La sortie de labyrinthe – Irina
Lucia Mihalca
Traduction par: Gabriela Tudose
Des
instants brûlent à la fondation des temples,
en
ébranlant leurs dalles, on sent
la
plainte des chaînes.
Plus
loin du soleil,
l'île
vierge émergée
de la
mer
( on y
pénètres avec des frissons ).
J'ai embrassé le vent, en pensant que c'étaient tes yeux!
Comme
un messager invisible,
le vent
voyageur m'a donné le baiser.
Parfum léger, mystère parmi les étoiles,
Seules tes lèvres dans mes rêves!
Le
mystère enveloppe
tes
rêves,
un
monde où peu de gens peuvent accéder.
Des
pièges de pensées,
on les
déploie vers demain,
on avance
dans la
flamme éteinte de la torche,
parmi
des voix,
sa
respiration brûle ton oxygène.
Deux
moments les séparent -
tellement
proche et tellement loin...
Bloqué
parmi les ruines,
ses pas
l’ont piétiné.
Elle
doit asseoir de nouveau
le
mosaïque des pièces,
en
chuchotant un appel.
Des
ailes lourdes
continuent
leur vol
vers le
zénith.
-
lumière cueillie dans le cercle de l'amour -
Ieşirea din labirint
Ard clipe la temelia templelor,
urnind lespedea simţi
vaierul lanţurilor.
Mai departe de soare,
insula virgină
apărută din mare
( cu fiori pătrunzi în ea ).
Am sărutat vântul, crezând că-s ochii tăi!
Un mesager nevăzut,
Un mesager nevăzut,
vântul călător mi-a dăruit sărutul.
Parfum suav, mister printre stele,
doar buzele tale în vise!
Misterul învăluie
Misterul învăluie
visele tale,
o lume unde puţini au acces.
Capcane de gânduri
despleteşti spre mâine,
înaintezi
în flacăra stinsă a torţei,
printre voci,
respiraţia ei îţi arde oxigenul.
Două clipe-i separă –
atât de aproape şi-atât de departe...
Blocat printre ruine,
paşii lui călcau peste el.
Ea trebuie să reaşeze
mozaicul pieselor,
şoptind o chemare.
Aripile grele
îşi continuă zborul
spre zenit.
– lumină strânsă în cercul iubirii –
6 februarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu