CONSPIRAȚIA CONTEMPORANĂ CONTRA FAMILIEI CREȘTINE
(partea I-a)
„Oamenii
posedă o CITADELĂ – cea mai
inaccesibilă –
MATERNITATEA. Trebuie distrusă!”
(N.P. Rîșkovski, Marșul
Distrugătorului)
Tot ce este conspirație împotriva Omului, a
Familiei, a Naturii, a întregii Creații divine este de fapt o conspirație
împotriva lui Dumnezeu, Care a creat această armonie perfectă în care să
sălășluiască Binele, Adevărul, Frumosul, Dreptatea, Libertatea, Credința,
Dragostea, Creativitatea, prin voia LOGOSULUI dumnezeiesc în deplin acord cu
conștiința morală a Omului.
Primul mare Uzurpator al Creației
dumnezeești a fost Lucifer, creatură angelică, care la o vreme prin mândria
diabolică a ajuns să se creadă egalul lui Dumnezeu, Creatorul absolut. Cum nu
i-a reușit revolta cerească, grație prevederii și prevenirii salvării căderii
tuturor Îngerilor de către Arhanghelul Mihail, și pierzându-și locul din lumină
în cel al întunericului, a semănat prin ceata sa numeroasă, de abanos, ispita,
amăgirea, înșelarea, pervertirea Omului, căderea din starea lui regală, din
condiția lui firească în dedesuptul celei diabolice.
Așa a apărut și s-a răspândit în antichitate
mitologia, politeismul, apoi după apariția și instituirea Creștinismului prin
Fiul lui Dumnezeu – Logosul întrupat, înomenit, născut din Fecioara Maria, prin
voia și puterea Duhului Sfânt, primele anarhii creștine: gnosticismul,
catolicismul, protestantismul, neoprotestantismul și puzderia lui de secte,
care încă continuă.
Omul, întâia făptură creată de Dumnezeu, nu
prin cuvânt ca restul Creație, ci din iubire, după Chipul Său, în plinătatea menirii sale: bărbat și femeie
(fecioară), a fost prima victimă a ispitirii lui Lucifer, care a creat
dihotonie între regalitatea Omului și frumusețea Femeii, pervertindu-le
religiozitatea și ajungând din suverani sclavi lor însuși (egoismului) și robi
celor puternici, diabolici.
Omul – Regele a ajuns, rând pe rând în
etapele istorice, un ins cerșetor, hoț, ucigaș, vânzător, profanator,
calomniator, ateu, iar Femeia a coborât de la treapta de născătoare de prunci,
adică de Împărăteasă a Creației, la condiția cea mai dejos, ca: producătoare de
plăceri, de avorturi - omorâtoare de prunci, distribuitoare de vrăji, de blesteme,
spioană, concubinaj, desfrâu, culminând cu orgiile de la temple, azvârlită astfel
sub condiția subumanului, putând fi ucisă cu ușurință fie de soț ori de stăpân.
Până la venirea Creștinismului care a sosit
la „plinirea vremii”, când a îngăduit
Bunul Dumnezeu, doar în Marea FAMILIE pelasgă, Femeia și-a recăpătat oarecum
condiția menirii ei, prin religia profetică zamolxiană, pentru ca apoi sub
Suveranitatea Mântuitorului Hristos să fie reîntronizată ca Împărăteasă a
Creației divine: FECIOARĂ - FEMEIE – MAMĂ.
Nici în Istoria creștinismului, Femeia întru
deplinătatea ei de Fecioară și Mamă nu a fost lăsată în pace, fiind permanent
ispitită și cedând uneori destul de ușor. Așa s-a ajuns de la orgiile templelor
la regina desfrâului prin pervertitoarea poetă-filosof Sapho în Insula Lesbos,
apoi „papeasa” Ioana ori Lucreția
Borgia, la contesa maghiară Margareta Bathory, care își primenea trupul spurcat
în băile de sânge ale fecioarelor sclave, supuse feudei ei ori în lapte de
bivoliță, ex Margaretha Geertruida Zelle (1876-1917), la Caterina de Medici,
care asigura continuitatea tronului regal prin încuvințarea uciderii propriilor
prinți, ca să nu mai vorbim de îndelunga perioadă a sultanatului, unde
fecioarele de condiție nobilă din lumea creștină erau răpite și duse în serai
pentru deliciul sultanului, continuând cu apariția misterioșilor „guru”, gen Bivolaru ori a „profeteselor”,
care înlesnesc întâlnirea cu cei de dincolo, prezic viitorul prin spiritism, teosofie, ocultism ori mai
nou, francmasoneria feminină.
„Elixirul”
vieții – DROGUL de peste Ocean, cu
multiplele sale fețe, a înrolat milioane de tineri, de elevi, de copii care
merg în pas cadențat și voluntar la MOARTE. În ritm nu chiar de balet, nici de
patinaj artistic, s-a pornit și Mișcarea feministă, care i-a luat Femeii – chip
a Bărbatului, toate podoabele creației divine: regalitatea, sexul, feminitatea,
maternitatea, pedagogia, filosofia, poezia, arta, libertatea, gândirea,
religia, frumusețea, creativitatea, împovărând-o cu desfrâul cel mai odios de
care se cutremură și Necuratul, prin felurimea luciferică a perversiunilor,
făcându-se mascul, cifră, număr instituționalizat, poftă jinduită în jocul și
ruleta bogaților.
Astfel, în plin cataclism modern al
apocalipsei contemporane, Femeia care devine mamă instituționalizată a
substituit pedagogia morală, firească, religioasă, tradițională cu
parentologia, o sursă de venit fără efort, precum marile companii ori
corporații neocapitaliste.
Ultra modernii, liberi cugetătorii de azi, au
„modernizat” Familia întorcând lumea
cu susul în jos. Întâi au creat instituții de adopție pentru copii, deposedând
cu ușurință și cu „iscusință” dreptul
divin al părinților privind creșterea, îngrijirea, educarea, formarea
propriilor copii, prin „instructori”
nefamiliști, atei, cosmopoliți, imorali, depravați, profanatori.
Apoi au creat centre, laboratoare,
institute, pentru a institui, a fabrica concepte moderne de pedagogie,
imprimând o altă psihologie decât cea moral-spirituală, a copilului, „familiarizându-l” prin mijloacele mass
media, telefon, tabletă cu problemele
degradante, depravate, nefirești ale adultului „reciclat”, instituționalizând de la ciclul primar ora de
sexologie, sintetizând cu minuțiozitate și precizie matematică, conceptualizând
chipurile stările firești ale INOCENȚEI.
Copilul, elevul modern al lumii neocapitaliste
halucinante, al societății robotizate, consumatoare de orice dar nu de cele de
folos trupului și minții sănătoase, nu trebuie să mai aibe puritate, pudoare,
emoție, înfiorare, afecțiune, sensibilitate, ci, solidarizat cu fenomenele oculte și organisme
sociale modificate genetic, ( LGBTQ, mișcarea Harry Potter ori Halloween) trebuie să fie asemeni unui zmeu, un
vrăjitoare, unui „Om păianjen” și absolut
necesar „soldat universal” cu mintea dominată de Mindfulness
(tehnologii de control și îmbunătățire a minții, a interesului).
TREBUIE SA FIE ORICE, ce nu mai aparține de fenomenul
paradisiac al Copilăriei tradiționale.
Locul SEMĂNĂTORULUI în omenire l-a luat Înșelătorul,
Distrugătorul în lumea ce s-a lepădat de Dumnezeu. FEMEIA a devenit principala
țintă a atacurilor demonice care azvârle ispita, minciuna, șantajul, frica,
falsitatea, invidia, lăudăroșenia, zgârcenia, ura, violența, pervertirea,
uciderea, moda, desfrâul, hula, beția, trufia, drogurile.
„Îndreptați
cu DIBĂCIE și PRECAUȚIE toate ATACURILE voastre asupra MATERNITĂȚII... Cu
ajutorul femeii vom reuși să punem LABA pe ÎNTREAGA omenire în prezentul și
viitorul ei, s-o RĂPIM în întregime.” (N.P. Rîșkovski, Marșul Distrugătorului, Zaraisk, 1905, tipărită cu binecuvântarea
P.S. Calinic, Episcopul Argeșului, Ed. „Credința
Strămoșească”, 2009, p. 44)
Repetarea continuă în subconștientul
copilului, elevului, poate chiar și a studentului de SERĂ, ori de SRL., că
părinții lui sunt o GENERAȚIE RATATĂ, s-a ajuns repede la a se „înfiia”, de fapt a se stigmatiza Familia
generației ratate, încât au apărut „ÎNDRUMĂTORII”
instituționalizați, care folosesc termeni sociologici prin tratatele lor în
care totul e ROZ, POZITIV, NECONDIȚIONAT.
Realitatea însă este CRUDĂ, CRUNTĂ, ACUTĂ și
CRONICĂ, fiindcă părinții îndeosebi pseudo-mamele plătesc cu împrumut firește,
mii de euro pe seminare, pe cursuri online, pe cărți de specialitate. „Fenomenul e halucinant: (mărturisește
marele psiho-pedagog, cărturar și scriitor de excepție, ieromonahul Savatie
Baștovoi) părinții ajung să execute
orbește prescripțiile parentologului, de parcă s-ar afla sub influența unui
drog. Grupurile de părinți alcătuiesc structuri aproape ecleziale, cu un limbaj
caracteristic, apărându-și identitatea ideologică exact ca fanaticii
religioși.” (Savatie Baștovoi, Antiparenting,
Ed. Catisma, București-2017, p. 15-16)
Toate însușirile înnăscute genetic,
moștenite de COPIL prin tradiție din străbuni, precum gingășia, bunătatea,
dăruirea, ascultarea, sinceritatea, modestia, simplitatea, naturalețea,
cântarea, ruga, frumusețea, care formau Corola bucuriei în Dumbrava minunată a
copilăriei, au fost spulberate de moderniștii sponsorizați de miliardarii
apocaliptici ai globalismului.
Știm din Tradiția noastră milenară
precreștină și creștină că natura umană se schimbă și se adaptează
experiențelor tărite fie pozitiv unde pedagog este MAMA, BUNICA, ori celor
făptuite negativ unde apare clasicul psiholog, deseori psihopat sau preamodernul
parentolog.
Marii noștri Duhovnici: Avva Arsenie Boca,
Avva Arsenie Papacioc, Avva Sofian Boghiu, Avva Ghelasie Gheorghe, Avva Justin
Pârvu, ne spun că educația pruncului, a copilului
începe chiar din clipa conceperii sale în ființa mamei, în funcție de starea ei
care trebuie să fie virtuoasă, armonioasă, nu viciată, nu întortocheată prinsă
în ițele și nodurile angoasei imorale.
Pe „CEI
ȘAPTE ANI DE-ACASĂ” se turna temelia de granit a edificiului moral-religios
al educației copilului, unde rolul principal îl aveau cu prisosință, cu har, cu
dor și cu drag Mama și Bunica.
Unicat însă în lume este faptul că în
Vatra noastră străbună – Dacia Mare și-a Fecioarei Maria – Grădina Maicii
Domnului, Dumnezeu a odrăslit și a ales anumiți preoți cu supra har, cu o
chemare specială, să devină TAȚI – MAME, precum preotul de mir Nicolae
Tănase, tată biologic a 6 copii, care a fondat „Centrul social – Pro Vita, Valea Plopului-Prahova, înfiind,
adoptând sute de copii (peste 400 pe perioade), nenăscuți și născuți, făcând
din ei model de educație și credință.
Arhimandritul Iustin Dragomir Ioan, starețul
Mănăstirii Bogdana-Rădăuți-Suceava, se bucură ca TATĂ a peste 400 de copii
aflați sub ocrotirea lui și-a Maicii Domnului.
Urmează părintele Vasile de la Mănăstirea
Dumbrava – Alba, care a făcut din lăcașul sfânt, CASĂ a peste 130 de copii orfani.
Părintele
Mihai Negrea de la mănăstirea Podu Coșnei, Suceava a strâns sub aripile sale
binecuvântate 117 copii.
Iar
părintele Manuel Radu de la parohia „Valea
Crângului - Urlați, strânge la pieptul său cald de MAMĂ cu har, ocrotitoare
peste 30 de copii.
Iartată să-mi fie stângăcia de a nu
aminti pe ceilalți mulți binefăcători, MAME sau TAȚI cu misiune de a crește și
educa sute și mii de copii !
Nu-l pot uita însă pe părintele Dan Damaschin
din Iași,o altă MAMĂ duhovnicească – „MANĂ
cerească” a peste 10.000 de copii – pe care îi bucură cu daruri ocazionale, având
în grijă peste 2200 de mame.A dăruit 116 case și se bucură angelic când se
dăruiește cu toată ființa sa vlaho-cerească familiei creștine.
Un alt exemplu înălțător al Ortodoxiei este cazul
Mitropolitului Mihail Jar-Loghin, TATĂ a circa 405 copii, între care 43
înfiiați și restul adoptați. În această mare familie ortodoxă a Mănăstirii
BĂNCENI – cea mai mare și cea mai frumoasă din Europa, au fost și sunt copii
bolnavi de SIDA, care s-au vindecat doar prin jertfa maicilor care i-au
îngrijt, prin dragostea părintelui Mitropolit și prin purtarea de grijă a
Măicuței Domnului. Restul au urmat școli, s-au căsătorit primind zestre și case
de la Părintele TATĂ – MAMĂ, Mitropolitul Mihail Jar, care arde fără a se
mistui prin iubirea sa sacră față de copii.
Părintele Mitropolit Mihail Jar – Loghin
este una dintre marile minuni ale Ortodoxiei române. Rămas orfan de mamă de mic
copil, a dormit o jumătate de an pe mormântul rece al mamei, încălzindu-l cu
dragostea lui nemărginită. Apoi, din greu în mai greu, între necaz și durere, din
suferință în suferință, prin foamete, fără acoperiș l-a înfiiat MĂICUȚA
Domnului, hărăzindu-i cea mai mare chemare, aceea de MAMĂ duhovnicească.
Ajungând mare ierar și model în sânul
Ortodoxiei, cel Rău, nu l-a slăbit din asediul lui diabolic, purtândul prin
slugile lui odioase, anticreștine, antiromânești prin încercări de asasinare,
urmate de judecăți, prin somații, prin percheziții, prin încercări de închidere
a lăcașurilor de cult, prin alungarea
preoților și câte și mai câte...
Sinodul tâlhăresc, Citadela pigmeilor
politici ascunși în straie de cult, atei și lași parcă nici nu au auzit, nici
nu au văzut faptele strigătoare la cer, ale liderilor ucraineni care de mult
s-au suit la Ceruri.
În „cei
șapte ani” de pedagogie maternă, copilul sănătos trebuie să aibe mugurii
tuturor virtuțiilor creștine și cardinale, pentru a răspândi în jur mireasma
florilor lor și a aduce apoi însutit rodul binecuvântărilor, întru harul cel de
Sus.
În toate civilizațiile și în toate culturile
omenirii, mai ales în cea străbună pelasgo-geto-dacică, educația copilului a
fost prioritatea numărul unu de la începuturi până mai aproape de zilele
noastre, fiindcă tot ce nu se învață la timp, aproape niciodată nu se mai poate
învăța.
Japonezii – civilizația cea mai de frunte a
omenirii, care investesc enorm de mult și secular în educație și în școală, au
pus bazele educației copilului în „CEI
TREI ANI DE-ACASĂ” , prin Masaru Ibuka (1908-1997), cofondatorul companiei
Sony, autorul tratatului de pedagogie, „După
trei ani e prea târziu, apărută la începutul anilor 1970, în Japonia și
SUA, tradusă în multe limbi.
Marile corporații, miliardarii lumii și fenomenele
oculte, precum Harry Potter, Halloween, mai
nou inteligența artificială și multe altele,
au pregătit din timp lumea înlocuind fundamentele spirituale tradiționale, cu
principiile economice pentru ca omenirea să devină azi, ceea ce este: O SOCIETATE
DE CONSUM.
După lovitura de stat din Decembrie 1989,
s-a dat apoi LOVITURA de căpătâi ROMÂNIEI, respectiv românilor creștini prin
guvernele, parlamentele și președinții statului, care vreme de 34 de ani i-au
depășit pe Carol al II-lea, privind cedările teritoriale din 1940 și pe Mihai
I, care a donat Patria sovieticilor, prin actul odios și trădător de la 23
August 1944.
Astăzi România
este o ȚARĂ CONDAMNATĂ LA NEPUTINȚĂ PENTRU A FI EXPLOATATĂ.” (Călin Georgescu, Cumpăna
României, Ed. Christiana, București-2016, p. 30-31)
De 34 de ani guvernanții statului alături de
marii baroni locali, „finanțați” de
CORUPȚIE, girați de o JUSTIȚIE A
FĂRĂ-DE-LEGII, în tandem cu liderii religioși-politici, Sinodul tâlhăresc și
scump al Bisericii, au SĂRĂCIT, au SFÂRTECAT, au PROFANAT au CONDAMNAT, nu la
neputință, ci la PIEIRE, PATRIA LUI HRISTOS, a MAICII Domnului și a NOASTRĂ a
ROMÂNIEI TAINICE.
„Cea mai cumplită persecuție împotriva Bisericii, sublinia o Flacără a „Rugului Aprins”- arhimandritul Benedict Ghiuș, este NEVREDNICIA PROPRIILOR EI SLUJITORI!”
(cf. Gheorghe Vasilescu, Benedict Ghiuș
duhovnicul inimii, România Creștină, 1998, p. 52)
În condițiile în care „ALEȘII” lor politici, de ieri și azi, și „STĂPÂNII” pământești, latifundiarii actuali ai Bisericii, ne-au
sărăcit material și spiritual, ne-au adus în zdrențele existenței și în frigul
fricii sociale, în mizerie proletcultistă și în mocirlă morală, cu o puzderie
de doctorate, acoperite cu mormane de plagiaturi, cu trădări la tot pasul, cu traseismul
ideologic, cu profanarea MEMORIEI eroilor, martirilor și mărturisitorilor noștri
din temnițele comuniste, cu „canoanele” de
azi ale Sinodului tâlhăresc, am ajuns țara demonocratică pe primul loc în lume la UCIDERE, cu peste 1.000.000 de
avorturi pe an, deci cu un milion de mame ucigașe și de medici criminali și cu
zeci de milioane de morți spirituale, pe primul loc în lumea ortodoxă.
„În
România, cetățeanul este stăpânit prin FRICĂ și FOAME. Ne este frică pentru că
nu mai avem credință adevărată... Când nu rămâi ferm în credința sfântă în
Hristos, se naște un gol prin care pătrunde groaza de moarte. Și atunci, omul
devine „resursă umană”, un individ manipulat, fabricat prin
înrobirea minții. Alimentele procesate industrial conțin substanțe care
acționează subtil asupra sistemului nervos, imitând efectul drogurilor. Omul
care mănâncă produse concentrate artificial devine dependent: în căutarea
plăcerii, mănâncă tot timpul fără să se hrănească. Mintea, sufletul și inima îi
devin captive.” (Călin Georgescu, op. cit., p. 58)
Dacă PATRIA noastră creștin-ortodoxă,
DACOROMÂNIA, care a dat MILENAR Pământului prin FECIOARELE-FEMEILE și MAMELE
creștine, cei mai luminați oameni de
cultură, cler și geniu, dar și Cerului cei mai Aleși Fii, a ajuns SOCIETATE DE
CONSUM, SOCIETATE DE AVORT, SOCIETATE A MORȚII SPIRITUALE, FABRICĂ de IERARHI,
de CANDIDAȚI la PREȘEDENȚIE !
Astfel,
FAMILIA, NAȚIUNEA, BISERICA, ȘCOALA, CULTURA, VIITORUL, toate la un loc sunt
condamnate la pieire, de NEBUNII miliardari ai planetei ce dirijează omenirea
pe scena teatrului lor de păpuși și de paiațe.
Pedofilii spirituali, adepții parentingului,
bine remunerați de marile corporații, propun prin cărțile lor, alias Alfie
Kohn, ca părinții să ofere progeniturilor lor tot timpul iubirea
NECONDIȚIONATĂ, chiar dacă faptele lor sunt permanent rele. Scopul este foarte bine intenționat: RĂSTURNAREA pe PLAN MONDIAL a
ORDINII FIREȘTI, create de Dumnezeu, pregătind o LUME FĂRĂ DUMNEZEU, FĂRĂ
PĂRINȚI și COPII, FĂRĂ BĂRBAȚI și FEMEI, ci doar UNELTE de LUCRU și de CONSUM, „ale căror organe interne au și început să
aibă un „price list”, ca piesele de
schimb pentru mașini?” (Sabatie Baștovoi, op. cit., p. 31)
„Parentingul
conștient” veghează diabolic în Noua
Ordine Mondială la „planificarea
familială”, (corect spus la planificarea cuplurilor n.a.), prin care
cuplurile sunt libere să însămânțeze artificial, să avorteze, să nască ce vor
și când vor. Ideea elitistă a aparținut filosofului Nietzshe, care susținea
nașterea de prunci doar clasei superioare, iar plebei îi oferea alternativa
castrării. Ideea a fost îmbrățișată de Adolf Hitler, care a pus-o în fruntea
ideologiei sale.
Cele două entități sacre ale FAMILIEI:
PĂRINȚII și COPIII ar trebui să se reflecte și să se reverse una în alta în
forma cea mai desăvîrșită, cea sublimă – IUBIREA creștină.
Libera voință și libera devenire a fiecărui
om este un domeniu tabu, pe care nici Dumnezeu nu îl încalcă, dar intervine
spre revenirea individului la sensul lui firesc: CALEA-ADEVĂRUL-VIAȚA!
Singura relație legitimă de educație și
devenire a celuilalt este cea de comuniune ÎNVĂȚĂTOR – UCENIC.
Astfel, relația Părinte-Copil este
relația mistică arhetipală Învățător-Ucenic, în care devenirea este un rod al IUBIRII
ce se descoperă prin CUNOAȘTERE.
„Cel
ce iubește se descoperă celui iubit, împărtășind totodată toată cunoașterea sa
– principiu descoperit nouă de Iisus Hristos: „Toate Mi-au fost date de către
Tatăl Meu, și nimeni nu cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L
cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere.” (Matei
11, 27)
Omul care s-a depărtat de Dumnezeu și-a
întunecat chipul după fața Necuratului, încercând să redevină suveran din robia
păcatului prin speculații, teze, ipoteze, invenții, dezvoltare de noi
tehnologii, de noi forme de organizare a muncii printr-un nou set de termeni,
care să înlocuiască pe cei moșteniți prin milenara Tradiție. Răsturnarea
virtuțiilor pe care s-au întemeiat CULTURA și CIVILIZAȚIA omenirii, prin
înlocuirea lor cu contrarul acestora.
De exemplu, modestia, smerenia, au fost
înlocuite cu egoismul burghez, adică cu „respectul
de sine”, violența substituită cu curajul, iar tupeul, obrăznicia cu
personalitatea ș.a. Autori bine intenționați precum Alfie Kohn sau Aletha
Solter, din aceeași gamă a seminției, zică-se, alese, atribuie crizelor de furie ale copiilor, „CONOTAȚII INIȚIATICE”. „Furia face parte
din gama de emoții și prin urmare nu trebuie împiedicată să se manifeste.” (Savatie
Baștovoi, op. cit., p. 171)
„Schimbarea termenilor nu este o adaptare la
„nevoile vremii”, așa cum auzim peste tot, ci este o lucrare orchestrată pentru
schimbarea lumii.” (Savatie Baștovoi, op. cit., p. 44)
Iată de pildă puterea de atracție a
SLOGANURILOR – acele combinații de cuvinte pregătite de cei „instruiți” pentru așa ceva, pe care
cozile de topor le scriu pe pancarde, pe ziduri, pe trenuri, pe steaguri,
ademenind prin promisiuni o parte din gloată, le strigă, le cântă, le înarmează
și gata revoluția care nu schimbă ceva în bine, ci aduce moartea miilor, a
milioanelor de păcăliți.
Discreditând autoritatea de TATĂ și de MAMĂ,
prin insinuarea „generației ratate”,
prin rigiditate, autoritarism, incapacitatea de adaptare la „nou”, se construiește artificial „meseria de părinte”, de bonă, de
parenting, astfel că anual se publică în țările accesibile lor, mii de cărți
menite să învețe și să corecteze dragostea părinților față de odoarele lor, și deseori
aceștia se întorc cu ură înfocată împotriva părinților, mergând chiar până la
varianta capitală, uciderea lor.
„Crizele
de mânie la copiii cuprinși între 1,5 și 4 ani care se manifestă din dorința de
a-și ucide mama au devenit atât de răspândite, încât au născut în limbajul
psihoterapeuților un nou termen, acela de „TANTRUM”. (Savatie Baștovoi, op.
cit., p. 54)
Menirea de educație a pruncului este
înăscută religios, ontologic copilului, ca un înveliș pe care îl apără și îl
protejează deplin. Înlocuind autoritatea rațiunii, a educației moral-religioase
acordată cu iubire a părinților cu tirania instinctelor copilului se ajunge la
o TRAUMĂ sinucigașă.
Grija, efortul, scopul, haosul, mobilizarea generală în întregul ei: GLOBALIȘTI,
MONDIALIȘTI, ECUMENIȘTI, ANTIHRIȘTI aceasta este: DIZOLVAREA FAMILIEI prin
CRIZA metafizico-religioasă pentru DISTRUGEREA NAȚIUNILOR CREȘTIN-ORTODOXE, a
celorlalte națiuni, privind instaurarea SOCIETĂȚII MONDIALE de CONSUM – ATOTDISTRUGĂTOARE.
FIICE și FII ai DACOROMÂNIEI TAINICE,
sub acoperământul MAICII DOMNULUI, al Mântuitorului HRISTOS și a Sf. Ap.
ANDREI, Ocrotitorul României, salvați FAMILIA și BISERICA!
Aleg, în loc de concluzie o POEMĂ :
„Luptă-te,
omule, fratele meu,/ Doar prin Hristos, Mielul – blândețe,/ Luptă-te și alungă
toți demonii ispitirii,/ Luptă-te pentru a strivi prin neceartă/ Pe cei
nelegiuiți.../ Și caută a însoți spre altar/ pe cei care caută sfințire,/ Pe
cei care visează a fi așezați în vie rodindă,/ În vie binefăcătoare,/ Căci
strugurele iubirii ascunde și oferă/ Căi de salvare... (Dan Bodea, Assunta,
Galaxia Gutemberg – 2009)
Tuturor Mamelor și Taților aleși de Dumnezeu să crească copii,
precum și Fiilor și Fiicelor Dacoromâniei Tainice!
17 Noiembrie 2024 + Sf. Ier. Grigorie
Taumaturgul, episcopul Neocezareei
GHEORGHE CONSTANTIN
NISTOROIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu