MĂ TEM CĂ PIERI-VA LUMEA... cu gândul la ce azi trăim...
AnnaNoraRotaru
~*~
Privesc în juru-mi, de parcă m-aș uita ultima dată,
Cu ochii-mi de mirare dilatați și mă prinde-o teamă
Că, ce văd acuma, n-oi mai vedea poate vreodată,
Că, nu vom mai fi pe-aici, pe lumea asta niciodată,
Plecând fără vreo urmă, făr-am fi băgați de seamă,
Fără vreo gură să ne geamă...
Privesc prin gene, cer să văd, mări și munți frumoși,
Că nu știu cât timp avem: ani, luni, vreo săptămână?
Mă uit l-acest Pământ, la păsări, înalți brazi, umbroși,
Mă bântuie-amintirile și gândurile l-ai noștri strămoși,
Temându-mă că va preface o mână dușmană, păgână,
Tot ce-a fost odată, în țărână...
Cerul, luna și stelele s-or prăvăli-n veșnicii de noapte,
Pustiul se va-ntinde, când soarele pâlpâind s-o stinge...
Prin colb sfărâmături, inerte trupuri, arse și răscoapte,
Zăcând cu ochii goi, spre infinit privind, muțite șoapte,
Ploi de foc ne-o împroșca, peste noi cenușă va ninge
Și, viața cea știută, se va stinge...
Nimic viu să rămână-n urmă... ruine și case dezvelite,
Năluci să bântuie jelind la stârvuri, jalnicele
mortăciuni...
Nici măcar ceva istorii, ca altădată, pe pietre
scrijelite,
Că o lume aici a fost, cu bune, rele și dorinți
nestăvilite,
Dar viciul și urâtul nevrând a se-ndrepta prin rugăciuni,
Pieri-va lumea-n violență și minciuni...
~*~
______________________ NORA _____________________
versuri din vol. 8 __ „ Gânduri pe malul tăcerii ” __
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu