Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE 84a (necorectat/neredactat)

 

MERE PADURETE 84a

 

 - Tu, te-ai întrebat ca artist, te întreabă Iuliana Marciuc, când te-ai descoperit ca artist, în momentul potrivit ca omul potrivit, as cu limba română cea română, cu îndemână, Ben Todică Phonex, cu nădejde și de nădejde (apropo, în fotografia vieții n-ai epuizat subiectul, cum ai cunoscut-o pe simpatica și buna ta Ming, cum ai văzut-o, în catalogul vieții ca ștrengar care erai?

 - A venit pe nepregatite si a crescut in interes si intelepciune.

 - Cum te-ai implicat ca s-o câștigi perechea ta ca trubadurul tibun Iancu, trubadurulul istoric a apusenilor, cum te-a acceptat ea simpatică, dar tu, Mirone pe cojbuciana ta, Zanfira din, nunta Zanfirei, pe Zanfira aceea de dragoste și de poveste (ea, neavasta aieasta grațioasă a ta consătene, din Sâmpetru cum s-a împăcat vredată și dedat, adaptat, cu ti e, cu fabrica de încălții Herbac/Clujana?)

 - A curs natural.

 - Țintești departe. Am scris. Ne dezintegrăm.

 - Buna ziua, stimate domnule Ben todica! Cu totii suntem ingrijorati de nebunia "puternicilor" lumii. Ne rugam la Bunul Dumnezeu sa le lumineze mintea si sa se opreasca inainte de a fi prea tarziu. Cu aleasa pretuire. Ana

 - Ben, te-ai încumetat să scrii surzilor, muribunzilor, dar te-ai încumetat. Dacă ar exista iubire de Creator, indiferent cum l-ar numi ei, Dumnezeu, Iehova,... nu ar fi conceput pandemia, nu ar fi declanșat războiul, nu ar face multe! Te admir și te respect pentru curajul tău. Dora

 - Faină demonstrație, dar cred că pe adresanți nu-i interesează, ei sunt parte a unei înțelegeri întru stăpânirea planetei, nu au niciun interes s-o distrugă, ci doar să-i stăpânească resursele, să le folosească. Ba, chiar se spune că și ei doi nu sunt decât niște marionete în mâna altora mai mari, cel puțin Biden este și mai aproape de această ipostază. Aș putea prelua textul să-l distribui?

 - Desigur. Eu pentru romani scriu, nu corporatii.

 - Am primit prin posta cartea matale DIN ABIS IN DIVIN - ma bucur sa o am - esti MARE man - ce ar fi sa facem un interviu pt israel? Eu intreb si tu raspunzi - daca ai chef pregatesc 10 intrebari - ce zici? JI

 - Desigur, BT

 - Mulțumesc mult!

La stiri Mai mari ștabi-bulibași, nu gentilmeni a lumii: rusul și americanii ne trag clapa, umblă cu șopârlica, cu șmechetia, să ne tragă pe școală ca prost crescuți, fără 7 ani de acasă ca niște ramoliți ca toți corupții și toți peștii împuțiți de la cap, mafioți capitaliști putrezi de mincinoși și îmbuibați capitaliști care nu știu să omenească, pe cei săraci, că-i îndobitocesc cu răutățile lor și rusul Putin și americanul Binladen/Tramp, că toți-s doar îs, pușlamale înteresate să facă rău popoarelor lumii, oamenilor de rând Iisuși suferind, explotați și omorâți, globalizați și robiți pe plantații și, în explotații miniere și petroliere, industriale, omorâți, cu zile ca-n lagăre de exterminare mizerabile și imbecile criminale. Ce crezi, tu, ce distingi?

 - Ca vine noaptea si trebuie sa rezervi fotoghin pentru OPAIT. Nimeni nu si-a imaginat caderea sovietelor si tot asa nu va imaginati reintoarcerea vremurilor lui CODIN, Iti mai amintesti filmul? Vizioneaza-l si asa v-a fi. De ce l-ati urat pe Ceausescu? Ca era bogat si ca facea pe seful? Aminteste-ti cum a murit, la fel ca orice om sarac, cu ce avea pe el. Deci am fost gelosi degeaba pe averea lui. Unde sunt banii lui? Nicaieri. Pentru ca nu au existat niciodata. A fost doar cascavalul prostilor pe care l-au mancat vulpile. Omul nu are voie sa se trezeasca, Drum bun!

 - Cum să nu-mi amintesc, cum îi toarnă mamă-sa uleiul înferbânt pe plita sobei, fără vr-un trac/îl omoră de frică, teama dându-i vână, temeritate și curaj acelei hoște, babe clonțe, antipatică (ce ziciceți merita să-l omoare lepra pe acest personaj grozav, simpatică, în Aghireș-Fabrici, când mi-am făcut semnul crucii pe pelea mâinii, semn, încrestându-ne până la sânge, ca și, în Neamul Șoimoreștilor (Lăcătuș Samoilă) și Crișan Augustin, autonumindu-se Pardailean, iar Ionu Lelii: Tudor Vladimirescu.

 - De mărțișor un cadou cititorilor: Menționăm și noua rubrică în limba engleză - The English Courier - Lectură plăcută, Redacția STELE

 - Multumesc pentru frumoasa prezentare a semnalului cartii! Cu apreciere, BT

  - Dă-ne bucuria mântuirii noastre! Vica a fost afacerea mea, a fost dragostea mea, picanteria și mana, curcubeul peste lumea sufletului, curcubeu a ceea ce sunt eu Phonex, felix și nădejde magna mega cum laude, cu undă verde (ideea a cui a fost )?

 - RODIRE de Ben Todica, versuri CONSTANȚA DOINA SPILCA Un audio videoclip recitare la versurile poetului intitulat: Clipa de dor de lumină, de naștere în lumină!

 - Era ca acuma primăvara devreme, ici colo se păstra pete mari, cu zăpadă, omăt, prin păduricele pe la margini și ce-i de reținut, de pe brațul crestat, sângele ajus, în chimie cu omătul se roși, un roșu frromos ca creasta cocoșului, unii tăindu-ne cu cuțitul curajos, alții cu teamă, dar alții fără emoție fiindu-ne teamă, că o să ne doară, atât Gusti, Augustin, că are să ne doară și nu că o să ne infectăm și între noi cei trei țangai, fițingăi oarecare trăgănări au fost, dar până la urmă acele zgârâituri pro frăției au fost sâcâituri, dar fiecare din noi cu acele ciorsuri, bricege, le-am făcut, ulterior fără să regretăm și după/peste 50 ani amintirea, acea copilărie ni se pare chiar, frumoasă. Singur ajung mai repede, dar, în doi ajungem mai departe. Eu fac ce fac, cu oameni buni / și, tu, o strici, cu mici minciuni.

 

CUM NI-S DRAGOSTELE

Doru întrebe, că începe a mă a mă întreaba,

că de ce bade lumea ți dragă?

că nu-i om, să nu-i fie lumea dragă,

că dragostea te sucește și învârtește și amețește,

mintea cu tătu ți-o smintește,

cum vrea și din om te face neom,

te înflorește pentru rod ca pe un pom,

că dacă  și horești ca să-ți treacă supărarea, supărarea, îți trece ca o vreme rea.

C-a venit iar primăvara să înverzească pajiștea,

noapte să numeri pe cer stelele, mari și mânânțele,

că, tu împletești și pe față și pe dos, cum ni-s dragostele:

zilele, bune să se adune și cele rele să se spele,

iar cele bune să se adune, că-n rai le-om pune,

că și dragobetele,

sărută fetele.

Că unde dragoste, nimic nu e, că și eu cu Vica eram împreună și-s a lui Vica, că unde dragoste e, Dumnezeu e și dragostea e tot ce rămâne, în patria limba română, cu îndemână lângă noi doi, amândoi.

 - Ați, chiar uitat de mine, dragă Dora Pavel, de când veneam pe la Radio-Cluj și o, întâlneam la Universul Creștin pe directorul Zaharescu și pe Lucia-Stana Sevianu?

 - Scoatem indecența și imoralitatea, din cadru și din decorul socio-uman, scoatem, eliminam comedia-umană, din teatru trăirii și e/era un grozav pe care-l avea, duduie dragă, îl aveam cu îndemâna limbii cea române, cu îndemână, cu timiditate, trac și emoție care la amândoi ne da o noblețe și o frumusețe plină de surprize plăcute, cu răgazul omului obișnuit care-și amintea de întâlnirea cu scriitorul Agârbiceanu pe lângă cofeteria Opera și teatru Național Cluj-Napoca, celebru, dar modest îmbrăcat ca artistul, în ultima vreme, bătrân, parcă fără rost, Gică Petrescu, plimbându-se prin Micul Paris, orașul luminii, București. Artiștii neglijați de stat ieșeau din naturalul și din concodanța cu natural, că erau ambii, în obscuritatea, neglijența statului față de Gică Petrescu și a marelui scriitor, din Aghirbici, c-asta-i statul față de scriitori și față de făuriitorii de artă, în toate contestele, cu toate, că prin acești bijutieri-ambasadori suntem, ne fac recunoscuți, pe plan modial-cultural. Actori, în vână, în lumină, în cuvinte care ascund tăceri, că adevarul, că secretele se dezvăluie, cu Irina Păcuraru, în rețeaua de idoli, că țara asta are oameni extraordinari. "Iubire e un lucru foarte mare," Ion Băieșu.

Vica inima mea ține,

cu mine

și e cum știi: bine.

 - Dragostea Muzei.

 - Uneori ești mai deștept, decât ai părea, Ben Todică! Nu, vezi, cum ne poate nenoroci minciuna?

E un as intrusul și incognito nostru, Todică, un aventurier spiritual, o mană cerească pentru noi românii de acasă și din două lumii, din divin și abis, cu mâini aripi și, viceversa phoenix, cu nădejde de rai și grai, pe o gură de rai, pe un picior de plai-rai. Ca-n Adela lui George Călinescu/Ciuleandra lui Liviu Rebreanu-Pădurea spânzuratului, dar, în Adam și Eva, Ițic și și Ștrul, cu Mere pădurețe măsurându-mă, că, cu ele mă duc să-i fac pomană lui Dumnezeu pe care pentru Vica, îl simt deasupra mea provita, sus pe GOLGOTA ca Tania Popa pe verticală, pe crucea, alături de Iisus, de cuvânt mai presus, privita, foarte vizibil, că Tania Popa grevista de la poarta școlii ca o lirică ce era într-o manieră a ei, spunând tot ce avea pe suflet la Micul, la un campuon la Micul Dejun a lui Daniela Zeica Buzura, că ea visează și-i fericita ca Vica, cu Pavelul ei, că Tania e mama celor 2uă fice ale ei.

 - Tu, descoperi adevărul și viața, în calea spre Iisus. Ca la teatru și la care pâinea lui Dumnezeu are nota 4/cinci, pâinea de o ființă a lui Dumnezeu, Doamne ajută, în artă.

 - O aventură, cu tevatură. în aventură! Sunt cela ce sunt suficient de tumultos, furtunos și frumos ca o noapte furtunoasă și superbă din o scrisoare pierdută că i se încurca peticile, cu Farfuride și, cu Dandanache a lui Daria, Marin Teci, din Ocna-Dejului, unde Ție tinerețea ți se părea bătrânețe, că el se stinge de tânăr, că era șoferul poștei și Felician Găvruș a Dihorului/Felician Fărcașu. Totul era ca la Tania, înainte de Balanța, că cineva ne conduce pe toți, în doină, doină dulce, că atunci parcă le auzi pe toate fără prejudecăți ca cei botezați și sensibilitați și responsabilizați, în fata, din curcubeu, că cineva acolo sus cineva ne iubește, în lumina de la etajul10 ca pe Actrița, Irina Petrescu, în culori de neliniște ca viermele, în rădăcina hreanului. Da, eu, Doamne sunt al tău, îți aparțin sustenabil, în soare și senin, miilor de sori, Eminescu și astral-național și genial-tradițional, monumental istorico-social-uman, că nu trăiesc irosindu-mă-n van ireversibil, că-s, un năzdrăvan șuhan ca Mircea Eliade, în nopți de sânzâiene/ Strada Mântuleasa. Vica era doamna sufletului meu. Era omul curcubeu.

 - VICA SE PROIECTA CU ASTRALUL.

 - Ies afară fetele și Vica atrage fițele, cu ochii, că se învârte tare, se ițește, cu suflet de poet, comedia Onore Balzac, că și lui Dumnezeu e pe plac ca la Sâmpetru și ca la Almaș, și Cuză plac, chiar dacă nu banii-s totul, în viață, că nu banii aduce fericirea, dar lipsa lor ce aduce?

 - Pace, liniste, smerenie si implinire, Dezgheata mintea.

 - Daria a făcut plăcintă și mi-a adus și mie și rău, n-a făcut, ieri Marius mi-a adus brânză topută pe care Daria a întins-o pe plăcintă.

 - Eu voi fi întotdeauna mândră de voi barbatii. Tu, ai timp, să umbli la păcănele (de fapt, cu unul care face pe nebunul, lângă mine, răruț și drăguț! mai încăpând încă unul care trage cu tunul și împușcă la rațe și mănâncă la mațe! Deplângeți, că Marea Neagră e un cotainăr de gozuri, de deșeuri, de mizeriile, mizerabilor americane si bruxeleze.

 - Revine serialul Clanul cu un nou sezon. De când? Despre personajul imaginar Mihai Șora.

 - "TU, AI DORMIT PÂNĂ ACUMA?"

 - "NU, EU M-AM TREZIT/NĂSCUT OBOSIT." Le-ai îmbâligat bine, dar tu, chiar crezi ce zici Rafaelo și e adevărată chestia, cu Mihai Șora fiecare putând ce-i face ce-i poate mintuca lui, în nota regelui, în vânătoare regală ca D.R. Popescu/ "F". Bine le îmbârligi, Ilie Marian, că tu, tragi de sfoară sforăială de veste și poveste de dragoste, dar ce-i, cu Ming, bate câmpii (încătro s-a rătăcit oferindu-și sufletul ca artistul pe scenă. Nu mi clar, cum, Dumnezeu, mă știe, că eu m-am rătăcit pe căile încurcate a lui Dumnezeu!

 - Tu nu faceai fata in China oricum ca esti veterinar si le cautai prea des de pui.

 - Ce n-am înțeles eu e foarte ciudat, dar vreau să știu ca suflet ca sănătate, ca realitate crudă și fetidă. Daima Lama era întrebat: -" ce să pun copilului ca să nu mănce dulciuri, dar e vorba de puterea exemplului (luam de mână sufletul omului) și avem acolo un excepțional, că oamenii-s resemnați la trăit, să trăiască. În realitatea noi oamenii purtăm cu noi dureri ca să știm de fapt noi ce suntem ca mirabilă sămânță (așa ceva am căzut prin Blaga filozofic, în veșnicia care m-a născut, în satul românesc. Suntem teribili iubind, dacă știm să iubim și să nu strivim corola de lumini a lumii, a expirării și inspirării, în acest domino, că unde începe lumea și viața cu adevărul începe profundul? Mai multe lucruri ne leagă, decât ne despart. Tu, ce crezi, Pinochio? Oameni buni, de la noi se așteaptă iubirea. Cu boală, nu-i bine, e incomod. Eu înham ziua la socotelile ei, la lucru, că fără lucru sunt inutil, pe imposibila întoarcerii la viață.

 - Nu-l cunosc pe Sora. George Anca ne-a introdus ca asemanare cu el. Toti suntem actori azi.

 - Noi căutăm starea noastră de bine, nu-i așa, Ben Todică? E vorba și de cartea O bere pentru calul meu. Care-i față de ham-ham responsabilitatea față de un animal, dar bestialitatea față de un animal domestic/ animal fără stăpân? Cum s-aplică legea care nu se aplică?

 - Legi maturizate mii de ani sterse de inculti pe moment. Dumnezeu nu uita. Îți asumi până la capăt responsabilitatea, până la capăt!

 - În mere pădurețe este esență de viață și conștiință și respir iz de România trandafir, e curaj și emoție, că-s sălăjan de felul meu, un năzdrăvan șuhan, că ce fac eu e vrere și a lui, a lui Dumnezeu plăcere și tainic, temenic și, cu dragoste și dor, noi trăindu-ne clipa ca Silvia Popovici /VICA, o doină, cu trăire emoțională și energie, iubire pe verticală, cu lumină lină, doină de pomină și are legătură cu subiectul pe care-l apropie cu infinitul, Constantin Brâncuș, din Hobița, Jiu, colonă fără sfârșit, care, îl apropie de obiectul păcii și cunoașterii ca, în trilogia cunoașterii, lui Lucian Blaga, filozoful scriitor și poetul, din Lancrăm, Sebeș, în  noua ordine mondială/ Constantin Noica, cu școala de la Păltiniș, că avem o casă am senzația, cu dreptul de a fi care ne îmbină, cu sentimente socio-umane și cu sufletul românesc firesc și, pitoresc curcubeu, că nu-i doar un moment, ci lui Dumnezeu suntem și eu, și, Vica pe plac, că eu, nu mă abat de la Mere pădurețe, prin care mă verific temeinic, dialectic și pragmatic, constructiv, creeativ util și instrutiv-perspectiv nobil și sublim. Mariana Almășan vine acasă de la școală, necăjită ,c-a luat nota 4 fir-ar să fie, că n-a știut unde-i Congo. Tata o întreabă pe mama:

 - "L-am luat tare."

 - "luat."

 - "Congo, nu cred, că-i așa departe, că și eu am un coleg la serviciu un congolez și vine, cu bicicleta."

 - "Măi, țâcă, tu unde te duci?"

 - "Sentimentul meu adevărat nu are vârstă." Percepția-i sânătoasă și, poporul e cu gest frumos și cu respect și, mie, urcând în autobuz femei îmi cedează scaunul." În Australia, aborigenii, te respectă, îți cedează locul/tu, nu mergi, cu transportu-n comun, maistre bla, bla..."Tu, ești Ghinghis han/Napolion/ori fiecare prost va găsi un și mai prost, Putin un și mai tolomac un prost și mai prost?" Numa prostul se vede și mai prost, că de bou, taur să te ferești din față, de cal din spate și de prost, să te ferești din toate părțile."

 - In Australia fiecare casa are doua trei masini in curte asta datorita distantelor mari intre obiective. Cu trenul merg doar pensionarii si tinerii elevi. Aboriginezii desculti alearga zeci de kilometri fiind astfel urati de industria farmaceutica pentru sanatatea lor. Ei nu sunt interesati in colonialisti. Rar ii intalnesti pe cei integrati ca sclavi si servitori cu forta in societatea albilor. In gura mare tot vestul latra egalitate intre rase insa contrariul e la moda. Cotropitorii intodeauna au suferit de orgoliu si inchipuiri demonice. Lupi in piei de oaie.

 - Actorul Ștefan Iancu e foarte simpatic și empatic-dialectic, în desfășurător, cu talanții îmulțițiți, în desăvârșire. La Ion, Ducu, Haiduc, acasă, în alt registru recită ca actor/ hodorogeste ca Hărmălae, Florin Persic (cum trăiești la tinerețe, așa o să îmbătrânești). Ștefan Iancu:

 - "Cei bătrâni să se dea la o parte, că vreau să mut munții, dar din cauza lor, nu pot."

 - "Dragostea învinge tot". Vica, tu, ai plecat și eu te-am iertat. La noi după 46 ani de la cutremurul, seismul, din 1977, 4 martie, dar numai promisiune de a lua măsuri provita, promisiuni, dar nici o ispravă, măsuri concrete de a fi blocurile cu buline un pericol pentru viața oamenilor reconstruind și consolidându-le blocurilor cu bulină roșie, cu pericol de a se ruina la un asemenea cutremur ca cel din 1977, dar nu-i nici o măsură, a măsurilor, măsuri necesare pentru a evita catastrofa apocaliptică, socio- umană, că e necesară ca ispravă ca să nu fie o neispravă, o crimă, și cineva să se facă răspunzători, vinovați și să răspundă pentru incompatibilitate, că pre mulți, amari de mulți ani au trecut, însă nimic concret, măsuri concrete, nu s-au luat ca să se evite calamitatea omenească, crima, pericolul, pe timp de cutremur. De ce nu se ia măsuri? De ce atâta indiferență? De ce nu se face consolidare, de ce nu-i implicare și-i mai rău, mai criminal ca pe vremea lui Ceaușescu care e mai omenos, că acuma după revoluție e mai de mântuială conducerea democrată a țării?!, cum zicea Gheorghe Ursu, la Europa liberă, că e lucru fușărit, de mântuială a politicienilor corupți. (oameni buni ce-i de făcut? Chiar nu se face nimic iresponsabililor?) Contează mai mult, să beți o cafea bună făcută de un român, în Austria, parlamentarilor și senatorilor, decât să rezolvați chestia privind cutremurul și evitarea inevitabilului pericol la cutremure? N-auziți cerul? Salvați oamenii de calamități și de războaie și foamete! NU găsiți nimic special ca pensiile și salariile voastre speciale, politicieni, nenorociți și nemernici? Acești speciali, speciali doar prin beneficii, prin profit, că-s niște profitori, sug țara la sânge, că de altceva nici nu le pasă acestor sugaci, profitori, de oamenii de rând, că acestia sărăcesc, că-i explotează pe cei mulți, îi explotează...îi fură de dreptul lor, le fură țara, fără scrupule, profită vorba lui Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și ciocoii noi, că tâlhăresc de pe țară ca niște paraziți ce sunt, că-s niște golani, Huligani, cum s-au autonumit, în Piața Universiții aceste goze profitoare, că doar slăbesc și destabilizează țara ca tagmă de jefuitori, tagma tâlharilor, că poporul e jecmănit suferă a naibii, că ei fac osânză și averuri, corupții aieștea. Doar voință le trebuie acestor speciali ca lucrul lor să fie bun, monumental și ce fac ei să fie bine, excepțional, cu înteres general național. Aieștea (senatorii și parlamentarii) nu-s doar câți inși sunt, în șeherezada: Ali și ce 40 de hoți, din 1001 de povești.

 - Ei fartate! Deacuma chiar ca devii erou.

 - IOANE MIRONE, eu nu-s cap de afiș, consătene, sâmpetrene. Amice cetățene și consătene, Iuane, Mirone a bețiului, păduraru de pe lângă aista care-Tutele și bate toba pe la sfatul popular și, stă pe la terenul, aiesta de-mii, că aiesta e  bine adevărat care ne îngrozește, dându-ne bătăii de cap, că mă ustură și mă doare, dar, când mi-i bagă bine-mi pare... adevărul care ne zdruncină, care ne zguduie lipsa de omenie ( pe noi nu ne disciplinează, decât disciplina, viața și adevărul, cu siderale bucurii, cu mesii ale, în stil ode și gen de bucurii și omenii, mesii ale iubirii de semeni, care nu ne ruină ca zambilici și, nici unici, că la aieștea ca Șoșocă, când, răchita, face micșunele și, plopul pere, pesmeți muieți, ca la acel un om leneș, nenicule, cel care râde la urmă rânzând, nenicule mai asezării, bine mai altruist, și, mai comunist, că la aieștea trăznește cu trăznăi, în Parlament și, în Senat și cu plagiate, Dumneata ce zici? Zici ca matale, maistre al limbii române și, mă,bătrâne de ispravă și de slavă, de pe picior de plai și de pe gură de rai, gură mioritică și matematic-dialectică-democratică, că poporul trage ponoasele, că pleava societății huzurește și chiulește... și este asta grav, mă omule! brav, omulețul lui Dumnezeu, c-astfel de om e animal bolnav, ca Don Juan  deasupra e un animal bolnav, de Nicolae Breban, că el e artist și, academician și, nu muncește, în van, că-i optimitmist și comunist altruist ca Ceaușescu care nu-și permitea cu cei 7 ani de acasă să tragă chiulește, n-o tulește, în România educată, nu-și permitea să greșească și să fie ostil și reclamagiu, intenționat făcând gafe, că Ceaușescu nu mergea unde vedea, cu ochii, cu ochii închiși trambulind ca cetățenii turmentați iresponsabili, cei care ne conduc, chiar dacă nu-papa de la Roma, că-s cu false ierarhii de valori anapoda și vicevara, cu abis, divin și viceversa, că nu-familia patria cea mică a poporului, deși-s botezați și responsabilizați, dar ei dau cu fugiții, fușăresc, fugăresc, cu tot cabalâcul, cu imoralitate și anornalutate, de crudă realitate, irațională, în noua ordine mondială a disciplinei și păcii mondiale, cu apel de seară și militărie la cataramă, militărie coborâtă din pod, militărie democrată de batalion disciplinat și de Românie disciplinată și educată!

 - Pai nu va conduceti dupa Biblie? Daca da atunci respectati-o: Dinte pentru dinte zice Biblia. Platiti-le cu aceiasi masura.

 - Minunată continuare la Mere Pădurete. Am citit intregul Capit.71,  Plin ca o grădină cu flori, desigur spirituale, care aduc cinste celor în dialog, și exemplu de experientă in viață dăruită cititorilor. Numai succese în continuare. Cu multă prețuire - Ionica

 - Adhoc ca divanul adhoc, îmi vine, în minte spontan numele domnnițelor de mai alaltăieri de la radio internațional: Bandrabur și Dincă – SUPERBE INTERVIEVISTE !

 - Inima muritorului e supus îndoielilor și îndoindu-mă, exist. Vorba lui Decartes: cuget, mă îndoiesc și ca atare, exist, că sunt, o valoare și încă-s viu, păcatele mele.

 - "Io-s sătulă de gunoiul ăsta, Mariana, zice Miha." Nu-mi place, că mințește Mariana lui Nașu.

 - ...totul se duce pe apa sâmbetei. Tu, Ben Todică, ce i-ai cerut: trei lucruri bune să-ți împlinească, pèștișorul de aur?

 - Sa ma bucur de implinirea lor SI A VOASTRA in altii. E SUFICIENT!

 - În lumea aiasta borșită doar Merele pădurețe-s bune și-s bio, nebune, că doar oaia e proastă și ca proastele sar buluc, în baltă, am văzut la Sâmpaul cum s-o îngrămădit, în vale de pe pod și o murit vre-o 80 oi.

 - Erau doi frați gemeni, unul bolanav rău la cutia ucrainiană...

 - Ceva ca-n De veghe, în lanul de secară, dar nu pot mă compara cu acea capodoperă bettsseler.

 - În 1952, la cursul de Fizică, Profesorul Academician Dr. Salceanu de la Politehnica Timișoara ne-a predat teoria lui ,,De Hass”, dar nu a insistat, baza cursului fiind Meteorologie și Astronomie. Dânsul spunea: ,,Mie îmi scrii pe tablă poza și formula și nu am nevoie de explicație!”. De atunci, având alte preocupări, de asemenea în prezent, deși în ziarele locale avem articole scrise de o cercetătoare în fizica atomică, eu, personal nu sunt adepta citirii unor asemenea articole, Cu ocazia acestui mesaj scris și comunicare radio făcută de Maestrul Ben Todică, după argumentarea a ce se poate întâmpla, maxima catastrofă când se întâlnesc două bombe atomice, simt responsabilitatea de a nu păstra numai pentru noi această 'lecție-semnal, ci de a o împărtăși. Închei și eu rugând pe Dumnezeu să ne ajute spre pace și spre salvarea vieților și a sufletelor noastre. Cu stimă, Melania

 - În apa mării negre, de două ori mai multe deșeuri de plastic mizerie, din cauza mizerabililor lui Hugo, după modelul nostru, cu dezastru, că suntem, cu sufletul cocoșat, de Notre Dam, cu pitici perindă creerul, cu pitic, suntem complex, paradox- dihanii ciudate, paradox fatal, dezastru ca pădurile decimate, catedrale decimate și ruinate, sfărmate și demolat-distruse ca păduroile decimate vândute austriecilor care le-a cumpărat degradant de la președintele Iohannis Warner ca sa cînte o versă blamată de criză și de boala minciună egoistă avară, lacomă, că lăcomia mănâncă omenia fără trucuri, tevaturi, în aventuri curat-murdare, murdare, nu mărețe și nici, cu noblețe eco-bio, în reacție de biochimie, transformare, privind, în nouă dimensiune fudulă, nu de înțelepciune, deșteaptă destulă, cumințenie.

 - Dragoste, de dragoste ca un blestem și o iubire cu Bruxel lesul. O carte de capatai despre creatia eminesciana.

 - Nu-i chiar așa ușor, nu-tocmai ușor. Noi vedem omul din spa.

 - Pe eminescologul Nicolae Georgescu il stim cu totii. Recent i s-a tiparit o noua carte despre creatia eminesciana, asa cum rezulta din mesajul de mai jos. Presupunand ca printre domniile voastre exista persoane interesate sa achizitioneze volumul, ma gandesc sa o facem cat de cat centralizat, in speranta unui discount de luat in seama. In acest sens ma alătur Arenei literare in initiativa de a veni in sprijinul autorului si doritorilor si va propun ca intr-o prima faza sa confirmati dorinta de a achizitiona volumul, urmad ca in cateva zile sa precizam modul cum se va proceda pentru plata si primirea cartii.

 - Bine! Bravo! Inscrie-ma si pe mine cu o suta de bucati din Mere Padurete ale lui Pavel Ratundeanu Ferghete care vin la pachet cu Nae Georgescu.

 - Vica era convinsă, că omul ei era ales, pe viață, în numele adevărului și, în numele sfintei treimi. Eu, în fața talentului să mă închin.

 - ...numa niște proști l-a invidiat și urât pe Ceaușescu. Îmi place, cànd, îmi ies, din nervi, în marea bulibeșărealĂ. Dacă ți se face gaurâ-n cap alt cap de unde cumpărm?

 - Noi, îl vedem, cum, îți... ?

 - Acuma nu mă țin, că joc bine. Vica avea curaj și, temeritate, îndrăsneală și verticalitate, cu adeveritate, cu veriditate. Tu, de ce ești așa măreață ca o oae creață/ca un purcel într-un fund de coteț/ca într-un cătreț, un găinaț cocoțat. Uneori-îs ingrat neglijent și indiferent ca un repetent. Artiștii-s ca păsările zboară, din ursul polar Fram aflăm descoperim ca un secret al vieții, un elexir a vieții, un artistic a trăirii. Vica nu era o posomorâtă sub nici o formă și ca ea alta n-o fost nici una-n satul nost. Între noi nu-i nici un dezastru.

 - Salut popor pașnic al Daciei felix-phpnix, în nădejde și credință! Victoria

 - Ce o mai fost și la vară n-a mai fi? (mireasa astvară) vară, că noi trăim numa, cu gură. Cine-i posibil să scrie inedit și original ca mine? Eu stau ca un mare singuratic (apropo, eu de unul singur sincer spun lui Vica, cât de mult și, de unic și dialectic, o iubesc, aprecind-o ca om între oameni provita, pentru oameni, cu, de lume gospodar de treabă, cumsecade, de seamă/ literat, aur cenușiu strecurat și primenit ca apa de izvor limpezită pe îndelete și iscusită șerpuită readusă la adevăr printre bolovani, la cale, pe calea ce dreaptă de pâine de o ființă și de conștiință a neamului, că horile-s bune de doinit și de horit, chiar și la omul cu necaz mare-supărare. Sunt ca o calcaleră, adică mai bine ce înseamnă?

- Un fel de mitraliera germana adaptata de rusi in cariera de piatra.

 - Ca om am avut angoase, am avut probleme, suci dâci, am avut, încăpățânări, de buimac și, de încrezut ce eram, că her stilist nu eram ori ceva nu era în regulă, mon cher, încurcam ițe, încurcam peteici. Mă lua așa de dimineață la sentiment și era bine. Dacă dai cui dai un premiu, cui îl dai?

 - Cersitorului din coltul strazii.

 - Mai stau să mă gândesc, cu ce sau cu cine-s de acord, Ben, maistre, că tu ai o plăcere, în ce faci?

- Acum ai sansa sa faci ce iti place tie. Fa-o pentru tine, nu pentru ei! Traieste-te..., pana nu te duci.

 - Dacă ard multă energie fac o performanță, sunt eficient antrenant, fără propriul efort, îmi îngrop talanții/îi îmulțesc? Eu îmi găsesc locul potrivit doar, în lumea aiasta, locul potrivit, avându-mi tiparul meu, tiparul și legalitatea de durată.

 - Reinventeaza-te!

 - Nu, se inventează, în fiecare zi, că, în tot e o algebră și un algoritm, în politică.

 - Alții zic: „Nu se respinge critica de de jos in sus.” Tu esti sus?

 - Noi ne cunoaștem propriile reguli. Tu, cine ești ce drugă și drujbă, cu inima la stroșitul și stroșitul de Putin, un Ciolobic de a Bucuriei, Beldean Viorel/ cum comedie ce hram porți, porți ca număr la biserică/ pantof și de unde, din ce cur ai răsărit/ născut comedie a născătorii, vorba ceea de sămânță mirabilă filozofică Lucian Blaga/ Conststin Noica, Brâncuș tu, însă sari din banal la bal sau la spital ca fudulii de ruși/ nu deștepți destul, în război hămisiții și hăpsânii, în Ucraina dar nu destul, dând calului ovăs, în Notre Dam ca cocoștul Lolobrgidei.

 - Ești din părțile Huedinului, Vlădeasa ca Maria Globan, Pavele, tu, aduci globalizarea, colonizarea, ori din minune faci ca Emil Cioran, o filozofie dezagreabilă, un alt preț al nemuririi/al prostiei de epigon?

 - Nu-s suficient de inspirat uneori de anume-s chiar obosit, născut la apelul de seară. Nu, facem, tot, ce ne trece, prin cap, că nu trăim, în anarhie.

 - Ai, văzut, câine care să fugă de la măcelărie?

 - La noi e altfel. Există incerințe politice. Domnișoara Aurica, scenariu de Eugen Barbu. Se vrea mega recompnsă. Nu-s, cum spunea Mateiu Craiuiu de curte veche: domnitor de curte veche romancier strălucit, cum rar: Vine o vreme, când trebuie, să te gândești la toate.

 - Din inima României.

 - Umbrele sacre ale Românirei- rug și flacără. Ca om de calibru ești om, cu echibru echilibrat argint strecurat, aur cenușiu strecurat.

 - Am trimis acest mesaj și prietenilor din Republica Moldova, sau originarilor moldoveni din Canada.

 - Sunteți pas, cu pas, cu istoria, în pas cu România, în cântarea cântării-mesie a iubirii ca ciocârlie a ciocârliei astral național, în lumină lină a învierii cu dragoste de viață și de adevăr, în limba cea română, maternă și eternă, cu îndemână.

 - Are vergituri din cauza băncii proaspat vopsite.

 - Limba?

 - OMAGIU LUI TUDOR VLADIMIRESCU CEL TRADAT.

 - Dacă nu-ți folosești capul, nu ești bun de nimic. Cu bun simț ai gust bun de artist cu bun augur și de om între oameni, pentru oameni. Mișelește-a fost vândut.

 - Asa a patit si Iisus. ULTIMUL ULTIMATUM 2, de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ - Un fotoclip recitare la versurile poetului intitulat: ULTIMUL....ULTIMATUM PARTEA A II-A- de Adrian Botez - 1-ASTRUL TERRA - Încă ne permitem să bem și să mâncăm / Să urinăm - și – câteodată – defecăm : / E-o Mare Biruință - -n Deșertul ăstui Astru / În care doar Strigoi Turbați târăsc Dezastru...

 - Scriitoarea Ioana Postelnicu, cu romanele Plecarea vlașinilor și Rentoarcerea vlașinilor, transpuse-n film, e o istorie, cu ciobanii sibienii, o oglindă a pitoreascului rustic-pitoresc și firesc mioritic, firesc românesc. Știa și Vica, că femeia, chiar și ea ca soție e făcută să sufere, să rabde, că așa ceva era clară (citește și descivrează, în blpestemul iubirii și blestemul pământului (Ioan de Liviu Rebreanu) Tu, ai ceva contra de contrat, contracara, ca un contra lăude zis contra, viceversa divinului/ori abisului, mai ales, când Ming femeia și zeea ți-a meșterit, din  mâinile tale aripi ca la torcălăul de Creangă, dar ce zici, când de fapt, tu, ai har și nu zici nimica, însă nici ca țiganul, nu-ți tai creaanga de sub picioare neaoș ca o sârmă/ liță, cum vă ciufulește ciuful, minunea lumea, minunea, ciuful care ciufulește lumea!?

 - Suflete sfârtecate și mutillate de ruși, în ucraina. Oamenii merg mai departe. Peste tot crime de război.

 - Gândurile joacă ca puricii, cândva înebuniți și ștroșiți, cu răutățile lor: pișcături și fecalele, cu care înegreau, împestrițaau albiturile. Zile trecute telefonic am conversat, cu prietenul de o viață, Pr.Al.Stănci-ulescu, c-aș fi înteresat din cele 5 volume editate de Domnia sa la Editura cuget Românesc, pentru a le avea, pe raft, în Biblioteca comunei Recea-Cristur, Sanda (Ale-xandra) Roman, din CIUBĂNCUȚA măritată Mureșan, în Recea-Cristur, judetul Cluj și bibliotecară, a gândit să-mi facă mie un raft cu cărțile publicate de mine ca autor care semnează, cu Pavel Rătundeanu-Ferghete, un scop nobil, cu noblețe, o apreciere de toată cinstea și sinceritatea. De la publicare a trecut mult timp, așa, că Balade B. meu prieten de o viața a mai găsit, în bibleoteică la el doar 2 din 5 volume (4 colinde și 1 Balade), dar eu, îi mulțumesc, pentru puțin ca pentru mult. Omul e cinstit și a făcut tot ce a putut ca să mă ajute. Sincere mulțumiri celor care fac tot ce pot ca să-i facă fericiți pe proprii lor semeni/apropiați, responsabilizați ca cei botezați candidând ei însuși la fericire, la fericirea națiunii ca oameni buni și iubitori, ca adevărați scriitori și cetățeni a omenirii, ca oameni a muncii și a păcii, în virtutea, și, în noua ordine și disciplină a luminii: fericind din toată inima pe ceilalți! Sănătatea un stil de viață, principii etice, principii sătos încăpățânat, în bine, principii de Biblii, nu ca cele ale conducătorului chinez ca să ne facă praf și pulbere, Ching Ping, unit, în cacelmaua ciuli-Buli, Vladimir Putin, cu ambianță, copleșită de teroare apocaliptică, cu rachete, de crozarieră greu receptate, în salbă, că la război e ca la război, fără nici un pardon om-uciderea, nici un război nefiind sfânt, pe lume, chiar fiind, amintit, în Biblie.

 - Te răcorești sub 2 picuri de ploaie. Tu, bați apa-n piuă ca să se facă ziuă, ziorel de ziuă.

 - Știi, tu ce să faci ca ca om de știință, în dilemă și, de seamă, în piele arătându-ți propria aramă, delicios de bun și de crocant, de lucru bun, cu predicat și, cu subiect. Memorii din comunism cu Dorel Vidrașcu.

 - Da. Asa e! Domnul Dorel Vidrașcu plesneste de talent si intelepciune. Am admiratie pentru invitatii de calibru si de daruirea/ospitalitatea si respectul cu care ii primeste doamna Lidia Lazu. Un adevarat cadou onomastic!

 - Mere pădurețe e izvorul vieții, în aval de munte, cu puiet de păstrăvi. E o vrajă care pe noi amàndoi înzestrați, cu înteligență, ne atrage, în farmecul și în magnificul aiesta, elexirul vieții cu mere pădurețe/ corobețe, că așa  ceva ne topește și ne leagă ca pe o momâie, c-așa simțim noi amândoi plimbându-ne ca vodă prin lobodă. Nu, vezi, că inutilitățile cresc, Ben? În fața noastră e speranța, prezentul și viitorul.

 - EU SUNT PE ANTIBIOTICE, Curand mi se falfaie.

 - Adică, ce vrei, tu, să zici clar și răsspicat? Alții știu de cât știu eu. Cum ar veni, știe satul obștea, dar, nu știam eu?

 - CA SUNT FOARTE BOLNAV ACUM si nu stiu ce vrei. Spune direct ce vrei.

 - Nu mi-am îchipuit, că ești bolnav. Dumnezeu să-ți dea sănătate! Mă întrebi ce vreau? Să te faci bine, să devii sănătos! Meschinii n-au inimă, că-i rus, că-i chinez Xi ping, că-i Putin, că nu cântă din inimă, cu dragoste, că-s, cu pacoste, cu multă prostie, în căpățână și nu-s ușurel, ușurel ca mielul după oaie, că-s pentru omenire, cu pacoste, prăpăd, cu răutate și crudă realitate. A venit să-i dau cărți să citească și Marin Beldean, fratele lui Gelu, Neluca Beldean. De adus înapoi nu le-a adus. E răutate și crudă realitate politiceenească, coruptă și, zăpăcită, mizerabilă-oribilă. Mai era și zăpușală, zăpăceală și suflete zbuciumate. Am primit de la Marian eseul Doamne, Tu știi? care se destainuia:

 - Pe mine Doamna Magda Ursache ma ajuta sa ma descarc de o parte din naduf. Am, in atas, inca o astfel de oportunitate, am profitat de ea si m-am mai usurat un pic. O azvarlitura de idei asupra noastra insine, la care va invit...

 - S-aveți bine! Și cu drogurile, cu elevii dileri de droguri, unde directorul ia legătura cu părintele care sare ca ars, că motivează absență și directoarea Bodea:

 - "Nu-i vorba de a motiva absența, ci de ude-i eleva, când nu e, că motivare, orice doctor dă".

 - CU DREPT DE A FI: Mă mândresc, cu voi fără modru ca Haiducu, cu codru, cu codru de pâine, ordine și disciplină - liturghie, în grâne, în ordinea păcii și muncii, cu drept de a fi, că voi fiindu-mi meritrocrația și cinstea, în drept de a fi, cu dreptul de a fi candidat la fericire, pâine de o ființă, națională conștiință, iubire pe verticală, cu drept la înviere, în lumină lină de-a devăratălea ca națiune română superioară, în limba română ca adevărați români și patrioți ce sunteți responsabilizați ca cei iubiți și botezați, de Dumnezeu! pretutindeni români, pământeni, cum rar, comoară ca moșeni și prieteni pătimași și pălmași al limbii române eterne și materne dragoste și cetățenie, cu omenie de țară rară, nestemată și, ca artă, de înaltă calitate, cu rațiune, înțelepciune și pasiune, răbdare, perseverență, speranță, dragoste și de poveste, de adevăr și viață și de performanță și conștiință, în voință și bunăcuvință-bunăvoință, cu Hristos a înviat, cu adevărat real, monumental și național luminat aur cenușiu strecurt cu soare în ziuă de ziuă ziorel de verde allbastru mega magma cum laude, undă verde alfa și omega!

 - URMASII LUI ADAM de Ben Todica, traduceri de ADRIAN GRAUENFELS Un clip recitare la traducerile autorului din poeti celebri. In acest episod: Adrian Grauenfels - Caravan Petrol Traduceri vol. XIII ~*~ Jorge Luis Borges: Urmașii lui Adam si WAKA poetry - Jack Kerouac.  =  A existat o Grădină sau Grădina a fost un vis? În mijlocul luminii trecătoare, am încetinit și m-am întrebat, / Aproape pentru consolare, cum era perioada trecută / Peste care acest Adam, nenorocit acum, a domnit cândva / N-ar fi putut fi doar o iluzie magică / A acelui Dumnezeu pe care l-am visat.

 - Antibioticele facă-și efectul cu rezultatul bun ca pacea care, într-o zi tot va fi și, în Ucraina într-o bună zi ca învierea, că demnul conducător ucrainian, Zelinschi brav va fi, cu înviere ca Hristos, dreptul nostru la veșnicie cu răsăritul soare de sfinte Paști! Dumnezeu să-ți dea sănătate! Rusia nu stă, dar nici statele unite USA STĂ LA MASA DE TRATATIVE. China e și ea câcăceoasă, cu fulg, în suflet. Nimic, nu e lucru bun, lucru serios, că trăim prăpăstios, în haos, chaos universal, prăpăstios.

 - Incredibil! Deputatul Daniel Ghiță a declarat că nu s-a ridicat în picioare la momentul de reculegere din Parlament, ținut în memoria lui Mihai Șora: Nu doresc să țin un moment de reculegere pentru un bolșevic, slujitorul Anei Pauker! Aparut in NapocaNews

 - ÎnTransilvania dimineața-i mai rece și condiții de ceață, după Busu, Busuioc, dela PROTV ca Neti, cu zodiile, n-ar fi genul, dar m-am obișnuit și cu figura ei și, chiar mi simpatică, că nu-i figură de stil/ceară (e o figură majoară, superioară: intelectuală, ce alte preocupări are, nu m-a preocupat, ca atare n-am căutat pe Googăl. Dragoste numa atunci găsești, atunci, când iubești. Mâțu Stoian, din Izverna o cântat, pănă o dat pandemia naibii, până o dat peste el.

 - Curajul de mai bine, vine din tine, că binele aduce și mai bine.

 - VICA avea menopauza o avea, cu durere, cheguri de sânge și anemie agravată, cu groznice dureri de cap, cefalee și mie, nu mi-se părea comodă, că pe Vica o vedeam suferind groznic, anormal. Sculându-se peste noapte și plimbându-se neliniștită, prin casă.

 - ...dureri de cap am si eu, dar mai inbunatatit si gust de penicilina in gura. Tusesc mai rarutz dar cine a ajuns poeta anului?

 - Frumoasă și blajină, poeta anului, Doina Drăguț, redactorul-șef al Constelații Diamantine, căruia și, numele-i lumină lină de pomină: Doină ca numele lui Ioan Alexandru, imnele iubirii, Moldovei și Transivaniei, un poet imnic, din Topa-Mică, Sâmpaul, poet, cu renume- Cluj, pe lângă, cu preotul Cosma a celor cinci sate, din Ardeal, Mihăiești, peste deal de Berindu și ea, însuși, cu faimă: poeta anului, Doina Drăguț. E penibil să fii bolbav.

 - Ti-e frica de MOARTE? Te gandesti la ea?

 - Nu, acuma, dar, când eram, prin Sâmpetru copilandru, nu știu de ce visam cu bunicu lui Radu Răgulii care locuia pe lângă Porumbești, care se chemau, tot Ferghete și căruia Monica Gore, fata lui mătușa Viruța, Elvira, măritată după bădiucu Iuănaș de la Dunescu, mătușa, deci, verișoara măritată pe la Timișoara, a vândut casa părintească, casa copilăriei și, bunici lor, locuind, în ea, cu tata Dragomir către drum, până ce tata a fugit de colectiv, sărind pe fereastră din sala de clasă, pe fereastra deschisă, după, cum, are să-mi povestească tata lui colega de clasă Finuca și Radu, un alt Radu tractorist cel care se răstornă, în hotar la Făgădauă și moare, chiar dacă tot satul fuge ca Petre Petre, cel cu Didina tăvălit pe mălaină, cum descrie Liviu Rebreanu, în Răscola cel care scrie și Ioan-blestemul pământului s iubirii și bletemul iubirii, Ciuleandra precum și Adam și Eva, Pădurea spânzuraților (zilele trecute vorbeam cu profesorul, prieten de literatură și limba română, în Cluj, în cartierul Zorilor pe lângă Clinica recuperare, pe Viilor etc., eccetera, îi spuneam de un alt roman de a lui marele scriitor clasic Rebreanu, despre a cărui titlu, iată care, că  nu-mi  amintesc, iar să-i telefonez la ora 5 și 39', în zori de zi, chiar, că nu m-am chiar smintit oricât de umportant ar fi să exemplific aci romanul care pentru moment am uitat, în  ciudă, că există scris de Liviu Rebreanu, în Istoria Literaturii, lui George Călinescu, roman pe care nici eu nici Bogdan Herțeg, profesorul, băimăreanul, nu l-am citit, că n-avusem cartea, când am fost avut chef, poftă, apetit de citit, toate lucrurile avându-și timpul, măsura măsurării, timpul potrivit și rânduiala înfăptuirii lor.

 - E o prostie să te temi de inevitabil.

 - Daria se trezește, în zori s-aprindă focul la școală și să gătească ceva bun de màncare, din care până a lua-o spre serviciul ei, la școală se abate pe la mine ca să-mi aducă și mie, din bunătătile făcute de mânile ei harnice și alduite de Dumnezeu. Copiii lui Vica-s bine crescuți, cu cei 7 ani de acasă ca Croitoraș viteazu, cu 7 dintr-o lovitură, 7 muște prinse pe scrijeaua, felia unsă cu slivoiță/magiun Copiii lui Vica erau, cu bunăcuvință și respect, binecrescuți și educați ca cei botezați cum zice doamna Ioana Mureșan a lui Vinuc, din Deal, Dascal și a lui lelea Florica, cum s-ar zice că: își cunosc, cu toții aieștea, prichindii/cei trei voinici:, își cunosc lungul nasului ca cei botezați și, responsabilizați, compatibi, cu viața și, utili care-și cunosc lungul nasului, acești mușchetari/ cireșari, Șoimi ai patriei și, ai limbii eminesciene și, someșene-române, o excepție erau, erau ca cei botezați, cum zice tovarășa Roman Victoria, Ban-Vulpița a lui Ruxandra a fost doar Pinochio, acea jucărie de lemn care ca Nică din Amintiri din copilărie face poznele lui (pe drum se aude vorbele lui Florin Piciu de a Dihorului, Găvruș care cu Teo, Aurica, Dana nevastă-sa merg la propria zoofermă, viața li o zoocalmie, în Lab spre Zădit, unde și eu i-am oferit, arendat, pământ ca imaș, pentru pășunat. Inflexibil e și copilăroasă ca o școlăriță, cu două codiță. La noi, în mod normal, sunt temperaturi mult mai mari ca normal și, nici vântul nu pune probleme (țapănă savana ultra-rezist, că cuget și, exist, că mă îndoiesc firesc ai nevoe să exiștii, în voie exist. Tare pottivit aș fi pentru Uniunea scriitorilor, dar zgaiba de poet, tradus, în limba turcă, Ion CRISTOFOR-Filipaș, (Filipaș, prost crescut, m-a descurajat, prin mesaj, că, în locul meu va fi primit, în uniunea tineretului, unul tânăr, mai tânăr ca mine, deși președinta USR, ZICE, că mă primește Ion Cristofor, că e din Geaca, lucrător la secția de cultură al Primăriei lui Emil Boc/ Primarul vatra românească- Gh. Funaru Drad., în Economie Cluj-Napoca, căruia i-am scris, în cutia poștală: "Primar pentru o zi" și, ca om cu 7 ani de acasă, mi-a răspuns, cu bunăcuvință, de fapt cetățean din România educată. Adrian Păunescu a adus omagiu țării fără prejudecăți, nu ca imbecilul împuțitul de Putin CARE OMOARĂ FĂRĂ Rțiune și, fără înțelepciune, că nu face Putin- răul: pace, în lume simțământ cu renume sfânt! Marele poet național socio-uman e un alt Eminescu al românilo și e înțeles, că'-i un George Coșbuc, din Hordău-Bistrița-Năsăud, poet al neamului, din sângele din sângele soarelui, sânge, apă sfințită aghesmă, de leac, vindicătoare ca apa din izvoare, apa pentru căprioare, pentru sete astâmpărătoare de sete dăinuitoare de sete peste veac. Poezia lui Adrian Păunescu e patriotic-mobilizatoare, e plină, e plină de suflu, de iubire iubitoare. E ce avem noi simțământ sfânt pe românesc/al lumii mapamond, terra, pămànt. Uneori ți-am greșit cu voie/fără, voie, cu caru: iartă, ți-am greșit, mă,Benule-PHONEX Am și eu prostia mea, o fără știință nevinovată!

 - Pentru a fi când nu vom mai fi! Iertarea înnobilează! Condensări de lumină, gânduri, unele în premieră, altele onorate în Revista LOGOS și AGAPE fondată de scriitoarea Mariana GURZA; Emisiunea PRINTRE RÂNDURI, PRINTRE GÂNDURI, PRINTRE OAMENI realizată de Mioara HUSUSAN la RADIO ROMANTIC CU BUCURIE și ARMONIE; Revista de cultură OFRANDA LITERARĂ zidită de oamenii de litere Liana NICOLAE și Ioan POPOIU; Revista ARMONII CULTURALE fondată de scriitorii GHEORGHE A. STROIA și IONEL MARIN; BLOGUL lui BEN TODICĂ; Canalul YouTube, Ben TODICĂ; GRĂDINA CU LECTURI îngrijită de scriitoarea Vasilica GRIGORAȘ; pagina online a scriitorului și traducătorului PERE BESSÓ; Revista ASTRALIS, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România; Revista MELIDONIUM, Emilia ŢUŢUIANU, redactor; Publicația OBSERVATORUL, Toronto, Canada, Dumitru Puiu POPESCU, director;  MONITOR CULTURAL online, Prof. dr. Francis DESSART, director; Revista VATRA VECHE, redactor-şef fondator Romulus GUGA; MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, prof. dr. Dumitru V. MARIN, director; RADIO ROMÂNIA INTERNAȚIONAL, Mihaela Dincă Băjănaru și Roxana Iorgulescu Bandrabur, moderatoare. Recunoștință tuturor! Doina C. Spilca

 - Zeica Daniela Buzura de ce mi-ar fi urâtă? această solară, cu revelație și, cu eferverscență, de conștiință epatică și simatică-carpatică, năzdrăvan-mioritică tandră, cu noblețe și mere pădurețe de Ciubăncuța, conștiință, că nu e o găsăliniță scrisul ei; e o nostalgică.

 - Cred că e timpul, momentul potrivit a aprecia efortul și talentul scriitorului Pavel Rătundeanu Ferghte, care de anii de zile s-a dedicat și se dedică scrisului, scris vers/proză prin care își manifestă dragostea pentru locurile sale natale românești, Neam, Limba și Credința creștină română! Mult succes drag Prieten, Ioan Miclău-Gepianu

 - Da, aici e tâlcul și adevărul și viața care toată lumea o ști pe toată lumea.

 - Laudă luminii, versuri ELENA ARMENESCU Un clip recitare la versurile poetului care ne spune ca: Tărâmul fabulos al poeziei poate fi întâlnit oriunde, cu condiţia să-ţi deschizi receptorii să-l poţi simţi, vedea...

 - "Tărâmul fabulos" al poeziei poate fi întâlnit oriunde, dacă ai ochi și simțuri pentru el. Asa se antreneaza ochiul si sufletul insa e nevoie si de constient.

- Aliluia!!!

 - Emoționant! Va mulțumesc mult pentru inegalabila interpretare! Dumnezeu să ne de-a SĂNĂTATE, INSPIRAȚIE, CREATIVITATE! Cu aleasă prețuire, EA

 - FELICITĂRI, AMÂNDORURA! Ce bine aleasă aceastâ delicată actriță franțuzoaică pentru versurile pline de adâncă trăire ale Elenei. Nu degeaba suntem prieteni. Vă îmbrățișăm

 - Zice-se, că niciodată nu se va ști cine a fost Marta Bibescu, în plinătatea ei, pentru țară și pentru poporul român, c-avea veșnic de cerut ceva, era complexă această modestă ortodoxă. Eu n-avem cum s-o întâlnesc pe marea Marta Bibescu/ pe marea regină Maria al României. Eu, îți scriu, de fapt bombănesc de unul singur, de fapt, deși, tu, cum zice Ioan Brad, prin familia lui Octavian Borcea, cu aiesta lui Cireș și aflăm ce-i și, cu Răspopitu serios pus pe spoveveditul bătrânelor, muierilor, din sat mai date pe brazde ca bisericoasa Caterina lui Moromete, din Săliștea Gumești a lu'Ilie Moromete. Atmosfera din sat e una cătrănită. Popa-i cu păcatele lui, iar noi cu păcatele noastre. Nici, în glumă cu războiul lui Putin, nu se glumește, c-ar fi o glumă prostească. Nimeni, cu astfel de mizerii, mojicii rusești, nu glumește, nu se rostește, dar fudul și deșteptul de Vladimir Putin, își piermite și bravează, că el se joacă cu viețile oamenilor, cu om-uciderea, în Ucraina de mai bine de un, zăpăcește omenirea cu faptele și, cu minciunile lui, mai bine de un an. zicând zăbăucul, chiar, că și România ar fi o amenințare, pentru RUSIA, deși nici tezaurul, cloșca, cu puii de aur, nu vrea să-l înapoieze proprietarilor.

 - Amândoi trebuie să fim motivanți.

 - Trebuie amândoi insistenți, cu voință, stăruință, răbdare, pasiune și dragoste. Da ce vrei să zici, că-i șifonată, hoașcă, urâtă, Vaniela? Lui Putin bucile i-au fost împise spre creer, cu toate toroștele până la podele și, cu candoare puse oare? povestea iubirii, lav story intre el si Biden?

 - Si cu Vica cum a fost?

 - Hematologul Dr. Primar Radu Zdrenga, fratele medicului cardiolog de la Cardiologie Clinica Recuperare, hotărâse să repete analizele, că, îi iesise Leucemie și totul e anapoda, nu ca înainte cu 15 ani, când era operată de chirurgul Dr.Deceanu trebuia să înceapă un tratament, cu perfuzii anticacenom, cum a făcut tratament și la Spitalul CFR din Cluj de pe strada, unde lucră prof. Universitatii. Ion Cuceu Gh.Bilașcu /Republicii, nu, în Arhivă eu eram primit, cu drag dea domnului Maria Cuceu, soția, nu departe, la nr.9, vizavi de Arhiva de folcklor al AcDemiei e spitalul, Clinica CFR, unde e internantă Vica la chirurgie la chirurgul Dr. DECEANU medicul specialist, primar și bun specialist care era convins, c-o opperează și o face, bine, suferea de colon de care o operează înainte, cu15 ani de a ajunge internată la Clinica de Hematologie, pe lângă biserica Sfântu Petru c-aici era drumul ei, a lui Vica, drumul fără întoarcere, că tratamentul ei n-are să dea rezultatul scontant, de la centru. Asa sa dus.

 - Si acum ?

 - Atâta timp, cât mă iubești ca pe un om de valoare/autentică socioumană, Mă descurc și eu, că fără voință și efort, n-ai însemna nimic, si ai fi o nulitate, dragule Inspirația e costrucția divină a sfântului Duh și a sfintei treimi, oferindu-ne ca după ploaie pe cer semn curcubeul unui paradis, din care ca oameni mai avem amintiri ca bunul prieten din tinerețe a preotului Al.Stănciulescu--Bârda!

 - Mai citesti Biblia?

 - Nu, e așa simplu, pur și simplu și pur sânge, să descifrăm și noi: Biblia Merelor pădurețe, așa, că inspiră-te, din familie și experență, cu esențial efort, cu ștaif, în ce și cum să mă înscriu, pentru marele premiu și să fiu și eu tare, cum ești, tu, cum ești, tu, cu domnițele de la Radio-internațional, Bucureștiești, România, că știi, cu bravură să supravețuiești, cu brio ca Daria caratista-Dardagnean, luptând extra putere contra durere, cu revitalizare și tonifierea de după accidentul suferit de tine, Ben Todică luptător compatibil cu adevărul și viața ca după accident fiind ca nemuritorii, românii supt Mihai viteazu a lui, Nicolaie Bălcescu istoricul și pașoptistul tribun revoluționar hotărât, ferm, temerar și cutezător ca Avram Iancu, în Alba și, în Apusenii lui Horea, Cloșca și Crișan. Ai, avut răbdare cu dragostea ta față de mine, incognito, intrusul.

 - Iisusul din mine m-a plamadit asa.

 - Ești un om cu ștaif, o stofă de om și lutul bun pentru olar, maistre, Eminescu al limbii române, bătràne (tot respectul și totă stima, pentru tot ce-ai ostenit laborios și justițiar pentru mine. Ai făcut, de nici nu mai găses cuvinte superioare, esențiale ca să-ți mulțumesc potrivit ca om între oameni și, pentru oameni-liturghie de pâine și pace de mâine, fără a jena/ răni, rănit de dragoste/ suferind provita din dragoste de poveste, de dragoste dragoste, pentru oameni, suflet din suflet de români neaoși, din Puiești/ Iezer, Vaslui, nu departe tare de unde s-a luptat Ștefan cel mare, sfânt și drept a cărui Moldovă nu-i a voastră/a noastră, ci a urmașilor-urmașilor!

 - Trebuie sa nu-ti pierzi increderea.

 - Amândoi suntem o echipă răbdătoare, bună, c-așa-i alcătuită natura noastră dumnezăiasca, Domn Savaot. Toate vorbele, esențe a religiei-învățături mă măriră, m-au copt la minte, îmi dau în realitate experență și-ți vine să areți și altora ce știi, chiar imposibilul.

 - Unele lucruri sunt prea esențiale ca să le ții numai pentru tine.

 - Să fii sănătos! Pentr-o ceapă mult se sapă, dar cașul se face îndată, grăiește poezesc Rednic Lupu. Grăiește artistul maramureșan luându-se după Cornelia lui, cum uneori și eu mă luam după Vica mea. Uneori crezi, că cuvintele nu-s de ajuns, nu-s suficiente chiar dacă toată lumea cunoaște, pe toată lumea (viața nu ne lasă, în surprize neplăcute.

 - Cumpânești cum să dai de cap durerilor de cap.

- Cui rămàm dator pentru aprecieri, nu o uit nici pe cumsecadea doamnă Melania, Rusu Cargioiu, că nici ea, domnia sa nu va întârzia nu întârzia, cu cugetări sincere, nu întàrzie, cu gestulări grațioase și sincere - sunt sigur, precis, sărut-mâna!

 - Dragii mei prieteni și frați în Duh de Neam și Limbă Româneacă BEN ȘI PAVEL, Vă Mulțumesc frumos și sincer pentru noul Capitol 74 al cărții Mere Pădurețe, pe care l-am primit și citit în întregime. Dragă Pavele ești de neînvins, și după aprecierea lui Ben, un plin de daruri, nestemate, care ma dus cu gândul la scrierea mea, ”Aurul strălucește și în noroi!”, referire la adevărurile despre istoria noastră a românilor, recunoscută și de scriitori străini dar care știu să se respecte în breasla asta scriitoricească internațională. Mă bucur mult și de aprecierile frăției voastre, a Doamnei Limbi Române, Meleania Rusu Caragioiu. Se apropiu și Sfintele Paști, aprior doresc să vă transmit convingerea ”HRISTOS A ÎNVIAT”. Cu drag și multă prețuire - I.M.Gepianu

 - Esti mare fratele meu. Comparatia CU SCRIEREA ta e SUPRBA si daca aceste mere s-au nascut doar pentru APRECIEREA TA ele si-au INDEPLINIT MISIUNEA. Noi te IUBIM frate Ionica,

 - Iubirea nu e potolită de n/reguli, că dragostea e un complex de principii și reguli, o copilă reală echilibrată, o atingere a omului. Iubirea e ceva pontuș.

 - O doamna a postat in Humoreanul.

 - Scumpă doamnă a poeziei, ce mai faceți poate, poate, bine, nu-i așa sănătoasă la vârsta dumneavoastră de pomină și de doină și dacă de lumină, cu slujbă, în poezie ca preuteasă a poezie-zână mană ceresscă și mamă provita, pentru copiii povita, cu vivat România educată și, brio bio nu-i așa cum ni se cuvine, nu-i că ni menită viața ni trăirea artistică, români menită trăirea artistică!?

 - Temperatura scade, dar fericirea este de atâtea feluri, câte case sunt.

 - Mult Stimate Domnule Director, Ioan Miclău -Gepianu, Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase, Vă mulțumesc pentru poeziile frumoase de primăvară care ne-au plăcut mult și dacă am ocazia le trimit spre publicare bineînțeles specificând că sunt dintr-o primăvară australiană scrise de domnia voastră întrucât eu am primit f. multe felicitări am  mulțumit într-un mod doamnelor și într-un alt mod, quasi satiric domnilor. Aseară la Cenaclul epigramiștilor din totalul de participanți eram doar cinci doamne și atmosfera era plină de felicitări pentru doamne. Atunci când  mi-a venit rândul să citesc un material am citit întâi de toate acest poem, un amestec  convenabil pentru toți. Mărturisesc, a fost un frumos succes la o asemenea poezie inedită ca idee neasteptându-se nimeni. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu. La Mulțî Ani, Domniei voastre și Onoratei Familii, Maestre Ben Todică. La Mulți Ani tuturor pentru primirea acestui zâmbet, pe care Liderul nostru român drag, Ben Todică din Australia l-a consemnat, difuzat, într-un blogspot.

 - Simt fericirea, că simt, cu simțămintele învierii primăvara și mă scald, în spiritualul omeniei României, un balsam cu iz de România, cu altruism, în comunism, în ciudă, că acel bădăran Pataievici, îl băga pe Eminescu, cadavru, în debara, ca atare fad, fără culoare, sadic, îl omoara și desfințează ca parfum geniu, fără egal, de România. Pro mere pădurețe, pe tine te motivează nota bene, viața și a devărul, luceafărul ca esență a existenței ei, pe sub teii înfloriți, rodind dalbi porumbei pe alei.

Noi știm câte ceva, dar, nu toate le știi, că nu înțelegem tot.

 

PR-F&BT.