FUMUL
SUPARATOR
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Pe omul lipsit de rabdare îl scoate din fire si îl
supara totul. Se mânie chiar si atunci când se abate spre el fumul unei
lumânari. Supararea i se trage de acolo de unde este din cale-afara de egoist
si-i poarta nemasurata grija omului trupesc, cel pe care s-ar cuveni sa-l
rastigneasca mai des în tot chipul. Propriul sau suflet fumega grozav de pacate
si de patimi, dar el nu vede ceea ce s-ar cuveni sa vada, nu stie ceea ce s-ar
fi cuvenit sa stie, simte ca si cum n-ar simti. Atunci însa când i se afuma fata
îsi iese din fire, nemaistiind cum sa se fereasca. Dumnezeu stie de unde îi
vine aceasta sensibilitate, aceasta grija de sine, desi n-ar avea motive de
neliniste: fumul nu doare, nu vatama, adie ca un vântulet usor.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 485
Ultima
poezie scrisă în agonie de ADRIAN Păunescu și transmisă în e-mail unui amic din
diaspora pe 4.11.2010:
Eu recunosc că am făcut greșeala
De a slăvi prea mult conducătorul
Făcând-i ode și îndemnând chiar sala (să cânte):
Partidul, Ceaușescu și Poporul.
Dar nu uitați că tot eu sunt cel care
L-am criticat și-am insuflat dorința
De libertate, bunăstare și schimbare
Subtil, necenzurându-mi conștiința.
Am făcut și mult bine-n stânga-n dreapta
Atât cât s-a putut, fără să-mi pese
Periclitându-mi starea, familia și casa
Dar toate s-au uitat și-s fapte șterse.
De-aceea spun că ultima dorință
Să mă iertați de v-am greșit vreodată
Și-mi fac adânc proces de conștiință
Căci nu e om pe lume fără pată.
As vrea ca să rămân în mintea voastră
Doar un poet ce și-a iubit mult țara
Ce a descoperit și șlefuit talente
Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.
Trecutul mi-l asum și nu mi-e teamă
Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o să-mi fie
Nu m-am dezis de clasa proletară
Și am simțit că am o datorie,
De a stârni în mintea tuturora
Și mai ales în suflete de tineri
Că nu suntem o țară oarecare
Și-avem destin măreț și vom fi liberi.
Când noi cântam în sălile-arhipline
Și recitam pe voci de milioane
Visam la Marea noastră Românie
Și vă-ndemnam: Treceți batalioane!
Un dor aș mai fi-avut, dar ce păcat
Că n-am putut opri din cale vremea
Să văd autostradă prin Carpați
Din Chișinău-Arad cu via Țebea.
Sunt unii care mă lovesc și-acuma
Când m-am urcat la ceruri, ce oroare!
Cuvinte grele-aruncă, nesimțire
Și toți vor ca să cadă în picioare.
Eu vă privesc de-aici de sus, cu milă
Aș vrea să fiți mai buni, dar nu se poate
Se răsucește Ștefan în morminte
De-atâta ură, pizmă, nedreptate.
Îmi este jenă, silă.. chiar mă bucur
Că am plecat de-acolo, dar mă doare
Când vad valori, talente, caractere
Ce-și fac familiile peste hotare.
Ce să vă spun, românii mei de bine
Ce-aveți sfială, bun simț și onoare
Poporul nostru-i cel mai bun din lume!
Nu lăsați țara călcată în picioare.
Nu plecați capul, țineți pieptu-n față
Cu fruntea sus, să n-o coboare nimeni
Să vă clădiți cu toții altă viață
Mesaj către românii de pretutindeni!
Să iei aminte țara mea de suflet
Ia atitudine și dă răul afară
Unde s-a dus Grânarul Europei
Banala țară-industrial-agrară.
Să iei aminte țara mea de glorii
Cu patimă îți spun din neființă
Clădește-ți viitorul pe trei sfinte
Pe muncă, educație, credință.
În timp ce vă îmbărbătez de-aicea
Din ceruri și din sfere tutelare
Văd iarăși vorbe grele prin ziare
Pe forumuri, pe la televizoare.
N-am omorât pe nimeni niciodată
Nici când murim nu ni se mai dă pace
La toți găsiți cusururi și reproșuri
Nu mai lăsați pe nimeni să se-mpace.
Nu-mi stă în caracter, dar mă doboară
Limbaju-ascuns al poeziei mele
Mă rog să piară din această țară
Oamenii falși și clica de lichele
~*~
ADRIAN
PAUNESCU
Rugăciunea
pentru morți
Starețul
Ambrozie de la Optina
„Copilul meu, ia seama şi nu uita să te rogi.
Fiece rugăciune, dacă este pornită din inimă,
mărturiseşte un simţământ nou, iar acel simţământ e, la rândul său, izvorul
unei idei noi, ce nu ţi-a trecut niciodată prin minte până atunci şi care te va
îmbărbăta; astfel, îţi vei da seama că rugăciunea aduce cu sine un spor de
înţelepciune.
Nu uita, deci,
să spui în fiecare zi, în gând, ori de câte ori îţi stă în putinţă: „Miluieşte,
Doamne, pe toţi cei ce s-au înfăţişat astăzi înaintea Ta”.
Căci nu e ceas şi nu e clipă în care mii de oameni să
nu părăsească viaţa pământească, iar sufletele lor urcă în ceruri.
Şi câţi dintre
ei nu se despart de lume însinguraţi şi stingheri, cu amară tristeţe şi adâncă
mâhnire la gândul că nu-i nimeni care să plângă după ei, că nimeni, poate,
n-are habar de mai trăiesc sau nu!
Şi cine ştie dacă nu tocmai atunci, din celălalt capăt
al pământului, se înalţă spre Domnul ruga ta pentru odihna sufletului lor, deşi
nu i-ai cunoscut în viaţă şi nici ei nu te-au cunoscut pe tine.
Cât de
înduioşat va fi sufletul singuratic ce se înfăţişează cu teamă înaintea
Domnului, când va simţi că, în clipa aceea înfricoşată, mai e totuşi cineva pe
lume care se roagă pentru el, o fiinţă pământeană care-l iubeşte!
Şi Dumnezeu va
căta cu drag la voi amândoi, căci dacă tu te-ai îndurat de sufletul acela, cu
atât mai vârtos se va îndura de el, în nemărginita Lui milă şi dragoste. Şi-l
va ierta poate tocmai pentru rugăciunile tale.
Pas
cu pas spre mântuire(I)
-
Părintele Nicolae Steinhardt -
1. Îl slăvim pe Hristos mai întâi săvârșind cele
menționate de El însuși: dând să mănânce flămânzilor, dând de băut însetaților,
primind pe cei străini, îmbrăcând pe cei goi, cercetând pe bolnavi și mergând
să-i vedem pe cei ferecați în temniță.
2. Tot astfel crezând neîndoielnic că El este Calea,
Adevărul și Viața.
3. Postind, rugându-ne, priveghind, făcând milostenii,
înfrânându-ne;
4. Dar și iertând pe greșiții noștri, alungând de la
noi ținerea de minte a răului ce ni s-a făcut, iubind pe aproapele nostru (și
nu numai iubindu-l, ci îngăduindu-i a fi așa cum este,nepretinzându-i să fie
aidoma nouă), binecuvântându-ne (ori, de ne vine peste poate, măcar
neblestemându-ne) vrășmașii;
5. Dovedindu-ne blânzi și smeriți cu inima, făcători
de pace, nearțăgoși, neînfumurați, păstrători de cuget curat;
6. Făptuind binele în taină, mâniindu-ne doar pe
foarte scurtă vreme, nu mai târziu de apusul soarelui, oricând gata a ierta și
a ne domoli, neîngrijorându-ne în exces de cele ale lumii și ale trupului.
Făcându-ne muți și surzi când suntem zădărâți, neînvoindu-ne facilei ispite de
a mustra și dojeni când simțim că avem dreptate, nejudecând pe nimeni
(anevoioasă, dar meritorie virtute);
7. Netemându-ne, alungând frica, socotind-o ca pe un
păcat de moarte, ca pe năpasta lumii, îndrăznind, mereu dând dovadă de
bărbăție, de ostășie;
8. Adăpostind pe călători, ajutând pe cei slabi,
primind cu bucurie pe slujitorii Domnului, necerând (cu fățarnică nepărtinire
și vicleană înțelepciune) semne și minuni, neispitindu-L pe Domnul cu cereri
nesăbuite, ridicole sau neobrăzate;
9. Nefiind formaliști, bucheri și pierduți în
mărunțișuri, nepunând litera deasupra legii. Ci privind lucrurile, de fiecare
dată, cu spirit larg și tolerant, izbutind a ieși din noi înșine, a ne vedea,
judeca și aprecia din afară, așa cum ne-ar surprinde privirea rece și
neprevenită a unui terț;
10. Neacceptând a fi robi patimilor (spre a ne face de
basm și de batjocoră demonilor), dar nici textelor;
Raceala
Sufleteasca
-
Sfantul Paisie Aghioritul -
Copiii primesc primele „raceli” duhovnicesti prin
ferestrele deschise ale simturilor parintilor lor. Chiar din leagan îi copiaza
pe parinti. De aceea si parintii trebuie sa lupte cu râvna sa-si îndeparteze
patimile.
Sfantul Paisie Aghioritul, Mica filocalie,
traducere de Parintele Victor Manolache, Ed. Egumenita, Galati, 2009, p. 28
MINUNAREA
SUFLETULUI
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Închipuie-ti, pe cât de viu poti, atotputernicia si
maretia cuvântului lui Dumnezeu. El zice, si Cuvântul Sau devine imediat fiinte
multe si diferite. El zice: „Sa fie lumina” – si iata lumina. El zice: „Sa fie
o tarie”, si El creeaza taria. El zice: „Apele de sub tarie sa se adune la un
loc… Sa fie luminatori pe taria cerului… În ape sa misune vietuitoare – si a
fost asa” (Facere 1, 3-20) dupa Cuvântul Sau, dupa cum vocea unui comandant,
vibrând în aer, ajunge la urechile soldatilor si face ca trupele sa se miste
dupa vointa lui, le asaza aici sau dincolo, le face sa împlineasca o anumita
miscare, sa realizeze intentiile si planurile sale.
Închipuie-ti masa materiei create. Închipuie-ti muntii
enormi iesind din pamânt la Cuvântul lui Dumnezeu; închipuie-ti zgomotul
marilor ape atunci când s-au adunat în oceane, în mari, în râuri si în izvoare.
Închipuie-ti cum s-a risipit aerul; cum la un singur
Cuvânt al lui Dumnezeu-Creatorul, nemarginita varietate a plantelor a aparut
dintr-o data. Închipuie-ti cum au aparut planetele, cum si-au început ele
drumul fara sfârsit; cum pestii, pasarile, reptilele au aparut dintr-o data,
si, în sfârsit omul. Si toate acestea (înafara omului) au fost create din
aceeasi materie informa, sau mai bine zis din cele patru elemente, fara suflet,
fara forma, fara viata. O, nu-i asa ca sufletul se minuneaza de aceasta? „Cât
de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu întelepciune le-ai facut!”
(Psalm 103, 25). Astfel, si acum înca Stapânul scoate din materie tot ceea ce
Îi place. El zice, si se face. El preface pâinea si vinul în Trupul si Sângele
Sau euharistic.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 165-166
COMOARA
SUFLETULUI
-
Sfantul Nectarie al Eghinei -
Sufletul, având constiinta de sine, e constient de
cunostintele sale; sufletul cerceteaza si cauta sa cunoasca nu doar pe cele
dinafara sa, ci si pe sine însusi si actele sale, si sa-si exprime opinia cu
privire la calitatea faptelor si actiunilor sale. Sufletul nu doar tezaurizeaza
o multime nesfârsita de adevaruri, ci si devine comoara în care s-au acumulat
nenumarate adevaruri, dobândind constiinta valorii absolute a acestor adevaruri
si a consecintelor acestora asupra sa si, simtind înrudirea fireasca dintre el
si adevarurile suprafiresti, doreste sa traiasca în aceasta lume spirituala a
acestor adevaruri. Acest lucru dovedeste faptul ca sufletul e nemuritor.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al
omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia /
Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 252
Carti
utile... cu sfaturi de sanatate
Dand
click pe numele cartii, apare cartea in totalitate
Leacuri vechi pentru suferinte stravechi
"Leacuri de vindecare" de Vanga
Leacuri naturiste
"Plante medicinale" de Maria Treben
"Utilizarea magica si rituala a plantelor"
de Richard Alan Miller
Arta de a vindeca orice boala
"Spune-mi unde te doare" de Michael Odoul
"Tinerete fara batranete" de John Thomas
Despre boli
"Alimentatie inteligenta" de Eugen Radulescu
"Grupa sanguina- Meniuri recomandate" de
Peter D'Adamo
Mancarea ucigasa
Sa gatim fara foc
"Vindecarea prin gandire" de Valeriu Popa
"Tratamentul total al cancerului" de Rudolf
Breuss
"O terapie naturala eficienta pentru tratarea
cancerului" de Max Gerson
"Cancerul este o ciuperca" de David Icke
"In sfarsit nefumator" de: Allen Carr
Alcool, tutun, droguri
"Biblia vitaminelor" de Earl Mindell
Cum sa aratam frumoase - Exercitii de gimnastica
RUGĂCIUNEA
DE SEARĂ
-
Sf. Teofan Zăvorâtul -
,,Seara, când
sunt istovit de truda zilei, nu am poftă de rugăciune. De altfel, pentru ce să
mă rog?..."
Dar cum oare
este cu putinţă să nu ai nicio dispoziţie să comunici cu Domnul, chiar şi când
eşti istovit trupeşte? Nu cumva crezi că doar petrecerile îl revigorează pe om?
Nu, acestea îl istovesc mai mult, în vreme ce rugăciunea atrage harul
dumnezeiesc, care odihneşte sufletul şi trupul!
Deci nu vă
rugaţi pentru că, ... Sau sunteţi mânioşi pe Dumnezeu, sau credeţi că nu aveţi
nevoie de El. Pentru ce să mă rog? Vă întrebaţi din nou. Simţiţi suficienţă şi
satisfacţie de sine. Sunteţi sătui şi nu vreţi să cereţi...
În fiecare
seară, oricât de obosiţi aţi fi, nu pregetaţi să alergaţi la Acela. Să vă
rugaţi în genunchi sau şezând. Şi când puteţi să vă ridicaţi în picioare. Nu
are atâta importanţă poziţia, este suficient să faceţi rugăciune. Să vă rugaţi
Domnului pentru ziua care a trecut, oricât de grea a fost, să-L rugaţi pentru o
noapte bună şi să cereţi iertare cu pocăinţă adâncă, pentru greşelile voastre.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul - Călăuzire către viaţa duhovnicească)
Atacurile
vrăjmaşului
,,În urma
oricărei fapte bune, vin gândurile mândriei; în urma oricărui păcat, vin
gânduri de deznădejde pentru mântuire...". Sunt atacurile obişnuite ale
vrăjmaşului nostru, diavolul.
Cum le vom
respinge?
În prima
fază, prin amintirea păcatelor şi a slăbiciunilor noastre.
În faza a
doua, prin gândul că nu există păcat care să biruiască milostivirea lui
Dumnezeu. Moartea pe Cruce a Domnului a fost solia pentru izbăvirea tuturor
păcătoşilor, fără excepţie...!
(Sfântul Teofan Zăvorâtul - Călăuzire către viaţa duhovnicească)
LEGALIZAREA
PĂCATELOR ATRAGE URGIA LUI DUMNEZEU
-
Pr. Justin Pârvu –
Astăzi, când Grecia ortodoxă a legalizat căsătoriile
între cuplurile gay, precum și adopția copiilor de către familiile homosexuale,
să ne amintim mustrarea și atenționarea Părintelui Justin. O mustrare ce poate
semăna cu o profeție… PR. JUSTIN PÂRVU: LEGALIZAREA PĂCATELOR ATRAGE URGIA LUI
DUMNEZEU :
Dragul meu, este vorba despre viața noastră care a
decăzut așa de puternic. Și înainte nu erau așa păcate, de toate nuanțele, nici
măcar în dicționar nu exista terminologia aceasta mizeră care e acuma, de homo,
lesbianism, nu se știa de unde vin toate lucrurile acestea.
Criza
morală
Criza morală, criza spirituală care s-a abătut asupra
noastră nu este altceva decât aspra judecată şi mâniere a lui Dumnezeu pentru
păcatele noastre. Şi aşa cum spunea şi Înaltul Teofan, traducând cuvântul criză
ca judecată. Apoi cu adevărat suntem sub judecata lui Dumnezeu pentru toate
fărădelegile noastre.
Pentru legea lui Dumnezeu nu știm să protestăm, dar
pentru mărirea salariilor da. Când mărșăluiesc homosexualii, când ni se
pun cipuri, când ni se omoară copiii prin vaccinuri, nu protestează nimeni,
sau foarte putini.
Trebuie să apărăm societatea şi familia de handicapul
acesta modern care s-a infiltrat şi la noi în ţară, prin acceptarea incestului
şi a prostituţiei şi a altor mari fărădelegi. Ei încearcă să desfiinţeze
valorile naţiei din temelii, şi o face acţionând prin ambele planuri: unul
moral, spiritual dar şi cel biologic, virusând familia şi voinţa omului. Să ne
amintim de martirii şi străbunii noştri! Și să nu îngăduim străinilor să ne
răpească moştenirea aceasta primită prin harul lui Dumnezeu şi plămădită prin
sângele şi sudoarea martirilor noştri. Să ştiţi că noi putem fi străjerul
Europei. O Europă fără o Românie nu poate exista. Ortodoxia noastră românească
a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu.
RĂZBOAIE
ȘI FĂRĂDELEGI
Sigur că da, tocmai că El trimite asupra noastră
prigoană şi războaie ca pedeapsă pentru fărădelegi. Şi dacă aceştia de azi nu
se vor mântui măcar cei care vor rămâne şi copiii lor vor înţelege din fapte
mânia lui Dumnezeu şi se vor întoarce cu pocăinţă spre El. Dumnezeu va îngădui
să fim sărăciţi, să fim daţi pe mâna altor popoare, pentru că noi nu am ştiut
să cultivăm via acestui neam şi va lua via şi o va da altor lucrători care vor
aduce roadă.
La ora actuală, păcatul a luat locul virtuţii. Noi nu
trebuie să cultivăm păcatul şi să-l scoatem în evidenţă pentru că asta înseamnă
subminarea neamului. Datoria noastră este să modelăm, să dăm o formă nouă
structurii noastre creştine opuse vieţii acesteia a desfrâului şi a
destrăbălării.
Însă, la ora actuală, problema cea mai mare este
desfrâul acesta, pentru care ne va pedepsi Dumnezeu: „Fac ce vreau, spun ce
vreau, gândesc ce vreau!”. Nu mai e nicio normă de viață, niciun principiu.
Sodoma
și Gomora
Măi, din felul în care merge omenirea la ora actuală,
nu prea văd o întoarcere… Și asta este o metodă de revenire a omului care
renaște. Conducătorii de azi vorbesc de criza financiară. Ei vor o refacere
financiară. Nu se gândesc la o refacere a lumii în Hristos. Păi, acum
considerăm că e pace? Nu vedeți cum sapă gropile astea imorale? După aceea vine
persecuția. Cum să mai rămâi creștin când în școală e atâta dezmăț, greutăți și
lupte puternice? Nu vedeți acum, la școală, întreabă tu într-un sat, câți vor icoana
și câți nu o vor? Nu mai ai oameni care să susțină tema icoanei în clasă.
Degeaba îi spui la biserică: „Așa și așa”, că el acasă tot ca la școală face.
Focul acesta este pedeapsa lui Dumnezeu care vine și
aduce această pârjolire a noastră, ca în Sodoma și Gomora. Cu cât păcatul este
mai mare, mai groaznic, mai înspăimântător, cu atât pedeapsa lui Dumnezeu este
mai crudă și mai înfricoșată.
Lumea acum este în pragul unui mare cataclism, de
război. Acesta este un război tehnic, electronic care depăşeşte limita
tuturor războaielor de dinainte. Prin acest război se urmăreşte animalizarea
noastră, aduce omul la starea în care să nu mai poată gândi, să nu mai poată
simţi şi trăi nimic, decât ceea ce i se comandă, devenind un rob al tehnicii.
Şi dacă vorbim de criza economică, să vorbim şi de criza spirituală prin care
trece omenirea acum.
(Selecții din „Ne vorbește Părintele
Justin”)
MĂRTURISITOR
DIN TEMNIȚELE COMUNISTE
PR.
IOAN SABĂU
Astăzi, 16 Februarie se împlinesc 15 ani de la
trecerea la Domnul a Părintelui Ioan Sabău, preot mărturisitor al lui Hristos
în temnițele comuniste. Părintele Ioan Sabău era totodată și un renumit
duhovnic și predicator nu doar al hunedorenilor, dar și al multor români de
pretutindeni care veneau să îl viziteze. Prin predicile și învățăturile sale a
însuflețit pe cei tineri dar și pe cei descurajați în lupta duhovnicească sau
de renaștere națională. Părintele Sabău era un sfătuitor și al maicilor de la mănăstirea
Paltin Petru-Vodă, fiind un prieten de suflet al Părintelui Justin Pârvu,
precum și al Pr. Crăciun Opre.
PERIPLU
BIOGRAFIC
Pe 16 februarie 2009 a mai plecat la Domnul unul din
marii duhovnici şi luptători ai neamului nostru. Purtând într-o mână sabia
curajului şi într-alta lacrima smereniei, Părintele Ioan Sabău s-a arătat ca un
biruitor în faţa prigonitorilor lui Hristos. Și ca un dibaci pescar de suflete,
însufleţind inimile tinerilor spre a rezista apostaziilor societăţii de azi.
Născut în Ţara Haţegului şi împrumutând parcă din
duhul lui Iancu de Hunedoara, Părintele Ioan a fost un stâlp de foc de temut
pentru hoardele străine, atât neamului, cât şi Bisericii lui Hristos. Martor al
celor două războaie mondiale şi pătimitor în închisorile comuniste, a petrecut
un veac de frământări luptând cu trezvie pentru învierea sufletului neamului
românesc.
Absolvent al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi,
suferă prima arestare în 1938, pe când era preot la biserica din Renghet,
urmând să fie eliberat în două săptămâni.
În 1945 este din nou arestat, de data aceasta fiind
preot în localitatea Vinerea, biserică ridicată din temelii împreună cu
credincioşii din Vinerea, pentru care şi-a pus sufletul ca un adevărat păstor
al turmei lui Hristos. Este închis pentru doi ani în lagărele Haţegului, dar nu
apucă să guste prea mult din bucuria libertăţii, că este iar arestat în 1948
pentru patru ani. Dar Domnul, vrând să lămurească sufletul celui care a înţeles
că suferinţa este ochiul prin care Îl poţi vedea pe Dumnezeu, este din nou
arestat în 1957, de data aceasta pentru opt ani. Având să cunoască şi mai bine
bucuriile suferinţei în temniţa Aiudului, alături de mari personalităţi precum:
Părintele Stăniloae, Părintele Ilarion Felea, Nichifor Crainic şi alţii, de
care Părintele îşi aminteşte cu multă admiraţie.
O
minune din temnițele comuniste
Iată
cum povesteşte părintele una din minunile din puşcăria Devei:
În 1949, în pușcăria din Deva, de Paști, s-a cântat
Hristos a înviat! Același maior, Mohoreanu, care m-a lăudat pe mine şi a spus
ca îmi face propunere de eliberare, să vedeţi acum ce era în stare să facă! S-a
auzit Hristos a înviat! A cântat toată închisoarea. După vreo jumătate de oră a
venit maiorul la noi: „Bestie de popă! – s-a răstit înfuriat la mine –, aici o
să-ţi putrezească oasele! Eu te-am propus pentru eliberare, eu te ucid”!… I-am
răspuns: „Domnule maior, nu am meritul ăsta sa fi organizat eu cântarea”! „Știi
ce înseamna asta”? mi-a spus. Condamnare la moarte! Aici îți putrezesc oasele”!
Eu atât am mai zis: „Domnule maior, să ştiţi că nimeni nu a organizat! S-a
organizat de la sine. Celulă din celulă s-a cântat, până ce a ajuns în toată
închisoarea”.
Rugăciunea
Pr. Ioan Sabău și maiorul
După două ore au fost acoperite cu obloanele toate
ferestrele, văruite, să nu se mai vadă şi să se audă în parc, ne-a izolat
complet. El s-a dus grozav de nervos, să se răzbune. Eu tot timpul m-am rugat
să nu condamne oamenii, să facă lot. Pentru că lotul era teribil pentru ei.
Fără lot rămâneai cu condamnări mici: până la 10-15 ani. Cu lot, primeai de la
20-25 ani, pe viaţă, moarte… Ăsta era sistemul lor de a condamna când era lot,
adică organizare. Pentru că asta îi înspăimânta pe ei cel mai tare.
Eu m-am rugat. Dimineața, vin gardienii, ne bat în uşă
şi ne spun: „Bai, a murit diavolul vostru!”. Am crezut că a murit Stalin…
Murise însa maiorul. În ziua de Paşti. Tuturor le era frica de el, era un
tiran! Lovea cu bocancul unde nimerea. Mi-aduc aminte că la anchete ne băga şi
în coteţ de porc, de raţe. Și un tânăr de 1, 90 m aproape nu a apucat să se
ridice repede la raport. Până să se scoale, că dădea cu capul de pat, a apărut
maiorul: „Uite, bestia, nici nu se scoală”. Şi-l loveşte în ochi, şi-i scoate
ochiul! Un tânăr frumos, cuminte…
L-au înmormântat a doua zi de Paşti, cu funerarii
naţionale, cu sute de coroane. Noaptea s-au aprins toate coroanele de pe
mormântul său, vreo 200 de coroane. Toată Deva a fost în alarmă, cu pompieri,
Securitate, Militie, că arde Deva”.
Din ’64 de când a fost eliberat, Părintele Ioan Sabău
nu a încetat să mărturisească noii generaţii adevărul pus în lanţuri de
comunişti şi sfinţenia vieţii celor care au pătimit pentru Hristos.
Adesea mărturisea că „suntem singura naţie care-l mai
poate apăra pe Dumnezeu astăzi”.
(Fragment din revista Atitudini Nr. 25)
FRUMUSETEA
IMATERIALA
-
Sfantul Nectarie al Eghinei -
Omul cauta sa-L afle pe dumnezeiescul Creator al
firii, pe Bunul artist Care a mestesugit-o, pe Cel Ce a întocmit universul, si
sa-L cunoasca pe Cel de la Care primeste ideea Binelui raspândit nemarginit în
toate. Ordinea, armonia din toate, rânduirea înteleapta si guvernarea
universului, frumusetea imateriala sublima si splendoarea celor pamântesti
înalta mintea omului la Cauza primordiala Care le-a creat pe toate întru
întelepciune si fac sa creasca în inima sa dragostea dumnezeiasca fata de
iubirea de întelepciune si stiinte, prin mijlocirea carora cauta sa intre în
adâncurile misterioase ale întelepciunii dumnezeiesti si sa fie initiat în
tainele creatiei, pe baza carora toate au fost întemeiate si sustinute. Studiul
celor care exista descopera bunatatea Creatorului dumnezeiesc si dezvolta
sentimentul iubirii fata de binele absolut, care îl atrage pe om spre acesta.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al
omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia /
Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 271-272.
SOBA
- Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca o soba fierbinte îl încalzeste pe tot cel ce
se apropie de ea. Asemenea si omul iubitor, a carui inima este aprinsa de
dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproapele, va încalzi cu flacara iubirii
sale pe oricine se va apropia de el. Si precum soba împarte din caldura ei
celor care au nevoie de aceasta, asemenea si omul iubitor împartaseste din
darurile lui Dumnezeu fratilor sai care au trebuinta de ele: unuia îi acopera
goliciunea, altuia îi da adapost, aducându-l în casa sa, pe unul îl slujeste la
boala, pe altul în temnita, iar altuia îi alina întristarea, într-un cuvânt,
fiecaruia îi da o mâna de ajutor atunci când îi este cu putinta. Toate acestea
se izvodesc în el din caldura dragostei crestine. Pe când o soba rece,
dimpotriva, nici un folos nu aduce nimanui si, chiar de se atinge cineva de ea,
este dezamagit si se departeaza înfrigurat. Întocmai sunt si oamenii cei
neiubitori, ale caror inimi nu sunt încalzite de dragostea crestina. Multi
dintre ei se cred a fi cineva, citesc rugaciuni multe si în repetate rânduri,
deseori postesc, zidesc bisericile Domnului si le împodobesc (fapte care sunt
în sine vrednice de lauda si poarta înfatisare de cucernicie); dar daca se
apropie de ei vreun sarac pentru a le cere ajutor, e dezamagit întocmai ca
acela care s-a atins de soba rece, voind sa se încalzeasca de la ea, si astfel
pleaca purtând înlauntru aceeasi întristare si nenorocire pe care o avea când a
venit. Întâmplarea aceasta si cugetarea asupra ei te povatuieste sa înveti
dragostea crestina fara de care orice faptuire este moarta, chiar daca ea pare
a însemna oarece în ochii oamenilor.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in
imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 114
Drapelul
românesc
Iată
de ce drapelul României este roşu, galben şi albastru.
Începând cu anul 175 după Hristos, stindardul dac s-a
impus ca stindard al majorităţilor legiunilor romane, triumfând şi în a doua
jumătate a secolului al IV-lea, cu prilejul vizitei la Roma a împăratului
Flavius Iulius Constantinus, fiul împăratului Constantin I ( după istoricul
Ammien Marcellius).
Ce-i interesant de abia de acum apare, căci conform
datelor cuprinse în Notitia Dignitarium, un document militar al arhivelor
imperiale romane, stindardul de luptă al dacilor purta culorile roşu, galben şi
albastru, aceleaşi culori de la primele legiuni geto-dace cantonate în Bretania
şi Capadocia, în care fruseseră recrutaţi ca mercenari luptătorii daci
. După căderea Imperiului Roman de Apus, stindardul
dacilor a fost preluat şi folosit de armatele bizantine până la finele
secolului X.
Împăratul bizantin Justinian, a înfinţat în anul 535
după Hristos, două cetăţi dunărene, Recidava şi Literatta, locuite de luptători
descendenţi ai dacilor care şi-au păstrat emblema stindard de luptă a
strămoşilor.
Ca un semn de preţuire a efectului moral exercitat
asupra războinicilor, stindardul folosit în legiunile romane şi ulterior
bizantine era împodobit cu aur şi pietre preţioase.
În anul 1185, fraţii valahi Petru, Asan şi Caloian, au
condus o armată contra bizantinilor, ai cărei oşteni aveau pe suliţe flamuri cu
reproducerea dragonului-lup al dacilor, plus cele trei culori.
Culorile stindardului au străbătut veacurile fără
nicio altă menţionare documentară, părând pierdute pentru totdeauna.
Dar iată că în anul 1821, culorile roşu, galben şi
albastru se regăseau pe drapelul de luptă al lui Tudor Vladimirescu, iar în
anul 1848 au devenit culorile drapelului de stat, cunoscute şi astăzi.
Ce înseamnă memoria ancestrală a unui popor, şi cum nu
poate fi ea ştearsă nici de atotputernicul Timp.
Stăm şi astăzi sub semnul lui Zamolxes, chiar dacă
unii dintre noi nu avem habar de asta.
MEDITAȚII
CU ZÂMBETE
După ce şi-a scrântit piciorul la 65 de ani, *Grigore
Moisil* a afirmat: "Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la
picior.
" Un linguşitor îi atrase atenţia lui *Oliver
Cromwell*, care intra biruitor în Londra, ce multă lume se strânsese să-l vadă.
"Tot atâţia ar fi fost şi dacă m-ar fi dus la eşafod", fu răspunsul.
Celebrul compozitor *Hans von Bulow*, plimbandu-se
intr-o seara prin Berlin, ingandurat, s-a lovit de un trecator. Acesta s-a
oprit iritat si se rasti la muzician: - Dobitoc! Bulow isi scoase palaria si
spuse: - Incantat de cunostinta, numele meu este Bulow!
O echipa de zidari lucra la repararea parterului unei
case cumparate de celebrul tenor*Enrico Caruso* (1873-1921). Intr-o zi, in timp
ce cintaretul repeta citeva arii intr-o camera de la etajul I, se prezenta la
el maistrul. - Doriti sa terminam reparatiile luna asta? *- *Bineinteles! -
raspunde Caruso. *- *Atunci, fiti amabil si nu mai cintati. Imediat ce va aud,
oamenii mei lasa totul balta si stau sa va asculte... A fost, povestea mai
tirziu Caruso, cel mai frumos compliment care i s-a facut vreodata.
Marele scriitor irlandez *George Bernard Shaw* a fost
invitat ca punct de atractie la masa unor aristocrati. Amfitrioana, cunoscuta
pentru inteligenta sa cam subreda, facu imprudenta sa-l intrebe: - Spuneti-mi,
va rog; am auzit ca pestele regenereaza materia cenusie. Ce peste ma sfatuiti
sa consum ? - Balena ! - raspunse prompt Shaw.
După ce a eşuat în campania militară din Rusia, în
1812, *Napoleon* se retrăgea grăbit spre vest. În dreptul râului Niemen, el
împreună cu suita sa se opriră şi cerură ajutorul unui ţăran barcagiu din
împrejurimi să-i treacă pe celălalt mal. Când ţăranul îi ajută să treacă râul,
Napoleon se interesă: -**Mulţi dezertori au trecut râul zilele acestea?* *Naiv,
ţăranul i-a răspuns: - Niciunul, dumneavoastră sunteţi primul.
Împăratului *Octavian Augustus* îi fu prezentat un
grec care semăna uimitor cu el şi, în plus, avea şi cam aceeaşi vârstă.
Glumind, Augustus îl întrebă dacă nu cumva maică-sa fusese în tinereţea ei pe
la Roma, cam prin vremea când şi tatăl împăratului era tânăr. Răspunsul
grecului fu prompt: - Mama nu a fost, dar tatăl meu a stat la Roma mai de
mult...cam cu un an înainte de naşterea ta, Cezar!
*N.T.Orăşanu*, poet şi publicist, autor de epigrame şi
pamflete politice, a fost trimis în timpul domniei lui *Cuza* de nenumărate ori
la închisoarea *Văcăreşti, *fiindcă pe vremea aceea exista arestul preventiv
pentru delicte de presă. De câte ori Orăşanu scria câte un articol violent sau
atingător la Vodă, îşi trimitea imediat salteaua, plapuma şi pernele la
Văcăreşti. Directorul penitenciarului nu voia să le primească, însă Orăşanu îi
răspundea: - Nu-ţi fie teamă, o să primeşti şi ordinul peste câteva ceasuri.
Fapt ce se adeverea întotdeauna.
Un amic al lui *Caragiale* i s-a plâns acestuia într-o
zi: - Auzi, nene Iancule, neruşinatul ăla de Georgescu, nepricopsitul,
coate-goale ăla, a îndrăznit să mă facă tâmpit şi idiot. - Când, stimabile? l-a
întrebat Caragiale cu un aer scandalizat. - Acum o oră. - Ce măgar! a exclamat
Caragiale. Apoi, luându-l gura pe dinainte: - Totdeauna a fost în întârziere
neisprăvitul ăsta!
Ziarisul şi prozatorul*Anton Bacalbaşa *a fost invitat
într-o seară la o petrecere. Printre ceilalţi invitaţi se afla şi un general în
retragere. Acesta tocmai citise volumul de schiţe satirice în care scriitorul
demasca tarele vieţii cazone. Fără să ştie că scriitorul se afla chiar în faţa
sa, generalul indignat ameninţa că îl va chema pe autor în faţa justiţei pentru
injurii aduse corpului ofiţeresc, la care Bacalbaşa a intervenit: - Lăsaţi-l,
domnule general. Cine ştie ce amărât o fi şi scriitorul ăsta. Nu vedeţi? Până
şi numele îl are ca vai de capul lui, *ba cal, ba şa!*
CEA MAI FRUMOASĂ DEFINIȚIE A IUBIRII
-Monahia Fotini-
CEA MAI FRUMOASĂ DEFINIȚIE A IUBIRII
Mă uit la decalogul
dragostei şi mă întreb cu durere: câte din aceste cerințe le mai păzim? De aici
vine toată nenorocirea; am întunecat puterea dragostei din noi şi am dat lumină
sâmburelui de invidie din sufletele noastre. Iar înșelarea cea mai mare este că
ni se pare că iubim.
Noi am secat izvorul
nemuririi – dragostea şi ne chinuim zadarnic în deşertăciunile lumeşti. Viața
de dincolo o gustăm prin harul lui Dumnezeu, iar harul se dobândeşte prin
dragostea de Domnul, prin râvnă şi inimă fierbinte. Dar noi am uitat cum sună
dragostea… Iar dacă este, se consumă într-una pătimaşă. Dovadă că dragostea e
cea care susține şi sufletul şi lumea este şi goana lumii de azi care aleargă
ca o nebună, inconştient aş zice, după dragostea trupească, crezând că acolo se
vor elibera de insatisfacția lăuntrică.
Dragostea la Sf. Apostol Pavel
Dar să vedem cum descrie Sf. Apostol Pavel
dragostea.
Dragostea este
îndelung răbdătoare, începe Pavel. De ce oare începe cu răbdarea şi nu numai cu
răbdarea, cu îndelungă răbdarea? Pentru că ea ştie că orice lucru trainic în
timp se clădeşte, prin multă trudă şi nevoință. De am avea noi înțelegerea că
fratele de lângă noi, că prietenul nostru este într-un moment nedesăvârşit al
vieții lui, aflat însă pe urcuşul desăvârşirii, că lipsurile lui se vor
completa prin experiența ce va să treacă, nu ne-am mai lepăda de el, ci l-am
răbda cu inimă bună.
Dragostea este plină
de bunătate, continuă apostolul. De am avea răbdare, am câştiga şi bunătatea,
că de aici izvorăşte aceasta. Înțelegând neputințele fratelui nostru, ne vom
purta cu bunătate şi de la sine dorim binele lui ca şi cum ar fi binele nostru.
Răbdarea celuilalt este o osteneală a sufletului meu, iar roada acestei
osteneli o aflu numai când celălalt află odihnă, bucurie şi cununi de la
Hristos.
Cum distingem dragostea adevărată de
dragostea fățarnică?
Iată de ce continuă
Pavel, că dragostea nu este invidioasă, pentru că atâta timp cât rodul fratelui
este rodul tău, durerea fratelui ar fi durea ta. Numai cel ce nu suferă să
iubească poate fi invidios, se întristează de bunăstarea fratelui său. Şi pentru
că mulți au impresia că iubesc şi că au multă dragoste, Pavel înşiruie câteva
calități negative ale „dragostei”, pentru a nu face confuzii, bineştiind că
dacă săvârşeşti una din cele enumerate, dragostea ta se vădeşte a fi puțină sau
deloc.
Dragostea nu se
laudă. Cel ce iubeşte nu se laudă în fața aproapelui său, pentru că tot ce este
al lui socoteşte că este şi al fratelui său. Cei ce se iubesc împart toate ale
lor, nu ascund nimic unul de altul, şi nu fac diferență între bunurile lor, chiar
dacă sunt diferiți. Ei sunt mai multe trupuri într-un singur suflet şi dacă te
consideri că ai mai mult decât celălalt, te diferențiezi şi dragostea te scoate
afară.
Nu se umflă de
mândrie. Cel ce iubeşte nu se mai gândeşte la sporul lui material sau chiar
duhovnicesc. Cei ce caută desăvârşirea în afara celorlalți se înşală pe sine şi
nu ajung decât la umflătura mândriei. Aceasta este specific tuturor religiilor,
mai puțin creştinismului. Nimeni nu poate să-L iubească pe Dumnezeu dacă nu-l
iubeşte pe aproapele. Cel ce nu simte în trupul şi sufletul său daună din
pricina nedesăvârşirii fratelui, este departe de desăvârşire, spun Părinții.
Aceasta, mândria, cred că împiedică cel mai mult lucrarea dragostei. Pentru că
mândria te întunecă, nu mai vezi ce face cel de lângă tine, ci numai de tine
îți pasă.
Alte manifestări ale Iubirii
Nu se poartă
necuviincios. Dacă până acum s-a vorbit la nivel de teorie, Pavel aduce
discuția şi în faptă. Pentru că, după cum credința fără fapte este moartă, la
fel şi dragostea. Și cu atât mai mult, ca una ce este numită mai mare dintre
toate. Un sfânt părinte vorbea despre sfiala care a existat între Maica
Domnului şi dreptul Iosif de la început şi până la sfârşit. Cel ce iubeşte este
atent să nu mâhnească pe fratele său prin vreo purtare de-a sa, nici măcar să
dea de bănuit ceva. Nu îndrăzneşte să jignească pe fratele său nici măcar cu o
privire.
Nu caută ale sale. Şi
nu numai că încearcă să nu-l deranjeze sau jignească pe fratele, dar se
osteneşte mai mult pentru el decât pentru sine. Iată unde s-a suit dragostea de
astă dată! Am convingerea că cel ce păşeşte pe aceste trepte ale apostolului,
reuşeşte să ajungă la această minunăție de stare: să te bucuri nu numai pentru
el, să te bucuri mai mult pentru el. Numai cine iubeşte poate înțelege aceasta.
Numai cine a ajuns aici poate cunoaşte această mare desfătare pentru sufletul
lui „începi să te asemeni dumnezeirii” (după cum mărturisesc Părinții).
Ce nu face Iubirea?
Nu se aprinde de
mânie. Până şi mânia se înmoaie în fața acestei desfătări. Această stare deja
începe să topească răutățile cele ascunse şi chiar de am avea prilej de
tulburare pe fratele, ea nu ne dă prilej de revoltă.
Nu se gândeşte la
rău. Chiar dacă fratele te-a supărat, a greşit înaintea ta, tu ne te poți
răzbuna pe el, pentru că ea (dragostea) şi-a pus deja pecetea în inima ta. Şi
chiar dacă te superi nu poți să-i faci rău.
Nu se bucură de
nedreptate. Dragostea nu rabdă nedreptățirea fratelui său, ci când îl vede
suferind sau nedreptățit, sare să-l ajute. Această specificare este foarte
importantă. Mulți cred că iubesc atunci când stau deoparte, când alți frați
suferă. Dragostea te împinge la o atitudine de a ajuta pe cel în suferință,
fără ca acesta să-ți ceară ajutorul.
Virtuțile Iubirii
Ci se bucură de
adevăr. Aceasta s-a spus pentru a arăta că dacă nu arzi când celălalt e în
suferință, te-ai abătut de la adevăr; mergi pe o cale strâmbă, care-ți ascunde
drumul desăvârşirii.
Suferă toate. Câtă
minunăție! Nu suferi ceva ci toate câte ți-ar face fratele. O, de ce desfătare
ne lipsim! Oare unde ne-am pierdut pe drum de nu mai putem ajunge aici? Aici
deja ea este desăvârşită. Întoarce obrazul celălalt dintr-o dispoziție nefățarnică
a inimii. Pe cel ce iubeşte, nimic şi nimeni nu-l mai poate vătăma.
Crede toate. De aceea
suferă toate, pentru că înțelege căderea fratelui său ce îl determină să facă
rău, să prigonească. Vedem de aici că nu ura celorlalți ne împiedică pe noi să
iubim, ci necredința noastră. Singur bun să fii, iubeşte! Că dragostea îți dă
puterea să suferi tot.
*ALBINELE VIEȚII MELE*
Știați că una dintre primele monede din lume înfățișa o albină?
Știați că mierea conține enzime vii?
Știați că aceste enzime mor la contactul cu o lingură de metal? Cel mai
bine se mănâncă mierea cu o lingură de lemn, dacă nu găsești una folosește una
de plastic.
Știați că mierea conține o substanță care ajută creierul să funcționeze
mai bine?
Știați că mierea este unul dintre produsele rare de pe pământ, singurul
care poate susține viața omului?
Știați că albinele i-au salvat pe africani de foame?
Este suficientă o lingură de miere pentru a menține o persoană în viață timp de
24 de ore?
Știați că propolisul produs de albine este unul dintre cele mai puternice
ANTIBIOTICE ale naturii?
Știați că mierea nu are termen de valabilitate?
Știați că trupurile marilor împărați ai lumii erau îngropate în sicrie de
aur și apoi acoperite cu miere pentru a preveni putrezirea?
Știați că termenul LUNA DE MIERE provine din faptul că mirii consumă
miere pentru fertilitate după căsătorie?
Știați că o albină trăiește mai puțin de 40 de zile, vizitează cel puțin
1000 de flori și produce mai puțin de o linguriță de miere, dar pentru ea este
o viață întreagă
Nădăjduieşte toate.
Şi suferi în nădejdea că Domnul ne va schimba pe toți. Socotesc că fără această
nădejde nu am putea răbda şi suferi nedreptățile aproapelui. Dragostea are
puterea şi de a schimba, de a îndrepta. Cu nimic nu te păgubeşte.
Rabdă toate. Iar
aminteşte de răbdare, dar de data aceasta cred că de una mai presus de fire,
una dumnezeiască, care se naşte din nădejdea că Domnul va stabili şi pacea şi
dreptatea şi adevărul.
Dragostea desăvârșită
Dragostea nu cade
niciodată. Şi ajuns aici, nimeni nu te mai poate clinti. Eşti mai tare decât
toți puternicii lumii care au furat scaunele din față. Află că, dacă dragostea
ta s-a transformat la un moment dat în ură sau nu a putut trece cu vederea
neajunsurile fratelui, acea dragoste nu era desăvârşită. Dragostea ta era
pătimaşă, ori din mândrie, ori din desfrânare. Şi dacă dragostea ți s-a
clintit, ia aminte şi vezi de unde a venit greșeala şi îndreptează-te şi nu
lăsa iubirea.
Am scris acestea nu
pentru că eu am dragoste, ci pentru pentru ca să ne amintim ce departe suntem
de ea, de Adevăr. Ziua îndrăgostiților ar trebui să fie Ziua Iubirii în
Hristos. Haideți să ne silim să aducem faptele Iubirii.
IARĂȘI LA EXCURSIE
Chamonix
<http://www.imagensviagens.com/chamonix.htm>
Varsóvia
<http://www.imagensviagens.com/varsovia.htm>
Florença
<http://www.imagensviagens.com/firenze.htm>
Bath <http://www.imagensviagens.com/bath.htm>
Bratislava
<http://www.imagensviagens.com/bratislava.htm>
Istambul
<http://www.imagensviagens.com/istambul.htm>
Amsterdam
<http://www.imagensviagens.com/amsterdam.htm>
Rouen
<http://www.imagensviagens.com/rouen.htm>
Oxford
<http://www.imagensviagens.com/oxford.htm>
Cambridge
<http://www.imagensviagens.com/cambridge..htm>
Brighton
<http://www.imagensviagens.com/brighton.htm>
Berlin <http://www.imagensviagens.com/berlin.htm>
Madrid <http://www.imagensviagens.com/madrid.htm>
Viena
<http://www.imagensviagens.com/viena.htm>
Köln <http://www.imagensviagens.com/koln.htm>
Portsmouth
<http://www.imagensviagens.com/portsmouth.htm>
Estocolmo
<http://www.imagensviagens.com/estocolmo.htm>
Manchester
<http://www.imagensviagens.com/manchester.htm>
Londres
<http://www..imagensviagens.com/londres.htm>
Paris <http://www.imagensviagens.com/paris.htm>
Atenas <http://www.imagensviagens.com/atenas.htm>
Praga
<http://www.imagensviagens.com/praga.htm>
Budapeste
<http://www.imagensviagens.com/budapeste.htm>
Veneza
<http://www.imagensviagens.com/veneza.htm>
Winchester
<http://www.imagensviagens.com/winchester.htm>
Chester
<http://www.imagensviagens.com/chester.htm>
Liverpool
<http://www.imagensviagens.com/liverpool.htm>
Liechtenstein
<http://www.imagensviagens.com/liechtenstein.htm>
Düsseldorf
<http://www.imagensviagens.com/dusseldorf.htm>
Inverness
<http://www.imagensviagens.com/inverness.htm>
Saint
Malo <http://www.imagensviagens.com/stmalo.htm>
Frankfurt
<http://www.imagensviagens.com/frankfurt.htm>
Edinburgh
<http://www.imagensviagens.com/edinburgh.htm>
Glasgow
<http://www.imagensviagens.com/glasgow.htm>
Copenhagen
<http://www.imagensviagens.com/copenhagen.htm>
Zurich <http://www.imagensviagens.com/zurich.htm>
Lisboa <http://www.imagensviagens.com/lisboa.htm>
Grenoble
<http://www.imagensviagens.com/grenoble.htm>
Saint
Louis <http://www.viagensimagens.com/stlouis.htm>
Dallas
<http://www.viagensimagens.com/dallas.htm>
Allbuquerque
<http://www.viagensimagens.com/albuquerque.htm>
Montreal
<http://www.viagensimagens.com/montreal.htm>
San Diego
<http://www.viagensimagens.com/sandiego.htm>
Quebec
<http://www.viagensimagens.com/quebec.htm>
Phoenix
<http://www.viagensimagens.com/phoenix.htm>
Atlanta
<http://www.viagensimagens.com/atlanta.htm>
San
Francisco <http://www.viagensimagens.com/sanfran.htm>
Orlando
<http://www.viagensimagens.com/orlando.htm>
New
Orleans http://www.viagensimagens.com/neworleans.htm
SUBTIEREA
AUZULUI
-
Fericitul Trifon Turkestanov -
Dumnezeul meu, Cela Ce cunosti cum a cazut trufasul
înger Lucifer, izbaveste-ma cu puterea harului Tau, nu-mi îngadui a cadea de la
Tine, nu ma lasa a ma îndoi întru Tine. Subtiaza-mi auzul, ca în toate clipele
vietii mele sa aud glasul Tau tainic si sa strig catre Tine, Cel Ce esti
pretutindeni:
Slava Tie pentru potrivirea împrejurarilor celor de
Pronia Ta rânduite;
Slava Tie pentru presimtirile cele de harul Tau
daruite.
Slava Tie pentru a glasului celui tainic sfatuire;
Slava Tie pentru orice dezvaluire care în vis si
aievea se arata.
Slava Tie, Celui Ce ne zadarnicesti planuirile cele
nefolositoare;
Slava Tie, Celui Ce prin suferinte ne trezesti dintru
a patimilor betie.
Slava Tie, Celui Ce spre mântuire ne smeresti a inimii
trufie;
Slava Tie, Dumnezeule, întru vecie!
Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea
lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru
toate”, p. 134-135.
Excursie
Tablouri, documente, harti, fotografii vechi... http://www.lessignets.com/signetsdiane/calendrier/index.htm Interesant
pentru noi toti, merita studiat, este interesant. http://romaniainterbelica.memoria.ro/index.html
Hartile imperiilor: http://www.mapsofwar.com/images/EMPIRE17.swf
O adevarata enciclopedie turistica!
Clic en Tamaño grande Ciudades de Europa
Innsbruck <http://www.imagensviagens.com/innsbruck.htm>
Toulouse <http://www.imagensviagens.com/toulouse.htm>
Assis <http://www.imagensviagens.com/assissi.htm>
York <http://www.imagensviagens.com/york.htm>
Moscou <http://www.imagensviagens.com/moscou.htm>
Salzburgh <http://www..imagensviagens.com/salzburgh.htm>
Helsinque <http://www.imagensviagens.com/helsinque.htm>
Munique <http://www.imagensviagens.com/munique.htm>
Cardiff <http://www.imagensviagens.com/cardiff.htm>
Reims <http://www.imagensviagens..com/reims.htm>
Bruxelas <http://www.imagensviagens.com/bruxelas..htm>
Oslo <http://www.imagensviagens.com/oslo.htm>
Brugge <http://www.imagensviagens.com/brugge.htm>
São Petersburgo <http://www.imagensviagens.com/saopetersburgo.htm>
Blackpool <http://www.imagensviagens.com/blackpool.htm>
Talin <http://www.imagensviagens.com/talin.htm>
Luxemburgo <http://www.imagensviagens.com/luxemburgo.htm>
Roma <http://www.imagensviagens.com/roma.htm>
Heidelberg <http://www.imagensviagens.com/heidelberg.htm>
CRESTEREA
-
Sfantul Vasile cel Mare -
„Sa rasara pamântul iarba verde” (Facerea 1, 11).
Scriptura ne vorbeste de hrana cea multa pe care ne-o dau de la sine aceste
plante prin radacinile lor, din tulpini si din roade. Si apoi câta hrana nu ni
se mai adauga de pe urma cultivarii lor si a agriculturii?
Dumnezeu n-a poruncit ca pamântul sa faca îndata si
samânta si rod, ci ca pamântul sa rasara, sa înverzeasca si sa ajunga la
desavârsire în seminte, pentru ca acea prima porunca sa-i fie naturii o scoala
pentru continuarea mai departe a poruncii.
Si într-o clipita de vreme, pamântul, ca sa pazeasca
legile Creatorului, începând cu odraslirea, a trecut plantele prin toate fazele
lor de crestere si le-a adus îndata la desavârsire. Livezile erau încarcate cu
belsugul ierbii; câmpiile bine roditoare, acoperite cu semanaturi, care prin
miscarea spicelor lor dadeau imaginea valurilor marii. Orice fel de iarba si
orice fel de verdeata, fie dintre paioase, fie dintre legume, umpleau atunci
din belsug întreg pamântul. Ca nu aveau nici o lipsa cele ce au rasarit atunci
din pamânt: nici nepriceperea plugarilor, nici vremuirile vazduhului, nici vreo
oarecare alta pricina care sa le vatame. Si nici osânda (Facerea 3, 17-18) nu
împiedica belsugul pamântului; ca acestea au fost mai înainte decât pacatul
pentru care am fost osânditi sa mâncam pâinea noastra întru sudoarea fetei
(Facerea 3, 19).
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la
Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p.
123-124
RĂSPUNSURI
FILOCALICE
-
SF. ISIDOR PELUSIOTUL -
Despre cugetarea cea înaltă, despre părerea de sine şi
despre smerita cugetare
Cine nu va zice despre tine că e lucru nebunesc ca,
trecând tu cu vederea şi bogăţia, şi neamul, şi această cinste [lumească] –
care e asemenea umbrei… Și făcându-te pentru mulţi cale de smerenie, să cazi
acum, dispreţuind, ca şi cum ai uita-o, dumnezeiasca lege care porunceşte ca
cel ce vrea să se înalţe să se smerească (cf. Lc. 14, 11)?
Aşadar, dacă nu te-ai udat cu totul de valurile
lăudăroşeniei, trezeşte-te spre făgăduinţa ce ai făcut-o. Căci nu acest
lucru[1] te face uitat. Pentru că smerenia care creşte împreună cu virtuţile[2]
îi face următori ai lui Dumnezeu pe cei ce vieţuiesc astfel, pe când cugetarea
cea înaltă nu numai că nu ştie să fie stăpână peste cele din veacul acesta, ci
chiar din cele cereşti îl coboară pe cel semeţ – lucru ce l-a suferit
Luceafărul care răsare dimineaţa.
Ce înseamnă că Elisei a prefăcut cu sare curgerile de
demult cele neroditoare ale Ierihonului (cf. IV Rg 2, 21)?
Elisei a tămăduit cu sare curgerile cele neroditoare
ale Ierihonului ca unul ce a fost mişcat evagheliceşte spre tămăduire. De vreme
ce vedea cele ce urmau să fie. Căci acelea erau o preînchipuire. Apele sterpe
[închipuiau] toată omenirea ce era stearpă din pricina necunoştinţei virtuţilor
şi a lipsei rodului dreptei credinţe. Iar sarea închipuia învăţătura Domnului,
care are puterea şi calitatea de a umezi toate, după cum El zice către
apostolii Săi: „Voi sunteţi sarea pământului” (Mt. 5, 13). Iar Elisei închipuie
pe Însuşi Făcătorul şi Stăpânul. Căci cei ce păzesc curat chipul Făcătorului
dobândesc de la El şi harul de a lucra împreună cu El minuni.
Tâlcuire la „Vulpile au vizuini şi păsările cerului
cuiburi” (Mt. 8, 20)
„Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi” i-a
răspuns Domnul celui care L-a rugat să-L urmeze. [Şi i-a spus aşa] pentru că
era cunoscător al inimilor, ca Cel Ce de unul singur a plăsmuit inimile
oamenilor. Şi s-a spus „de unul singur” pentru că le-a făcut fără să aibă
nevoie de altcineva care să-L ajute. Şi a spus astfel pentru că l-a văzut pe
omul acela că era stăpânit de gânduri viclene şi locuit de duhuri rele şi că se
ţinea de ticăloşie fără să se întoarcă de la ea.
Pentru aceea l-a îndepărtat de la petrecerea împreună
cu Sine ca nu cumva stăruinţa aceluia în răutate să se facă pricină de
poticnire pentru cei credincioşi. Care ar fi privit la el şi ar fi socotit
puterea Stăpânului neputincioasă, de vreme ce nu ar fi putut să schimbe pe
ucenic spre virtute.
Tâlcuire la ceea ce s-a spus despre Născătoarea de
Dumnezeu: „Şi nu a cunoscut-o”, şi cele următoare (cf. Mt. 1, 25)
Fiindcă ai spus că sminteală se socoteşte pentru iudei
ceea ce s-a spus în dumnezeieştile Scripturi că: „Nu a cunoscut-o până ce a
născut pe Fiul ei”. Ca şi cum după aceea s-ar fi unit logodnicul cu Fecioara,
să cunoască poporul cel hulitor şi nemulţumitor că [particula] „până ce” aflăm
că este pusă adesea în dumnezeiasca Scriptură în loc de „neîncetat” [continuu].
„Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. 109, 1)
înseamnă [vei şedea] neîncetat [de dreapta Mea].
„Şi nu s-a întors porumbelul la Noe până ce s-a uscat
pământul” (Fac. 8, 12), adică nu s-a întors nicidecum. Şi: „Până ce veţi
îmbătrâni Eu sunt, zice Domnul” (Is. 46, 4), adică necontenit. Şi multe altele
ca acestea se află împrăştiate în dumnezeiasca Scriptură.
Fecioria
Maicii Domnului
Dar dumnezeiasca minte, [voind] să îndrepte, o,
iudeilor, reaua voastră cugetare, a celor care aţi socotit şi aţi spus că
Domnul S-a născut din curvie, s-a sârguit să arate naşterea cea închinată ca
neatinsă şi săvârşită în afara oricărei pofte şi uniri trupeşti. Ca una ce este
cuvenită lui Dumnezeu şi necuprinsă cu mintea. Căci faptul că cei bănuiţi de
curvie ar fi petrecut după aceea unul cu altul l-a oprit şi arătarea îngerului.
Care a zis că Cel întrupat în Fecioara e din Duhul Sfânt. Nu l-a îngăduit nici
măreţia minunilor de la naştere (adică fecioria de după naştere, cântarea
îngerilor, darurile aduse de magi, călăuzirea luminoasă a stelei, călătoria în
Egipt, înrobirea idolilor). Dar nici dreptatea acelora înşişi, dreptate
mărturisită de dumnezeiasca Scriptură.
Şi o arată şi dragostea Domnului cea de la sfârşit,
când a pus împreună pe Născătoarea de Dumnezeu cu feciorelnicul Ioan. Și a unit
fecioriile fiecăruia din cei doi. În vreme ce, fiind pe cruce, răbda moarte
făcătoare de viaţă. Iar dacă acestea nu-l conving pe cârtitorul şi iubitorul de
răutate popor, căruia îi stă în fire să se lupte cu Dumnezeu, atunci semeni pe
piatră şi scrii pe ape. Și [mai bine] odihneşte-te de ostenelile cele deşarte.
[1] Faptul de a fi smerit.
[2] Consistenţa smereniei e dată de practicarea
virtuţilor. Doar luptându-se să le dobândească îşi dă omul seama de neputinţa
lui ontologică şi simte nevoia acută de har.
(Text extra din Sf. Isidor Pelusiotul,
Epistole, publicate și în Revista Atitudini)
ADEVARATA
VIATA
-
Sfantul Nicolae Cabasila -
Pruncii n-ajung în pântecele maicii lor nicicând macar
la simtamântul si la constiinta ca traiesc, câta vreme crestinul are în
decursul vietii lui pamântesti destule semne despre viata de dincolo.
Explicatia sta în faptul ca adevarata viata pentru fat nu este aceea din
întunericul pântecelui mamei, ci pe el îl asteapta alta, cea viitoare. Doar
acolo, în pântece, înca nu s-a revarsat asupra lui nicio raza de lumina si n-a
primit niciun semn ca ar mai fi si alta viata. Omul mare, crestinul, vede,
dimpotriva, altceva si anume, ca viata viitoare s-a revarsat si s-a amestecat
întru totul cu cea prezenta, iar Soarele maririi ne-a rasarit si noua cu
îmbelsugare, mireasma cerului s-a varsat peste tinuturile pline de miros greu
în care traim, iar spre mâncare s-a dat de acum si oamenilor pâinea îngerilor.
Iata pentru ce Sfintilor li s-a dat înca de aici, de pe pamânt, nu numai sa
gateasca si sa-si orânduiasca traiul pentru viata viitoare, ci sa si traiasca
dupa ea si sa o realizeze înca de aici.
Sfantul Nicolae Cabasila, Talcuirea
Dumnezeiestii Liturghii si despre viata in Hristos, traducere de Pr. Ene
Braniste si Pr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor, Bucuresti,
1992, p. 131
Timpuri
si locuri uitate sau nestiute...
Vizionare placuta!
Coiful de aur de la Poiana Cotofenesti - clisee
istorice
<http://art-historia.blogspot.com/2010/10/sergiu-decebal-si-coiful-de-aur.html>
Reconstituirea bataliei de la Przemysl din 1915
<http://art-historia.blogspot.com/2010/04/batalia-de-la-przemysl-reconstituita-la.html>
Roma - Fantani si cismele
<http://art-historia.blogspot.com/2009/12/roma-1-fantani-si-cismele.html>
Scurta istorie a Berlinului
<http://art-historia.blogspot.com/2009/11/berlin-1.html>
Beraria Gambrinus
<http://art-historia.blogspot.com/2009/10/gambrinus.html>
Monumente din Oltenia 2
<http://art-historia.blogspot.com/2009/05/inca-o-postare-pe-tema-monumentelor-din.html>
Biserica din Urşani-Valcea
<http://art-historia.blogspot.com/2009/05/biserica-din-ursani.html>
Monumente din Oltenia 1
<http://art-historia.blogspot.com/2009/04/fusei-prin-oltenia.html>
Muzeul cu dinozauri din Berlin
<http://art-historia.blogspot.com/2009/04/muzeul-de-istorie-naturala-din-berlin.html>
Blocul - han de pe strada Blanari din Bucuresti
<http://art-historia.blogspot.com/2009/04/tare-blocul-han-de-pe-str-blanari.html>
Palatul Stirbey in grea suferinta
<http://art-historia.blogspot.com/2009/03/palatul-stirbei-in-grea-suferinta.html>
Banca Chrissoveloni - Lipscani 8
<http://art-historia.blogspot.com/2009/03/banca-chrissoveloni-lipscani-nr-8_23.html>
Hanul Rosu si Podul Caii Rahovei
<http://art-historia.blogspot.com/2009/03/hanul-rosu-hanul-verde-si-podul-rahova.html>
Mormantul roman hypogeu de la Tomis
<http://art-historia.blogspot.com/2009/02/mormantul-hypogeu-de-la-tomis-constanta.html>
Reconstituiri militare - Reenactment
<http://art-historia.blogspot.com/2009/02/reenactement.html>
Masacrul de la Bartholomeu-Brasov din 1916
<http://art-historia.blogspot.com/2009/01/masacrul-de-la-bartolomeu-brasov-sau.html>
Castelul Bethlen din Boiu Ţopa
<http://art-historia.blogspot.com/2009/01/cazul-castelului-bethlen-din-boiu-opa.html>
Bucureştioara şi Preziosi
<http://art-historia.blogspot.com/2008/06/bucuretioara-i-preziosi.html>
Statuia lui Mihai Viteazul din Bucureşti
<http://art-historia.blogspot.com/2008/06/statuia-lui-mihai-viteazu-bucuresti.html>
Istoria Halelor din Bucureşti
<http://art-historia.blogspot.com/2008/05/hala-unirii.html>
Biserica cetate din Drăuşeni
<http://art-historia.blogspot.com/2008/05/biserica-sseasc-din-drueni.html>
Castelul de la Sânmiclăuş
<http://art-historia.blogspot.com/2008/05/castelul-din-snmiclu.html>
Bucureştii la 1873
<http://art-historia.blogspot.com/2008/05/bucurestii-la-1869.html>
Planul Borroczyn - 1847
<http://art-historia.blogspot.com/2009/01/planurile-bucurestilor-ale-lui.html>
Tezaurul Sfatului Imperiu de la Viena
<http://art-historia.blogspot.com/2008/12/tezaurul-sfantului-imperiu-de-la-viena.html>
Vulcanul de la Racoş - jud. Braşov
<http://art-historia.blogspot.com/2008/12/vulcanul-de-la-racos.html>
Castelul de la Brâncoveneşti - jud. Mureş
<http://art-historia.blogspot.com/2008/12/castelul-de-la-brancovenesti.html>
Ansamblul rupestru de la Murfatlar (Basarabi)
<http://art-historia.blogspot.com/2008/12/cariera-de-creta-de-la-basarabi.html>
Fotografii din Războiul de Întregire 1916-1918
<http://art-historia.blogspot.com/2008/12/razboiul-de-intregire-1916-1919.html>
Castelul cu inorogi de la Mănăstirea-jud. Cluj
<http://art-historia.blogspot.com/2008/11/castelul-cu-inorogi-de-la-manastirea.html>
Cele mai vechi panorame fotografice ale Bucureştilor
<http://art-historia.blogspot.com/2008/11/cele-mai-vechi-si-mai-frumoase-panorame.html>
Castelul Haller din Coplean - jud.Cluj
<http://art-historia.blogspot.com/2008/11/castelul-haller-din-coplean.html>
Castelul din Ozd
<http://art-historia.blogspot.com/2008/11/castelul-din-ozd.html>
Vechi case cu pridvor din Bucureşti
<http://art-historia.blogspot.com/2008/10/case-vechi-cu-pridvor-din-bucuresti.html>
Biserica şi cetatea săsescă din Saschiz
<http://art-historia.blogspot.com/2008/09/cetatea-si-biserica-sasesca-din-saschiz.html>
Biserica fortificatădin Cloaşterf
<http://art-historia.blogspot.com/2008/09/bserica-fortificata-saseasca-din.html>
1 decembrie 1918 la Bucuresti
<http://art-historia.blogspot.com/2008/08/in-plina-vara-pe-temperaturi-de-38.html>
Podul de la Cernavoda
<http://art-historia.blogspot.com/2008/08/podul-de-la-cernavoda.html>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu