Cutremur
politic în Germania. Trădarea liberalilor
Gelu
A. Tudor, Germania
17
Noiembrie 2024
La scurt timp după victoria lui Donald Trump în
alegerile prezidențiale din SUA, cancelarul german Olaf Scholz îl concediază pe
minstru de Finanțe Christian Lindner
punând capăt coaliției guvernamentale.
A doua zi președintele Germaniei, Frank Walter
Steinmeier, îl demite oficial pe Lindner și
alți doi miniștri aparținând Partidului Liberal (F.D.P.) aflat în
coaliție guvernamentală cu Partidul Social Democrat (S.P.D.). Astfel, coaliția
guvernamentală (inclusiv ecologiștii) „semafor” (roșu, galben, verde), ia
sfârșit. În „statementul„ care a durat doar zece minute, președintele Germaniei
a concis laconic: „Coaliția ia sfârșit, dar nu-i sfârșitul lumii”. Fostul șef al
Cancelariei în guvernul Schröder, vicecancelar și ministru de Externe în
guvernul Merkel, a pledat întotdeauna pentru soluții diplomatice, fiind un
adversar al ultimatumului (cazul S.U.A.-Iran), un prieten al României cu rol
important la intrarea țării în U.E. Hotărârea de astăzi a cancelarului Scholz
se justifică prin faptul că, ministrul de Finanțe Lindner a blocat „încă de la
începutul formării coaliției (cu doi ani în urmă) o serie de inițiative pe plan
economic”.
Conflictul dintre Scholz și Lindner este mai vechi,
declanșat odată cu stabilirea bugetului, nouă miliarde, inclusiv ajutorul
financiar acordat Ucrainei. În acest context, cancelarul i-a cerut ministrului
să suspende „frânarea datoriilor”, deschizând calea investițiilor în vederea
revitalizării economiei germane aflată în recesiune. Lindner a replicat :
„Ucraina nu are nevoie de bani ci de rachete cu rază lungă de acțiune”. Reacția
lui Scholz, care cu toată presiunea Bundestagului, a rezistat fără să livreze
Taurusul Ucrainei („Atâta timp cât voi fi cancelar”), a fost fără ezitare,
promptă, debarasându-se de ministru în pofida consecințelor care duc la
destrămarea coaliției guvernamentale.
Cu șapte ani în urmă, Lindner „întrerupea abrupt” în ultima zi, discuțiile pentru formarea
coaliției „semaforul negru” (negru, galben, verde), adică Uniunea Creștin
Democrată, Liberalii, Ecologiștii, lăsând-o pe Angela Merkel „în aer” (Im Stich
lassen).
În spatele acestor decizii s-a aflat de fiecare dată
interesul liberalului de a se alia cu Friedrich Merz, actualul șef al Uniunii
ținut pe tușă de cancelara Merkel 16 ani (patru legislaturi), care figura pe
„lista neagră” a acesteia împreună cu: ministrul bavarez Edmund Stoiber, Ursula
von der Leyen, Günther Öttinger,etc., „expulzați” și ajunși la conducerea
Uniunii Europene.
O situație similară de comportament machiavelic a
existat în 1965 și, apoi în 1982, sub numele de „Trădarea liberalilor”, care au
rupt alianța cu S.P.D.-ul în perioada cancelarului Helmut Schmidt. Aceste
manevre oscilante s-au repercutat pe parcurs negativ asupra credibilității și
procentajului acestui partid aflat la limita acceptării în Bundestag.
Pe lângă liberali, „verzii” au avut în cazul coaliției
guvernamentale o prestație lamentabilă cu efect distructiv pentru economia
Germaniei, implementând măsuri ecologice utopice, gen „Pompele de căldură”,
mari consumatori de energie electrică, de fapt niște aeroterme fără legătură cu
proiectul inițial, mai vechi (foraje etc), care nu și-au dovedit eficiența
funcțională și nici capacitatea de amortizare a investițiilor.
Inițiatorul și promotorul acestor „Wärmepumpe”, Robert
Habeck ministrul Econimiei, este un filolog lipsit de cunoștințe elementare în
domeniu; a impus împreună cu conducerea U.E. obligativitatea folosirii acestor
„aeroterme”, începând cu anul 2025 și interzicerea centralelor de încălzire cu
gaz. Același „nepriceput” achiziționează gaz american lichefiat la un „preț
exorbitant” prin „Terminalul” de pe coasta Mării Nordului și Mării Baltice (84%
L.N.G.). În 2022 Germania mai importa încă 29,5 miliarde m³ de gaz prin
conductele Nord-Stream la un preț extrem de mic.
Tot de la ecologiști ministrul de Externe Annalena
Baerbock își aduce contribuția negativă sub aspect politic; nu degeaba acestei
turiste care aleargă de colo colo acționând doar sub impactul emoțional i se
atribuie porecla de „dummes Mädchen”. „Pas cu pas” (Schritt für Schritt) încep
să înțeleagă pe deplin nemții spusele fostului cancelar german Helmut Schmidt
referitor la măsurile prostești (dummes Zeug) de sancționare economică și
financiară a lui Putin, care reprezintă bumerangul de azi penru Germania și
întreaga Europă.
Reacția de azi a cancelarului Olaf Scholz, care mai
rămâne în funcție până la alegerile anticipante din februarie 2025, e firească,
raportată la modul în care s-au comportat partenerii de coaliție ai
S.P.D.-ului, liberalii și ecologiștii. Uniunea condusă de F. Merz (30%) șeful
opoziției, „flancată” de partidele suveraniste A.F.D. („Alternativa”) și
B.S.W., nu are în această „postură” alte
variante de coaliție. Se încearcă iarăși din răsputeri, scoaterea
A.F.D.-ului în afara legii sub pretextul
subminării ordinii constituționale, liberal democrate. Prerogativa o are însă
Curtea Constituțională, existând
deocamdată doar propunerile unor membrii ai Bundestagului.
În ceea ce privește relația transatlantică, Germania a
sprijinit varianta Biden respectiv Kamala Harris. Nemții sunt acum speriați de
cuvântul „cel mai iubit” al noului președinte al S.U.A. Donald- Trump, „taxa
vamală”!
Aranjament grafic – I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu