Ioan Miclău-Gepianu - Mândra mea cu ochi ca cerul

 

Mândra mea cu ochi ca cerul

(Revizuită și adăugită)

Motto:

”...Azi versul mă recheamă iar,

În largul sfântului său har,

Dar mai umplut cu suferința

Străbunului altar, al gliei

Și-al  cerurilor dar!”

Ioan Miclău-Gepianu

 

 

~*~

 

Mândra mea cu ochi ca cerul,

Fața de suferinți arsă,

Simt că-n inima ta gerul,

A depus o floare albă, rece, falsă!

 

Mândra mea cu ochi ca cerul,

Ești o luntre pe ocean,

Rătăcind pe valuri sumbre,

Tot mai tristă an de an!

 

Din obraji ți-au smuls bujorii,

De la sân a ta căldură,

”O, dar mândri-ți vor fi zorii,

Te asigură și versul din Scriptură!

 

Mândra mea cu ochi ca cerul,

Țara mea, frumoasă, dulce,

Primăvară e, dar gerul

Nu-l lăsa ca să se culce

 

La inima ta cea Sfântă,

Fii voioasă cu poporul,

Căci el azi spre Ceruri cântă:

”Va veni Mântuitorul”.

*

Pentru cine vrei a scrie?

 

Pentru cine vrei a scrie?

Pentru sfânta țara mea!

Pentru cine a cânta?

Pentru sfânta țara mea!

 

Când un vers începi a scrie -

Să ai în inimă și-n cuget,

Icoana dulcei Românie!

Și-al zimbrului istoric muget!

 

Sunt multe vremuri de necaz,

Când nici nu știi ce va fi mâine,

Când vezi la vremile de azi,

Te-ntrebi și tu ca un român,

 

Cinei în țara mea stăpân?

 

O fi iar cei ce năvăliră

Cu mii de ani în urmă,

Încât ne-au plafonat de minte!

Ei nu veniră să muncească,

Ci să ne-arate cum se minte!

*

Să nu arunci...

”Să nu arunci mărgăritar la râmători,

De vrei să n-ai belele și strâmtori”.

*

Și zicea Mihai Eminescu la vremea sa:

”Greșelile în politică sunt crime; căci în urma lor suferă

milioane de oameni nevinovați, se-mpiedică dezvoltarea unei țări

întregi și se împiedică pentru zeci de ani înainte viitorul ei.”

(Ziarul -Timpul, Mihai Eminescu, 13 februarie, 1882)

 

~*~

IOAN MICLAU-GEPIANU

(scrisă în stil și drag de Dumnezeu)