joi, 21 octombrie 2021

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - PUR ȘI SIMPLU

 



PUR ȘI SIMPLU

 

~*~

 

Vica e o poezie, pur și simplu, o veșnicie ca femeie,

dar din dar întru Dumnezeu,

dar din veșnicie,

cântare a cântărilor de bucurie, dar din rostul nostru

și de omenie, în Românie,

în rostul de înviere, în al nostru de Rai, cu plai, deal care curge pur sânge, în câmpie ca femeie, muiere, de Românie,

cum la carte și ca soartă,

în cartea vieții ni se scrie ca o poezie,

în dragostea ce iubire e Dumnezeu, și unde Dumnezeu e, iubire-poezie mi se scrie,

munca ce n-o lăsăm, pâine să ni se risipească, n-o lăsăm frescă pe azi pe mâine din drept la veșnicie

ca înviere Cristică, să ni se risipească,

în criză politică și ca poezie dar din dar cu har e alduită să ni se, îmulțească

ca la locul potrivit, pe Arcă, în Românie biserică, să ne sfințească, cu binecuvântare care pe lume are renume,

în noua ordine ca pandemia să risipească, cu pace și împăcare să ne învie, și economia să ne îmulțească, în bună veste și pâine de o ființă,

în universal școală de Românie educată, morală, trasă, de dincolo de școală conștiință, Românie educată cu morală, trasă națională pe verticală,

trasă-n mâine, utrenie,

liturghie și vecernie-n spicele de mâine

ca Vica să aibă un nume,

deși  nu i-am pus eu nume și renume

și nici mama pe Vica n-a legănat, aur cenușiu strecurar, nu i-a pus nume, n-a botezat cu nume,

în veșnicie provîta hai dorule, măi dorule,

cu dragoste și dor, niciodată să nu mai mor ca nemuritor,

că ea poartă chipul meu, în lume,

în ceea ce sunt iubire pe pământ, în numele celui sfânt,

a ceea ce sunt: candidat, în veșnicie cu omenie la fericire, dorule,

măi dor,

brav, isteț, și măreț din Românie,

cum, în cartea vieții scrie pur și simplu, cum sunt din omenie de Românie,

de omenie

trasă-n mâine,

fir-ar să fie,

în noua ordine mondială de împăcare și pace și pâine să fie fir-ar să fie

cu îndestulare, bucurie și binecuvântare,

pur și simplu

copleșitor exemplu ca Mesie a iubirii omenirii, în templu  eliberării, templu, dor Eminescu, cu pace și întregire prin mare unire ca de la marginea mării pur și simplu a lui Eminescu dor

ca în veci, eu unul, să nu mor pur și simplu.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu