Ioan Miclău - Gepianu - Mi-e dor

Mi-e dor

~*~

Mi-e dor de sat,

Mi-e dor de strada mea cu praf,

Ascunsă de salcâmi în floare,

Poteca cea din lemn de brad,

Se-ncovoia ușor,

Călcând-o sub picioare!

Mi-e dor de sat,

De oameni simpli, neschimbători,

Din vorba lor cea blândă la rostire,

Înfășurată într-un sincer zâmbet,

Eu regăseam cu dor,

Acea aleasă, prea sinceră simțire!

Mi-e dor să văd,

Țărani mergând la coasă,

Țărănci cu fusta prinsă-n brâu,

Grăbind cu lucru-n casă,

Și-apoi, cu-același sârg,

S-alerge a da sprijin la secerat de grâu!

Mi-e dor să văd,

Duminici după rugăciuni,

Jucând și fratele și sora,

Toți tineri cu obraji arzând,

Iubirii veșnice jurând!

~*~

Ioan Miclău - Gepianu

Poezii alese-Vol.I.-Ed. ”Cuget Românesc”, 2005

pag.22.