Vasilica Grigoraş – Noaptea dintre
ani: radif
În noaptea albă dintre ani,
„sub vâsc, sărut”.
Totul e clocot de vulcani,
„foarte plăcut”.
Când ne pregătim de start
Cei doi ani se şi despart,
„adevăr absolut”.
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2018/01/03/vasilica-grigoras-noaptea-dintre-ani-radif/
Vasilica Grigoraş – Tanka
Niciun lemn pe foc
pocnind doar urechile
în nopţi fără somn –
porumbel alb cântând psalmi
pe troiţa cea veche
Comentariu: Nicolae Muşat – Mulțumim mult Minunată Vasilica
pentru acest poem parfumat cu smirnă și tămâie al Sfintelor Sărbători, cuvânt
patinat la fel ca și lemnul și psalmii de care vorbește! Mi-aș dori să vorbesc
mult despre acest minunat poem dar aici nu-i locul și, probabil, nici ceilalți
cititori n-ar avea răbdarea să citească. Imaginea generală este o străfulgerare
a mileniilor vorbind de Civilizația Lemnului, prima civilizație a lumii,
civilizație la care face referire și Hristos Domnul pe Drumul Golgotei: „dacă
lemnului verde îi fac acestea…” „Niciun lemn pe foc” este acea pace și împăcare
a „lemnului vede”, a viului în ascensiunea sa către Cer, către Dumnezeu!
”pocnind doar urechile/în nopți fără somn” prezentând „auzirea” și „pocnetul”
este efectul reformării interioare prin auzire căci:„credința vine prin auzire”
nu oricum, ci în sărbătoarea nopților de priveghere, nopți fără adormire, în
adevărată trezvie. Imaginea porumbelului este a Odihnei Noii Arce, care este
Biserica, cântând psalmi, adică acele străvechi cântece de laudă către
Dumnezeu, nu oriunde, ci pe „troița cea veche”, adică în plinirea nădejdilor
înscluptate din vechime! Și dacă este vorba de început de AN, în cântare de
laudă a mileniilor, da, este cântarea curată (porumbel) a Anului Domnului!
Sincere felicitări! Un minunat imn al începutului de an care-și va avea locul
de cinste în revista Orizonturile Bucuriei! Mulțumim!
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2018/01/02/vasilica-grigoras-tanka/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu