APROPIIND LUMINA DE
LUCRU BINE FĂCUT
~*~
Sub paşii străini cunoşterii de sine
străini suntem stării de bine pe
caldarâm, pe drum de țară cu cară de povară,
cară pline de a toamnei belşug,
cu făinoşag şi cu drag
izvorât în plin, în hotar, după plug,
în iubire drumul fiind asfaltat de
aur cenuşiu strecurat,
de fericirea din fericire, pentru
celalalt,
dar din dar dăruit rai celuilalt:
iubire cu înălțime încalte pentru
scund/înalt fără deosebire, cu prețuire,
menită artă pentru celalalt/
celuilalt, dată fără discriminare, dezinteresat,
întru răsărit de soare, cu
binecuvântare
încalte cu responsabilitate celui
scund/înalt,
cu ziua care conştiință
se cunoaşte de senină de dimineață,
pentru omenire cu iubire,
în drept de a candida la fericire,
cu drept la înviere,
cu prețuire fără deosebire,
în distinct cu subiect şi predicat :
infinit Eminescu apropiat, în
absolut,
de obiect, cu lucru bine făcut,
încalte ca cerul lui Eminescu vie
realitate
şi responsabilitate:
templu pur şi sumplu cu temelie de
piatră
şi vitralii de soare colorate astral
şi național
păşind alături/pe de lături,
de Veronica Micle, un cer femenin
senin, înstelat,
în acest artist destin,
din care mori cu cel drag deodată: puțin
câte puțin,
ca soarele din nori,
din absolutul zilei dintâi, zilei
de-nceput,
în infinitul absolut cu subiect şi
predicat apropiat de obiect din respect pentru celălalt,
ca lucru bine făcut de Dumnezeu/de
Eminescu absolut,
apropiind luminat lumina de minunat,
în acel început de lucru bine făcut.
~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu