Când i-am pus întrebarea, el a spus – Gregg, dupa toate probabilitățile
ea ar fi putut face asta singură; cu toate acestea, există ceva despre noi,
oamenii, în sensul că parcă ne simțim mai împuterniciți, mai puternici atunci
când suntem susținuți de ceilalți, în lucrurile în care credem și în lucrurile
pe care alegem să le realizăm.
Așa că, deși probabil că ar fi putut să
aibă acest sentiment și să o facă ea însăși, fara ca acești trei practicanți să
lucreze cu ea, dar a fost pragul de care a avut nevoie corpul ei pentru a
răspunde. Tot ce făceau era să aibă senzația că ea era deja vindecată. În mai
puțin de trei minute, corpul ei a răspuns.
Ceea ce fizica occidentală începe să ne
spună acum este că aceeași energie, același câmp care a dus la vindecarea în
corpul acestei femei, duce și la pacea între națiuni; este același lucru, la o
scară diferită, același principiu și am fost implicat în experimente în care
sute de mii de oameni s-au unit prin rețeaua mondială; am fost coordonați pe
internet la o anumita oră, o fereastră de timp în care am fost antrenați să
simțim sentimentele de pace în corpurile noastre în acea perioadă și când am
făcut asta, statistic ceea ce s-a întâmplat în evenimentele din întreaga lume –
fie ca au fost evenimente de război, bombardamente aeriene, bombardamente în
Irak care au fost programate, ele au fost inversate/modificate/anulate/amanate
în timpul ferestrei de timp în care se petrecea această rugăciune; crimele
împotriva oamenilor au scăzut, vizitele de urgență în camerele de spital. A
fost un proiect de cercetare computerizat la Universitatea Princeton, care a
fost capabil să documenteze câmpul conștiinței la nivel global în timp ce
aceste rugăciuni se desfășurau; și au văzut o mică eroare, o glifă pe ecran,
care indică faptul că conștiința răspundea la sute de mii de oameni care
simțeau sentimentul de pace în momentul în care se producea. Și ceea ce ne
spune asta este că domeniul cu care lucrăm, este un domeniu măsurabil. O poți
masura cu echipament, ar putea fi măsurată pe ecranul computerului. Acesta a
făcut parte din proiectul de cercetare Princeton University care a fost numit
„proiectul conștiinței globale”. Deci, domeniul este real, este acolo și ne
răspunde în moduri acum pe care abia începem să înțelegem.
Chiar mai recent, o alta cercetare a fost
făcută de omul de știință Masaru Emoto, privind relația dintre emoția umană,
sentimentul uman și picăturile de apă. Aceasta cercetare arată această relație
și mai puternic; ceea ce s-a întâmplat este că acești oameni de știință, in
acest proiect de cercetare anume, au descoperit că picăturile de apă, care
reprezintă oricum peste șaptezeci la sută din lumea noastră și șaptezeci la
sută din corpurile noastre, că aceste picături de apă răspund la emoția umană,
indiferent dacă este resimțită în corpul său.
Așa cum este de fapt scris pe etichetele care sunt plasate pe flacoanele
cu apă și emoția cercetătorului pe măsură ce etichetele sunt scrise și plasate
pe acele flacoane; fiolele sunt apoi înghețate pentru o anumită perioadă de
timp, scoase din procesul de congelare și, pe măsură ce încep să se dezghețe,
se cristalizează, iar cristalele sunt semnul revelator a ceea ce se întâmplă cu
emoția. De exemplu, au luat apă foarte poluată, apă foarte toxică din unele
dintre cele mai poluate baraje, din centrul Japoniei; nu s-a cunoscut niciodată
că această apă se cristalizează; pur și simplu nu o pot face să se cristalizeze
și când o privești la microscop ceea ce vezi este o formă foarte noroioasă,
foarte nebuloasă; nu exista simetrie, nu există nicio structură cristalină,
înainte ca emoțiile să apară; după ce emoțiile sunt acolo, de exemplu când 500
de oameni se roagă pentru o parte din această apă poluată, față de imaginea de
dinainte, care arată apa în stare toxică, imaginea de după arată această apă
frumos formată, limpede, cristalină , perfect simetrică, pură, din rezultatul
interacțiunii emoției umane și al sentimentului uman care interacționează cu
acest câmp de apă.
Unele dintre celelalte cercetări au arătat
că familiile în care copiii și părinții lor au înconjurat o fiolă cu apă foarte
poluată și toxică într-o cameră și ceea ce fac ei este un joc: copiii, trimit
dragoste la apă, ei spun „Te iubim apa, Te apreciem apa, Îți mulțumim apa
pentru ceea ce aduci în lumea noastră, în viața noastră” și în starea lor inocență, ei provoacă aceste stări de emoție
autentice și, pe măsură ce cercetarea continuă, tocmai aceste fiole cu apă au
primit acest tip de energie de la copii și familiile lor, sentimente pe care
anticii le numeau rugăciune, că apa începe să se cristalizeze în forme frumoase
simetrice, foarte clare, arătând încă o dată că există un efect direct între
ceea ce simțim în corpul nostru și ceea ce se întâmplă în lumea dincolo de
corpurile noastre.
Și este un exemplu frumos, foarte
emoționant, a modului în care fiecare dintre noi are ocazia de a participa nu
pentru a controla și manipula, ci mai degrabă a participa la evenimentele lumii
noastre, evenimentele vieții noastre, în familiile noastre, în comunitățile și
corpurile noastre, prin câmpul care leagă toate în Creație.
Definiția unei holograme este că este un
model, indiferent cât de fin este împărțit, modelul din imaginea de ansamblu
rămâne chiar și în cea mai mică porțiune; de exemplu, în urmă cu câțiva ani,
existau semne de carte, fâșii strălucitoare de folie și când erau expuse în
lumină directă, afișau o imagine a unui trandafir complet înflorit, sau
imaginea Maicii Maria sau imaginea unui delfin, sărind peste o piramidă. Și în
aceste semne de carte, dacă ar fi cu adevărat holograme, ați putea să le luați
și să le tăiați în cele mai mici bucăți și apoi să o luați pe cea mai mică
dintre acestea și să o tăiați din nou și s-o priviți sub lupă și întregul model
ar rămâne în continuare, chiar și în cea mai mică bucată și confirmă acest
principiu. Acum, se pare că conștiința,
conștiința noastră, prin acest câmp funcționează tocmai așa; ceea ce înseamnă
că noi toți, ca porțiuni mai mici ale unui model mai mare, suntem conectați și
lucrurile aparent mici pe care le facem în viața noastră de zi cu zi, felul în
care răspundem unul altuia, la masa de familie, în timpul nostru, în
conversații, felul în care receptăm știrile de la ora cinci, felul în care
răspundem unui șofer care ne taie calea pe autostradă, conduc la starea în care
ne găsim în toate momentele vieții, oricât de neînsemnate.
De fapt, avem o conversație cu acest câmp,
cu holograma cuantică, cu mintea lui Dumnezeu, individual și punem
laolaltă/adunăm toate micile noastre conversații. Acesta devine răspunsul
colectiv, câmpul oglindește iubirea noastră colectivă, aprecierea și
recunoștința noastră colectivă, sau furia, furia și frica noastră colectivă.
Așadar, în timp ce urmărim evenimentele din viața noastră și din lumea noastră
și ne întrebăm de ce se întâmplă aceste lucruri și cum de se pot întâmpla
aceste lucruri, felul în care le vedem noi, crezi, vezi aceste principii pe
care tocmai le-am expus/descris, le vedeți manifestându-se în lume, în jurul vostru
și, dacă da, dacă principiul funcționează într-o direcție, acesta funcționează
și în cealaltă direcție; pe măsură ce începem să simțim sentimentele lucrurilor
pe care alegem să le experimentăm în viața noastră, în lumea noastră, prin
definiție, holograma trebuie să reflecte acele lucruri înapoi la noi.
Aud de la atât de mulți oameni că, atunci
când ne facem rugăciunile din interiorul corpului nostru, că trebuie să le
trimitem în locul în care alegem să fie; dacă vrem rugăciuni în Orientul
Mijlociu, trebuie să trimitem acea energie acolo; sau dacă vrem rugăciuni de
vindecare pentru cei dragi, pe care cumva trebuie să le transmitem din corpul
nostru până acolo unde sunt cei dragi, ei bine, știu că aceste intenții sunt
bine intenționate; ceea ce ne spune holograma este că nu trebuie să trimitem
nimic nicăieri; spune că atunci când simțim un sentiment în corpurile noastre,
acesta există deja peste tot, pentru că suntem parte din acel întreg, așa cum
modelul este complet, oricât de mic am tăiat acel semn de carte.
Suntem mici bucăți din această hologramă
mai mare, din această conștiință mai mare și, în virtutea pur și simplu
simțirii și folosirii energiei pentru a crea ceea ce alegem în corpurile
noastre, ea există deja peste tot, tot timpul. Poate ați avut această
experiență, v-ați dus vreodată să ridicați telefonul pentru a suna pe cineva
pentru care aveți o afinitate și ați constatat că se afla deja la celălalt
capăt al firului. Eu și mama mea avem această experiență; încerc să o sun măcar
o dată pe săptămână, de oriunde mă aflu; nu este neobișnuit pentru mine să
ridic telefonul și să constat că ea este deja acolo, sau că este ocupată pentru
că mă sună chiar în acel moment. Deci, când se întâmplă asta, ceea ce se
întâmplă este că ajunge informația de unde sunt eu până unde este ea, deci avem
acea conexiune simultană. Știu că aproape toată lumea a avut această experiență
înainte și holograma cuantică respectă principiul holografic; acesta este
răspunsul la această întrebare - pentru că atunci când simțim ceva într-un loc,
într-o anumită măsură, acel sentiment există deja în orice alt loc și în măsura
în care ne putem concentra, acel sentiment în corpurile noastre și perfecționăm
capacitatea noastră de a simți sentimentele clar în inimile noastre, mai
degrabă decât pur și simplu să le gândim în mintea noastră, în acest grad avem
ocazia ca tipurile de vindecări pe care le vedem în spital și efectele pe care
le simțim în interiorul corpului nostru să fie transmise dincolo de corpurile
noastre, în lumea din jurul nostru.
Sursa: RADU GABRIELA
ro/stiri/a-murit-pavel-corut-marele-scriitor-si-colonel-al-serviciului-de-contrainformatii-militare-a-armatei-romane-416042?
a-murit-pavel-corut
Fost ofiter de informatii si contrainformatii, la origine ofiter al Marinei Militare, Pavel Corut s-a dedicat scrisului dupa decembriue 1989, publicand in cele trei decenii scurse de atunci peste 170 de carti. Este un record, cred, absolut, atat in privinta numarului de titluri (reflectat in frecventa aparitiilor), cat si in privinta impactului la public (reflectat in vanzarile de carte realizate).
"Omenirea a primit exact boala de care avea nevoie.
Nu mai prețuim sănătatea, așa că avem o boală care ne dă de
înțeles că trebuie să ne ocupăm de sănătatea noastră. Nu mai prețuim natura din
jurul nostru, așa că ni s-a dat o boală pentru a rămâne cât mai puțin în
natură. Uitasem deja cum să trăim ca familii, așa că am primit o boală care
ne-a închis în casele noastre pentru a învăța să trăim din nou ca familii. Nu
mai respectăm persoanele în vârstă, așa că am primit o boală care amintește de
vulnerabilitatea persoanelor în vârstă. Nu mai prețuim lucrătorii din domeniul
sănătății, așa că am primit o boală care amintește cât sunt de neînlocuit. Nu
mai respectăm profesorii, așa că am primit o boală care ne-a închis școlile
pentru ca părinții să încerce să-și învețe copiii ei înșiși. Am crezut că putem
cumpăra totul, să fim peste tot, cu oricine și oricând , așa că am primit o
boala, ceea ce arată cât de nefiresc este. Ne-am petrecut timpul liber în
mall-uri, așa că am primit o boală pentru a înțelege că fericirea nu poate fi
cumpărată. Ne-am ocupat mult de aspectul nostru și l-am comparat întotdeauna cu
alții, așa că am avut o boală care ne-a acoperit fețele cu măști pentru a
înțelege că frumusețea noastră este din interior . Am crezut că suntem stăpânii
Pământului, așa că am primit o boală , astfel încât micuțul lucru invizibil să
ne îmblânzească, să ne ofere îndrumări și chiar o mică împăcare. Această boală
ne îndepărtează mult, dar, în același timp, ne oferă posibilitatea de a observa
din nou ceea ce este cel mai important în viață. Avem o boală pe măsura
noastră.
Să învățăm, să trăim în așa fel încât să
fim atenți la adevăratul sens al vieții."
Preluat!
„Când mamele sunt însărcinate, celulele
bebelușului migrează în sângele lor și apoi se învârt înapoi în bebeluș, se
numește „microchimerism fetal-maternal”.
Timp de 41 de săptămâni, celulele circulă
și se îmbină intr-un circuit permanent, iar după nașterea bebelușului, multe
dintre aceste celule rămân în corpul mamei, lăsând o amprentă permanentă în
țesuturile, oasele, creierul și pielea mamelor, rămând acolo timp de un
deceniu. Fiecare copil pe care îl are o mamă după aceea, va lăsa o amprentă
similară in corpul ei.
Chiar dacă o sarcină nu ajunge la termen
complet sau dacă faci avort, aceste celule tot migrează în sânge.
Cercetările au arătat că dacă inima unei
mame este rănită, celulele fetale se vor grăbi la locul rănirii și se vor
transforma în diferite tipuri de celule specializate în repararea inimii.
Bebelușul ajută la repararea mamei, în
timp ce mama construiește copilul.
Cât de tare e asta?
Acesta este adesea motivul pentru care
anumite boli dispar în timp ce femeile sunt însărcinate.
Este incredibil cum corpurile mamelor
protejează copilul cu orice preț, iar bebelușul protejează și reconstruiește
mama înapoi - astfel încât bebelușul să se dezvolte în siguranță și să
supraviețuiască.
Gândește-te o clipă la poftele nebune. Ce
a fost mama deficitară de i-a făcut bebelușul să poftească?
Studiile au arătat, de asemenea, celule de
la un făt în creierul unei mame la 18 ani după ce a născut. Cât de uimitor este
asta? ”
Dacă ești mamă știi cum îți poți simți
intuitiv copilul chiar și atunci când nu este acolo... Ei bine, acum există
dovada științifică că mămicile le poartă ani și ani chiar și după ce le-au
născut.
Mi se pare atât de frumos.''
Cat de uimitoare si magnifica este creatia
lui Dumnezeu!
preluat de la Heart Prints
Sursa: RADU GABRIELA
Adevarul
despre evenimentele din decembrie 1989
Daca
mai intereseaza pe careva !
Amintiri din 1989
UITE ce declara șeful Contraspionajului
Român:
Col (r.) Paulian Păsărin a fost șeful
Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înființarea sa, în
anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie
1989 nu a fost revoluție, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui
Nicolae Ceaușescu și chiar împușcarea lui și a Elenei Ceaușescu, au fost
planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică și Statele Unite.
Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar
apropiați ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: „Mi-au
făcut-o și ei mie.”
Reporter: Domnule colonel, a știut Nicolae
Ceaușescu ce i se pregătește, sau a fost luat prin surprindere de Revoluția din
Decembrie 1989 ?
Paulian Păsărin: Despre evenimentele din
1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut fața nevăzută a lucrurilor,
dar nu voi folosi termenul de revoluție, pentru că nu împărtășesc această
variantă și vă voi argumenta în continuare de ce. S-a știut cu mult timp
înainte ce va urma. Au existat informații în mediul oamenilor de informații și
nu de genul că s-ar putea, ci au fost informații certe. Totul a plecat de la o
greșeală a lui Nicolae Ceaușescu. La sfârșitul anilor '70, după moartea lui
Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului
Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut și
Andropov, care era șeful KGB în Uniunea Sovietică. Atunci Ceaușescu a făcut
greșeala (nu știu dacă sfătuit, sau din proprie inițiativă, dar cred că a fost
o inițiativă personală), de a ieși pe postul național de televiziune cu părerea
că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea
partidului. De aici au sărit scântei și de o parte și de alta, dar mai ales din
partea lui Andropov, care a ajuns în poziția de președinte al Uniunii
Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu a fost pusă la cale la
Moscova.
În plan informativ, un subordonat de-al
meu a venit și mi-a spus că, în fiecare zi de marți și de vineri ale
săptămânii, la blocul din Piața Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor și
era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turiști, care a doua zi nu
făceau altceva decât să împânzească Bucureștiul. În urma verificării
informațiilor am constatat că turiștii verificau piețele, magazinele, dar mai
ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceaușescu.
Dacă bărbații aveau ca sarcină să monitorizeze intersecțiile și să vadă
lipsurile cu care se confruntă populația, femeile au mers până acolo încât îi
identificau pe băieții noștri aflați în dispozitiv și încercau să le facă „ochi
dulci”, în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea
și am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în
Basarabia. Unii dintre ei își căutau anumite poziții, din care să poată acționa
cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmația prin faptul că toți care s-au aflat
în mulțime și asupra cărora s-a tras, au fost împușcați de la înălțime, după
traiectoria gloanțelor.
R: Coincid clădirile în jurul cărora au
stat mai mult presupușii turiști cu cele din care s-a tras în timpul
evenimentelor din Decembrie 1989?
P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de
către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras
în mulțime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele
simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe
Zambaccian, care a mânuit tot timpul simulatorul și a recunoscut ulterior acest
lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe
masă avea un pahar cu apă și o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară,
dacă acțiunea ar fi eșuat, iar el ar fi fost prins.
R: Ce se făcea, concret, cu acele
simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe
categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o
explozie, dar și simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind
la întrebarea inițială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că
Ceaușescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel,
pentru că știa că i se pregătește ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte
în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicații
pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varșovia
și nici măcar să treacă trupele pe teritoriul țării. Singurul lucru pe care l-a
acceptat fiind aplicațiile pe hartă.
Mulți spun că ar fi fost vorba despre o
trădare a Securității, dar Securitatea și-a făcut datoria, aceea de a culege
informații, de a le verifica și de a informa pe președinte despre ce se
întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că eu și cu oamenii mei ne
ocupam strict de securitatea președintelui și nu aveam nici o legătură cu
trupele de securitate, care se ocupau de securitatea națională. Poate am fost
acuzați că nu am acționat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te
gândești întâi la țară și apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceaușescu. Dacă
ar fi acționat Securitatea, ar fi însemnat măcel național.
Trebuie spus că s-a afirmat că în România
a fost genocid și că sunt 62.000 de morți, o cifră lansată dinainte de sistemul
de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenția militară, o altă variantă
pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eșuat. S-a acționat cu
planuri de dezinformare, s-a acționat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin
Europa Liberă și cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timișoara și
București. Asta pentru că lumea era nemulțumită și era ușor de scos în stradă.
Iar la acțiune n-au participat numai sovieticii, au participat și americanii,
aceștia din urmă în partea aeriană.
R: Deci, concret, cine și ce a hotărât în
legătură cu soarta soților Ceaușescu?
P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în
vara lui '89 la Malta și au hotărât înlăturarea lui Ceaușescu de la conducerea
României , dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de
Uniunea Sovietică și pe cale aeriană de Statele Unite.
Rețeaua informativă, însă, a fost
îmbunătățită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse și americane care au
acționat în plan informațional, s-a colaborat și cu serviciile de informații
ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul
partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceaușescu a fost Uniunea
Comuniștilor Iugoslavi, în frunte cu Miloșevici, iar principala poartă de
intrare a trupelor de comando în România, care au declanșat evenimentele de la
Timișoara, a fost granița sârbă.
R: Am înțeles cine au fost actorii acestor
scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă ?
P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui
Ceaușescu și o Perestroika, adică schimbarea și destinderea, care să ducă la un
grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De
ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov și a fost șeful direcției de
dezinformare din KGB, deci acționa ca un profesionist.
De altfel, la întâlnirea șefilor de state
și de guverne din Tratatul de la Varșovia, care a avut loc la Moscova, s-a
întâlnit separat cu fiecare șef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceaușescu i-a
spus că trebuie făcută o schimbare, iar așa cum s-au retras alții (Honecker a
plecat, Brejnev a plecat, Jivkov a plecat), e cazul să se retragă și el, la al
XIV-lea Congres.
Răspunsul lui Ceaușescu a fost destul de
categoric, cum că e treaba partidului și a poporului său, iar atunci Gorbaciov
l-a amenințat, că-l șterge de pe fața Pământului, la care Ceaușescu a trecut și
el la amenințări, spunând:
„Dacă te mai amesteci în țara mea îți fac
din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată și-ți cer Tezaurul, Insula
Șerpilor și Basarabia!”
... Efectul discuției lor s-a văzut și în
întâlnirea generală, pentru că Ceaușescu a anunțat că s-a înțeles cu șefii de
state și cu primii miniștri, ca următoarea întâlnire a primilor miniștri să
aibă loc la București și Gorbaciov din prezidiu i-a zis: „Să vedem dacă mai
apuci!”
R: A fost acea întâlnire de la
Moscova semnalul de începere a
evenimentelor din decembrie 1989?
P. P.: Categoric! La cererea lui
Gorbaciov, a pornit ofensiva și trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timișoara. Se tot vorbește de cei 42 de
morți, care au fost împușcați la Timișoara și arși în crematoriu la București.
Nu au fost oameni din Timișoara, ci oameni
din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au
fost depistați, împușcați și duși la Morgă. Din toți, n-a venit până acum vreo
rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutați
cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai știa
nimic. Ei au fost recrutați și pregătiți în Ungaria și au fost pregătiți
special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenți afară cu forța. Mulți se tem
să spună, dar eu știu, pentru că am cules informații.
R: Pe acești oameni din trupele de comando
cine i-a împușcat?
P. P.: Oamenii generalului Nuță
Constantin, șeful Inspectoratului General al Miliției i-au împușcat, iar el a
fost trimis la Timișoara de Elena Ceaușescu, pentru că Ceaușescu era în Iran.
Iar ca o dovadă că așa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morți
în Ungaria.
Când a plecat din Timișoara, Nuță a luat cu
el toate documentele și probele pe care le avea de la acțiunea care a avut loc,
inclusiv probe video. Rușii au știut, însă, că acesta are probe împotriva lor,
așa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia și l-au urcat într-un elicopter,
care a pierit într-o explozie, iar Nuță, echipajul și dovezile au ars.
Deci, după cum vedeți, totul a fost pus la
punct, spontane fiind doar manifestațiile oamenilor în stradă, dar și ieșirea
lor a fost provocată de cei care au organizat totul.
Asta pentru ca o simulare de revoluție a
poporului să mascheze intervenția externă.
În Romania a fost lovitură de stat,
principalii organizatori și coordonatori fiind: Iulian Vlad, Victor Atanasie
Stănculescu căruia unii îi zic Hari
Leibovici, Silviu Brucan fost informator sub comanda lui Cristescu până după
război și mulți alții.
Argumente:
În Ungaria, la Bicske în 1988-1989 a
funcționat o tabără de pregătire paramilitară condusă de un fost angajat al lui
Iulian Vlad, Manea Traian și soția sa, antrenând pe cei din tabără pentru lupte
de stradă. În decembrie 1989, după ce Iulian Vlad a preluat și grănicerii,
Manea Traian cu cei antrenați la Bicske a trecut granița fără probleme. Ei au
spart vitrinele magazinelor în Timișoara, au dat foc, au împușcat persoane
civile de aproape și au atacat unități militare. La Timișoara, Manea Traian s-a
întâlnit și cu Hari Leibovici, stabilind strategii. 42 dintre oamenii lui Manea
au fost împușcați și trimiși la crematoriul din București. Dan Voinea, cel care
a devenit general și procuror răspunzător de dosarele revoluției a fost martor
la îmbarcarea cadavrelor spre București, știind foarte bine circumstanțele, dar
dezinformând, așa cum încălcând prevederile legale a judecat strâmb și la ordin
legislația României pentru a-i asasina pe Ceaușești.
La
evenimentele din Timișoara, au avut o participare semnificativă și
membrii clanului Cârpaci, informatori ai securității.
Participând la întâlniri ale Vetrei
Românești, dar si ale Academiei Daco- Române, condusă de unul dintre cei care
l-au împușcat pe gen. Milea l-am văzut de mai multe ori pe Manea Traian, care
era angajat al unei fundații din str. Walter Mărăcineanu, condusă de Gheorghe
Ungureanu și încercând să racoleze persoane ca cele antrenate la Bicske.
Invitat la o adunare a Academiei
Daco-Romane, cineva l-a întrebat înainte de începerea ședinței pe Manea Traian
dacă a fost în Ungaria, iar el a replicat că „fără el nu ar fi fost revoluție”.
Actualmente, conform spuselor lui Gheorghe Stroe, Manea Traian se ocupa de
agricultură în jud Buzău.
În 21 dec 1989, când erau adunați în fața
CC al PCR diverși salariați, pe Calea Victoriei, prin dreptul Pieței Amzei s-a
adunat un grup numeros de persoane,
între care și Nica Leon. Membrii acelui grup aveau fiecare câte un mic pachețel și formulare pentru
colete poștale (în caz de eșuare a operațiunii). După ce au trecut prin trei cordoane de milițieni, care
nu i-au întrebat nimic, ajunși în dreptul bisericii Crețulescu, au aruncat
petarda care a creat panica. Între ei,
(toți făcuseră armata la securitate și erau în continuare colaboratori
sub comanda unor ofițeri) era și „revoluționarul” Vasile Moroșanu, figurant în
filmele lui Sergiu Nicolaescu. A fost sfătuit de Mario Bocicor, cu asociația de
revoluționari cuprinzând pe asasinii Ceaușeștilor să nu vorbească despre aceste
lucruri. Același VM a participat și la
incendierea parlamentului din Chișinău, când s-a încercat înlăturarea lui
Voronin. Și de acolo are un Certificat de revoluționar. Dan Voinea, procurorul
care s-a ocupat de dosarele revoluției acoperă aceste evenimente.
În ziua de 22 dec 1989, la poarta D a CC
al PCR, unde actualmente este intrarea la Ministerul Sănătății, pe la orele 16,
a oprit un ARO plin ochi cu lăzi din lemn; au fost descărcate lăzi de muniție
și de mitralieră. Seara de pe acoperișul CC al PCR se trăgea cu trasoarele descărcate din ARO,
la ordinal lui Ion Caramitru, așa cum se convenise. Caramitru zicea „nu trageți
în biblioteca” și trasoarele se duceau în bibliotecă, „nu trageți în muzeu, că
muzeul….” și trasoarele se duceau în muzeu, etc. Întrebați pe Gheorghe Cernat
de la Regimentul de Gardă care a aprovizionat și a coordonat grupul de
trăgători , între care și Dumitru Furdea și el revoluționar . Ei au rămas în CC
până în martie, în afară de împușcații care urcaseră pe acoperișul Muzeului de
Artă.
Furdea, Pluto și alții au făcut cu rândul
la paza camerei tezaurului, în care se aflau peste 4.000.000 u.s.d. și alte
valori, după ce a fost împușcat trezorierul instituției. În acea cameră au fost
depuse și trei mape din piele care conțineau CONTURILE SECRETE ALE ROMÂNIEI în
STRĂINĂTATE. La scurta vreme după ce au
fost depuse a venit Petre Roman, care a cerut cele trei mape din piele și a
plecat. La scurtă vreme a revenit și a cerut celor prezenți să nu pomenească
vreodată de cele trei mape, amenințându-i cu moartea.
Înainte cu doar două zile de evenimentele
din București, aghiotantul lui Vasile Milea a fost schimbat cu subofițerul
Stroe. În 22 dec 1989 dimineața, trebuia să-i facă insulină lui Ceaușescu, prof
Iulian Mincu. Milea a ieșit din ședința CEPEX fără centura și pistol, dar la un
semn al lui Stănculescu, care aștepta pe hol, s-a luat după Milea Pârcălăbescu,
înarmat. Ajuns în biroul în care era și Stroe, cei doi l-au împușcat pe Milea,
fără a ști că lăsaseră urme și erau martori. Stănculescu a preluat
prerogativele lui Milea. La 25 dec. Stroe a fost făcut căpitan.
Petre Roman a făcut toate demersurile
pentru a se îmbogăți si a dat ordin personal să fie eliminați potențialii
opozanți, eliminându-i fizic. El a dat ordin, după ce a pus mâna pe conturile
secrete ale României să fie asasinați unii directori și gestionari ai unor
întreprinderi de stat din țară și străinătate, care se opuneau înstrăinării
bunurilor statului.
Petre Neulander (Petre Roman) a înstrăinat
mai întâi către rudele sale din Spania, întreprinderi ale statului, cum au fost
cele mai mari depozite frigorifice din Europa, aflate pe țărmul spaniol al
Atlanticului construite și administrate
de IDERMAI, desființat ulterior de Emil Constantinescu (Cazbici). Tot el
a anulat contractul cu Airbus pentru 10 avioane cu plata în barter, pentru un
nou contract pentru 4 avioane, dar cu un comision personal de 3,5%, adică
4.000.000 USD, etc…Corpul de control al guvernului a monitorizat cea mai mare parte a fărădelegilor lui. Verificați în arhive.
Vasile Conta
Sursa: RADU GABRIELA
Fenomene
neobișnuite care au uimit lumea științifică.
3 experiențe extracorporale pentru care nu
s-a găsit nicio explicație
Manolică Anca / 28.10.2021, 11:30
Fenomene neobișnuite care au uimit lumea
științifică. 3 experiențe extracorporale pentru care nu s-a găsit nicio
explicație
Persoanele care s-au confruntat cu
experiențe extracorporale mărturisesc că își pot părăsi corpul sau că pot pluti
deasupra lui precum ar fi într-o stare de visare lucidă. Aceste fenomene
neobișnuite i-au uimit chiar și pe oamenii de știință, care spun că sunt
dificil de explicat.
1. Experiențe extracorporale care au uimit
lumea științifică. Cazul studentei la psihologie
În anul 2014, o echipă de cercetători din
cadrul Universității din Ottawa a studiat activitatea cerebrală a unei tinere
de 24 de ani, studentă la psihologie. Aceasta susținea că își poate părăsi
corpul oricând dorește.
Ea le-a povestit oamenilor de știință că
încă de la grădiniță să iasă din propriul corp, făcând singură aceste exerciții
„atunci când se plictisea”. După ce a luat parte la o conferință despre aceste
experiențe extracorporale, a aflat că nu toată lumea era capabilă să facă
aceste lucruri.
ȘTIRI DIN LUME
Imagini incredibile cu cimitirul
mafioților. Cum își arată bogăția și puterea, chiar și după moarte
ȘTIRI DIN LUME
Ce semnificație specială au plantele
pictate în icoane. Mesajul uimitor pe care îl ascund
Tânăra experimenta această stare chiar
înainte de somn, iar lucrul acesta o făcea să adoarmă. Uneori, în timpul unei
experiențe extracorporale, ea simțea că se rotește deasupra corpului său.
„Am simțit că mă mișc, sau, mai exact, că
pot să fac să mă simt ca și cum m-aș mișca. Știu foarte bine că nu mă mișc cu
adevărat, Când acest lucru se întâmplă, nu există o dualitate corp-minte.
De fapt, sunt hipersensibilă în ceea ce
privește corpul meu în acel moment. Asta, fiindcă mă concentrez din greu asupra
senzației de mișcare”, a povestit fata, potrivit ABC News.
Cercetătorul studiului, Claude Messier, și
co-autorul, Andra M. Smith, au supus-o unei scanări cerebale pe aceasta, în
timp ce ea își inducea starea de „plutire”. Astfel, au descoperit că în impul
acestei experiențe activitatea creierului se rezumă numai la partea stângă a
creierului. Lucru neobișnuit pentru că majoritatea oamenilor își imaginează
lucruri sau scenarii având abele părți de creier active.
Mai mult, un alt fenomen neobișnuit
observat a fost că femeia avea cortexul vizual al femeii dezactivat, care de
obicei este activ în timp ce o persoană își imaginează un anume lucru. Oamenii
de știință au spus că aceste experimente trebuie în continuare studiate pentru
a ajuns la o concluzie pertinentă.
2. Cazul domnișoarei Z
În anul 1968, un doctor și profesor de
psihologie în cadrul Universității din California-Davis, pe nume Charles Tart,
a studiat o femeie care mai târziu a primit numele de „Domnișoara Z”. Ca și în
cazul mai sus menționat, ea spunea că își poate părăsi corpul atunci când
dorește.
Doctorul Charles TartDoctorul Charles Tart
În cadrul studiului, doctorul a plasat un
număr luat la întâmplare (în cazul acesteia cinci) pe un raft de deasupra
patului în timp ce femeia dormea. Ea a primit sarcina de a-și induce starea de
plutire și să verifice numărul, pe care mai apoi să îl raporteze echipei de
cercetători imediat ce se trezește.
Numărul a fost ales după ce aceasta a
adormit, a fost scris pe o foaie de hârtie și adus doctorului Tart într-un plic
opac. Medicul a ales să rămână în camera femeii, pentru a se asigura că nu se
trezește pentru a citi numărul.
Femeia a uimit pe toată lumea atunci când
s-a trezit și a spus cu exactitate ce număr se afla în pe raft. Uimiți, medicul
și asistentul s-au așezat pe pat pentru a se asigura că nu exista niciun obiect
cu o suprafață reflectorizantă care să o poată ajuta pe aceasta să vadă cifra.
„Observațiile informale pe are le-am
adunat într-o perioadă de cîteva luni (fără îndoială, distorsionate de faptul
că nimei nu își descrie prietenii cu obiectivitate) au dus la formarea imaginii
unei persoane care în unele privințe era matură și inteligentă.
Dar această persoană eră atât de tulburată
psihic uneori, încât atunci când își pierdea controlul ar fi putut fi
diagnosticată ca fiind schizofrenică”, a scris doctorul despre Domnișoara Z.
3. Experiențe extracorporale care au uimit
lumea științifică. Bărbatul anonim de 57 de ani
De-a lungul timpului. cei care au trecut
prin crize de infarct au povestit că au putut „observa de sus” și că mai apoi
și-au reamintit de activitățile din timp ce erau resuscitați. 15 spitale din
SUA, Marea Britanie și Austria au realizat un studiu în care au cercetat în
detaliu aceste afirmații.
S-a dorit analizarea cazurilor de experiențe
extracorporale prin care trecuseră cei resuscitați în urma unui infarct. Pentru
aceasta, s-au instalant între 50 și 100 de rafturi în fiecare spital, în zonele
în care avea loc resuscitarea.
Pe fiecare dintre aceste rafturi se
regăsea o imagine care putea fi văzută numai privind în jos din tavan. În urma
interviurilor persoanelor resuscitate, doi pacienți, în mod special, au avut un
grad mare de conștiență vizuală și auditivă în timpce erau resuscitați.
Cum unul nu a putut continua studiul din
cauza problemelor de sănătate, a mai rămas un pacient în vârstă de 57 de ani.
Acesta a deschis în detali cum se vedeau lucrurile din colțul de sus al
camerei. El a reușit să își amintească perfect evenimentele, sunetele și
oamenii care se aflau în încăpere. Mai mult, el a menționat și un defibrilator
extern automat, care chiar fusese folosit în timpul procedurii.
Din păcate însă, reusscitarea a avut loc
într-o zonă unde nu erau plasate acele rafturi, lucru care a făcut imposibilă
analizarea experienței acestuia. Totuși, studiul a arătata că în timpul
infarctului starea de conștiență ar putea fi prezentă.
Sursa: RADU GABRIELA
CONŞTIINŢA
DE A FI
ROMÂN
Herodot îi menţionează pe tracii din sud-estul Europei ca „cel mai
numeros popor din lume după indieni”. Cele trei tăbliţe de ceramică găsite la
Tărtăria – Alba împreună cu alte obiecte se pare că făceau parte dintr-un cult
religios cu o vechime de 7-8 mii de ani.
Tracii din nordul Dunării erau numiţi Daci, Geţi, menţionaţi ca „popor
nemuritor”; cei din sudul Dunării, din Bulgaria, Grecia, Iugoslavia erau
cunoscuţi ca Macedoneni, din care făceau parte cilopii, arhitecţii renumiţi ai
antichităţii, iar în evul mediu zidari destoinici; Pelasgii sunt menţionaţi ca
educatori şi artişti, de la care grecii au învăţat arta sculpturii; Cabirii
erau orientatori spirituali. Toţi aveau ca îndeletniciri de bază păstoritul şi
agricultura.
Tracii au scris puţin, iar o parte din scrieri au dispărut; sunt de
amintit scrierile lui Orfeu, Istoria Ionienilor din Cadmus, o parte din
lucrările lui Pindar, care a scris istoria războiului din Peloponez şi care
este cunoscut internaţional ca grec.
Istoria, dar mai ales arheologia oferă date concludente că Tracii erau
locuitorii sud-estului european înaintea Romanilor şi Grecilor.
„Teogonia lui Hesiod” pare că este o paralelă laică a Genezei din
Biblie. Tracul teban se prezintă ca „păstor inspirat de muze”; desigur că a
cules tradiţii populare, le-a orânduit cu îndemânare şi talent şi le-a lăsat
omenirii.
În Dacia romană, au emigrat numeroase grupuri din imperiul roman, urmaţi
de slavi şi în afară de năvălitorii consideraţi ca accidentali, greci care au
fost asimilaţi pe parcurs de băştinaşi. Poporul a fost încreştinat de preoţi
modeşti, ca o altoire pe spiritualitatea localnică a lui Zamolxis. Noi nu avem
o dată istorică a încreştinării.
În anul 1420 Cristophoro Buondelmonte în descrierile sale îi prezintă pe
locuitorii Dachiei ca „oameni paşnici, ospitalieri, care atunci când sunt
invadaţi devin ostaşi aprigi”.
Până în secolul trecut, aproape 2/3 din teritoriul României era acoperit
de păduri. Munţii şi colinele împădurite au devenit scuturi de apărare şi
prieteni devotaţi românilor. Graniţele claselor sociale s-au autodesfiinţat,
grupuri mici au format familii mari, păstrând legături între ele, adoptând ca
autoritate orientarea bisericii constituită în secolul al treilea. Năvălirile
au durat aproape un mileniu. Aceasta este epoca de formare a „Conştiinţei de a
fi Român”, timpul de consolidare şi adâncire a spiritualităţii poporului.
Unitatea şi ierarhia au fost mijloace practice ale coeziunii – în acelaşi timp
locală şi naţională.
În numele acestei unităţi „Dachia Magna” a realizat Mihai Viteazul prima
reunificare. Reunificare plătită, în faţa aroganţei imperiale, cu viaţa.
Trăind în afara istoriei oficiale şi a conceptului de stat constituit,
Românii au citit icoanele din biserici şi şi-au îmbogăţit cultura cu folclor,
ca şcoală logică a frumosului, iar viaţa spirituală a fost răsfăţată de natură,
ca prietenă devotată. Bisericile au devenit loc de educaţie spirituală şi
civică; cu toată modestia lor aparentă au depăşit ca valoare cosmică măreţia
palatelor, a cetăţilor şi a catedralelor abundente din vestul european, care au
încântat şi încântă pe iubitorii de creaţii artistice, dar nu i-a ajutat pe
vestici să dezvolte frumosul etern prin spiritualitate practică cu simplitate
şi modestie deosebită.
Păstoritul şi agricultura sunt considerate ca fiind îndeletnicirile
popoarelor necivilizate; la Români fac parte din viaţa lor. Amintim celor
obsedaţi de magia industriei şi a comerţului că Mântuitorul lumii s-a născut
într-o iesle de păstori, primii care I s-au închinat pruncului – Dumnezeu au
fost păstori şi El este păstorul omenirii. La sărbătoarea Naşterii
Mântuitorului „Trei păstori se întâlniră”… este unul din colindele care se
cântă în fiecare casă românească. În Mioriţa, păstorul cântă simbolic
„Conştiinţa de a fi Român” ca expresie spirituală a poporului.
Păstorul este legat de sfinţii din calendar:
„La Sfânta Maria Mare
Pleacă oile de-avale
Şi se duc şi nu mai vin
pân'la Sfântul Constantin”…
Agricultura împleteşte simbolic istoria cu belşugul:
„S-a sculat mai an, Bădiţa
Traian
Ş'a încălecat pe-un cal cu şaua de aur”…
Iar Pluguşorul continuă cu speranţa prosperităţii agricole:
… „ Semne bune anul are,
Semne bune de belşug ca şi
brazda de sub plug”…
Vasile Alecsandri a fost proclamat de poeţii neolatini „Regele poeziei”
pentru cea mai frumoasă poezie dedicată latinităţii:
… „În ziua cea de judecată
Când faţă'n cer cu Domnul
Sfânt
Latina Gintă va fi întrebată
Ce a făcut pe acest pământ,
Ea va răspunde sus şi tare
«O Doamne'n lume cât am
stat,
Sub ochii tăi plini de-admirare
Pe Tine Te-am reprezentat»”
În ziua în care inima Românilor va putea vedea Roma lui Remus şi Romulus
se va împlini „Cuvântul”: „Şi vom fi iar ce am fost şi chiar mai mult decât
atât” Românii regăsindu-şi ordinea, disciplina în pacea şi liniştea astrală,
netulburaţi de vuietul furtunii existenţiale.
„Conştiinţa de a fi Român”, chiar dacă nu este trâmbiţată internaţional
este înregistrată în „Cartea Vieţii” din rânduiala divină. Nu sunt categoric
aleasa pământului, dar fac parte din grupul celor care ţin aprinsă făclia
„Conştiinţei de a fi Român”.
Luminiţa Cornelia ZUGRAVU
Sursa: RADU GABRIELA
