TOȚI
VISĂM SĂ ALERGĂM
~*~
pe
un cal frumos
printr-o
pădure de fagi
de
brazi de stejari, de pini, de sequoia
dar
cea mai chemătoare ar fi
pădurea
de mesteceni
toamna
tărziu
când
albul scoaței lor se-ntrece
cu
galbenul frunzelor tremurătoare
ca
niște mamudele
pe
pieptul fetelor
abia
ieșite din pubertate -
soarele
le face că cânte
în
ritmul nunții celei
îndepărtate
care-n
curând va fi
la
fel de monoton
cum
curge ploaia mocănească
pe
gardul cimitirului
acoperit
cu tablă ondulată
degeaba
îndemni calul
să-l
sară
ca
să mai dai o fugă
până
la colț
unde
ți-ai lăsat rând
la
o nouă primăvară
un
pas nu mai face
stă
așa
înțepenit
cu
tine-n spinare
pe
voi doi
ploaia
nu vă mai udă
vă
ocolește
de
parcă v-ar sculpta
să
nu vă uite
draga
de ea
~*~
LIDIA
LAZU
21.03.2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu