Adrian Munteanu - În amurg

 

Adrian Munteanu – Videosonet 102 – În amurg

 

Poetul recurge uneori la o succesiune de întrebări, pentru a ajunge la un răspuns sau la o stare finală.

Înșiruirea pe care o face ține de modul în care se aglutinează trăirile sale. O adăstare se petrece în dreptul fiecărui episod, pentru a-i da contur și a-l plasa într-o zonă a emoției pe care o resimte cu fiecare treaptă urcată sau coborâtă.

 

 

~*~

În amurg

 

Să nu mai vreau amurgul care pradă

Frânturi de clipe rătăcind năuce

Şi mirtul zvelt, încolăcit pe cruce,

Când ochii Lui cătau prin nori să vadă?

 

Să nu mai gust licoarea ce aduce

Săgeţi când pofta smulge din plămadă

Şi crivăţul ce-adoarme pe zăpadă

Uitînd sfioase lacrimi să usuce?

 

Să nu mai fac din urma-n trup săpată

Podoabe dulci, cât încă mai sunt viu,

Şi din zvârluga ce-n pârâu înoată

 

Belşugul mesei, ca sătul să fiu?

Această caznă ce îmi este dată

Fie ca-n veci departe să o știu!

 

~*~

Adrian Munteanu

- Videosonet 102 - În amurg